Island Hoping in Ciclade (ep. 7). Mykonos, sarmul destinatiei de lux a Greciei.

Morile de vant Mykonos

Prima oara cand am ajuns acum cinci ani in Ciclade aveam in minte ca Santorini este destinatia de lux a Greciei, cea mai scumpa insula, ma rog, destinatia exclusivista a acestei tari mega-turistice. Ei bine, surpriza mea cea mai mare a fost ca am descoperit ca de fapt Mykonos este insula exclusivista a Greciei, este insula-chic, este insula cea mai fancy si Santorini vine de fapt pe locul 2. Pentru multi, mai degraba Mykonos este considerata insula de party-uri din Ciclade (adevarul este ca o buna parte din promovare se axeaza pe legendarele sale cluburi) si este cunoscuta ca este una din destinatiile gay primordiale ale lumii (inca din aeroport, am vazut doua cupluri de fetiscane care se sarutau cu foc), iar explicatia oficiala este ca Mykonos a fost intotdeauna o insula foarte cosmpolita si toleranta (personal, nu cred ca insulele mici cu populatii mega-conversatoare erau asa de gay-friendly acum 30 ani, dar, in fine, e o poveste draguta). Dar Mykonos este indiscutabil, insula cea mai eleganta si luxoasa din Grecia, este o insula a bunului gust si al elegantei.

Acum cinci ani, am fost foarte el-fugitivo prin Mykonos. Am stat ceva mai mult de jumatate de zi si am fost sa vedem o manastire in varful unui deal (Mykonos este o insula destul de plata) si apoi celebrele cluburi de pe plaja – Paradise si Super-Paradise. Seara am mai fost prin niste baruri si cluburi si a doua zi dimineata, am plecat val-vartej in port sa prindem ferry-ul de Creta. Eram intr-un infotrip expres in zilele fierbinti in care presa mondiala anunta ca Grecia se prabuseste, ca Grecia este data afara din zona euro, ca in Grecia nu mai e mancare, nu mai e benzina si nu mai sunt bani (evident, toate erau exagerari enorme). Ne-am oprit 5 minute langa o moara de vant atat de tipica pentru insulele din Ciclade sa admiram panorama orasului –  capitala si am taiat-o in port – care atunci era foarte aproape de oras, acum am descoperit un port nou ceva mai departe de oras. Doamne cat m-am suparat ca nu am baremi o ora la dispozitie pentru a ma duce in Mykonos Town (sau Chora cum i se mai spune). Doamne, ce frustrat am plecat din Mykonos. Plagiindu-l un pic pe marele Eminescu, “cu-o frustrare neimpacata, mi-am soptit atunci in barba…” nu sa imi furajez calul in Roma, ci sa revin in Mykonos Town. S-a intamplat in septembrie 2020, cinci ani mai tarziu sa revin in Mykonos.

M-a ajutat indiscutabil si faptul ca, surprinzator, mega-surprinzator, Wizz Air a lansat vara asta zboruri spre insulele grecesti – Creta, Santorini si Mykonos. Asa ca am lasat sa treaca vara, sa nu mai fie inghesuoala la testele COVID si am plecat la mijloc de septembrie spre Santorini. Faptul ca Wizz are zboruri in 3 insule pica minunat – poti sa sari din insula in insula – sa te duci intr-una si sa te intorci din alta. Fix asta am facut – am zburat in Santorini si m-am intors din Mykonos.

Trebuie sa recunosc ca nu am avut nici acum destul timp in Mykonos. Niciodata nu ai destul timp, asa ca am ales sa stau mai mult in Santorini si Naxos si doar o zi si un pic in Paros (asta e o alta insula unde as dori sa ma intorc), iar in Mykonos am ales din capul locului ca voi vizita doar Mykonos Town / Chora, orasul capitala a insulei. In cluburi nu m-am mai dus pentru ca deja fusesem si m-am lamurit care era treaba (si apropos, erau inchise pentru ca aparuse un focar cu vreo 4 saptamani inainte si s-a luat masura sa se inchida toate cluburile din Mykonos, iar restaurantele sa se inchida la miezul noptii – a taia viata de noapte mai ales in orase sau localitati unde aceasta e importanta este o masura sigura sa reduci riscul de explozie de cazuri COVID). Sincer, as fi dorit sa mai merg si la Delos. Delos este o insula mica langa Mykonos, nelocuita, dar aici a fost una dintre cele mai importante insule ale Greciei Antice. In perioada celebrelor razboaie intre Atena si Sparta sau cele intre greci si persani, ambele orase-state grecesti si-au asigurat o serie de aliante – cu alte orase si insule. Atena s-a dus mai mult cu alianta creata in jurul ei – aliatii Atenei au jurat ca vor avea 8 luni pe an un numar de corabii si ostasi gata sa intervina in caz de nevoie. Doar putini aliati isi permiteau acest lux (doar cele mari gen Thassos, Chios, Samos puteau), asa ca restul trebuiau sa depuna niste bani intr-un loc – un soi de fond comun de unde sa fie platiti soldati si proprietari de barci in caz de razboi. Si pentru ca toti suspectau ca Atena, fratele cel mare ar putea sa deturneze niste fonduri, au decis sa depuna banii intr-un loc sacru – si acesta a fost Templul lui Apollo de pe insulita Delos. De unde si numele aliantei – Liga de la Delos. Ma rog, pana la urma, atenienii au deturnat fonduri, unii aliati s-au retras dezgustati, altii au fost pedepsiti (cum a fost Naxos, bunaoara), pana la urma, liga s-a destramat dupa victoria Spartei asupra Atenei. Dar pe Delos au ramas urmele unui loc unde erau pastrate bogatiile vechii Elade. Ei bine, mai am un motiv sa revin in Mykonos J.

Am venit in Mykonos cu ferry-ul din Paros. Drumul e scurt, Paros nu e departe, vreo 50 minute, asa ca n-am avut timp nici macar sa ma invart prea mult pe ferry. Ferry-urile care leaga insulele grecesti sunt mari, aproape ca niste vase de croaziera cu diverse baruri, restaurante si uneori unele magazine pe ele. Dar nu am prea avut timp, asa ca am lasat-o pe altadata. Mykonos m-a intampinat cu niste rafale zdravene de vant, dar si cu masina trimisa de la hotel pentru transfer.

Si la Mykonos, am avut parte de un hotel absolut genial. Un hotel doar cu suites si fiecare suite cu piscina proprie. Da, nu exista o piscina comuna, fiecare cu piscina lui… si o camera imensa… sa joci fotbal in ea :). Hotelul se numeste Mykonos Soul (are un frate si in Santorini numit Santorini Soul si merita, merita, merita un articol special.

Ce am facut in Mykonos ? Pai in primul rand, nu m-am putut abtine sa nu fac o baie in piscina mea privata si apoi m-am dus sa prind apusul soarelui. Pentru ca apusul soarelui este un spectacol de zile mari in Ciclade, oriunde te afli – fie ca esti in Oia, fie pe un velier, fie la marea poarta a templului lui Apollo de la Naxos sau langa o moara de vant in Paros, peste tot, e magic. In Mykonos, sunt 2 locuri cheie – unul e in Little Venice, un cartier cu cladiri care  rasar practic direct din mare sau langa morile de vant. Gasesti mori de vant in Ciclade cam peste tot, dar in Mykonos am vazut cele mai multe. Sunt numeroase pe dealurile ce domina orasul, dar cele mai faimoase, adevarat simbol al Mykonos-ului sunt o “baterie” de mori de vant, cocotate pe o mica ridicatura la unul din capetele orasului vechi. Acolo mi-am petrecut unicul apus de soare din Mykonos si a fost cu adevarat magic !

A meritat sa merg in Mykonos doar pentru orasul vechi ? Cu varf si indesat. Cred ca a fost varful de necontestat al tuturor oraselor traditionale pe care le-am vazut in Ciclade. Da, seamana cu oraselele pline de flori din Naxos sau Paros (odata ajuns in Mykonos am inteles de ce unii numesc Paros-ul ca fiind un Mykonos mai mic), dar este incontestabil, mult mai mare, e cel mai intins oras cicladic pe care l-am vazut.

Ce e de vazut ? Totul. Evident, in afara de Little Venice care este plina de restaurante si cafenele (nu am putut sa nu iau niste clatite absolut gigantice intr-un restaurant din Little Venice) si de mori, trebuie doar sa iei la picior orasul si sa te pierzi printre cladiri albe si valuri, valuri de flori. Da, mai sunt cateva biserici, dar poate cea mai spectaculoasa si care intr-adevar nu trebuie ratata este biserica Paraportiani. Este o biserica de un alb stralucitor, parca mai alb decat tot albul Cicladelor de o forma complet neregulata si stranie – daca te uiti mai bine si mai si citesti ceva, vei descoperi ca nu e o biserica, ci de fapt 5 biserici – 4 biserici la baza, iar deasupra lor a mai fost construita o biserica. Complexul nu este imens, dar mesterilor locali le-au trebuit aproape 200 ani s-o termine si a iesit ceva cu adevarat memorabil. Este de asemenea unul dintre cele mai instagramabile locuri din Mykonos. De fapt, cand am trecut pe aici, chiar era organizata o sesiune foto cu o rusoaica pozand in ceva echipament sportiv. Si adevarul este ca aceasta cladire stranie de un alb nepamantesc cu un cer albastru stralucitor pe fundal nu poate fi decat un loc adorabil pentru orice fotograf.

Daca vorbeam de colturi instagramabile, mai exista o alee mica si ingusta pe care se afla o terasa care da direct in mare. Cum ziceam, unul din cartierele din Mykonos Town / Chora se numeste Little Venice pentru ca cladirile practic rasar din apa. Ei bine, tot frontul acela de cladiri este intrerupt de o alee care se intrerupe brusc in mare care se numeste Aleea Kastros. Aici am descoperit ceva absolut neasteptat – cateva asiatice care au venit sa se pozeze in Mykonos. Intr-un an normal, sunt mii si mii de asiatici care bat tot drumul din Coreea, China sau Japonia pentru a se poza in Santorini si Mykonos, dar anul asta, Asia fiind inchisa, nu am vazut picior de turist asiatic in Ciclade. Ei bine, cum, necum, in Mykonos s-a strecurat o gasca de vreo 4 – 5 asiatice care alergau disperate prin oras sa se pozeze in cele mai instagramabile colturi. Si, of, Doamne, sunt o groaza.

Acum ca scriu despre ce nu trebuie sa ratati, ei bine mai exista si portul vechi, aflat in cealalta extremitate a Chorei de morile de vant, unde acum sunt restaurant langa restaurant langa restaurant. Si aici este o mica biserica fotogenica, dar una clasica, nu la fel de neobisnuita ca Paraportiani. Se numeste Agios Nikolaos si este una din acele mici bisericute cicladice – ziduri albe si cupola bleu. Dar fiind exact in port, locatia ii da o aura extraordinara.

Ceea ce regret (alaturi de faptul ca nu am ajuns in Delos) este faptul ca nu m-am intalnit cu celalalt simbol al orasului – unul viu, celebrul pelican Petros. Istoria spune ca in 1958, un pelican ranit a fost salvat de un pescar din Chora (mda, pe atunci, in oras erau pescari) care l-a si ingrijit. Pelicanul a ramas in oras, devenind mascota oraselului. Odata cu sosirea turistilor, Petros a devenit cea mai iubita vietuitoare din Mykonos. Cica la un moment dat, Petros a zburat in insula apropiata Tinos unde a fost adoptat si de localnicii de acolo. Locuitorii din Mykonos l-au recuperate pe Petros dupa ce i-au adus pe cei din Tinos in fata justitiei, iar la intoarcerea lui Petros, tot Mykonosul a fost in culmea fericirii – clopotele bisericilor de pe insula au batut a sarbatoare, iar populatia cu mic cu mare a venit sa-si intampine prietenul ratacit. Petros a ramas in Mykonos pana la moarte, fiind mangaiat de Brigitte Bardot sau de sahita Iranului, Soraya Esfandiary. Din pacate, Petros cel original a murit in 1975 lovit de o masina (ma rog, sunt mai multe legende), dar locul lui a fost luat nu de un alt pelican, ci de trei pelicani – pelicanita Irene donata de nevasta lui Onassis (fosta doamna Kennedy, fosta prima doamna a SUA cea care a pus Mykonos pe harta turistica a lumii), Petros al II-lea (donat de Gradina Zoologica din Hamburg) si de inca unul gasit ranit ca si Petros Intaiul si salvat de localnici, botezat Nikolaos. Acum nu stiu cati pelicani mai sunt prin Chora, stiu ca mascota principala este Petros al III-lea (evident, cel de-al doilea a murit intre timp de batranete), dar din pacate nu am avut ocazia sa-l intalnesc. Inca un motiv sa ma intorc in Mykonos, sa dau de Petros :).

Pentru cei iubitori de moda, aleile vechiului oras sunt o adevarata Mecca. Mykonos are nu mai putin de 2 magazine Louis Vuitton (mai sunt 2 in Atena, asa, ca idee) si o groaza de boutique-uri care mai de care. In plus, tinuta de seara este aproape obligatorie de haute couture. Cum ziceam, orasul este magic oricand – si ziua, si noaptea, si la apus si probabil si la rasarit (pe care nu l-am prins in oras, ci in pat in Mykonos Soul :)). Este un oras elegant si cu clasa. Este o bijuterie a Greciei. Da, stiu, este de departe cea mai scumpa insula greceasca, dar credeti-ma uneori, merita sa vezi si aceste locuri.

Mykonos a fost ultima oprire in turul meu al Cicladelor. Au fost 10 zile care au trecut ca vantul. Pur si simplu, nu am simtit cand au trecut. Munti, mare, orase superbe, miliarde de flori, senzationala mancare greceasca, ospitalitatea si zambetul grecilor, mii de amintiri, de fragmente de amintiri, de sentimente de bine. O calatorie pe care nu o voi uita, nu numai pentru ca locurile vazute sunt geniale, ci si pentru ca am calatorit intr-un an atat de special. Grecia a reusit sa balanseze extraordinar nevoia de a primi turisti straini si de a-si proteja cetatenii de COVID. Cred ca a reusit. Acum, cand scriu aceste randuri, cand valul 2 de COVID loveste ca un tsunami (ca sa-l citez pe prim-ministrul belgian) majoritatea tarilor europene, Grecia este cam unica tara in care mai poti calatori in siguranta (si care accepta calatori din Romania). Iar vara in Grecia uneori dureaza pana in noiembrie. Stiu, nu mai sunt zboruri directe spre insule, dar poti zbura la Atena si de acolo iei un alt zbor sau un ferry si vei ajunge in niste locuri de vis. Nu stiu in acest moment unde o sa fac Revelionul. Ultimul care l-am facut in tara a fost in 2001. Cred ca Grecia este o optiune, probabil va fi cea mai buna. Dar mai am de asteptat sa vad ce se va mai intampla cu acest blestemat COVID-19 !

 

Am zburat acasa cu Wizz-ul. M-am uitat pe aplicatie in aeroport. Wizz-ul deja a incarcat zborurile urmatoare, pentru la primavara. Primul zbor spre Santorini este pe 28 martie. Primul zbor spre Mykonis este pe 30 martie. Sa speram ca pana atunci, epidemia va fi nu invinsa (sigur, nu va fi), ci cel putin pusa in retragere si ca 2021 va fi un an in care vom reveni mai mult sa ne bucuram de locuri precum Mykonos, Paros, Naxos sau Santorini.

Am vizitat Naxos cu sprijinul Greek National Tourism Organisation, Wizz Air si hotelului Mykonos Soul carora le multumesc pentru sprijin si ospitalitate !

Imagini Mykonos

Ferry Paros Mykonos

Seajets, ferry-ul care m-a adus din Paros

Mykonos Soul

Mykonos Soul, o oaza de liniste si bun gust

Mykonos Soul Hotel

Asa arata camera

Terasa Mykonos Soul

Cu piscina proprie

Mykonos Soul Pool

Cum sa nu te arunci in ea ?

Little Venice

Little Venice spre asfintit

Apus la morile de vant

Dar am prins asfintitul la morile de vant – celebrul simbol al insulei

Apus de soare Ciclade

 

Apus de soare Mykonos

Acele asfintituri fabuloase ale Cicladelor

Mykonos noaptea

Seara prin Chora

Mykonos by night

 

Morile noaptea

Se lasa noaptea in Mykonos

Mykonos Soul by Night

Seara la hotel

Mic dejun Mykonos Soul

Inainte de micul dejun, o noua zi senina in Mykonos

Moara de vant Mykonos

Una din morile de vant care domina Chora

Chora

Vechiul oras cu cupolele bisericilor rasarind din loc in loc

Morile de vant Mykonos

Celebrele mori de vant

Stradute Mykonos

La pas, prin Chora

Bouganivilla

 

Chora Mykonos

 

Case rosu albastru

 

Ulite Mykonos

 

Gay in Mykonos

Mykonos, insula prietenoasa pentru gay

Aprozar

Mica piata din portul vechi

Agios Nikolaos Mykonos

Agios Nikolaos in port

Paraportiani Mykonos

Strania biserica Paraportiani

Photo shoot Mykonos

Locul favorit pentru sesiuni foto

Stradute Chora

 

Kastros Mykonos

Aleea Kastros

Nud japoneza

Asiatice la pozat

Palarii

 

Cafe Veranda Mykonos

Cafe Veranda in Little Venice

Mykonos

Unde m-am asezat

Clatite

Pentru niste clatite 🙂

Mori Mykonos

Linia de mori de vant

Little Venice Mykonos

 

Terasa in Mykonos

Acele minunate terase din Mykonos

Morile

 

Panorama Chora Mykonos

Little Venice

Pisica Grecia

Cats of Greece 🙂

Fast food Mykonos

In Mykonos, nu sunt doar restaurant de fite

Ciclade

 

Zboruri Mykonos

Din pacate, orice calatorie are un final

Wizz Air Bucuresti Mykonos

Wizz-ul a venit din Viena si va pleca mai departe spre Bucuresti

Tinos

Cand zbori peste Marea Egee, e musai sa stai la geam !

Ciclade

 

Muntele Athos

Peninsula Athos

Comentarii

  • Multumim pentru articol. L-am citit cu mare interes mai ales ca la sfarsit de septembrie 2020 am fost in Santorini si Mykonos. Sa stii ca am avut noroc si m-am intalnit cu Petros (mascota insulei, pelicanul). Era in usa unui restaurant unde a stat (ca un adevarat fotomodel) aproximativ doua minute sa-i faca turistii fotografii din fata si profil 😉 😉 si apoi a pornit tantos pe alei 😉

    Jurnal de calatorii 2 noiembrie 2020 9:26 Răspunde
    • Unii sunt norocosi 🙂 Pe mine m-a ocolit, dar ma intorc eu sa-l „vanez” 🙂

      Imperator 2 noiembrie 2020 10:42 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii