Imensa majoritate a europenilor (și nu numai) când se gândesc la Arabia, au în minte, automat, acele imagini cu zgârie-nori care mai de care mai înalți, de preferință din Dubai. Da, Dubai a crescut imens și a devenit una dintre cele mai importante destinații turistice ale lumii (vrea să devină destinația nr. 1 a lumii, dar cred că mai are de lucrat la capitolul… climă), dar Dubai nu este Arabia autentică, ci un oraș global al viitorului, un oraș extrem de cosmopolit, un oraș unde totul trebuie să fie supermodern. Da, e adevărat, unele clădiri sunt inspirate din arhitectura tradițională arabă, dar acestea sunt, mai degrabă, niște excepții – câți dintre cei care se uită la Burj-al-Arab sesizează că arhitectura este inspirată din dhowurile tradiționale (bărci), dacă nu le zice vreun ghid? Am fost prin mai multe orașe din peninsulă – Abu Dhabi, Doha, Manama, chiar și prin mai sărăcuțele Sharjah și Ajman, dar nicăieri nu am găsit acea Arabie pe care mi-am închipuit-o în copilărie, pe vremea când citeam vrăjit poveștile spuse de Șeherezada (nu numai sultanul care voia să-i taie capul și care nu se îndura pentru a asculta poveștile Seherezadei era încântat de poveștile ei). Și visul copilăriei mele s-a împlinit când am pășit în Sultanatul Oman !

Oman este o țară ca nimeni alta. De fapt, mai e o țară care are o filozofie similară – Bhutan. În Oman, ca și în Bhutan, este obligatoriu ca orice clădire să fie construită în stilul tradițional arăbesc – acele clădiri albe ornate cu arabescuri, superbele figuri geometrice duse la perfecțiune artistică, pentru că Mohamed și Koranul au interzise reprezentarea de figuri umane sau de animale, pentru a evita proslăvirea idolilor și a zeilor. În Oman, ca și în Bhutan, de altfel, din momentul în care intri în țară, nu știu, simți o anumită atmosferă care te face fericit. Ai senzația că pășești în desene animate – o atmosferă relaxată, clădiri unitare, albe, o plăcere arhitecturală.

Omanul are o lege a arhitecturii extrem de strictă – nicăieri în țară nu se poate construi vreo clădire mai înaltă de 40 de metri (circa 8 etaje) – sunt doar două mai înalte – Oman House și Hotelul Sheraton, toate clădirile trebuie să fie vopsite în alb sau crem și toate trebuie să aibă motive tradiționale arabe – în consecință, ai parte de o impresie vizuală unitară care se potrivește perfect cu culoarea ruginie a munților pleșuvi care domină țara – în întreaga țară, clădirile sunt mici și orașele sunt dominate doar de minaretele numeroaselor moschei care conferă țării un șarm arăbesc autentic. Și acea impresie că te afli într-un desen animat cu Șeherezada, Sindbad și Harun-al-Rashid.

Muscat este un oraș foarte întins. Probabil, orice altă metropolă cu suprafața lui ar fi casă pentru zeci de milioane de locuitori, dar Muscatul nu are decât 1,7 milioane de locuitori și îți dă senzația de spațiu și de calm. Nici nu îți dai seama că are o populație cât Bucureștiul, uneori ai senzația că te afli într-un sat mai mare. Extrem de lăbărțat de-a lungul coastei, este o bucurie a ochiului – un mix superb între albastrul mării, maroniul munților și albul clădirilor.

Dar Oman nu este doar Muscat. Da, în general, Muscat e poarta de intrare, pentru că aici se află principalul aeroport al țării, dar se poate intra și terestru dinspre Dubai. Dar Omanul e mai mult decât Muscat.

În Oman, am fost încântat să descopăr citadelele unei țări care, spre deosebire de Emirate sau de Arabia Saudită, are o istorie îndelungată. Omanul a fost singurul stat din Orientul Mijlociu recent care are o istorie colonială și care s-a întins peste două continente – Omanul a deținut Zanzibarul, dar și o parte din coasta Swahili de astăzi, dar a avut și colonii în actualul Pakistan. Omanul a avut sultani bogați, negustori întreprinzători și o armată bine pusă la punct. În urma lor, au rămas citadele falnice și impresionante care, inutil să mai scriu, sunt perfect restaurate. Dacă intri în fortul Nizwa sau Bahla, ai senzația că în curând vei vedea în depărtare o armată călare ridicând colbul deșertului. Nu, nu va veni, Omanul este o țară sigură, una dintre cele mai sigure țări din lume, cu o criminalitate infimă și risc minuscul de terorism (Omanul duce o politică pașnică, spre deosebire de Arabia Saudită).

Omanul înseamnă și un cadru natural incredibil – personal, am rămas fascinat de munții Omanului, acei munți cărămizii, scorțoși și fără pic de vegetație. Mă rog, dacă te apropii, vei descoperi tufe, mai mult sau mai puțin pipernicite, care de departe par un cadru selenar. Evident, Omanul are o bună parte din teritoriu deșert, acel deșert cu dune, dar o bună parte din acest teritoriu e ceva mai departe de zonele locuite. Dar deși am fost în deșert în Dubai, Wadi Rum, Sahara marocană sau tunisiană, dunele din Oman sunt incredibil de înalte – iar plimbarea cu jeepul pe dune (așa-numitul dune bashing) mi-a rămas de neuitat. Da, știu, se fac ture din acestea și prin Emirate, sunt foarte populare, dar nicio tură de pe lângă Dubai nu se compară cu Omanul… pentru că în Oman nu te vei intersecta cu prea multe jeepuri pe dune, ci mai degrabă cu cămile surprinse și pentru că duna de lângă camp-ul Arabian Oryx este cea mai abruptă formă de relief pe care am parcurs-o cu mașina – pur și simplu, am avut senzația că mașina coboară la 90 de grade de pe munte, adică cu botul în jos… și, foarte probabil, unghiul a fost foarte aproape de 90 de grade… adrenalină pură, 100%.

Omanul m-a uimit și prin ceva la care nu mă așteptam – m-a uimit că are apă, are niște râuri (așa-numite „wadi”) care au o culoare verde-smarald. Da, aduce cu marea de prin Caraibe sau din unele colțuri de Grecia, dar verdele wadi-urilor omaneze este parcă mult mai puternic, mai tare, mai obsedant. E o minune să faci un pic de trekking pe stânci, de-a lungul wadi-urilor, să te bagi cu picioarele (și chiar mai mult) în apa caldă, dar  fresh, și să parcurgi un drum greu de uitat. Notați undeva Wadi Bani Khaled – e un loc pe care nu trebuie să-l ratați.

Știu că mulți dintre voi va planificați să mergeți în Dubai. E o destinație populară, cu numeroase atracții. Dar dacă vă duceți în Dubai pentru mai mult de un weekend prelungit, puneți-vă câteva zile deoparte și pentru Oman. Veți veni încântați.

Tururi organizate in Oman

Din păcate, nu am văzut prea multe circuite organizate în Oman. Poate că operatorilor de la noi le e frică că țara nu e prea cunoscută. Și e păcat. Din fericire, cei de la Paralela 45 au pregătit un circuit Oman, exclusiv Oman, deci fără Dubai (unde, oricum, puteți ajunge și pe cont propriu, săriți într-un Wizz și în patru ore sunteți acolo), un tur care include cele mai încântătoare locuri din Oman – de la Muscat (cu tot cu croaziera prin golf) în zona de cetăți, la tura pe dune plină de adrenalină și la wadi-urile vrăjite.

Plecarea este programată pe 23 noiembrie 2019 (vremea este excelentă atunci). Prețul este de 1745 de euro și include cam totul – zborul până în Oman și retur cu Qatar Airways (inclusiv toate taxele), cazare la hoteluri de 4 și 5 stele, chiar și niște cine, autocar, jeep, croazieră și toate intrările, dar și taxa de viză.

Viza se obține on-line foarte repede, dar, atenție, nu prea se acceptă pașaportul temporar (acela de 1 an), ci doar pașapoartele biometrice (de 5 și, mai nou, 10 ani valabilitate).

Citește aici toate detaliile ––––-> Circuit Oman

Imagini Oman

Muscat – contrastul intre munti si cladiri

Palatul Sultanului Omanului

Marea Moschee din Muscat – pur si simplu uimitoare

Arabia istorica – fortul de la Nizwa

Perfect restaurat

Dramaticul peisaj al Omanului

Wadi Bani Khaled

Si apa sa miraculoasa

de calda 🙂

Cel mai plin de adrenalina desert safari la care am participat 🙂

Pe duna deasupra Arabian Oryx

Care cam asa arata (dar in interior, e fain :))

S-a pus si o mama de vant

Cand spun ca desert safari e adrenalina pura in Oman, cam asa are loc (vezi masina, sus pe duna)