Nu știu, în viteza în care trăim astăzi, nici nu am sesizat că am împlinit nu mai puțin de 28 de ani de călătorii! De călătorii în străinătate, că de călătorit am călătorit prin România înainte de a împlini un an (nu mă întrebați detalii, le-am uitat :)). Ei bine, pe 1 septembrie 1991, mă îmbarcam la bordul unui avion TAROM care mă purta în aventura vieții mele, începutul căii mele prin viață. Era un zbor spre Amsterdam. Ieșeam pentru prima oară din țară și plecam la o bursă în orășelul olandez Maastricht (da, acela cu tratatul, s-a semnat chiar când eram acolo), o deschidere unică, incredibilă pentru mulți și care mi-a oferit extrem de multe orizonturi. Dar nu despre asta voiam să scriu, povestea sosirii mele în Olanda și primele zile acolo le-am scris aici, ci să arunc o privire peste acești 28 de ani de călătorii care m-au dus în 129 de țări și prin mii și mii de experiențe, amintiri, povești…

Ce a rămas la fel

Cred că au rămas la fel curiozitatea, dorința de a descoperi și plăcerea de a călători. Mulți mă întreabă dacă nu m-am plictisit, nu am obosit și dacă mă mai surprinde ceva. Nu, nu m-am plictisit și am dubii că m-aș plictisi vreodată. Nu, nu am obosit – cât timp mă ține sănătatea, cred că nu voi obosi (e drept, am și un pic mai multă energie decât media și, în plus, când sunt plecat, simt cum bateriile pe charge muuuult). Și, da, continuu să rămân încântat de locurile pe care le văd. Nu, nu le compar niciodată (vai, dar să vezi cascada de la Victoria! Vai, dar ce hotel mișto era ăla din Pattaya! Wow, dar palat precum cel de la Versailles nu poți găsi!). Nu, nu compar. Locurile sunt unice. Bali nu are nimic comun cu Tibetul. Nu poți compara căldura oamenilor din Iran cu societatea high-tech din Japonia. Experiențele sunt unice și merită să le trăiești. Sunt la fel de încântat când plec la Chișinău că și atunci când plec la Bangkok. „Viață e frumoasă, dar trebuie trăită” e un citat celebru atribuit lui Hagi. Știu că e luat la mișto, dar undeva, acolo, există ceva adevăr, fiindcă viața trebuie trăită, pentru a te bucura de frumusețea ei.

Viteza de deplasare a rămas, în general, similară. Avioanele cu care zbor azi nu au o viteză mai mare decât cel cu care am zburat la Amsterdam în 1991. Pe vremea aceea, încă zburau Concorde-urile care legau Parisul de New York în doar trei ore și jumătate. Acum, nu mai sunt. Dar, da, lumea a devenit din ce în ce mai accesibilă pe cale rutieră – au fost construite zeci de mii de kilometri de autostrăzi, căi ferate de viteză superioară și, chiar și în țările unde asfaltul era un lux (în 2003, când am ajuns în Cambogia, nu existau decât 40 km de șosea asfaltată), au apărut șosele de multe ori impecabile. Dar nu aș putea spune că avem parte de o Revoluție în viteză.

În ciuda globalizării, continentele și țările și-au păstrat specificul. Da, acum găsești McDonald’s, telefoane inteligente, yoga și supermarketuri peste tot, dar în continuare India rămâne India (cu haosul ei fermecător), Thailanda rămâne Thailanda (cu street food și temple strălucitoare), iar Franța rămâne Franța (cu croasanți și joie de vivre). Cred că țările care au avut parte de cea mai spectaculoasă evoluție și schimbare suntem noi, țările din Europa de Est. Și China. În rest, evoluția nu a fost atât de dramatică și, în continuare, dacă te duci să descoperi cât de variată e lumea, o vei descoperi.

Pericolele sunt relativ similare. În unele țări unde în 1991 era aproape imposibil să pășești din cauza războaielor, acum nu e nicio problemă (vezi Bosnia, Liban ori Etiopia). În altele unde totul era OK, acum nu e o idee bună să te duci (Siria, Venezuela, Yemen). Nivelul de crimă urbană s-a îmbunătățit în unele locuri, s-a deteriorat prin altele. În principiu, lumea este mai sigură decât era în 1991, dar nu pot spune că la nivel global, ai parte de o revoluție.

Ce s-a schimbat

Cred că marea Revoluție a ultimilor 30 de ani în travel a venit din Revoluția Informațională. A venit odată cu Internetul – care a democratizat și a făcut informația disponibilă în secunde (mi-aduc aminte, mi-au trebuit vreo 5 ani să fac o listă în anii ’80 cu toți domnitorii Țării Românești și ai Moldovei și tot nu era completă, pe când acum, o obții în câteva secunde). Internetul a revoluționat atât informația, cât și multe alte businessuri practic sacrosancte și cumva cu o aura de „să trăiți, Domnule” (cum erau băncile sau companiile aeriene) – totul s-a democratizat. Sloganul lui Air Asia mi se pare cel potrivit – „Now, everyone can fly”. Așa e… acum, fiecare poate zbura, poate călători, poate visa.

Informațiile – de la Lonely Planet și Let’s Go la internet.

Atunci: mi-aduc aminte, prima mea ieșire din țară a fost similară cu zborul trans-galactic. Plonjam într-o lume necunoscută, dincolo de Cortina de Fier, unde nu aveam nici cea mai mică idee despre cum arată. Știam mai multe despre America din filmele de pe video, dar habar n-aveam cum arată  și cum se comportă Europa Occidentală. Apoi, când am început să călătoresc, Lonely Planet era o Biblie atotcuprinzătoare – nu aveam de unde să știu unde și la ce oră merg autobuzele decât dacă mă duceam la autogară să mă uit pe orare sau din Lonely Planet. Îmi făceam temele zile în șir, citind Lonely Planet din scoarță în scoarță și calculând trasee și posibilitatea de a merge din locul X în locul Y. Inutil să spun că birourile de informații turistice din țările mai dezvoltate sau ghidurile de călătorie din cele mai puțin dezvoltate erau sacrosancte în a-ți spune ce și unde să vezi.

Acum: în câteva secunde afli totul. Vrei să știi orarul trenurilor de la Mombasa la Nairobi… Doi pași de la Google. Vrei să afli până la ce oră circulă metroul în New Delhi, St. Petersburg sau Sofia. No problem. Vrei să știi ce ai de văzut în orașul bulgăresc Gabrovo ? Afli imediat. Poate, înainte era mai romantic și mai aventuros… poți să continui să călătorești în necunoscut (de asemenea, continuu să evit să caut poze și filme despre destinațiile noi, în care merg pentru a fi surprins), dar poți să-ți „construiești” o călătorie știind și ce vei comanda la desert, la cina din ziua a 6-a.

Biletele de avion și alte mijloace de transport – de la agenții la internet.

Atunci: voiai să-ți iei un bilet de avion ? Simplu, te duceai fie la o agenție de turism, fie la agenția companiei aeriene. Ani de zile, sunam la agențiile de turism pentru a cumpăra un bilet de avion și, nu de puține ori, eu eram cel care îi zicea operatoarei – ia verifică și ruta asta. Ia verifică și un zbor prin Amsterdam. Ia uită-te la ce oră pot ajunge în Sofia, dacă iau zborul din Zürich și nu din Bruxelles. Dar, întâmplător, eu zburând mult, cam știam ce și pe unde zboară. Dar nu aveam informația la degetele mele – puneam pe cineva să verifice în niște sisteme extrem de complexe, care puteau fi folosite doar de câțiva aleși. Aveam acasă (cred că mai am prin pod), colecții complete de mersuri ale trenurilor și broșuri cu orarele principalelor companii aeriene, pe care le răsfoiam uneori și ore în șir.

Astăzi: aproape orice bilet de avion, tren sau autobuz vrei, îl poți lua de pe internet. Poți comanda taxiuri pe telefon, iar prețurile s-au prăbușit… în anii ’90, dacă găseai un zbor spre Bangkok sub 1.000 de dolari, era sărbătoare. Acum, sub 500 de euro, strâmbi din nas. 300 de dolari spre Bruxelles era pomană fără lumânare. Azi – nu e 19,90 euro? OK, merg la Bologna.

Cazările – de la agenții de turism și telefoane la Booking și Airbnb.

Atunci: când era să plec în delegații, evident, toate cazările îmi erau achiziționate prin agenția de turism. Confirmările se făceau pe fax și nu puteam pleca de acasă fără să am toate faxurile confirmate și para-confirmate. Când plecam pe cont propriu, aveam de ales doar din Lonely Planet – citeam prezentările, mă uităm la prețuri și ziceam – acolo vreau. Și pentru o rezervare, dacă nu voiau fax, atunci le făceam prin telefon – „Una habitacion doble con aire acondicionado, por favor” era cel mai bine reținută propoziție în spaniolă din Mexic 🙂

Acum: sunt zeci și sute de site-uri unde îți poți rezerva orice tip de cazare. Vrei să fii sigur că acolo unde stai va fi bine – ai parte de zeci, uneori chiar de mii de recenzii… Practic, nu poți avea vreo surpriză. E drept, acum e posibil să trebuiască să plătești înainte de a ajunge la locul de cazare, dar nu întotdeauna… sunt multe cazuri în care am plătit când am ajuns acolo 🙂

Cum să te orientezi – de la harta în mână la Google Maps sau alte aplicații

Atunci: cu harta în mână. Fie că era din Lonely Planet, fie că luăm o hartă de la biroul de informații turistice din gară, fie că mă bazam pe indicatoare, hărțile erau temelia. Și atunci când nu aveai parte de hărți bine puse la punct sau pur și simplu nu îți dădeai seama unde ești, sfânt era să întrebi unu, doi, trei, zece localnici. Nu m-am rătăcit iremediabil niciodată. 🙂

Acum: GPS, GPS, GPS. Vrei să vezi unde e marketul de după colț? Mergi cu telefonul în mână. Vrei să știi cum să ieși din Valencia, pentru a ajunge la hotelul tău aflat pe o stradă obscură, dintr-un cartier din Barcelona? GPS-ul te duce la fix. Uneori, te și scoate pe drumuri mai puțin aglomerate.

Bani – de la cash la Revolut

Atunci: mergeam cu tot cash-ul de care credeam că am nevoie. S-a întâmplat să nu rămân niciodată fără bani, dar știu zeci și sute de cazuri. Într-adevăr, din Mexic am plecat cu 10 dolari în buzunar spre casă, iar în Iordania când m-am dus la aeroport, neavând bani destui, i-am cerut taximetristului să mă ducă doar la autogara din oraș, de unde să merg spre aeroport (care e destul de departe în afara orașului) cu autobuzul, care costa aproape nimic. Taximetristul era palestinian, așa că datorită sprijinului dat de Ceaușescu și România cauzei palestiniene, m-a transportat gratis. Mi-au rămas bani de un suc și un sandvici în aeroport. Dar, evident, stresul era să nu fiu furat, să nu pierd banii și altele asemănătoare. Nu, nu mi s-a întâmplat, deși am avut parte de mai multe „încercări” (în trenul de noapte Grenoble – Nice, de exemplu). Să nu menționez „vânătoarea” de case de schimb valutar și ratele amețitoare de care te lovești prin multe aeroporturi ale lumii (inclusiv la Bucureşti)

Acum: ai carduri pe care poți plăți în milioane de locuri sau din care să scoți cash din aproape orice ATM din lume. Iar una dintre ultimele lansări în domeniu este serviciul de la Revolut.

În principiu, în câteva minute îți poți comanda on-line un card… Pur și simplu, completezi câteva date, descarci o aplicație pe telefonul mobil și în câteva zile îți vine cardul prin poștă. Contul poate fi deschis în nu mai puțin de 30 de valute diferite (cele mai frecvente), dar poți face plăți în vreo 150 de monede din lume (ratele de schimb sunt excelente).

La ce l-am folosit eu cu precădere – transfer de bani între prieteni. Are cineva să-mi dea 25 de lei? Mi-i transferă în câteva secunde, chiar dacă e la Londra sau Auckland. Am avut un apartament închiriat câteva luni anul acesta, plăteam chiria prin Revolut fără bătaia de cap să mă duc să mă întâlnesc cu respectivul, să-i dau banii. Practic, în câteva secunde.

Tot contul îl controlezi din aplicația de pe telefonul mobil… vezi imediat ce ai plătit, cât mai ai în cont, îl poți încărca, poți schimba bani din baht thailandezi în rand sud-africani (sau leva bulgari).

Știu de asemenea că una dintre problemele cu folositul cardurilor este cea de siguranță (da, mi s-au clonat și mie niște carduri AMEX, hăt, încă la începutul anilor 2000, și recent am avut de două ori probleme cu carduri de la BCR – am primit banii înapoi, dar după ce m-am dus și am dat cu subsemnatul atât la bancă, cât și la Poliția Capitalei… și banii au venit după vreo 30 de zile).

Care sunt măsurile de siguranță luate de Revolut

1. Îți poți bloca / debloca cardul direct pe telefon în câteva secunde. Ți s-a furat cardul? Ai senzația că l-ai pierdut? Nu știi unde e? A rămas într-un bancomat? Îl blochezi imediat pe telefon, fără să mai suni nu știu ce helpline. L-ai regăsit în fundul genții? Îl deblochezi rapid.
2. Poți să-ți blochezi anumite opțiuni – gen plata contactless sau swipe. Poți să dezactivezi de asemenea posibilitatea de a scoate bani cash din ATM. În plus, poți să-ți activezi un serviciu bazat cred pe geolocatie – nimeni nu poate face plăți cu cardul dacă acesta nu se află în proximitatea telefonului tău mobil.
3. Poți să-ți blochezi / deblochezi posibilitatea de a face plăți pe internet. Să zicem că ai plătit ceva pe un site care ți se pare că a fost un pic dubios. Sau pur și simplu citești că nu știu ce bază de date a fost compromisă. Îți poți bloca liniștit cardul… și debloca la plata următoare.

In plus, poți obține informații defalcat – cât ai dat pe mancare, transport, distracții, etc si poți să-ți stabilesti un buget pe care să-l urmarești. Funcția se numește Analytics si este disponibilă pe aplicație. Vrei să economisești… Revolut are si un soi de pușculiță, dar nu un purceluș ca pe vremuri, ci funcția Vault in care poți să strângi marunțis… și la un moment dat să fi surprins că ai niște bani de care nu știai 🙂

Cam astea sunt cele mai mari schimbări pe care le simt eu față de condițiile în care călătoream acum aproape 30 de ani. Voi unde simțiți că a avut loc cea mai mare schimbare?