Călător în Columbia (ep. 2). 5 Islas Tour – o amintire minunată de la Cartagena

Arhipelag Rosario

Dacă ajungi în Cartagena, pe lângă minunatele cartiere colorate și pline de flori ale zonei vechi (fie că e vorba de Centrul aristocratic, fie de coloratul Getsemani, până mai acum câțiva ani cartierul sărăciei și contravenției din oraș), e musai să mergi și pe vreo plajă. Cartagena ca atare nu are vreo plajă cine știe ce (e una în cartierul uber-modern Bocagrande, dar, sincer, nu e cine știe ce), așa că e musai să mergi pe undeva prin afara orașului – de preferință, pe vreo insulă din arhipelagul Rosario – nu foarte departe de oraș, se află câteva zeci de insule – unele cu puțin mai mari decât o casă, altele sunt insule destul de mari, cu sate și orășele… și aici se află acele mult-lăudate plaje ale Caraibelor. Pe bună dreptate, de altfel.

Acum patru ani, când am fost prima oară în Cartagena, am luat un tur pe Insula Piraților – o insulă privată (cred că numele ăsta a fost pus în scopuri de marketing, să sune mai interesant) – și acolo am descoperit plaje minunate, vegetație luxuriantă și un mic hostel (un soi de pensiune mai low cost) cu restaurantul de rigoare (masa era inclusă în preț și la excursiile de o zi). A fost ziua mea de plajă din acea excursie care m-a purtat de la Santiago de Chile până la Cartagena J. Acum, sincer, nu planificasem nicio călătorie pe mare, dar plimbându-mă pe strada principală din Getsemani, am văzut un afiș cu „5 Islas Tour”. Nu, nu e stilul meu să mă duc să zac pe o plajă, dar să țopăi dintr-o insulă într-alta, văzând mai multe locuri, oh, da, mi se potrivește de minune.

Am intrat să cer lămuriri și, la câteva secunde după ce am început discuția, am și primit un discount pe loc – în loc de 220.000 de peso, costă 200.000 de peso (55 euro). Nici nu întrebasem de preț. Aveam să aflu că 200.000 de peso este prețul (în extrasezon, probabil scade și sub 200.000). M-am mai plimbat, am mai întrebat în vreo două agenții, toate la 200.000 peso. OK, let’s go.

Am avut punct de întâlnire în fața agenției la 7 dimineața (am avut noroc că am ales agenția cea mai apropiată J) și pe la 7 și ceva, a apărut și minibuzul. Excursia tipică de o zi din orice colț al lumii – un microbuz ia clienții de la hotel sau agenție și apoi pleacă spre atracții. Ne-am mai învârtit un pic prin Getsemani, am mai luat pe cineva din centrul vechi și apoi mai multă lume din Bocagrande, inclusiv un cuplu de tineri americani (Columbia este aparent cea mai tolerantă țară în ceea ce privește relațiile sexuale între persoane de același sex – am văzut destule cupluri homosexuale, atât bărbați, cât și fete, prin Cartagena și nu numai, iar aceștia sunt în general turiștii care cheltuiesc cel mai mult în vacanțe (mi-aduc aminte, când am fost în Spania, în Benidorm, cei de la biroul de turism de acolo aveau o strategie specială pentru a atrage cuplurile homosexuale, pentru că cheltuiau, în medie, de trei ori mai mult decât cuplurile obișnuite). Încă din 1981, Columbia a decriminalizat relațiile homosexuale, iar din 2016, a autorizat căsătoriile, iar cuplurile pot adopta copii. Așa că se fac destul de mulți bani (dovadă că singurul cuplu gay din grupul nostru a coborât fix din cel mai scump hotel).

După o scurtă tură prin Bocagrande (care mi-a amintit de ce nu mi-a plăcut data trecută), am tras lângă un ponton gol, undeva pe malul apei, și, în nici două minute, parcă din apă a răsărit un vas pe care ne-am îmbarcat. Primul lucru, ne-am descălțat, al doilea lucru, ne-am luat în primire locurile pe care ni le doream – la umbră sau în față. Grupul divers – argentinieni, americani, un francez combinat cu o columbiancă (francezul era IT-ist și avea colegi români, deci am dialogat un pic și în română), peruvieni etc. Limba de conversație a fost însă spaniola – ghida nu a vorbit decât în spaniolă.

Am plecat în trombă, urmați de numeroase alte bărci care porneau de la te miri ce pontoane spre insulele Rosario. După o plimbare pe mare și o trecere în revistă a fortificațiilor construite de spanioli în Cartagena, dar și pe insule, am ajuns în zona insulelor Rosario. Insulele Rosario sunt Parc Național din 1977 și oficial sunt 28 de insule, dar presupun că sunt mai multe, ținând cont de numeroasele micro-insule – sunt niște insulițe teribil de fotogenice, mari cât o casă și, poate, o curte… La un moment dat, mă uitam de jur împrejur și vedeam mai multe astfel de insule-căsuță. Stau să mă întreb cum rezistă astea în sezonul ploios, când, probabil, se rupe cerul cu ploaie violentă ca la tropice. E drept, Cartagena nu este pe „aleea uraganelor”, dar asta nu înseamnă că nu este scutită de puternice ploi tropicale. Adevărul este că drumul spre insulele Rosario datorită acestor micro-insule (sau nano-insule, nici nu știu cum să le cataloghez), cel puțin ultima parte, a fost pur și simplu incredibil.

 

A urmat zona de snorkeling (parcul național Insulele Rosario a fost deschis pentru a proteja coralii, aparent cei mai frumoși din America de Sud). Am trecut încet, încet, fără să oprim. Programul era gândit atât pentru cei care înoată, cât și pentru cei care nu înoată (sau pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, nu vor snorkeling). Ne-înotătorii am coborât la Oceanario. În momentul în care am coborât, mi-am adus aminte că fusesem și acum patru ani, dar asta e… ok. Intrarea, individuală – costă 30.000 de peso (8,30 euro). Am plătit și am intrat. Înăuntru – numeroase păsări libere (vin ele pentru că primesc de mâncare), câteva îngrădituri cu tot soiul de pești mari (inclusiv niște rechini mai mici) și ,în fine, spectacolul cu delfini. Ca peste tot prin America de Sud, acolo unde sunt delfini, te poți și poza cu ei cum te „pupă”, așa că după show (din care am prins cam o jumătate), a urmat și sesiunea foto obișnuită cu delfini (preț separat – 50.000 de peso, adică 13,80 euro). Dar între timp, m-am plimbat să văd diverși pești și alte animale marine prin acvarii… Un muzeu relativ mic, dar vizitabil pe îndelete fix în timpul pe care l-am avut la dispoziție.

A urmat drumul spre Cholon, așa-numita party-beach din Rosario. Și, într-adevăr, de departe se vedea o grămadă de bărci. Adevărul e că ce am văzut la Cholon nu am văzut nicăieri în lume, așa că să o pun la lista de experiențe. Cholon este o mică plajă (d-aia cu nisip alb și fin și palmieri), dar pentru că bancul de nisip din apă este destul de mare, a fost construit ca un restaurant în apă. Da, din momentul în care te dai jos din barcă, intri din nou în apă și apoi stai până pleci în apă până la buric – a fost locul de masă. Sunt organizate niște mese așezate în masă sub acoperișul unor megaumbrele din frunze de palmier și alte plante pentru a te apăra de soarele dogoritor. Și acolo, stând în picioare în marea megacaldă care îți vine până la buric, primești de mâncare – pui sau pește (evident că am optat pentru pește), dar și pentru sucuri sau cocktailuri care vin servite direct într-o nucă de cocoș (evident, fără conținutul original). Totul ar fi absolut superb, o experiență faină, dacă șalupele cu care vin clienții nu ar dori să bage muzică cu decibeli la maximum. Nici asta n-ar fi o problemă, problema este că aproape toate șalupele doresc să bage muzică, în același timp, așa că în multe locuri nu ai parte de o atmosferă de petrecere, ci pur și simplu de o cacofonie muzicală monstruoasă. Norocul meu este că agenția cu care am venit ne-a găsit o masă într-o extremitate și acolo nu era decât o șalupă „muzicală”. Iar muzica era chiar faină și… ce poate fi mai frumos, în aceste condiții, decât să dansezi în apa caldă a Caraibelor?

Următoarea oprire a fost la Agua Azul. E o plajă pe una dintre insulele din Rosario (bănuiesc), poate să fi fost o extensie a continentului, dar nu am văzut nicio șosea care să ducă unde apa este caldă și limpede, iar nisipul taman bun să-ți mângâie tălpile goale. Destul de multă lume, dar nu excesiv, muzică mai în surdină (cât poate însemna în surdină în Columbia, o țară unde pe oriunde bântui dai pe cineva care să asculte muzică tare), mă rog, zona foarte faină de chill. Foarte probabil, dacă e de stat o zi întreagă, e o opțiune bună (are și mâncare, și sucuri naturale, și suvenire, tot ce vrei). Din păcate, nu am stat prea mult aici – dacă vrei cinci insule, nu stai prea mult pe niciuna dintre ele – și am pornit spre Playa Blanca, unde, tehnic, s-a terminat traseul maritim (bărcile au și plecat).

Playa Blanca este una dintre plajele faimoase din zona Cartagena, pentru că este și printre cele mai accesibile – se află pe un „deget” peninsular și poți ajunge aici și cu mașina, nu doar cu barca, precum în Rosario. Cum îi zice și numele, este o plajă amplă cu nisip alb și mulți palmieri, dar ca în multe alte colțuri similare din lume, a ajuns victima propriului succes. Ei bine, astăzi Playa Blanca este probabil mai bine de 1 km (poate chiar mai mult) de bar lângă hostel, lângă bar, lângă magazin. Norocul este că cei care au deschis hosteluri aici au venit cu ideea să le facă cât mai interesante – culori vii (ca în America Latină), cazare la hamac și, probabil, cel mai haios este Vista al Mar. Probabil, cea mai înaltă structură de pe plajă (are două etaje) cu două camere deschise cu mai multe saltele (cred că le zice family rooms, dar de fapt e loc de venit cu gașca sau pur și simplu un hostel extrem de deschis) și cu un hamac imens deasupra intrării. Când urci (desculț, desigur) pe scări, pășești pe ceva iarbă artificială, dar cea mai tare descoperire am avut-o în camera de la etajul 2 – pe lângă cele 8 sau 10 saltele (camera era ocupată), am descoperit WC-ul – fix în mijlocul camerei, fără nicio despărțitură. Deschidere totală 🙂

Tot de aici, din Playa Blanca, am avut parte de ultima experiență a zilei – zona cu plancton. Evident, a trebuit să așteptăm să se lase noaptea, așa că ne-am bucurat de un apus de soare admirabil și, la căderea întunericului, niște tipi foarte serioși s-au apucat să ne facă un instructaj de parcă am fi plecat într-o expediție de diving în mare cu furtună. Dar e bine când lucrurile se fac cu seriozitate. După instructajul respectiv, ne-am îmbarcat în niște șalupe și ne-am avântat în apele golfului… am depășit Playa Blanca (unde petrecerea era doar la început) și am ajuns apoi într-un golf relativ întunecat, unde era… planctonul. Aici sunt milioane de organisme, probabil microscopice, care, dacă dai cu mâna în apă, încep să strălucească. Să nu te aștepți la o mare luminată (deși se află peste tot, pe o rază destul de întinsă) – microorganismele se declanșează și încep să lumineze doar în momentul în care treci prin apă – cu corpul, cu piciorul sau cu mâna. O bună parte dintre noi au sărit pentru ultima bălăceală a zilei (în plancton), dar poți observa fenomenul și din barcă – pur și simplu, dai cu mâna prin apa marii.

Drumul spre Cartagena a continuat cu mașina. A trebuit să mai mergem vreo 500 de metri de la baza de pe Playa Blanca, un pic cam întuneric, dar frontala din dotare (și lanternele din telefoanele celor din jur) au îndepărtat întunericul…

A fost o zi excelentă – am avut noroc și de foarte mult soare, așa că am avut parte de cele mai intense culori ale mării.

 

Cum faci turul

Cum ziceam, intră în vreo agenție de turism din Cartagena (găsești peste tot) și întreabă de 5 Islands Tour (unele, nu foarte multe, agenții îl au afișat), dar cred că orice agenție te poate ajuta. Am plătit 200.000 de peso pentru tot (inclusiv prânz), mai puțin intrarea la Oceanario din Insulele Rosario (alte 30.000 de peso).

Cum am ajuns la Cartagena

KLM este singura companie europeană care zboară la Cartagena. Am plecat la 6 dimineața din București, iar la apusul soarelui am aterizat la Cartagena. Tranzitul prin Amsterdam a fost scurt (circa două ore), iar zborul a fost ireproșabil. În drum spre Cartagena, KLM face o oprire la Bogota și de acolo zboară mai departe pe malul Mării Caraibelor.

Imagini 5 Islas Tour

Islas Tour

Reclama la 5 Islas Tour

Bocagrande Cartagena

Bocagrande, cartierul modern din Cartagena

Salupa Islas

Salupa mea … remarcati boxele (sau difuzoarele) de pe barca ?

Cartagena

In viteza spre arhipelagul Rosario

Rosario

Atat de frumoasele micro-insule din arhipelagul Rosario 🙂

Rosario Cartagena

 

Casa insula

 

Arhipelag Rosario

 

Snorkeling

Snorkeling in Marea Caraibelor

Oceanario

La Oceanario

Delfini

Spectacol cu delfini

Rechini

Niste mini-rechini

Broasca testoasa

Broasca testoasa

Pasare infoiata

Un tip infoiat

Acvariu

Cam asa arata pe sub apa

Under water

O caracatita un pic dezorientata

Sea food

Pofta mare !

Cholon

Cholon si „camerele” sale de restaurant

Cholon Rosario

Spre masa noastra

Cocktail

Cocktailurile se livreaza in nuci de cocos. Fie ca e mojito sau Cuba libre 🙂

Mancat in picioare

La masa

Restaurant in Cholon

Pofta mare

Restaurant in apa

Daca vrei sa te bronzezi, se poate sta si sub soare direct

Menu Cholon

Meniul din Cholon

Peste la gratar

Daca stai cu fundul in apa, e musai sa mananci peste 🙂

Cholon Cartagena

La plimbare prin restaurant

Agua Azul

Minunata plaja de la Agua Azul (aici e parcarea)

Agua Azul Rosario

Si asa arata plaja

Agua Azul Cartagena

 

Playa Blanca

Playa Blanca

Sporturi de apa

Ceva sporturi nautice

Playa Blanca Baru

La pas, pe Playa Blanca

Semne

 

Playa Blanca Cartagena

 

Playa Blanca Rosario

 

Hostal Playa Blanca

Cazarile nu sunt cine stie ce lux, dar sunt colorate

Cocktail Colombia

Yumii

Vista al Mar Playa Blanca

Vista al Mar – cel mai haios hostal de pe Playa Blanca

Vista al Mar Cartagena

 

in balcon

Terasa cu vedere la etaj 🙂

Camera Vista al Mar

Si cam asa arata camera de la etajul 1

Toaleta in camera

Etajul 2 – cu WC-ul in mijlocul camerei 🙂

Vista al Mar Playa Blanca Cartagena

Cu WC-ul la capul patului 🙂

Hamac gigantic

Dar si cu hamacul spre mare 🙂

Vanzator ambulant

Cel mai original vanzator ambulant de pe Playa Blanca. Din pacate nu am gasit nimic de cumparat cat de cat sa ma atraga. Am ramas doar cu pozele

Apus de soare la mare

Apus de soare pe Playa Blanca

Briefing plancton

Briefing inainte de excursia spre plancton

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest