Distribuie articolul:

Uneori, mi-e greu să răspund la întrebări gen „care e cea mai frumoasă țară”, „cel mai frumos oraș”, cea mai nu știu cum și nu știu ce. Sincer, e greu de comparat Machu Picchu cu Bagan, Bangkok cu Buenos Aires și Bali cu Tibet. Sunt dintr-un cu totul alt film. Dar la o întrebare răspund fără niciun dubiu. „Ce țară trebuie să vizitez în Orientul Apropiat?” Răspunsul este unic și ferm: IRAN. Care sunt cele mai faine țări ale Orientului Apropiat? 1. Iran, 2. Iran, 3. Iran. Ei, și dacă chiar vrei un clasament, aș zice 1. Iran; 2. Iordania; 3. Oman. După ce ai văzut Iran, Iordania, Oman, te poți gândi la Dubai, Palestina, Israel sau la orice altceva.

În rândurile care urmează, m-am gândit să scriu despre unele dintre locurile pe care le-am văzut în Iran. În primul rând, trebuie să subliniez că lucrul cel mai memorabil când vizitezi Iranul este interacțiunea cu localnicii. Sunt, indiscutabil, cel mai ospitalier popor din lume, niște oameni tare faini și extrem de curioși. Nu mulți au călătorit în afara țării, dar sunt extrem de curioși să afle despre alte țări și despre cum le percep țara. La orice vârstă – fie că e un grup școlar care te ia cu asalt în vreun parc public, fie vreun mullah bătrân cu Koranul în mână. Dar astăzi nu voi scrie prea mult despre iranieni (când scriu rândurile acestea, iaca, mi-a venit o idee să scriu despre iranieni), ci despre ce să vezi în Iran. Ce am văzut, ce mi-a plăcut și unde aș mai merge :).

Teheran – multă lume spune că Teheranul nu e cine știe ce și că ar trebui evitat. Chiar și iranienii înșiși. E un caz similar cu România și cu Bucureștiul – un bucureștean va recomanda unui străin să viziteze Transilvania, munții, Delta, Cazanele, mănăstirile bucovinene, pentru că Bucureștiul nu intră în top 10 destinații în România. Sincer, văd de unde vine această idee. Teheranul este un oraș imens (are vreo 8 milioane de locuitori, oficial, dar gurile rele spun că ar sări de 10 milioane), este poluat și are un trafic infernal (Bucureștiul, toamna, într-o după-amiază ploioasă, poți spune că nu are mașini, comparativ cu ce e în Teheran). Dar Teheranul este o bună introducere pentru Iran. Oricât ai povesti cuiva cât de modern e Iranul și oricât te-ar crede, acolo, în subconștient, piticii îi vor arăta tot imagini cu mullahi și femei în negru – o contradicție enormă cu modernismul. Și tot vor avea un șoc când vor ajunge în capitala Iranului. În Teheran doar, sunt mai multe autostrăzi decât în toată România, unele cafenele ar putea face cinste New Yorkului și Parisului, turnul de televiziune ți se pare teleportat din Dubai sau Shanghai, iar nordul capitalei este cu adevărat o capitală a modei. Teheranul are și o caracteristică – fiind la picioarele muntelui Tochal, care ajunge până aproape de 4.000 de metri (apropo, din Teheran e o telecabină care urcă până la 3.740 de metri), zona nordică este mult mai răcoroasă decât zona sudică. Există zile în care în nord poți să schiezi, iar în sud poți să faci plajă. De aceea, zona șic, unde stă lumea bună, este în nordul capitalei.

Din punctul de vedere al obiectivelor turistice, principalele monumente sunt palatele imperiale. Dacă statele care au fost monarhii în ultimul secol au familii regale mai mult sau mai puțin recunoscute (de la dinastia de România la noi la Saxa-Coburg-Gotha la bulgari, Habsburg la austrieci sau Romanov la ruși), Iranul are DOUĂ dinastii (sau, mă rog, urmașii șahilor) care se află într-o rivalitate, vecină cu ura, de aproape 100 de ani. Dinastia Qajar a condus Iranul (adică Persia) între 1789 și 1925 (actualul cap al dinastiei Qajar este Sultan Mohamed Ali Mirza, care locuiește în Franța), iar dinastia Pahlavi al cărei fondator, Reza Pahlavi, i-a alungat pe Qajari și și-a fondat propria dinastie formată din el însuși și fiul său alungat din țară în urma Revoluției Islamice din 1979. Actualul Pahlavi (Reza Pahlavi al II-lea, îl cheamă ca pe bunic), a fost până acum doi ani liderul unui foarte puțin activ guvern în exil și, deși este încă activ din punct de vedere politic, este foarte puțin vizibil. Doar când se ceartă cu Qajarii J.

Ei bine, ambele dinastii și-au construit palate – palatul Qajarilor este în sud, la doi pași de Marele Bazar, în timp ce Pahlavi e sub munte, pe o vale – picior de rai. Ambele se vizitează și merită vizitate. Dar dacă nu aveți timp decât de un singur lucru de vizitat în Teheran, acesta trebuie să fie Muzeul Tezaurului Bijuteriilor Naționale. Darya-i-Nur, cel mai mare diamant roz din lume, se află aici. Coroanele imperiale, tot aici, ca și globul nestematelor. Dar, probabil, cel mai important lucru este Peacock Throne. Nu sunt multe exponate, dar fiecare este grandios!

Kashan – un oraș comercial care și-a atins apogeul bogăției cândva în secolul al XIX-lea – începe să-și redescopere și să-și reconstruiască palatele. Negustorii și-au construit palate incredibile, dar din chirpici care s-au năruit într-un mai puțin prietenos secol XX. Dar în ultimii 30 de ani, autoritățile iraniene s-au apucat să reconstruiască aceste adevărate nestemate ale arhitecturii și cred că sunt mai bine de o duzină de astfel de minipalate reconstruite care merită vizitate.

Esfahan – este, indiscutabil, perla Iranului, construit de ambițiosul șah Abbas cel Mare cu scopul să devină cea mai frumoasă capitală din lume. Se poate spune că i-a și reușit. Din păcate, o bună parte din oraș a fost dărâmat de urmașii și de rivalii săi, pentru a-i face numele uitat. Din fericire, nu s-au atins de Imam Square, imensa piață centrală, străjuită de domurile strălucitoare ale moscheilor lui Abbas și de un bazar imens. Este, indiscutabil, una dintre cele mai frumoase piețe din lume. Dincolo de râul Zayande (îndeobște secat), care străbate Esfahanul, se află micul cartier armenesc, cu biserici istorice. Șah Abbas a deportat comunități întregi din Armenia (cartierul se numește Julfa, după numele unui orășel armenesc aflat acum în Nachicevanul azer), care era format în special din artizani și constructori care au avut o contribuție semnificativă la construirea celui mai frumos oraș din lume. Dacă ajungi în New Julfa, vei descoperi cu uimire o altă atmosferă, o atmosferă mult mai europeană, cu cafenele șic și fete mai dezbrăcate (pe aici am văzut în cafenele și fete fără năframă pe cap, echivalentul cu a merge nud pe stradă, în cazul Republicii Islamice).

Yazd – Bine ai venit în orașul celor 1001 de nopți. Dacă Șeherezada și mult prea iubitul ei sultan Harun al-Rashid ar învia, probabil că aici și-ar regăsi un loc familiar (sau în Khiva, în Uzbekistan). O bună parte din oraș este practic neschimbat din vremea caravanelor care aduceau mătase din China și argint din Europa, iar plimbarea pe ulițele orașului este o adevărată călătorie în timp. O bună parte din hotelurile din oraș sunt de fapt caravanseraie reconvertite – este obligatoriu să locuiești într-un caravanserai mai degrabă, decât în vreun hotel din orașul nou, pentru o experiență totală de călătorie în Persia Antică. În plus, Yazd continuă să fie centrul religiei zoroastrianiste. Prima religie monoteistă a lumii este religia originară a Persiei (și mulți locuitori, chiar și din aceia care se duc frecvent la moschee, apreciază zoroastrianismul, ca o manifestare a Persiei adevărate), iar în Yazd încă există credincioși și un templu unde arde focul etern. Musai de vizitat și de descoperit.

Shiraz – orașul poeților și al grădinilor – este un oraș prin excelență deșertic. De fapt, de aici vine paradoxul – Shiraz, deși în deșert, este un oraș al grădinilor – există mai multe palate istorice cu grădini luxuriante. Tot aici se află mausoleele principalilor poeți ai Persiei – Hafez și Saadi. Hafez, în special, este mai mult decât poetul național, e mai degrabă un idol. Sună ciudat pentru un om care a murit în anul 1390! Dar orice persan, oricât de sărac și puțin educat, va fi capabil să-ți recite poeme întregi din Hafez, iar în casa oricărui persan vei găsi o carte de Hafez. Koranul, poate, nu peste tot, dar Hafez, indiscutabil. Vizita la mormântul lui Hafez este mai degrabă un pelerinaj, cu fete și bărbați descălțându-se și rugându-se la mormântul lui la fel ca într-o moschee, iar legenda spune că trebuie să deschizi o carte de Hafez deasupra mormântului – citești poezia care îți apare și, cu un pic de interpretare, îți vei descoperi viitorul. Păcat că chestia asta nu funcționează decât în farsi…

Persepolis – nu foarte departe de Shiraz, se află legendara capitală a șahilor perși din dinastia Ahemenizilor. Aceștia au cucerit o bună parte din lumea cunoscută, împotmolindu-se atunci când s-au ciocnit cu extrem de încăpățânatele orașe-stat grecești. Toate bogățiile lumii veneau anual sub formă de tribut în fabuloasa capitală a șahilor… din nefericire, dinastia s-a prăbușit în timpul unui șah inept, care a fost învins de mult mai mica armată macedoneano-greacă condusă de legendarul Alexandru. După ce acesta a cucerit capitala dușmană, a dat ordin să-i dea foc – aparent, pentru a le oferi satisfacție atenienilor din armata lor, cărora perșii le arseseră templele sfinte de pe Acropole. Monumentele fabuloase de azi sunt construite după atacul perșilor, dar Persepolisul nu a mai fost reconstruit. Dar și așa, este unul dintre siturile istorice cele mai frumoase ale lumii.

Acestea nu sunt toate locurile care merită vizitate în Iran. Dacă m-aș întoarce în Iran, aș dori să văd și Mashad, orașul unde se află cel mai spectaculos monument religios din lume – mausoleul celui de-al optulea imam shiit Reza, martirizat prin otrăvire de către sultanul Mamoon, fiul legendarului Harun-al-Rashid. Aș vrea de asemenea să descopăr și cel mai conservator oraș al Iranului – Qom, orașul de unde provin atât ayatollahul Khomeini, care a devenit lider al Iranului după Revoluția Islamică, cât și Khamenei, actualul lider absolut (aici se află cea mai apreciată universitate islamică, unde studiază toată elită shiită a Iranului și nu numai), dar și stațiunile de schi din munți sau litoralul Mării Caspice. M-aș duce în deșert, dar aș vrea să văd și cum s-a reconstruit vechiul oraș din chirpici Bam, distrus de un violent cutremur în decembrie 2003 (mi-aduc aminte, eram în India și mă uitam cu groază la puținele imagini care soseau din citadela distrusă).

Tururi organizate

În caz că doriți să vizitați Iranul cu un tur organizat, alături de ghizi informați, aruncați o privire la oferta celor de la J’Info Tours.

Aceștia organizează un circuit de 9 zile în Iran numit „Legendele Persiei”, care acoperă toate locurile descrise mai sus, plus satul tradițional Abyaneh. Plecarea este în data de 12 octombrie (octombrie e o perioadă excelentă de a vizita Iranul, nici prea cald, nici prea frig, taman bine) și se zboară cu compania aeriană Turkish Airlines via Istanbul (în lipsa unui zbor direct, este cea mai rapidă conexiune).

Tariful este de 1.775 de euro, în acest preț intrând biletele de avion între Iran și România, dar și zborul intern între Shiraz și Teheran, cazare în hoteluri de 3 și 4 stele, toate mesele de dimineață și seară incluse, transport prin toată țara, toate intrările prevăzute în program și serviciile unui ghid local, precum și cele ale unui reprezentant din România.

Toate amănuntele, le găsiți aici ––> circuit Iran