Astăzi vă invit la… bere

Bere Guinness Dublin

Acum mai bine de un deceniu, am lucrat în echipa de marketing de la Ursus Breweries (chiar pe brandul Ursus). A fost, din punct de vedere profesional, una dintre cele mai faine perioade ale mele, pentru că industria berii (din România, dar și de aiurea) este una dintre cele mai interesante industrii pentru un marketer – teribil de competitivă, plină de activități, de creativitate și, evident, de bugete 😊. Dar în timp ce lucram pentru Ursus și pentru piața românească, m-am „izbit” și de alte beri, mai ales din Europa. Le-am degustat, am descoperit câte ceva din ideea produsului, poziționări și, mai ales, multe povești, pentru că, în bere, povestea berii este la fel de importantă, poate mai importantă decât gustul ca atare (în ziua de azi, nu prea mai există beri „proaste”. Da, sunt unele ieftine, dar, ca peste tot, nu poți avea parte de calitate de vârf la produsele cele mai ieftine.

Dacă este să ne uităm la continentul european, din punctul de vedere al berii, Europa se împarte în două – este Europa nordică (Germania, Polonia, Olanda, UK etc.) și Europa sudică (Italia, Grecia, Spania etc.). Nordicii preferă berea mai amăruie, cu un gust puternic, mai sățioasă, cumva potrivită pentru țările unde nu prea e cald, iar iernile, lungi, întunecoase și umede. Dacă te duci la sud, vei descoperi beri light, puțin amare, doar atâta cât să simți că e bere, dar care îți potolește setea (e drept, te fac și să bei mai mult). Faptul că e mai puțin amară nu trebuie să te facă să crezi că are mai puțin alcool. De obicei, nivelul de alcool este cam același (hai, poate cu 0,5% mai puțin) în cazul berilor de masă (nu mă refer la berile care din capul locului sunt poziționate ca beri „tari”, cu 7 – 10% alcool). Te îmbeți la fel de repede dintr-o bere italiană ca și dintr-una germană, deci nu te îmbăta cu apă rece că berile sudice au mai puțin alcool. Nu au.

Dar în articolul de azi nu este numai despre bere, ci și despre călătorii. Pentru că a te duce undeva și a mânca specialități locale e o parte fundamentală a experienței de călătorie, iar berea este parte a specialităților locale. Sincer, nu îi înțeleg pe cei care călătoresc în Grecia și vor Amstel sau în Italia și vor Heineken. Beți, fraților, Mythos, Nastro Azzuro sau Birra Moretti și, doar dacă nu vă plac (deși nu are de ce), treceți pe chestii pe care le găsiți și acasă. E drept, berea este percepută și ca un simbol, ca un semn – „ești ce bere bei” 😊… Da, perfect adevărat, sunt unii care n-ar bea altceva decât Heineken sau Carlsberg, deși poate nici nu le place, dar sunt branduri premium. Dar asta poți s-o faci și acasă 😊.

 

Din capul locului, în mod cert, Cehia este țara berii, prin excelență. Mi-aduc aminte, acum mulți ani am fost la fabrica Carlsberg din Copenhaga (era prin 1997) și ghida de acolo ne povestea despre piața europeană a berii: „Eram una dintre țările cu cele mai mari consumuri de bere pe cap de locuitor, uneori chiar pe locul 1, dar s-a petrecut o nenorocire  în 1993” (rumoare, turiști speriați). „Cehoslovacia s-a împărțit în Cehia și Slovacia. Și pentru că aparent nimeni în Slovacia nu bea bere, consumul pe cap de locuitor din Cehia a devenit așa de mare, încât astăzi clasamentul european arată cam așa: Locul 1 Cehia, locul 2 Cehia, locul 3 Cehia și apoi restul). Cam așa era clasamentul și acum vreun deceniu, când lucram în industria berii. Dar nu despre Cehia aș vrea să scriu, ci despre alte câteva țări cu experiențe variate.

 

Belgia – și Belgia poate fi considerată o țară a berii, poate nu neapărat din motivul consumului, ci din motivul variației berilor. E drept, există câteva branduri majore – Jupiler sau Stella Artois, dar frumusețea peisajului berilor în Belgia provine din varietatea berilor. E o vorbă veche în Belgia care spune „cum ne putem înțelege între noi într-o țară cu 300 de beri”. Într-adevăr, greu să alegi. Belgia avea numeroase beri artizanale pe vremea când conceptul era complet necunoscut în alte colțuri ale lumii, iar berile trappiste erau larg consumate în Belgia. Berile trappiste sunt beri făcute de călugări în mănăstiri (așa cum călugării noștri făceau vin, ai lor făceau bere) și, deși există mănăstiri care produc beri trappiste și prin alte părți ale Europei, Belgia își ia partea leului – 6 din cele 14 mănăstiri recunoscute sunt de fapt în Belgia, iar consumul este cel mai mare în Belgia. Sunt, din nou, niște beri artizanale, care nu se produc în producția de masă și care, de obicei, sunt mai tari. Că veni vorba de beri tari, dacă vrei să experimentezi așa ceva, nu rata barul Mort Subite din Bruxelles. Este cunoscută pentru berile tari, dar aceasta este doar o legendă urbană (Berea Mort Subite are doar 4,5% alcoolemie), însă este recunoscută ca una dintre cele mai bune beri din capitala Europei.

Cum ziceam, Belgia este cunoscută pentru varietatea imensă de bere. Înainte de a deveni o modă europeană cu lansarea de către multinaționale a Raddler-ului, Belgia era una dintre țările unde se consuma destul de mult beri cu fructe. Aceste beri se numesc „kriek” și au fost gândite pentru femei, cărora nu le place amăreala din bere, comparativ cu bărbații. Personal, kriek-urile mi se par cele mai bune beri cu fructe din Europa, așa că zic să nu le ratați. Încercați-le!

Și pentru că berea este așa de importantă în Belgia, vedeți că fix în Grand Place, în buricul târgului bruxellez, există un Muzeu al Berii. Nu te aștepta însă la mai mult de o cameră cu filme despre procesul de producție a berii și o bere gratis. Mă rog, nu gratis, intrarea e 5 euro 😊.

Ca să ajungi la Bruxelles, nu e o mare problemă. Sunt numeroase zboruri din România, atât pe aeroportul național, cât și în aeroportul din Charleroi, aflat la vreo 70 km sud de capitala Belgiei. Personal, prefer Aeroportul Național Zaventem. E și o chestiune personală, de amintiri plăcute – aici am aterizat și decolat de zeci de ori, am numeroase amintiri dragi. Iar accesul în Bruxelles este mult mai rapid și mai comod de aici (există trenuri directe din aeroport până în cele trei gări bruxelleze – Sud, Central și Nord, dar și spre alte destinații din Belgia, cum ar fi Louvain).

Pe Aeroportul Bruxelles Național, operează două companii românești – Tarom și Blue Air, în imensa majoritate a cazurilor Blue Air fiind mai ieftin.

De altfel, dacă arunc o privire pe prețurile zborurilor spre Bruxelles în următoarele câteva luni, văd tarife și de 40 de euro ! Și vă reamintesc că în cazul Blue Air, poți să mergi la bord cu un bagaj de mână de până în 10 kg – adică, perfect pentru un city break de câteva zile în capitala Belgiei.

Ca să vezi cele mai bune tarife spre Bruxelles, aruncă un ochi pe acest link: zboruri București – Bruxelles

 

Copenhaga, Danemarca. Am vizitat pentru prima dată în viață o fabrică de bere în Copenhaga, în 1997. Eram într-un tur cu trenul, cu un bilet Inter Rail (pe vremea aceea, un bilet de avion costa halucinant), și plimbându-mă prin frumoasa capitală daneză, am văzut o reclamă care te îndemna să vizitezi una dintre cele două fabrici istorice de bere – Carlsberg, respectiv Tuborg. Nu mai știu de ce am ales Carlsberg, dar nu mi-a părut rău. De fapt, cele două mari mărci daneze de bere apărute prin secolul al XIX-lea au fost într-o competiție acerbă până în 1970, când Tuborg a fost achiziționată de Carlsberg, iar de atunci fac parte din același grup.

Ce e atât de interesant cu privire la Carlsberg. Nu neapărat fiindcă este „probably the best beer în the world”, un slogan genial la care au renunțat acum câțiva ani (sincer, mi se pare o prostie enormă, dar asta e), ci faptul că fondatorul fabricii, un anumit J.C. Jacobsen (fabrica a fost deschisă în 1847) a cedat operațiunile unei fundații după moartea sa, în 1887, o fundație care să finanțeze un muzeu de istorie naturală, o expoziție de artă (Jacobsen a fost un avid colecționar de artă, la fel și fiul său, iar muzeul Ny Carlsberg este unul dintre principalele muzee de artă din Copenhaga) și un institut de cercetări.

Nu știu cum o fi Muzeul Tuborg, dar Muzeul Carlsberg aflat în fosta fabrică de bere din oraș (producția s-a mutat în afara orașului) este o adevărată operă de artă. Încă de la intrare, ești întâmpinat de patru coloane înfățișând niște elefanți gigantici pe care sunt sculptate niște zvastici inversate. Aceste zvastici au fost acolo de dinainte de naziști – pasionat de civilizația orientului, Jacobsen a preluat simbolul zvasticii (un simbol al norocului în India și Tibet) drept logo pentru etichetele Carlsberg. Da, pare straniu, dar dacă vezi etichetele istorice din muzeu, toate sunt împodobite cu zvastica, aceasta dotându-i și pe elefanții de la intrare. Evident, după anii 1940, Carlsberg a renunțat la svastică (deși Heineken folosește în continuare steaua roșie comunistă), dar a rămas pe elefanții de la poartă… sunt totuși simbolul inițial al mărcii.

Mi-aduc aminte că am pătruns într-o zonă vintage, care chiar reflectă atmosfera timpului. A fost pentru prima oară când am văzut (și mirosit) o fabrică de bere – în 1997, încă se producea aici Carlsberg, dar în cantități mici, probabil mai degrabă pentru muzeu, decât pentru vânzarea de masă, și am aflat cum se face berea, precum și povestea Carlsberg. Evident, finalul a fost apoteotic, cu bere la dispoziție (și niște băieți din grupul meu au băut, nu s-au încurcat), dar întreaga poveste a brandului, atmosfera aceea de belle epoque și toată experiența mi-au mers la suflet 😊. În plus, atunci, în 1997, când România era o pată neagră și complet necunoscută pe harta Europei, am fost foarte încântat să văd în pliantele de prezentare a companiei Carlsberg, la partea de prezență internațională, poza unui tramvai bucureștean de la intersecția Căii Moșilor cu bulevardul Carol cu o mare reclamă Tuborg. Atunci, berea Tuborg era unul dintre puținele elemente de civilizație și calitate într-un București gri și sărac.

Atenție, însă: Muzeul Carlsberg este acum în reconstrucție. Conform ultimelor informații, va fi redeschis la începutul lui 2020, dar e bine să urmăriți ultimele noutăți de pe pagina de Facebook a muzeului.

Blue Air este singura companie care zboară direct la Copenhaga din București, tot anul (sunt zboruri de trei ori pe săptămână în sezonul de vară și de două ori pe săptămână începând cu luna noiembrie). Prețul unui bilet dus este de minimum 30 de euro (în octombrie), dar încă de prin septembrie, am găsit bilete la 40 de euro. Vezi datele cu cele mai mici prețuri făcând clic aici ———> Bilete de avion Copenhaga.

 

Dublin, Irlanda. Pentru băutori, când spui Irlanda, spui Guinness sau Bailey’s (mai ales dacă ești doamnă sau domnișoară). Și cum Guinness este una dintre mărcile fundamentale de bere ale Planetei, când am vizitat capitala Irlandei nu am putut să nu merg să vizitez fabrica-muzeu Guinness. Și pentru că irlandezii sunt așa de mari pasionați de băutură, nu am ratat nici vizitarea fabricii de whisky Jameson. Mă rog, unii spun că Guinness nu e o bere, dar nu e chiar adevărat. De fapt, sunt zeci de tipuri de bere în lume, nu doar berea blondă care e consumată în masă în România și în alte țări, iar Guinness este ceea ce se numește în engleză dry stout. Și dacă într-adevăr ești interesat de diferența în procesul de producție a unei beri obișnuite blonde și Guinness, atunci nu rata muzeul-fabrică din Dublin.

Ca și Muzeul Carlsberg, și Muzeul Guinness povestește istoria fabuloasă a mărcii (da, și Guinness are aproape 200 de ani, se produce din 1759, brandul parcă a apărut prin 1800 și ceva și a ajuns un brand global). Da, aflăm și despre secretele legendarei spume (e ceva pe bază de azot, dar nu mă întrebați ce, nu sunt nici inginer, nici chimist alimentar), și despre legendarele sale campanii de marketing (inclusiv legendara – Good Things Come to Those Who Wait).

Și chiar dacă nu ești iubitor de bere, dar iubitor de panorame, ei bine, să te duci la muzeul Guinness este obligatoriu. Într-un oraș mic și chill cum e Dublin, fără clădiri apăsătoare înalte, cea mai înaltă clădire din centru este Sky Bar-ul fabricii Guinness (nu te speria, nu cred că are 10 etaje), de unde ai parte de cea mai frumoasă panoramă a Dublinului… Panoramă care devine și mai făină dacă bei mai multe pahare de Guinness (primul e gratuit, din partea casei, pe celelalte, le plătești 😊).

 

Ca să bei un Guinness de la mama lui, dar și să vizitezi acest oraș minunat, Blue Air are patru zboruri pe săptămână în sezonul cald și trei zboruri din noiembrie, cu tarife începând cu 40 de euro one-way. Atenție, Blue Air, în banii ăștia, oferă și un bagaj de cabină de până la 10 kg (în mod normal, pentru un city break sau chiar mai mult nu ai nevoie suplimentar).

Pentru a descoperi cele mai bune tarife pe următoarele câteva luni, poți face un clic aici ——>  zboruri spre Dublin.

 

Și dacă ajungeți prin Bruxelles, Copenhaga sau Dublin, închinați o bere în cinstea mea 😊. Santé ! Proost ! Skal ! Cheers ! Noroc !

Imagini bere 🙂

Bere belgiana

Una din miile de marci de bere belgiana

Muzeul Berii

Micul muzeu al berii din centrul Bruxelles-ului

Muzeul Berii Bruxelles

E un soi de pub mai degraba

Biserica Gotica

Dar daca ajungi la Bruxelles, mai ai multe locuri faine de vazut 🙂

Primaria din Bruxelles

Turnul Primariei continua sa domine centrul capitalei Belgiei si a Europei

Fabrica Carlsberg

Fabrica-muzeu Carlsberg din Copenhaga

Elefant cu zvastica Carlsberg

Elefantul cu zvastica – simbolul istoric al Carlsberg

Muzeu Carlsberg

Prin vechea fabrica

Caii Carlsberg

Carlsberg nu face numai bere, ingrijeste si de cai 🙂

Degustare Carlsberg Copenhaga

La un pahar sau chiar mai multe de Carlsberg

Muzeu Guinness

Intrarea la Guinness

Muzeu Guinness Dublin

Ce colectie 🙂

Guinness Dublin

Povestea Guinness pe toate ecranele 🙂

Butoaie Guinness

 

Productie Guinness

In asa ceva se face berea

Sky Bar Dublin

Sky Bar-ul Guinness

Panorama Dublin

Si cam ce vezi de aici, de sus

blueair-logo
Categorii:
Belgia · BlueAir · Danemarca · Irlanda

Comentarii

  • O corectura: Kriek nu inseamna bere cu fructe.
    Inseamna cireasa si este denumirea berii cu cirese. Numai cirese.
    De exemplu daca berea e cu zmueura se numeste, ati ghicit, Framboise 🙂

    Berea care este considerata de multi ca fiind cea mai buna din lume (si a tot fost votata cea mai buna din lume pentru categoria ei) este Westvleteren. Tot un trappist dar care respecta cel mai strict regulile de trappist. Nu o gasesti de cumparat in magazin. Foarte rar prin cate un bar. Iar de vrei sa o cumperi acasa trebuie sa faci comanda speciala la ei pe site si poti primi cel mult 24 de sticle. Daca vreti sa o incercati totusi, atunci mergeti la barul de vis-a-vis de manastire:
    http://www.indevrede.be/home.php?lang=en
    Manastirea este situata langa Poperinge – localitatea unde se produce aproape tot hameiul din Belgia.
    Daca totusi nu ajungeti atunci puteti incerca un St Bernardus care se zice ca este facut dupa aceeasi reteta:
    https://bonbeer.com/beer-rating/amazing/westvleteren-12-vs-st-bernardus-abt-12/

    Cea mai veche fabrica de bere din Belgia inca detinuta de aceeasi familie (cred ca sunt a 14 a sau a 15 a generatie) dateaza de la 1545 si se numeste Roman. O puteti vizita:
    https://www.roman.be/

    O alta fabrica ce merita vizitata este Cantillon in Bruxel – este un producator de Lambic si Geuze. Beri care se fermenteaza fara sa se adauge drojdie si este caracteristic numai pentru zona Bruxelului:
    http://adelatarpan.blogspot.com/2015/10/in-vizita-la-un-producator-de-lambic.html

    Iar la sfarsit un sfat: am vazut multi turisti care merg cu Lonely Planetul si arata barmanului cu degetul in carte o bere oarecum celebra. Aia vor ei sa bea ca aia scrie la ghid. Nu faceti asta. Cereti un sfat de la barman. Daca mergeti intr-unul dintre barurile ari cu sute de tipuri de beri o sa dati peste niste barmani cu adevarat pasionati de bere. Or sa va intrebe daca vreti: blonda, bruna, alba; dulce sau nu; mai tare sau nu; cu fructe sau nu etc etc etc Iar la sfarsit va propun ceva. Dupa 15 ani de baut bere in Belgia, inca mai fac asta cand merg la bar si am chef de incercat ceva nou.

    Adela 6 august 2019 10:14 Răspunde

Lasă un răspuns la Adela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii