Călătorie în Noua Zeelandă (ep. 4). Food, drinks and souvenirs

casa maori de lemn la auckland museum

Iată că nu puteam ocoli nici aici rubrica atât de dragă mie.

În Noua Zeelandă, micul dejun este la fel ca în Australia, „british style”: tradiționala găigană de ouă, cârnați fierți, fasole uscată cu bulion, fâșii de bacon afumat, ciuperci champignon și roșii natur – toate, calde. Le știm cu toții din călătoriile avute în Marea Britanie. Dacă ai norocul, poți să dai şi peste un „Egg station“, adică să ai un nenea bucătar care îți face „by request“, adică la cerere, ouă-ochiuri sau un „scrambled eggs“ customizat „full option“ cu ardei, cașcaval și bacon, după gust.

Prânzul îl poţi servi la un fast-food – dacă în Australia Burgerking se numea Hungry Jacks, iată că sora mai mică, Noua Zeelandă, are nu doar Burgerking, ci şi Burger Boy, un fast-food al unui antreprenor local din Auckland. Sau poți alege McDonald, sau KFC. Dacă vrei un prânz mai „british“, poți opta pentru o porție de „fish and chips“, peşte sau inele de calamar pane cu cartofi prăjiţi. Iar dacă ai dare de mână, poţi opta pentru unul dintre restaurante pentru o delicioasă friptură de miel neozeelandez, alături de un vin local bun.

Am avut ocazia să servim un prânz tradițional la o fermă din Otorohanga, nu departe de peșterile cu licurici de la Waitomo. Aici am fost întâmpinați cu un pahar de vin alb „home made” de către fermier și am avut ocazia să servim preparate pregătite chiar la fermă de către soția și fiica fermierului. Astfel am putut savura „The taste of New Zealand”, adică gustul Noii Zeelande.

Dacă mergi în Noua Zeelandă şi ajungi la Rotorua, e musai să mergi la o seară tradiţională maori, numită „Maori Experience”.

Noi am fost și chiar a meritat. Locul de desfășurare a „Experienței Maori” era la cinci minute de centrul orășelului Rotorua, în suburbia Whakarewarewatanga (uneori, sunt cumplite cuvintele în limba maori), la așezământul cultural „Te Puia”. Acest centru se află pe locul fostei fortărețe Maori care se numea tot așa. Aici se află Institutul Neozeelandez de Arte și Meserii, dar și un parc geotermal întins pe 60 de hectare.

Pe lângă spectacolele tradiţionale (am fost avertizaţi de la început că dacă râde cineva prezentarea va lua sfârşit în secunda 2), aici urma să participăm la un barbeque polinezian „Hangi”, pe care eu îl întâlnisem pentru prima dată în Insula Paştelui.

Seara a început cu un spectacol tradiţional de bun-venit „pōwhiri”, apoi ne-a fost prezentat locul unde urma să fie preparat barbeque-ul.

Într-o groapă numită de ei „Umu Ti” au fost introduse roci care apoi au fost încinse cu ajutorul unui foc mare. Când rocile au devenit incandescente, au fost așezate peste acestea coșuri cu carne și legume, iar apoi totul a fost acoperit cu pământ timp de câteva ore.

Cuptoarele „Umu Ti” au apărut pe teritoriul Noii Zeelande de astăzi undeva prin secolul al XIII-lea. Ele erau folosite de către populația maori pentru coacerea rădăcinilor de Cordyline numite de ei în limba maori „ti pore”. După una sau două zile, se obținea o masă fibroasă cu gust dulce. Se pare că aceste cuptoare erau folosite doar o dată sau de două ori. Bine, un cuptor sub forma unei gropi săpate în pământ își amortiza rapid investiția.

Cuptorul „Umu Ti” văzut aici în Rotorua semăna oarecum cu ce văzusem eu în Insula Paştelui cu aproape zece ani în urmă, dar acolo totul era „mai autentic”, fiindcă groapa era săpată în pământ, pe când aici era betonată. „Kakaia tehnika!”.

Au urmat probe practice: cursuri de dansuri „poi” şi „haka”. Unde, evident, ne-am înscris și noi, eu, unul, fiind un mare fan al dansurilor populare.

Dansul „poi” este dansul femeilor maori şi presupune balansarea cu mâinile a unor pompoane. „poi” este un cuvânt din limba maori care înseamnă „minge pe un fir”. Războinicii maori foloseau inițial „poi” ca formă de exercițiu pentru a se antrena pentru luptă sau vânătoare. Prin balansarea bilelor grele, au dezvoltat rezistența la mâini și flexibilitate pentru a mânui diferite arme și instrumente. În cele din urmă, „poi” a ajuns să fie folosit în dansul tradițional, „dansul poi”.

Dansul haka este și el un dans străvechi maori folosit pe câmpul de luptă, dar şi atunci când războinicii cădeau la pace. Astăzi dansul este practicat şi de echipa de rugby a Noii Zeelande, cunoscută şi ca „All Blacks”. De fapt, numele corect este „kapa haka”, „haka” însemnând dans, iar „kapa”, grup. Dansul de grup se manifestă prin mişcări viguroase ale corpului, prin lovirea ritmică a picioarelor de podea în timp ce se recită textul, iar în final bărbaţii obișnuiesc să scoată limba. Soția mea a fost un dansator „poi” de nota 10 (cel puțin în sufletul meu), în timp ce eu am fost un dansator de haka de 7 pe 8, dar e timp să mă perfecţionez. Poate, la următoarea călătorie în Noua Zeelandă.

„What to drink?“ Păi, neozeelandezii, ca și australienii, se aprovizionează de la „Liquor store“. Din loc în loc, întâlneşti câte un „Liquor Store” fiindcă vorba’ceea, „cine a pus-o liquor store-ul în drum, ăla n-a fost om nebun”. Am intrat şi noi să vedem ce bunătăți găzduiește magazinul. Văzând că una dintre băuturile mele preferate – berea – e slab reprezentată, am vrut să plec, totuși am îndrăznit să întreb: „Only so much beer? ”. Vânzătorul, văzând că sunt extraterestru (adică nu de pe „terra” lor), m-a îndemnat să merg „behind”. Nu prea am înțeles cât de „behind” să merg, dar am ascultat de sfaturile lui și am ajuns în partea din spate a magazinului, unde era camera frigorifică. Da, în Noua Zeelandă și probabil și în Australia, în față e gardul, iar în spate, leopardul. Băuturile spirtoase și vinurile se află în partea din față, iar berea (care musai se servește rece), în spate, în camera frigorifică. Pe lângă brandurile mondiale (europene, americane, japoneze) erau prezente și brandurile locale. Cum nu prea auzisem de nicio bere neozeelandeză, „Wakachangi Lager” mi s-a părut cea mai autentică. Îmi plăcea că numele părea „maori”, iar eu am oricum o atracție pentru orice înseamnă Polinezia.

Neozeelandezii au beri locale foarte bune – am enumerat deja Wakachangi Lager, dar şi NZ Lager, care este practic NewZeelandLager. Dar tot aici, la „Liquor Store”, poţi opta pentru un vin bun. Vinurile locale nu sunt neapărat foarte ieftine, dar dacă scotoceşti puţin prin „Liquor Store”, poţi găsi vinuri pentru orice buzunar. „Luna” e una din mărcile lor bune. Au însă şi o gamă bogată de vinuri internaţionale din Europa, iar când spun internaţional mă refer inclusiv la vinurile australiene. Iar pe lângă vinuri, aceste magazine de băuturi oferă o gamă largă de băuturi spirtuoase din întreaga lume. Aici am întâlnit pentru prima oară „Arak iordanian”, varianta iordaniană a băuturilor distilate pe bază de anason, aşa cum sunt ouzo-ul grecesc sau Raki-ul turcesc.

Dacă doreşti să serveşti ceva cât de cât local, te poţi delecta cu un cidru deosebit sau cu o bere cu ghimbir Bundaberg (chiar dacă e marcă australiană, e şi aici foarte apreciată şi e nealcoolică).

Dar aici, în Noua Zeelandă, am dat peste o băutură foarte apreciată de populaţia „kiwi”: Kombucha. Chiar dacă băutura îşi are rădăcinile în nord-estul Chinei, în provincia Manciuria. În timp, băutura a devenit cunoscută în întreaga lume, în Noua Zeelandă fiind mai multe făbricuţe artizanale producătoare a acestei licori. Kombucha se obţine din ceai negru sau verde îndulcit care, prin adăugarea unei ciuperci numite „Ciuperca de Ceai” sau „Ciuperca Manciuriană”, produce o băutură răcoritoare acidulată, fermentată, foarte uşor alcoolizată, cu beneficii deosebite pentru sănătate, deoarece conţine antioxidanţi, complex de vitamine B şi probiotice.

Cât despre suvenire… nu am găsit de cumpărat ceva specific. Suvenirele nu sunt însă aşa inedite ca în Australia. Nu vezi bumeranguri, digeridoo-uri… nu poate fiindcă nu le cunosc, ci mai mult fiindcă nu le doreau fiind tradiționale în insula vecină şi poate nu neapărat prietenă… M-am cam lămurit că țările vecine în mare parte nu sunt neapărat și cele mai bune prietene.

Ca suvenire, desigur „number one” sunt articole de vestimentaţie pe bază de lână de oaie. Normal, având în vedere că numărul de oi din ţară este de zece ori mai mare decât populaţia. Prețurile nu sunt însă foarte mici.

Un suvenir specific este un medalion sau un obiect din „pounamu”, acel jad specific Noii Zeelande, având un rol foarte important în cultura maori. Este numit de aceștia „taonga”, adică o comoară, și are diferite utilizări: de la obiecte practice gen cuțite și nasturi până la articole ornamentale gen pandative sau medalioane.

Un alt suvenir specific pentru Noua Zeelandă este scoica paua. Aceasta se găsește mai ales în apele din dreptul Insulei de Sud. Din această scoică se folosește totul, de la carapace la carne. Restaurantele de lux oferă preparate din carne de scoică paua. Iar din carapace și perle se fac frumoase bijuterii.

Nu în ultimul rând, suvenire pe care apare brandul de țară. Nu, nu este pasărea kiwi, ci feriga argintie. Aceasta a fost acceptată ca simbol al identității naționale a Noii Zeelande încă din anii 1880. Pentru maori, forma elegantă a frunzelor a fost un simbol al rezistenței. Pentru Pākehā, adică pentru populația neozeelandeză de origine non-maori, feriga simboliza sentimentul lor de atașament față de patrie.

Dacă dorești să aduci celor dragi ceva specific, poți aduce acasă miere de manuka… doar dacă călătorești direct și nu spre Australia. Bine, prețul mierii este destul de prohibitiv… dar e un suvenir specific.

Cam asta a fost incursiunea noastră la antipozi, în două țări foarte interesante și pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite, despre care sunt multe de povestit.

În concluzie, vă recomand dezinteresat să „haere me te caesarua i roto i a Aotearoa”, adică să mergeți cu Cezar în Noua Zeelandă . Fiind un circuit exclusiv în această țară, o veți putea descoperi mult mai amănunțit! Este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai scumpe, dar și una dintre cele mai interesante și frumoase țări din lume!

Food, drinks & souvenirs – Noua Zeelanda

. Burger boy afacere locala

Burger Boy – raspunsul Noii Zeelande industriei globale de fast food

. Camera frigorifica queenstown

Pestera lui Ali Baba

. dejun neozeelandez la otorohanga

Dejun la Otorohanga

hangi maori barbecue

Barbecue maori

la un wakachangi

Wakachangi – bere din Noua Zeelanda

. Auckland se poate plati si cu bitcoin si cu alipay de la alibaba

Se plateste si cu bitcoin 🙂

Maori show

Maori show

dansul haka

Haka

dansul poi

Dansul ploii

Ferma st nicholas tunsul oilor

Obiceiuri neozeelandeze – tunsul oii 🙂

Scoica paua

Scoica paua

 

 

Comentarii

  • Salut prieteni! Dupa cum vad itinerariu vostru in Australia si Noua Zeelanda este identic cu cel de la Intera Travel. Cu ei trebuia sa merg si eu in toamna lui2019. Calatorii frumoase in continuare ! Pe youtube ma gasiti cu „costitravel”

    Costi 23 mai 2020 13:15 Răspunde

Lasă un răspuns la Eugen Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii