Sincer, mă bucur că din ce în ce mai mulți dintre voi îmi trimit un mail sau mesaj pe Facebook și îmi spun că au fost într-un loc fain și că ar vrea să scrie la mine pe blog despre el. Evident, le dau câteva repere și apoi le ofer libertatea de exprimare. Așa că mă bucur să vi-l prezint pe Eugen Jurcă, un cititor constant al blogului meu, care mi-a propus să-mi scrie despre ce a văzut prin Ujhorod. Sunt convins că mulți dintre voi o să mă întrebați ce e Ujhorodul… E un oraș la doi pași de România. În Ucraina, numită și „Ucraina Subcarpatică” – a făcut parte din Imperiul Habsburgic, iar după 1918, din Cehoslovacia – poate că unii nu știți, dar România a avut graniță comună cu Cehoslovacia până în 1939, când a fost ocupată de Ungaria horthystă. După 1944, a devenit parte a URSS (de fapt, cehoslovacii au primit regiunea din lipsă de altceva în 1918 – România nu a revendicat-o, pentru că minoritatea română era extrem de mică, Ungaria nu putea s-o primească, fiindcă era stat învins, Polonia nu avea nicio treabă, iar majoritatea populației era slavofonă, formată din ruteni, ruși și ucraineni (ucrainenii i-au considerat și îi consideră pe toți ucraineni, asta este de discutat), așa că a picat volens nolens în Cehoslovacia. Ca idee, în 1930, după 11 ani de administrație cehoslovacă, rușii, rutenii și ucrainenii reprezentau 62% din populație, iar cehoslovacii, doar 4%).

Astăzi, după destrămarea URSS, Ucraina Subcarpatică (sau Rutenia) este o regiune multiculturală (ucrainenii, rușii și rutenii reprezintă 80%, ungurii sunt 12%, dar mai sunt comunități locale importante, precum românii – de-a lungul Tisei, pe granița cu România, sau rușii. Cam asta e, pe scurt, zona. Este aproape complet necunoscută românilor, deși e… la doi pași de România. Din Sighet, după ce treci Tisa în satul Slatina, mai ai 170 km până la Ujhorod (care se află la doi pași de granița cu Slovacia). Eugen asta a făcut – a dat o fugă la Ujhorod din Slovacia și vine cu povestea de mai jos. Vă invit să o citiți!

Am vizitat 74 de țări și regiuni autonome și am constatat că țara vecină și prietenă Ucraina nu se afla în listă. Sunt un mare fan al destinațiilor „nefumate” și astfel a apărut provocarea de a face, împreună cu soția, o incursiune în fosta republică sovietică al cărei nume, tradus, înseamnă „țară de graniță”, deoarece în perioada invaziei tătare din secolul al XIII-lea se afla la marginea Rusiei medievale. Așa cum socotelile de acasă nu se potrivesc niciodată cu cele din târg, deși Cernăuțiul era pe lista mea „must see”, până la urmă primul contact cu Ucraina l-am avut cu fostul oraș maghiar Ujhorod.

Ne așteptam la o simbioză a culturilor în Ujhorod, ținând cont că acest oraș a trecut în permanență de la un stat la altul. Cel mai mult a aparținut Regatului Ungariei/Austro-Ungariei, dar a fost și parte a Cehoslovaciei, între primele două războaie mondiale. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a devenit parte a Uniunii Sovietice, iar odată cu desființarea marelui imperiu, a devenit parte a Ucrainei.

După 75 de kilometri de călătorie din orașul slovac Košice, am ajuns la vama cu Ucraina. Ceva emoții aveam, ținând cont de reclama nu tocmai favorabilă pe care atât Ucraina, cât și oamenii o au în lume. Și, vorba’ ceea: până ajungi în Ucraina, te mănâncă vama. Am fost puțin mirat de atitudinea destul de ostilă a vameșilor slovaci. Pe lângă aroganța cu care am fost tratați, ne-au cerut „citirea” la kilometraj și combustibil. Probabil, benzina e mult mai ieftină în țara vecină și nu dădea bine să ieșim cu rezervorul gol, iar după câțiva kilometri parcurși să ne întoarcem cu el plin. A urmat înregistrarea pașapoartelor și a seriei de șasiu a mașinii. Și au verificat portbagajul, evident. Am fost întrebați de ce mergem în Ucraina. „One day trip” a fost, desigur, răspunsul. Mi-am dat seama acum de ce durează așa mult formalitățile vamale. Apoi, am primit verde să părăsim vama slovacă. Am scăpat de dracu’ și am dat de maică-sa: vama ucraineană. Aici, personalul a fost însă mult mai amabil decât cel slovac. La intrarea în vama ucraineană, am primit un formular „Kontrolni talon”, în care un nenea a fircălit cu pixul numărul de persoane, marca automobilului și numărul de înmatriculare. Care va să zică, să nu schimbăm mașina sau numărul de persoane, de când intrăm și până ieșim din vamă. După controlul documentelor și al portbagajului, iată-ne ajunși în țara vecină și prietenă.

De cum am intrat pe teritoriul ucrainean, am constatat ce auzisem: drumurile nu sunt proaste, din punctul meu de vedere: sunt chiar oribile. Gropi și plombe, de la vamă și până la intrarea în oraș. Oarecum e adevărat că, dacă mergi în Ucraina, rămâi fără mașină. Dar nu din cauza rakeților, despre care se spune că aveau obiceiul să și-o însușească, ci din cauza faptului că o faci praf pe aceste drumuri. Nici în oraș, situația nu era mult mai bună, ba chiar și pavelele din zona pietonală erau răscolite, de parcă a trecut pe acolo de curând potopul. Ce-i drept, zona ultracentrală recent renovată arată impecabil. Am observat semne noi de circulație la semafoare: acolo unde la noi e semaforul mic cu verde la dreapta, la ei e tablă cu săgeata verde. Adică, și dacă ai roșu înainte, ai oricând verde la dreapta. Mi-am dat și eu seama după ce am fost claxonat în repetate rânduri că mi-am permis să merg pe prima bandă înainte și aveam roșu.

Dar iată-ne ajunși în centrul orașului. Ujhorod e cunoscut ca un oraș al statuetelor, mulțumită celebrului sculptor ucrainean Mykhailo Kolodko. El consideră că fiecare sculptură, într-un fel sau altul, are legătură cu viața orașului, cu istoria acestuia și cu locuitorii. Kolodko a făcut celebru orașul Ujhorod atât în țară, cât și în străinătate. De-a lungul anilor, a amplasat multe ministatui în diferite părți ale urbei, uneori în locuri neașteptate. A fost imposibil să descopăr toate ministatuile, dar pe cele amplasate în mijlocul orașului sau pe balustrada paralelă cu râul Uj nu le-am putut rata. Prima care m-a întâmpinat a fost Statuia Lampagiului, amplasată pe o clădire istorică din centrul orașului. Ea este dedicată lampagiilor, acelor oameni care asigurau iluminatul stradal pe vremea când curentul electric era pasăre rară. Pe balustrada paralelă cu râul Uj, am descoperit Statueta Libertății, cea reprezentându-l pe celebrul personaj al lui Jaroslav Hašek – Soldatul Schwejk și pe cea dedicată lui John Douglas Lord, fostul component al trupei Deep Purple. Tot aici, am descoperit statueta care reprezintă vasul Carpathia, implicat în operațiunile de salvare de pe Titanic, precum și ministatuia Sfântului Nicolae. O altă creație a lui Kolodko este Kroton Knot, un fel de nod făcut pe balustradă.

Am traversat râul Uj peste podul vechi, plin de lacăte și inimi puse de ujhorodenii care și-au declarat iubirea eternă. Pe malul râului tronează falnic statuia celebrului pictor de origine maghiară Ignatius Roshkovich.

Fosta sinagogă a orașului a devenit clădirea filarmonicii, iar teatrul dramatic este găzduit de o clădire ceva mai nouă, construită într-un stil puțin bolșevic modern, aducând ca stil arhitectural cu mausoleele lui Mao și Ho Chi Minh.

Localnicii sunt prietenoși, iar tineretul are cunoștințe bune de limba engleză, chiar cu accent de Oxford, aș spune.

Nu poți rata în Ujhorod catedrala și castelul, situate în vârful dealului. Catedrala a fost construită în anul 1646 ca lăcaș de cult romano-catolic. În anul 1773, împărăteasa Maria Tereza a permis greco-catolicilor să intre în posesia bisericii. În perioada sovietică, lăcașul de cult a trecut în posesia bisericii ortodoxe, până în anul 1991, când a revenit Episcopiei Greco-Catolice. Ca omagiu adus împărătesei, lângă frumoasa catedrală tronează statuia Mariei Tereza. În interior, se poate observa cu ușurință aspectul clasic al unei biserici romano-catolice, iar în partea din spate a naosului se află altarul specific bisericilor ortodoxe. Castelul Ujhorod tronează în imediata vecinătate a catedralei și a fost ridicat între secolele XIII și XVIII, având o importanță foarte mare în istoria regatului ungar.

Nu poți pleca însă dintr-o țară fără a degusta vinul local. Aici, vinul local este Cotnar – atenție, fără i la sfârșit, vinul tradițional al zonei Transcarpathia având podgoria la Mujievo. Există în diferite variante: alb (Tokaj), roze și roșu (Merlot). De asemenea, berea este bine reprezentată, aici există și marca locală Lvivske, adică berea Lyovului. Este cea mai veche bere ucraineană, având originile în jurul anului 1715. În prezent, compania care produce berea este deținută de grupul Carlsberg. Poți cumpăra însă și beri străine, desigur, brandul Heineken e nelipsit, dar sunt prezente și beri din țările vecine Slovacia și Ungaria.

Am încheiat vizita în cochetul orășel ucrainean cu o plimbare pe celebra Lindenalee, adică aleea cu tei, în traducere din limba germană. Este cea mai lungă alee cu tei din Europa, având o lungime de 2,2 kilometri.

Părăsim pitorescul orășel ucrainean cu groaza că ne așteaptă din nou la graniță „prietenoșii” vameși. Ajungem în vama unde din nou ne este înmânat „Kontrolni talon”, ne este citit kilometrajul și combustibilul (în vama slovacă). Atât în vama ucraineană, cât și în cea slovacă, a fost nevoie să coborâm din mașină, pentru ca nenea vameșu’ să poată vedea dacă ascundem țigări sau droguri. Am ridicat capota, portbagajul, s-a uitat sub roata de rezervă, a bătut în aripă, iar cu ajutorul unei oglinzi, a cercetat și podeaua mașinii, ca nu cumva să avem ceva ascuns pe acolo.

Cu toate controalele și verificările din vamă, Ucraina este locul unde ne-am mai întoarce. Ujhorod e un orășel cochet, care merită vizitat, însă ar trebui să fie puțin restaurat. Ucraina e o țară care merită descoperită mai amănunțit. Nici vorbă de rakeții despre care se povestește că te lasă fără mașină, este o țară cu oameni obișnuiți, care își duc traiul normal și nu trebuie să-ți faci griji.

Eugen Jurcă
Farmacist, șef depozit

Imagini Ujhorod

Bine ati venit in Ucraina !

Kontrolni Talon 😉

Biserica greco-catolica din Ujhorod

Intrarea in cetate

Filarmonica, fosta sinagoga

Podul iubirii

Statuia imparatesei Maria Tereza

Dar Ujhorod este cunoscut drept orasul mini-sculpturilor

Statuia Libertatii

Vasul Carpathia (cel care a salvat naufragiatii de pe Titanic)

Soldatul Svejk

Monumentul lampagiului

Cam asta e dimensiunea Statuii Libertatii din Ujhorod