Distribuie articolul:

După o scurtă întrerupere, reluăm povestirile lui Eugen din Australia. Și ajungem în principala metropolă a Australiei, Sydney, despre care am auzit numai lucruri bune (și… prețuri mari).

După trei ore de zbor din Cairns, iată-ne ajunși în „capitala” economică și culturală a Australiei, Sydney. Am avut norocul ca locurile din avion să fie pe partea stângă, astfel putând fotografia din avion Botany Bay, golful unde se află celebra clădire a Operei, dar și maiestuosul „Harbour Bridge”, podul portului, cum ar veni.

Desigur, știm cu toții că deciziile politice se iau în capitala Canberra, dar Sydney este cel mai important centru economic și cultural al Australiei și, nu în ultimul rând, cel mai vizitat oraș al țării.

Cu o populație de aproape 4 milioane și jumătate de locuitori, Sydney este cel mai mare oraș al Australiei. Sydney deține însă și cel mai mare port al țării. Și, fără doar și poate, este unul dintre cele mai fotografiate orașe ale lumii.

Zona orașului Sydney era locuită de aborigeni cu 30.000 de ani înainte ca James Cook să ajungă aici, în anul 1770, în golful cunoscut ca „Botany Bay”. Însuși James Cook a botezat locul unde a acostat – „Port Jackson”, în memoria politicianului britanic George Jackson. În anul 1788, Arthus Phillip întemeiază aici colonia de deținuți, așa cum spuneam în introducere, numind totodată Port Jackson „fără doar și poate cel mai frumos port al lumii”. Sydney a fost inițial numit „Noul Albion”, pentru ca ulterior să fie botezat Sydney, în semn de recunoaștere față de lordul Sydney, om politic englez și ministru de interne în acea perioadă, cel care a decis transportarea condamnaților la Antipozi pentru a forma noua colonie.

Portul din Sydney, Port Jackson, este locul unde se află și emblematica clădire a Operei, poate unul dintre cele mai fotografiate obiective din lume. Desigur, alături de Harbour Bridge, podul de pe care la intrarea în Noul An sunt lansate artificiile și care traversează metropola de la nord la sud.

Dar Sydney nu înseamnă doar atât. Chiar dacă acest golf este epicentrul vieții din metropola australiană, Sydney înseamnă mult mai mult: clădiri coloniale, străzi perpendiculare, unele chiar în pantă de aveam impresia că suntem în San Francisco, și zgârie-nori care găzduiesc birouri. Este un oraș în care vechiul și noul formează o adevărată simbioză. Aici se vorbesc peste 250 de limbi, aproape jumătate din populația orașului vorbește acasă altă limbă decât engleza. Aici nu trăiesc doar minorități ale țărilor învecinate (mă rog, vecinătate relativă): chinezi, vietnamezi, japonezi sau filipinezi, ci și foarte mulți europeni, de exemplu minoritatea greacă din Sydney este cea mare din afara Greciei.

„Must see & must do” în Sydney

Dacă am întreba 100 de români – vorba lui Cabral – ce e de văzut în Sydney, desigur că 99 vor spune că Opera. Este musai de văzut și chiar merită. Sydney însă are mult mai multe de oferit, pentru mine a rămas unul dintre cele mai faine (cum spunem noi în Banat) orașe din lume.

Pentru început, am aterizat în Hyde Park (desigur în cel din Sydney, nu în cel londonez). Da, există Hydepark și la antipozi, fiindcă englezii au făcut în Australia un fel de copy-paste al Marii Britanii. Acest parc se află în centrul metropolei și are o suprafață de 16 hectare. Și este plin de monumente care fac referire la diferitele războaie.

La intrare ne-a întâmpinat monumentul HMAS Sydney -SMS Emden, dedicat victoriei navei australiene HMAS Sydney asupra vasului german SMS Emden, în Primul Război Mondial. Monumentul este reprezentat de o pușcă marină rămasă de pe vasul german.

Aici în parc se află și ANZAC War Memorial construit în stil Art Deco și inaugurat tot în anul 1934, la fel ca „Shrine of Remembrance” din Melbourne. Este dedicat victimelor Primul Război Mondial.

Tot în Hyde Park, avem un monument modern – Yininmadyemi – Thou didst let fall – „Lăsați să cadă”. Este un monument modern care înfățișează 7 cartușe, din care 4 sunt în picioare, iar 3 sunt căzute. Monumentul a fost inaugurat în anul 2015 și este un omagiu adus aborigenilor care au făcut parte din armata de apărare a țării.

Evident că nu putea lipsi monumentul căpitanului Cook.

Nu departe de acest plămân verde al metropolei, se află Catedrala catolică Saint Mary, finalizată în anul 1932. Este cea mai lungă biserică din Australia, nu însă și cea mai înaltă sau cea mai mare. Un aspect interesant este faptul că turlele au fost adăugate doar în anul 2000. La intrarea în mărețul lăcaș în stil gotic, ne-a întâmpinat un POS contactless… pentru donații. Da, este un lucru bun și legal ca banii bisericii să treacă prin bancă. De avut în vedere și în patria noastră. Dacă doreai să te spovedești, părintele Gerard Woo Ling îți stătea la dispoziție. Probabil, Gerard e „numele de scenă”, preotul având destul de sigur rădăcinile undeva prin sudul Asiei.

Dacă ai timp, merită să te oprești la Sydney Tower, turnul de televiziune situat deasupra centrului comercial Westfield. Chiar dacă este mai mic decât celebrul turn din Auckland (are doar puțin peste 300 de metri), punctul de belvedere se află cu 30 de metri peste cel din Noua Zeelandă.

Vizavi de clădirea primăriei se află „Queen Victoria Building” sau, prescurtat, cum spun ei, QVB. Inițial, aici se aflau Sydney Markets, un fel de obor municipal, pentru ca la sfârșitul secolului al XIX-lea să fie inaugurat acest „mall” care urma să găzduiască ateliere de croitorie, florării și cafenele. Astăzi, în QVB găsești aproape orice brand din lume, fiind împânzit de magazine de lux. Dar nu doar magazine de lux sunt aici, la parter am găsit un magazin cu de toate pentru toți, la prețuri accesibile. Am asemănat QVB cu magazinul GUM din Moscova, construit în aceeași perioadă. Seamănă oarecum.

Și… surpriză: vizavi de QVB, în buricul târgului, pe câțiva cetățeni musulmani i-a prins ora de rugăciune. Așa că, pur și simplu, au purces la cele sfinte.

Din fața magazinului nu putea lipsi statuia Reginei Victoria. Doar magazinul era Queen Victoria Building. Statuia a fost realizată în anul 1908 în Irlanda, fiind inițial expusă în Dublin. În anii ’80, ea a fost donată Australiei, găsindu-și loc chiar în fața magazinului. Presa vremii cârcotea: regina Victoria a călătorit cu vaporul în Australia. Alții însă acuzau statul irlandez că o face cadou Australiei.

Iar alături de statuia reginei se află cel mai impresionant monument din Sydney (după mine), statuia lui Islay, cățelul din rasa Terrier pe care l-a îndrăgit aceasta. Edificiul este cunoscut ca „Sydneys talking dog”, cățelul vorbitor din Sydney. Printr-un difuzor, din când în când, el se recomandă ca fiind Islay, cățelul reginei Victoria. Construcția monumentului a fost realizată în anul 1987, cu scopul de a eclipsa o construcție anexă a QVB. Statuia cățelului, înaltă de 60 de centimetri, este realizată din bronz. Islay a fost animalul de companie preferat al Reginei Victoria și a fost ucis în lupta cu o pisică, fiind ulterior înmormântat la Castelul Windsor.

Trebuie să știm că în Australia nu e doar lapte și miere, lângă primărie am întâlnit mai multe persoane fără adăpost care și-au amenajat un locaș ad-hoc. Vorba bancului: „Tu ce faci aici?” „Eu locuiesc.” „Iar tu ?” „În vizită la el.”

O suburbie destul de apropiată de zona centrală se numește „Darling Harbour”. Vorbim aici de un fost port, devenit în prezent o magnifică zonă de entertainment. Pe lângă hoteluri aparținând unor lanțuri renumite precum Novotel, ibis, Holiday Inn, Radisson și Hyatt, tot aici se găsesc „Australian National Maritime Museum”, adică Muzeul Marinei Australiene, SEA LIFE Sydney Aquarium – acvariul din Sydney, WILD LIFE Sydney Zoo – grădina zoologică, unde ai posibilitatea să admiri simpaticii și drăgălașii ursuleți koala, ICC Sydney – un complex expozițional și cultural unde au loc tot felul de manifestări, de la teatru la concerte. Desigur că nu putea lipsi „filiala de la Antipozi” a Muzeului Figurilor de Ceară „Madame Tussauds”. Tot aici, poți alege o croazieră în golful Sydney, „by night” sau „by day”.

Dar iată că era musai să ajungem la cel mai important și fotografiat obiectiv din acest oraș, din această țară, de pe acest continent și, de ce nu, de pe această planetă: Opera din Sydney. Construcția este situată pe capul Bennelong aparținând Port Jackson, în golful Sydney. Clădirea Operei aflate pe fosta locație a fortului Macquarie Tram a fost construită între anii 1958 și 1973. Este o construcție foarte îndrăzneață pentru anii ’50, a arhitectului danez Jørn Utzon. Prin arhitectura acoperișului acestui edificiu, Utzon a imaginat fie niște scoici suprapuse, fie valurile care lovesc coasta portului. Opera fost construită în trei etape, însă în timpul celei de-a doua, în anul 1965, a avut loc schimbarea guvernului și, implicit, sistarea investițiilor – din cauza costurilor prea ridicate, Utzon a fost nevoit să demisioneze și să se întoarcă în Danemarca. După câteva modificări ale proiectului, iată că Opera din Sydney a fost inaugurată în anul 1973, după o investiție de peste 100 de milioane de dolari, față de cele 7 milioane prognozate și cu un termen de finalizare mult depășit. Clădirea Operei are în prezent cinci săli de spectacol, dar începând cu acest an, 2020, din luna martie clădirea va fi închisă pentru renovare. Așa că atenție pentru cine visează să viziteze în 2020 clădirea Operei din Sydney! Clădirea Operei adăpostește nu doar Opera din Sydney, ci și Compania de Teatru și Orchestra Simfonică. Trebuie știut de la început că fotografiatul și filmatul în interior sunt interzise, oricum construcția este o bijuterie mai ales datorită aspectului exterior. Dar înainte de a vizita opera, o tanti foarte amabilă ne-a oferit șansa unui suvenir unic. Contra cost, desigur. O poză cu amândoi, pe care a transpus-o cu ajutorul tehnologiei în diferitele săli de spectacol. Așa avem și noi poze din interiorul Operei.

Clădirea Operei se află foarte aproape de „Harbour Bridge”, celebrul pod care traversează Botany Bay. Podul, poreclit și „Umerașul”, datorită designului său, a fost inaugurat în anul 1932, după nouă ani de la punerea pietrei de temelie. Are o lungime de 1,5 km, o lățime de 50 de metri și o înălțime de peste 100 de metri. Are opt benzi de șosea, trotuar, pistă de biciclete și cale ferată, iar din anul 1988, pentru a descongestiona traficul, a fost construit „Sydney Harbour Tunnel”, un tunel care preia din traficul motorizat. Traversarea podului și a tunelului costă câțiva dolari australieni, dar experiența merită.

Nu foarte departe de „Harbour Bridge” se află The Rocks, un fel de centru vechi. Aici, localnicii, dar și turiștii vin la Rocks Market, unde găsesc o multitudine de restaurante – street food, dar și fine dining, iar din multe locații ai o panoramă deosebită asupra portului. Nu pot lipsi, desigur, artiștii ambulanți, fie că vorbim de cântăreți sau de mimi.

Merită să petreci câteva ore în Royal Botanic Gardens, grădina botanică a orașului Sydney, mai ales că este și free wifi. Înființată la începutul secolului al XIX-lea, grădina este situată pe o suprafață de 30 de hectare, foarte aproape de simbolul metropolei, Opera. Iar dacă te nimerești aici primăvara – noi am fost în noiembrie, când la ei e primăvară –, poți admira frumoasele flori albastre ale arborilor Jacaranda, specifice zonelor tropicale și subtropicale. Numele provine din limba guarani, limba indigenilor din America de Sud, și înseamnă parfumat.

În apropiere, se află și Mrs Macquarie’s Chair, scaunul doamnei Macquarie, dar și Mrs Macquarie’s Point. Aceste două obiective se află pe peninsula Yurong, numită astfel de populația băștinașă Gadigal. La cererea guvernatorului Macquarie pentru soția sa Elisabeth, la începutul secolului al XIX-lea, deținuții au sculptat într-o rocă situată pe marginea golfului un scaun și au contribuit la realizarea unui drum între palatul guvernamental, astăzi Muzeul Sydney, și locul de belvedere cunoscut astăzi ca Macquarie’s Point. Astăzi, acel drum nu mai există, dar a rămas scaunul de piatră – mă rog, e chiar o canapea mică – pe care Elisabeth obișnuia să stea și să admire panorama asupra portului din Sydney (Port Jackson), dar și vapoarele care soseau din Marea Britanie. Doar o inscripție pe acel scaun ne mai amintește astăzi de acel drum, el fizic nu mai există.

Tot în zona centrală, se află și cea mai veche clădire publică din Sydney, cunoscută sub numele „The Sydney Mint”. Construită la începutul secolului al XIX-lea, inițial ca aripă a Sydney Hospital, la jumătatea secolului al XIX-lea a devenit sediul Monetăriei și reședința Maestrului Monetăriei. Astăzi, aici este sediul autorității responsabile cu clădirile de patrimoniu.

Iar dacă vrei să te relaxezi, merită să mergi până la Bondi Beach, o suburbie a orașului Sydney situată la aproximativ 7 kilometri est de Operă. Numele provine de la cuvântul aborigen „Boondi”, care însemna surfing. Când spui „beach”, te gândești imediat la bălăceală. Da, Bondi Beach e un loc ideal pentru plajă, baie, surfing. În secolul XX, suburbia a fost locuită de clasa muncitoare, fiind invadată de imigranți neozeelandezi, dar și de evrei prigoniți din țările est-europene.

Iar dacă credeai că ai scăpat de China Town… nici pomeneală. Este situat în suburbia Haymarket, undeva pe lângă Haystreet. Aici ai de toate pentru toți, așa cum suntem obișnuiți în orice China Town. De la restaurante cu specific asiatic până la magazine de haine și magazine naturiste, găsești orice.

Desigur, dacă ajungi în Sydney nu poți pleca fără să vizitezi fostul Sat al Olimpiadei din anul 2000. Arată bine, a fost renovat și este gazda multor evenimente sportive și culturale. Stadium Australia, cunoscut și ca ANZ Stadium, a fost inaugurat în anul 1999 pentru Olimpiada din anul 2000. A costat enorm – 690 de milioane de dolari australieni – și a fost gândit să poată găzdui 110.000 de spectatori. După Olimpiadă, el a fost remodelat, iar astăzi capacitatea este puțin peste 80.000. Găzduiește competiții sportive de rugby, fotbal, cricket, fotbal american.

Olimpiada de la Sydney din anul 2000 a fost un motiv de reconciliere între populația de origine britanică, coloniștii și populația indigenă. Pe parcursul competiției, au fost prezenți concurenți aborigeni care au reprezentat Australia la diferitele probe, iar la ceremoniile de deschidere și închidere au participat ansambluri folclorice, dar și trupe rock ale băștinașilor. Au fost prezenți reprezentanți ai fiecărui trib aborigen, cu scopul de a crea o imagine pozitivă pentru actuala Australie.

Sydney și împrejurimile

Niciodată nu vei putea spune că ai văzut tot ce era de văzut în Sydney. Dar dacă tot ai ajuns aici, merită să îți faci timp și pentru împrejurimi.

Ca turist în Australia, nu vei vedea animalele în sălbăticie. Nu vei putea face un safari în care să întâlnești canguri, wallaby, wombați, câini dingo, păsări emu, diavoli tasmanieni sau urși koala. Aici nu e ca în Africa, unde să poți vedea animalele în libertate mulțumită unui jeep safary. Însă aici există mai multe așa zise „Wildlife Park”, un fel de grădini zoologice în care animalele trăiesc în semilibertate și unde poți interacționa cu ele.

Nu foarte departe de metropolă, se află „Featherdale Wildlife Park”, un astfel de obiectiv. Parcul a fost înființat în anul 1972, pe locul unei foste ferme de păsări. Prețul unui bilet este de 25 de dolari australieni, iar pentru câțiva dolari în plus primești un pahar cu hrană pentru simpaticii canguri. Aici poți vedea diferite specii din fauna Australiei, precum papagali, pinguini, cazuari, wombati, canguri și wallaby, frățiorii lor mai mici, diavoli tasmanieni, păsări emu, șerpi și iguane pe care le poți fotografia nestingherit.

Desigur, nu putea lipsi aici animăluțul-simbol al Australiei, drăgălașul ursuleț koala. Acesta trăiește cățărat pe crengile arborilor de eucalipt, cu ale cărui frunze se hrănește, iar 90% din timp îl petrece dormind. O fi de la uleiurile eterice? Era afișat chiar un meniu al ursulețului koala. Turiștii pot face poze cu ei, iar pentru niște dolari în plus există un loc unde te poți fotografia cu un ursuleț koala pe care îl poți atinge. Bine, nu ca mine, că am început să îl mângâi ca pe cățelul din curte până mi s-a spus „stop, no, no !”. Doar să îl atingi e permis. Ei pot deveni deosebit de agresivi dacă se sperie, iar sunetele pe care le scot sunt înfricoșătoare.

Am avut ocazia să hrănim și cangurii. Aceștia, fiind obișnuiți cu turiștii, ne întâmpinau prietenoși și își băgau lăbuța în păhărelul cu hrană.

A fost o experiență de neuitat !

Călătoria noastră a continuat spre Katoomba, localitate situată în Blue Montains, masiv muntos la 50 de kilometri vest de Sydney. Numele „Munții albaștri” provine de la faptul că, priviți de la distanță, au o nuanță albastră. „Munții albaștri” au fost populați de mii de ani de populațiile aborigene Gundungurra și Darug, astăzi reprezentate prin „consilii tribale aborigene”.

La Katoomba se află cea mai înclinată cale ferată din lume, având o înclinație de 52 de grade. A fost înființată în anul 1878, inițial pentru a deservi mina de cărbuni Katoomba, iar din anul 1945 este folosită în scop turistic. Ne-am îmbarcat și noi în trenulețul care ne-a dus în 5 minute la baza muntelui unde se află și astăzi fosta mină de cărbuni, alături de monumentul care reprezintă un vagonet tras de cal. Dar aici, la baza muntelui, am avut o priveliște deosebită asupra celor „Three Sisters”, trei formațiuni stâncoase formate prin eroziune și botezate cu nume aborigene: Meehni (922 m), Wimlah (918 m) și Gunnedoo (906 m). Una dintre legende spune că cele surorile, care făceau parte din tribul Katoomba, s-au îndrăgostit de trei frați din tribul vecin Nepean, dar legea tribului nu permitea căsătoria. Cei trei frați nu au vrut să admită acest lucru și a început o bătălie între cele două triburi. Pentru a fi protejate, cele trei surori au fost transformate în stane de piatră de către un bătrân care a fost ulterior ucis în luptă. Iar cele trei stane de piatră sunt astăzi cele trei surori din „Blue Mountains”. Ne-am întors pe munte cu Katoomba Scenic Skyway, un teleferic construit inițial în anul 1958 și modernizat continuu, astfel că din anul 2018 are o cabină cu 84 de locuri, produsă de o importantă companie elvețiană. Telefericul are o lungime de peste 500 de metri și oferă o frumoasă panoramă asupra cascadelor Katoomba, dar și asupra „Orphan Rock”, o formațiune stâncoasă asemănătoare celor trei surori, dar solitară, așa cum îi spune și numele.

Nu am putut pleca însă de aici fără să ne oprim la Echo Point Lookout, o platformă de belvedere asupra văii Jamison Valley, dar și asupra celor „Trei Surori”.