Până să ajung în Bequia, călcasem deja în șapte insule caraibene. Da, toate erau frumoase, mă impresionaseră plajele din Antigua și Barbados, jungla din Dominica sau verdele acela crud din St. Kitts, dar parcă tot nu văzusem acele colțuri idilice pe care le vezi pe Instagram sau pe site-uri de turism, acele colțuri de Caraibe cu palmieri pe plajă, cu mare verde, cu plajă cu nisip fin, dar și înălțimi înverzite, cu arbori… mă rog, acele imagini care pun în mișcare milioane de turiști în direcția Caraibe. Ei bine, le-am găsit în, probabil, cea mai mică și, indiscutabil, una dintre cele mai retrase insule pe care am călcat… Bequia.

Câteva cuvinte despre Bequia. Este una dintre cele 32 de insule și stânci marine care formează micul stat insular St. Vincent & the Grenadines. Țara nu e mare, are doar un pic peste 100.000 de locuitori, dar ca să vă dați seama de lipsa de importanță aparentă a Bequia, 97% din teritoriu și populație se află pe insula principală – St. Vincent. Restul de 31 de insule reprezintă doar 3% din mica republică. Bequia (se pronunță „Beckway”) este un nume provenind din limba băștinașă a triburilor Arawak. Înseamnă „insula norilor”  (Slavă Domnului, nu am avut parte de prea mulți nori în zilele cât am stat acolo, doar din aceia albi, care înveseleau bolta cerească) și Bequia a fost una dintre puținele insule în care băștinașii au fost lăsați să trăiască liniștiți (mă rog, relativ liniștiți) de către coloniștii englezi, francezi, spanioli sau olandezi. Printre cei 4.000 de locuitori permanenți ai insulei, se numără și urmașii populației de caribi, alături de africani și de… scoțieni (strămoșii lor au venit aici prin secolul al XIX-lea, din Barbados). Și aici au fost plantații de cacao, indigo și trestie de zahăr, dar nu a avut parte de plantațiile imense din alte insule – era totuși o insulă mică.

În schimb, a avut parte de vizitatori celebri – numeroși pirați s-au ascuns printre insulițele din Grenadines, inclusiv în Bequia. Edward Teach, Sir Francis Drake și Henry Morgan și-au făcut baza în Bequia pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Bequia are golfuri ample, la adăpost de uragane (nu prea trec uragane pe aici) și chiar și în ziua de azi, sute și sute de iahturi sunt „parcate” în dreptul insulei. Prințesa Margareta a Marii Britanii (sora mai mică a Reginei Elisabeta a II-a, participantă la celebra sărbătoare incognito a prințeselor pe străzile Londrei pe 8 mai 1945), a vizitat și ea micul paradis caraibean și, astfel, una dintre popularele plaje (e fix lângă capitala Port Elizabeth) îi poartă numele.

Am ajuns noaptea pe insulă. Plecasem destul de hămesiți dintr-un Kingstown complet închis, am asistat la un apus de soare superb pe mare și, într-un final, am ajuns pe întuneric în Port Elizabeth. Ajungând cu o jumătate de oră prea devreme, nu eram așteptați de taxiul comandat la hotel, până la urmă am rupt un pic de roaming scump și am sunat la recepție. În zece minute, o mașină de tipul songtaew-urilor thailandeze (un soi de pick-up amenajat pentru transportul de persoane cu bănci în spatele camionetei) a apărut și în alte zece minute am ajuns la hotel. Nici nu vă dați seama ce ușurat m-am simțit când am văzut o atmosferă ca de ministațiune marină – două-trei restaurante pe plajă și briza bătând gentil… Hotelul în care am stat – Keegan’s Beachside – avea un restaurant fain, cu mâncare bună… A picat extraordinar.

Ce am făcut în zilele următoare? Am testat apa absolut superbă și caldă, am vizitat câteva plaje, am mâncat fructe de mare și, mai ales, m-am bucurat de milioanele de flori de pe insulă… Bequia este o insulă cu niște dealuri care dau senzația de munți (să nu va gândiți la cine știe ce escapade alpine – cel mai înalt vârf – Mt. Pleasant are vreo 200 de metri înălțime), dar insula fiind mică și dealurile terminându-se de multe ori fix în apa mării, dă senzația unei insule muntoase. Hotelul se află pe coasta vestică, iar culmea care coboară spre plajă este plină de case de vacanță – unele de închiriat, altele, deținute probabil de mulți străini. Dacă urci un pic până în vârf, treci pe partea cealaltă (Google Maps indică un drum fals, de fapt am trecut prin curtea unor englezi foarte simpatici care ne-au invitat să le călcăm proprietatea), unde descoperi casele localnicilor – din nou, destul de mari pentru o țară considerată săracă.

Au fost acele zile de relax, de zen, de bălăceală și de cățărat pe dealuri pline de flori. Găsisem insula aceea de basm, insula „ca în poze”. Și, da, mi-a fost greu să plec…

Ce ar mai fi de menționat despre Grenadine. Pare ciudat, dar unele dintre cele mai scumpe și exclusiviste hoteluri din lume se află taman aici. Insula Mustique este un astfel de loc. Un englez bogat numit Lord Glenconner a cumpărat o insulă pustie în 1958 (nevastă-sa a zis că e nebun), pe care a transformat-o într-un paradis. E drept, și-a cam făcut praf averea în Mustique, dar până la urmă i-a ieșit (era și prieten destul de bun cu Prințesa Margaret, pe care multe tabloide din Regat o vedeau soția lui Glenconner și căreia i-a făcut cadou o bucată de pământ pe Mustique să-și construiască o vilă). Prințesa Margareta nu a fost singurul vizitator regal – Regina Elisabeta cu Prințul Consort Philip și-au făcut de trei ori vacanța în Mustique, iar ultimii vizitatori au fost William cu Catherine. David Bowie a deținut o proprietate aici, la fel Tommy Hilfiger sau Mick Jagger. Așa că astăzi Mustique este destinația de megalux a Caraibelor, unde găsești doar vile somptuoase și un singur hotel cu șapte camere. Una dintre vile costă nu mai puțin de 80.000 de dolari pe săptămână. Da, 80.000 de dolari! „Honey, ce zici, cumpărăm un Ferrari nou sau petrecem o săptămână în Caraibe?”. Se pare că sunt destui plictisiți de Ferrari și care aleg o săptămână în Mustique. Notați de unde să vă închiriați vila în vacanța viitoare – Mustique Company. Ei bine, poți vedea Mustique fără să plătiți 800 de dolari pe noapte, în hotelurile mai ieftine ale insulei… Din Bequia puteți să vă alăturați unui tur de o zi să vedeți această enclavă a milionarilor. Da, e posibil să mergi pe Mustique și să o vizitezi, să bei un cocktail la celebrul bar Basil’s (se spune că e cel mai fain bar din toată zona Caraibelor) și să descoperi plajele magice. Dacă aș fi avut o zi în plus, asta aș fi făcut – m-aș fi dus la Mustique.

Am plecat din Bequia cu credința că mă voi mai întoarce aici. Nu știu când, dar îmi doresc să revin și să am mai multe zile. Sau un mic iaht, pentru a descoperi restul de Grenadine…

Cum am ajuns în Bequia

Zborurile intercontinentale (dus – în St. Maartens, întors din Martinique) le-am efectuat cu compania Air France. Din St. Maarten am zburat cu compania est-caraibeană LIAT din insulă în insulă, pe traseul St. Kitts – Antigua – Dominica – Barbados – St. Vincent. Din capitala insulei St. Vincent, Kingstown, am luat un ferry până în Port Elizabeth, capitala Bequia (sunt mai multe pe zi, drumul durează cam o oră. Atenție – duminică și în zilele de sărbători legale, numărul lor este semnificativ mai mic).

Unde am stat în Bequia

Keegan’s Beachside. Din poze, arată că un hotel paradiziac pe plajă, dar în realitate nu era chiar așa. Nu era un hotel rău, era OK, dar nici ceva ieșit din comun. Într-adevăr, este la doi pași de plajă și are un restaurant la parter (care se prelungește cu o terasă pe plajă). Mâncarea e bună, cocktailurile, la fel, ospătarii sunt cam aerieni, trebuie să îi mai tragi de mânecă să-ți aducă ce ai comandat. Dar suntem în Caraibe, cine se grăbește aici?

Camera era relativ mică, dar OK, aerul condiționat mergea și toaleta era curată. Au mai apărut câțiva țânțari, dar i-am executat cu sprayul adus din Dominica.

Camera dublă pentru 3 nopți a costat 180 de dolari (fără mic dejun, acesta se comandă separat).

Transport prin Bequia

Distanțele sunt extrem de scurte, așa că am mers pe jos, în cea mai mare parte. Dacă vrei să ajungi undeva mai departe, poți să ceri la hotel să sune pe cineva cu o camionetă convertită pentru transport de persoane (arată că songtaew-urile din Thailanda). Există și niște camionete publice care leagă capitala Port Elizabeth de satele de pe coasta estică.

Vize

Bequia face parte din Republica St. Vincent & the Grenadines și cetățenii români nu au nevoie de viză să intre pe teritoriul lor.

Cu ce plătești

Nu te baza pe card. De multe ori, cei de la restaurante ne-au avertizat că poate să pice legătura cu St. Vincent și cardurile să nu funcționeze. Nu au picat, am plătit cu cardul și hotelul, și restaurantul. Ia însă cash cu tine, că vei avea nevoie. Din câte știu, e cel putin un ATM pe insulă, în Port Elizabeth, dar e posibil să nu funcționeze, așa că poți scoate bani din ATM-urile din capitala țării, Kingstown.

Valuta națională este dolarul est-caraibean, la fel ca în mai multe țări-insulă din zonă, dar poți să plătești peste tot cu dolari americani. Vei primi însă rest în dolari est-caraibeeni. Rata între dolarul american și cel est-caraibean este fixă: 1 USD = 2,70 XCD.

Imagini Bequia

Apus de soare in drum spre Bequia

Soarele a apus inainte sa ajungem in Bequia

Cam asa arata transportul in comun pe insula

Ohhhh… cand am vazut terasa si ca e de mancare….

Keegan’s BeachSide

Asa arata camera

Ce drepate au… in ziua aceea, ningea la Bucuresti 🙂

Ce sa mai zic ? 🙂

Bequia e un loc popular pentru proprietarii de yahturi

Casutele acelea dintre palmieri in partea stanga e hotelul in care am stat

Port Elizabeth, capitala insulei

Acele incredibile flori de la Tropice

Vezi iguana ?

Uite o casa cum si-ar dori multi 🙂

Plaja Printesa Margareta

Se fac si sporturi de apa in Bequia

Sucuri locale

Acele apusuri de soare superbe din Bequia

Sa va prezint si noul meu birou 🙂

Pe partea „cealalta” a insulei 🙂

Soselele din Bequia

Plecarea din Port Elizabeth

La revedere, Bequia

Si pentru ca nu m-am putut desprinde, a doua zi, in zbor spre Trinidad-Tobago, am survolat Bequia

Eu am stat pe plaja din partea dreapta 🙂

Bequia are si ea aeroportul ei … se putea fara ?