Distribuie articolul:

Am ajuns prima oară în Singapore și în Malaysia în 2004. Practic, venisem după vreo 3 săptămâni de bântuit prin Indonezia, o țară care strălucește prin natura sa, prin munții săi, prin orezăriile sale, prin zonele sale rurale. Și a fost un contrast major să zbor din dulcele Bali cu templele, orezăriile, verdele său incredibil spre o megametropolă a Asiei și a lumii.

Era prima mea vizită în Singapore. Evident, la început a fost șocul prețurilor – am stat într-un hostel așa și așa (e drept, am luat cameră privată), la un preț triplu decât un hotel aproape de lux din Bali. Dar, deh, eram în Singapore. Singapore este o poveste de succes. Este povestea unui port locuit de emigranți (80% din locuitori au fost dintotdeauna chinezi aduși aici de coloniștii britanici pentru că erau mai muncitori și mai ascultători decât localnicii malay), care datorită locației (la capătul peninsulei pe acolo pe unde trece drumul maritim dintre India și China) le-a insuflat un spirit comercial și antreprenorial ieșit din comun.

Dar Singapore nu a fost întotdeauna prea bogat. Ocupat de japonezi în al Doilea Război Mondial, este faimoasă povestea prostiei strategilor militari britanici – aceștia nu și-au închipuit niciodată că vor fi atacați de pe uscat, unde erau jungle și drumuri înguste și proaste, așa că întreaga apărare a fortăreței Singapore a fost bazată pe o formidabilă artilerie îndreptată spre mare. Dar, spre marea lor uimire, japonezii au debarcat undeva în junglă, în Peninsula Malay și au luat prin surprindere garnizoana britanică, deplasându-se în viteză prin junglă pe bicicletă! Fortăreața Singapore a căzut în doar câteva zile, în ciuda faptului că forțele britanico-australiano-indiene erau de 3 ori mai mari decât cele ale atacatorilor japonezi – Churchill a declarat: „Căderea Singapore-ului este cel mai mare dezastru din istoria militară britanică”. Ocupația japoneză a fost criminală – toți bărbații prizonieri de război au fost trimiși în jungla birmaneză să construiască infrastructura, femeile europene și australiene au fost trimise în bordelurile armatei japoneze, iar în cei 4 ani de ocupație, Singapore a fost spoliat de toate bogățiile și mii de oameni au fost executați.

Perioada de după război a fost tulbure pentru zonă. Etnicii chinezi din Peninsula Malay au fost atrași de mirajul comunismului maoist al fraților lor de acasă, așa că o guerilla serioasă formată în special din chinezi s-a bătut cu britanicii în junglă. Singapore, locuit într-o mare majoritate de chinezi, era văzut ca un viitor stat comunist dacă englezii se retrăgeau prea repede. După independență, inițial, Singapore a fost parte din Malaysia, dar tulburările rasiale și faptul că dacă Singapore ar fi fost parte din Federația Malaysiană, majoritatea populației a fost chineză, au dus la expulzarea orașului din federație. Liderul singaporez Lee Kwan Yew a plecat plângând de la întâlnirea care a dus la scoaterea Singapore-ului din Malaysia. Acesta va fi probabil unul dintre marii eroi ai secolului XX – a reușit să transforme Singapore dintr-un stat nedorit, aproape eșuat, într-unul dintre cele mai bogate state din lume (se află pe locul 7 în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, după Luxemburg, Elveția, Norvegia, Irlanda, Islanda și Qatar).

Singapore a devenit faimos pentru regulile sale de civilizație stricte. S-o spunem pe cea dreaptă – chinezii sunt în general niște bădărani, zonele locuite de chinezi devenind curate și civilizate doar după impunerea unor măsuri draconice. Așa s-a întâmplat și în Singapore – în continuare peste tot vei vedea lista de amenzi pentru delictul de a scuipa, a face mizerie, a fuma sau a mânca pe stradă (amenda pentru murdărirea spațiului public începe de la 150 de dolari), Singapore devenind faimos în 1992, când a interzis consumul de gumă de mestecat (considerată vinovată pentru murdărirea orașului). În acest moment, Singapore se laudă că ar fi cel mai curat, dar și cel mai sigur oraș din lume (mă rog, clasamentele spun că Tokyo ar fi, dar cred că ambele orașe sunt la fel de sigure și de curate). Mi-aduc aminte că am văzut în Singapore o campanie de panouri care spunea „Low crime does not mean no crime”. Și obiectivul Singapore-ului este „no crime”.

Deci, nici să nu vă gândiți să faceți mizerie. Sau să traversați printr-un loc nepermis. Sau să traversați pe roșu, deși nu vezi nicio mașină, chiar dacă folosești un binoclu militar. Singapore is a fine country.

Ce poți să vezi în Singapore – evident există zona megaspectaculoasă Gardens by the Bay (eu nu am văzut-o, era în construcție când am fost ultima oară) și zona de zgârie-nori (numită CBD), dar personal am cele mai frumoase amintiri de la Grădina Zoologică (unde nu simți că te afli într-un zoo, ci parcă ai fi într-un cadru natural) și dacă ai o cât de mică afinitate pentru flori, atunci Grădina Botanică este un paradis. Nu poți rata și insula Sentosa, un imens parc de distracție și relaxare (cu diverse atracții turistice, dar și cu o mică plajă – cred că singura în Singapore) și de asemenea nu rata cele 3 cartiere etnice – Little India, Gelang Seray (pentru malaezieni) și China Town. Știu, sună straniu că există un China Town într-un oraș-stat locuit de chinezi în proporție de 80%, dar China Town este zona clasică, cu temple, cu clădiri în stil tradițional chinezesc și cu magazine specifice. Eu am fost în Singapore la câteva luni după ce vizitasem India și Little India mi s-a părut halucinantă – era curată, incredibil de curată, nici măcar un ac de gămălie pe jos… Incredibil.

Singapore merită vizitat pentru faptul că este o metropolă indiscutabil megaspectaculoasă, un oraș de o curățenie incredibilă, un oraș cu o gastronomie de neuitat (aici se află singurul stand de street food din lume cu stele Michelin), un oraș unde regulile sunt draconic respectate… și asta se vede.

După Singapore, am ajuns la Melacca și apoi la Kuala Lumpur. Prima reacție? Haos (am ajuns cu autobuzul, iar zona autogării Putrajaya era cam haotică). Apoi, încet, încet, orașul a început să-mi intre cumva pe sub piele. Dar am plecat cu ideea că Kuala Lumpur încearcă să fie Singapore, dar nu poate și nu are nici măcar șarmul exotic și atât de asiatic al Bangkokului. Mă rog, asta era în 2004, dar între timp lucrurile s-au schimbat.

Atât Bangkok, cât și Kuala Lumpur și-au pus în obiectiv să se singaporizeze. Nu cred că e o idee bună, nu cred că nici fezabilă nu e, cel puțin în cazul Bangkokului își pierde din farmecul său asiatic. În schimb, Kuala Lumpur probabil își poate juca rolul de un Singapore mai mic – mă rog, nu ca populație, ci ca oraș.

Kuala Lumpur a mizat mai mult pe spectaculos, pe măreție – de aceea zona turistică gravitează în jurul Turnurilor Petronas, care au fost timp de 6 ani, între 1998 și 2004, cea mai înaltă clădire din lume, când Taipei 101 a preluat ștafeta de cea mai înaltă clădire din lume – acum Turnurile Petronas se află pe un loc 19 (chinezii au construit la greu) și în curând va fi doar a doua cea mai înaltă clădire din Malaysia (se construiește un turn care teoretic va fi gata în 2024 și va fi mai înalt decât Petronas). Dar la Petronas nu este totul înălțime – Petronas are un design foarte interesant, Petronas sunt chiar frumoase. Petronas combină măiastru arhitectura tradițională islamică cu modernismul… sunt pur și simplu niște clădiri faine, mult mai faine decât Burj Khalifa, care este doar înalt.

Dar recomandarea mea nu este să vă urcați în Turnul Petronas (oricum, accesul este restricționat, este, de fapt, clădirea de birouri ale companiei naționale de petrol Petronas), ci mai bine urcați-va în Menara KL, turnul de televiziune – este, de fapt, mai înalt pentru că se află pe un deal. În plus, poți să intri acolo fără restricții toată ziua (e un program generos), ai parte de cea mai impresionantă panoramă a orașului și… vezi și Turnurile Petronas, care, mă repet, arată foarte frumos.

Pentru un pic de culoare locală, eu zic să nu ratați să mergeți și să descoperiți temple chinezești (cum este spectaculosul templu Țean Hou) sau complexul religios indian de la Batu Caves din suburbiile orașului. De asemenea, poți să admiri și arhitectura colonială din jurul Merdeka Square și să iei la pas China Town – zona comercială cu chinezării a orașului (nu zic să cumpărați ceva, dar atmosfera este foarte faină).

Tururi organizate

Dacă preferați tururile organizate, să știți că aceia de la Paralela 45 au gândit un tur care să combine aceste două mari metropole sud-est asiatice într-un tur. Pe lângă Kuala Lumpur și Singapore, mai poți vedea și Melacca, orașul clasic al Malaysiei, cu un cartier în stil tradițional chinezesc (dar și cu urme ale coloniștilor olandezi, care i-au precedat pe cei britanici), dar și Genting Highlands, Las Vegasul Malaysiei. Vei avea două zile la dispoziție pentru vizitarea KL și 3 zile în Singapore, evident pe lângă vizitarea Genting și Melacca.

Circuitul de 9 zile costă 1.545 de euro, aici incluzându-se zborul intercontinental (cu tot cu taxe aeroportuare, bagaj de cală, mâncare și băutură la bord, etc), cazări în hoteluri de 4 stele, vizitarea orașelor Kuala Lumpur, Melacca și Singapore și transportul cu autocarul. Se zboară cu compania aeriană de 5 stele Qatar Airways.

Plecarea este prevăzută pentru data de 6 martie 2020.

Pentru mai multe amănunte, aruncă o privire aici ––> Circuit Malaysia + Singapore