Island Hopping in Ciclade (ep. 5). Naxos – de ce sa te duci si mai ales ce sa vezi si sa faci in Naxos

Naxos Ciclade

Naxos, Ciclade

Cum ziceam si in primul episod al serialului planul meu de descoperi a Greciei era sa sar din insula in insula. Cred ca mi-am facut planuri de island hopping prin Ciclade inca de acum vreo 25 ani cand am ajuns prima oara in Grecia (pe atunci, am fost doar in Grecia peninsulara, in Patras, Corint si Atena), dar n-a fost sa fie. Am mai facut un pic de island hopping acum 2 ani cand am vizitat la pachet Samos  si Kos, dar un island hopping adevarat, nu am facut. Anul acesta a fost pentru prima oara: Santorini – Naxos – Paros – Mykonos si datorita faptului ca Wizz Air a introdus zboruri din Bucuresti spre Santorini si Mykonos. A fost simplu – zbor spre Santorini, retur din Mykonos, iar intre, am mai fost si in Naxos si Paros. Adevarul este ca ar fi trebuit sa ma mai duc cel putin si in Antiparos si in Milos, dar niciodata nu ai timp destul… Nu stiu, poate o sa mai ajung vreodata sa top, top prin Ciclade (si nu numai, ca Grecia are garla de insule, care mai de care mai frumoasa) si atunci sigur voi ajunge si in insulitele mai mici (multi dintre voi mi-ati recomandat Milos, insula de unde a venit celebra statuie al lui Venus). Da, timp sa fie …

Daca in Santorini am mai fost, in Naxos, era pentru prima oara. Initial voiam sa stau doar 2 zile, dar la insistentele lui Giorgos de la Biroul de Promovare Turistica a Greciei la Bucuresti am stat 3 zile si, sincer, bine am facut ca am putut sa o descopar mai tacticos. Naxos este cea mai mare insula din Ciclade si as zice si una dintre cele variate – am descoperit plaje geniale, sate traditionale ascunse prin munti, rute de trekking si multe alte lucruri de facut. Venit din Santorini, m-au izbit trei lucruri – vegetatia mult mai bogata decat pe foarte aridul Santorini (pe Naxos exista un munte inalt, de circa 1000 metri si de aceea, norii poposesc si se varsa mai mult pe Naxos, trecand in viteza peste destul de platul Santorini, de Mykonos nici sa nu pomenesc), plajele absolut incantatoare si mai ales preturile mult mai mici. Si mai ales este o insula mai “activa” – centrul si estul sunt pline de munti (ma rog, nu au o altitudine ametitoare, cel mai inalt are 1003 metri sa fiu mai exact) si peste tot sunt carari marcate fie pentru a te urca pe munti, fie pentru a te plimba printre sate uitate de lume.

Am ajuns din Santorini in Naxos cu ferry-ul. Exista numeroase insule care leaga insulele intre ele – legaturile au loc non-stop tot timpul anului (exceptand probabil de Craciun si de greve – in mod sigur, sunt cel putin 2 pe an), iar vara sunt chiar destule curse, mai ales intre insulele principale. Desi am fost in a doua jumatate al lui septembrie, in extra-sezon, erau cel putin 3 curse zilnice intre Santorini si Naxos. Uitati-va aici pentru a vedea orarele si companiile care opereaza si la ce ore.

Din momentul in care am debarcat in Naxos City, mi-am dat seama ca e altceva si a fost. Si m-am bucurat ca am vizitat si Naxos.

In primul rand, spre deosebire de Santorini sau Mykonos, Naxos nu traieste doar pentru turism. Da, evident, exista o industrie turistica, exista hoteluri, restaurante, plaje (unele amenajate cu umbrelute si sezlonguri), dar senzatia care o ai cand strabati insula este ca nu turismul este singura, nici macar principala activitate a insulei. Daca vrei sa descoperi o insula din Ciclade off-the-beaten track, Naxos este o idee foarte buna. Are acea combinatie maiastra de locuri turistice de neuitat cu cele “normale”.

M-am gandit sa nu va povestesc pas cu pas ce am facut in cele trei zile. Fiind o insula “noua” pentru marea majoritate a turistilor romani, m-am gandit sa fac un mic ghid pe care sa-l folositi cand veti ajunge in Naxos… Deci…

 

Localitati care merita vizitate in Naxos

Din capul locului, doamna care mi-a lasat masina inchiriata (oh, e musai sa inchiriezi masina) mi-a spus ca e musai sa vad capitala si cele trei sate traditionale din centrul insulei din zona montana – Halki, Filoti si Apeiranthos.

Naxos town (uneori numit si Chora) se afla la capatul estic al insulei … aici se afla cel mai primitor golf din Naxos (e aproape firesc ca aici a aparut capitala), iar pe o fosta insula legata acum de un pod de oras se afla simbolul de netagaduit al insulei – o poarta imensa din marmura ramasa dintr-un templu gigantic, dar niciodata terminat dedicat Zeului-Soare Apollo. Astazi, adoratorii soarelui sunt de fapt adoratorii fotografiilor – apusul de soare indeosebi este absolut fabulos. In partea opusa apusului de soare, nu poate fi ignorata panorama orasului Naxos – este fabuloasa – orasul se catara pe un deal care practic rasare din buza golfului, in varf aflandu-se Kastro, vechea citadela a orasului si insulei. Naxos a fost timp de secole centrul asa numitul Ducat de Naxos sau al Arhipelagului, un ducat vasal Venetiei creat dupa ce cruciatii plecati sa cucereasca Ierusalimul musulman, au cucerit Constantinopolele crestin si apoi si-au impartit posesiunile acestuia intre diversi comandanti militari. Ducii de Naxos au stapanit insulele cateva secole, luptandu-se permanent cu otomanii, piratii, dar si cu ura localnicilor pana cand intr-un final, Ducatul de Naxos a fost ocupat de otomani pana la formarea Greciei libere in anii 1820. Permanentul razboi si permanentele primejdii au dus la arhitectura localitatilor de azi din Ciclade – stradute mici, intortocheate cu darul de a crea confuzie intre atacatori, cladiri tip cetate cu ziduri groase (asta ajuta si cand e foarte cald), si in fine, citadele in pozitii strategice, cu orasul la picioare (locuitorii se puteau refugia repede in cetatea de pe deal). Naxos Town nu face exceptie.

Daca zona de langa port este plina de viata – atat cu terase aliniate la intrarea in oras (cocktailuri – 5 euro, probabil cele mai ieftine din Ciclade !), cat si ultele intotochete, cu cladiri albe inundate de flori, cu magazine si boutique-hoteluri. Daca urci pe aceste stradute destul de pline de viata (atentie la scari, te poti impiedica daca esti absorbit de peisaj), vei ajunge sus, in Kastelo. Aici, este liniste (sau ma rog, mai multa liniste, cand am fost eu, era pustiu, dar si extrem de putini turisti in general), cladiri istorice care au fost incet, incet recuperate si folosite azi ca si locuinte. Kastro, citadela Naxosului este azi o cetate locuita – dar o buna parte din cladirile ramase din urma venetienilor au fost transformate in centre culturale – probabil, intr-o vara normala, sunt numeroase proiecte culturale care au loc (de la dansuri traditionale la proiectii de filme).

Halki – a fost primul sat de munte pe care l-am vizitat si m-a incantat. Daca treci cu masina pe soseaua principala, nu o sa fi prea entuziasmat, nu pare ceva deosebit. Lasa insa masina in parcarea gratuita de la capatul soselei principale (orice localitate din Naxos are undeva o parcare gratuita) si apoi, lasa-te pierdut si sedus de stradutele satului. Nu, nu o sa te doara picioarele, satul nu e mare, dar e minunat – asteapta-te la casute cu flori, magazine si mai ales, piata aceea tipica pentru satele grecesti, acoperita de o “copertina” de vita-de-vie sub care se ia masa. Astfel de piatete sunt preferatele mele pentru a lua pranzul sau cina intr-o insula greceasca.

Nu trebuie ratat insa Kitron – Naxos a dat omenirii nu numai marmura (marmura de Naxos este faimoasa prin toata Grecia si nu numai, o sa vezi ici si colo, munti “decojiti “ daca te invarti pe insula), ci si o bautura alcoolica numita Kitron – un distilat facut dintr-un fruct similar cu lamaia (dar nu e lamaie) si din frunzele lui, este raspunsul dat de Grecia limoncello-ului italian. Bautura a fost extrem de populara in anii 80, dar recent nu prea o poti gasi decat in cantitati limitate in afara Naxosului, datorita numarului limitat de arbori de citron. Exista 3 varietati – alb (transparent), verde si galben. Varianta verde este cea mai soft si destul de dulce (30 grade), varianta galbena e cea mai tare (36 grade), iar cea transparenta e undeva la mijloc (ati ghicit, 33 grade !). Pe una din aceste stradute, se afla una dintre cele doua distilerii de pe insula – M.G. Vallindras  – fondata in 1896, condusa inca de familia Vallindras ajunsa la a cincea generatie in afacere. Poti sa te invarti in cele cateva cladiri unde apar diverse exponate istorice – de la utilaje de fabricare la diplome castigate acum zeci de ani si de unde, evident, poti cumpara niste kitron J. Lucru care si l-am facut de fapt.

Filoti – este o localitate extrem de bine plasata – pentru cei care doresc sa cucereasca varful Zas – cel mai inalt de pe insula. Cele doua cai de acces incep nu departe de oras, asa ca Filoti este popular pentru o cafea inainte de urcare si mai ales de o masa dupa coborare. Nu mi s-a parut sa fie o localitate iesita din comun (poate nici nu am explorat-o prea mult), inima ei fiind mini-piateta unde se afla cateva taverne fix pe drumul principal. Am mai vazut o biserica pe un mic deal si cam atat. Dar cum am zis, dupa coborarea de pe Zas, a fost o incantare sa-mi odihnesc picioarele si sa-mi umplu stomacul.

Apeiranthos – stiti vorba aceea “save the best for last”. Asa s-a si intamplat. Cred ca m-am indragostit de Apeiranthos, satul de marmura. Am ajuns la el in ultima zi, poate si fiindca era cel mai departe din cele trei localitati traditionale din inima insulei. Mai departe, sa nu credeti ca la zeci de kilometri distanta, e la cateva minute de mers cu masina de Filoti, dar asa a fost sa fie. Si a fost minunat. Este un sat unic. Catarat pe unul din muntii cei mai falnici de pe Naxos, cu o panorama exceptionala (se vede inclusiv varful Zas de aici), ofera un tur pedestru circular de-a lungul unor case facute din piatra (nu stiu daca e 100% marmura, dar seamana perfect). Stilul arhitectural este foarte diferit decat cel cicladic (aparent, locuitorii sunt veniti de fapt din Creta de acum multe generatii, dar stilul arhitectural e mai degraba similar cu cel din nordul Greciei !), asa ca este o variatie bine venita. Si cum ziceam, a fost o placere, sa ma plimb pe aleile pavate cu piatra (cred ca atunci cand ploua, doar descult ai aderenta), sa admir casele si turnurile istorice care apar din cand in cand, unele incastrate in stanca muntelui pe care satul este construit si mai ales sa iau masa pe o terasa cu panorama intregului masiv Zas…

 

Locuri istorice in Naxos

Inutil sa spun ca Naxos are o istorie indelungata (ca orice loc din Grecia de asemenea). Fiind cea mai mare insula din Ciclade (posibil, Santorini a fost mai mare inainte de eruptiile succesive distrugatoare), Naxos a fost practic un centru al arhipelagului. Legenda spune ca Zeus a crescut aici, ascuns de taica-su, Cronos (sau Saturn la romani) care avea obiceiul nu tocmai ortodox de a-si manca fiii. Fiul lui Zeus, mult mai veselul Dionysos ar fi trait si el aici, facand din Naxos o insula verde si fertila – adevarul este ca Naxos este o insula mult mai verde decat multe altele din Ciclade, dar motivul nu tine neaparat de Dionysus, ci datorita muntilor care atrag mult mai multa ploaie decat mult mai platele Mykonos sau Santorini.  Tot aici, Dionysos si-a gasit si dragostea – pe printesa cretana Ariadna abandonata de Tezeu dupa ce aceasta l-a ajutat sa iasa din Labirintul lui taica-su. Ma rog, exista si o versiune feminista in care de fapt Ariadna il trage un sut in fund lui Tezeu si il trimite acasa, la Atena. Dar asta conteaza mai putin.

Revenind la istoria documentata, Naxos-ul a pus paie pe foc la celebrul conflict intre greci si persi in urma caruia au aparut ideea de maraton, de sacrificiu suprem in lupta, a fost construit Parthenonul si a fost distrus Persepolisul. Detinut apoi de egiptenii grecofoni al lui Ptolomeu, romani, bizantini, venetieni si otomani, Naxosul a devenit intr-un final grec, unul din primele colturi eliberat din Elada. Interesant este ca aici nu vei gasi nici o urma de minaret ca in multe alte locuri din Grecia. Otomanii nu s-au asezat efectiv pe insule (nici pe Naxos), i-a lasat pe insulari sa se auto-administreze, trecand insa anual sa-si ia tributul. Cam ca in cazul Tarilor Romane. Ultimul duce de Naxos a fost Gaspar Gratiani, dalmatul care a ajuns si pe tronul Moldovei (1619 – 1620), ucis dupa o batalie pierduta de aliatii sai polonezi la Tutora de catre boierii sai “credinciosi”. Ei bine, datorita acestei istorii multi-milenare, poti descoperi niste lucruri interesante in Naxos. V-am povestit deja despre Naxos Town, citadela sa si mai ales imensa poarta a templului lui Apollo, iata ce am mai vazut pe insula:

Templul lui Artemis – pe un picior de plai, pe o gura de rai, undeva intr-o zona nepopulata din Naxos, cu dealuri unduitoare se afla urmele acestui templu. Nu este 100% sigur ca e dedicat lui Artemis (arheologii sustin ca au gasit si urme ale cultului lui Apollo, dar eu zic ca nu conteaza, Apollo e frati-su), cert este ca e un templu absolut superb, iar atmosfera este minunata. Inutil sa spun ca practic nu erau turisti (ca or mai fi fost vreo 3-4 suflete, asa sa nu fie complet pustiu), dar coloanele acelea care inca stau in picioare de aproape 3 milenii, peisajul din jur, linistea, atentia arhitecturala a artizanilor din vechime, totul fac din templul lui Artemis un loc care nu trebuie ratat. Exista si o capela mica langa – crestinii nu s-au abtinut sa nu distruga urmele civilizatiei pre-crestine, jefuind materialele de constructie din operele inaintasilor.

Kouros – statui colosale vechi de aproape 3 milenii. Dupa cum v-am spus, vechii greci credeau ca lui Dionysos i-a picat Naxosul cu tronc, asa ca de aceea, insula era atat de verde si roditoare si in consecinta se presupune ca statuile ii sunt dedicate lui (altii au zis ca sunt ale lui Apollo sau chiar a unor notabilitati locale demne de zeificat). Statuile au fost sculptate in ceea ce istoricii numesc ca “perioada arhaica” a Greciei – undeva cam in perioada razboiul troian (plus / minus cateva secole) cand in foarte putine locuri s-a construit la fel de mult si spectaculos ca in perioada minoica sau cea ateniana. Statuile sunt cu adevarat gigantice pentru perioada respectiva (ganditi-va ca au vreo 10 metri si cam 80 tone) si au o poveste similara cu statuile din Insula Pastelui (se vede ca mintea umana functioneaza similar, indiferent de coltul de pe glob pe care a ajuns) – sunt trei statui descoperite (cea mai spectaculoasa este in coltul nordic al insulei, langa oraselul Appolonas intr-o veche cariera de marmura) si care merita vizitate toate – sunt niste barbati nud, cu figurile nu foarte elaborate si cu o rigiditate care sugereaza puternicele influente ale Egiptului Antic, aflat relativ in vecinatate.

Biserica Panagia Drossiani – una dintre cele mai vechi biserici din Grecia, aparent a fost construita in secolul VI si chiar arata ca o cladire din vechime. Este o biserica stranie, formata din trei capele ca niste sateliti (e posibil sa fi fost niste mini-biserici de sinestatoare la un moment dat), dar frescele care aparent sunt cele originale sunt unele dintre cele mai vechi din Balcani. Da, o sa-mi spuneti ca si Catedrala Ortodoxa Sfanta Sofia din Constantinopole e tot din secolul VI. Da, dar Catedrala Sf. Sofia a fost construita in capitala unuia dintre cele mai mari imperii ale vremii, avand toate resursele imperiului la dispozitie, in timp ce aici vorbim de o biserica construita de o comunitate de pe o insulita uitata de lume.

 

Drumetii

Cum ziceam, Naxos este o insula destul de muntoasa, cu munti semeti si vai minunate. In consecinta, autoritatile turistice locale au marcat numeroase carari de drumetie. Personal, am decis ca singura drumetie (deh, timpul asta te omoara) sa fie pe cel mai inalt varf al Cicladelor – pe varful Zas (numele vine de la Zeus care aparent a crescut intr-o pestera de sub varf).

Pentru cineva cat de cat antrenat, nu este foarte greu sa ajungi in varf, pentru un muntoman, evident, nu este un prilej de glorie, dar ce pot sa spun este ca peisajul pe care il admiri pana in varf este absolut superb – munti, marea aceea albastra, satuce stralucind in soare pe pieptul dealurilor si varfuri scobite printre munti. Da, de acord, nu are cine stie ce inaltime, dar experienta este clar de munte … exista doua variante de urcat – una mai usoara, dar mai lunga (se pleaca de langa capela Agia Marina) si una mai grea si cu un pic de catarare (obligatoriu sa ai cel putin ghete de munte zic site-urile), dar mai scurta care trece pe langa pestera lui Zeus. Nevenind pregatit de munte, am urcat pe cararea Agia Marina, iar adidasii mei de oras au fost ce trebuia (am vazut niste fete urcand in slapi, deci teoretic, daca ai talpile groase, poti urca si descult).

 

Plajele din Naxos

Venind din Santorini unde am gasit doar plaje pline de pietris si bolovani cum intri in apa (or fi si altele, asta e ce am gasit eu), plajele din Naxos au fost o minune – nisip fin, intrare lina, apa faina si verde si spatii ample – sunt plaje kilometrice, mai ales pe coasta vestica, in zona mai plata a insulei. Exista plaje pentru toti – cu umbrelute si sezlonguri sau complet salbatice (sunt practic, una dupa alta) in care sa iti pui cearsaful pe nisip si sa te arunci in apa. Distantarea sociala cred ca este absolut naturala la cat de lunga e plaja chiar si in anii “normali”. Vrei umbrelute ? Ai umbrelute. Vrei plaja salbatica, ai plaja salbatica. Vrei nudism, sunt locuri in care renunti la textile – pentru ca nu e nimeni. O problema este ca nu prea sunt arbori pe plaja, asa ca soarele poate deveni foarte puternic si obositor la un moment dat.

 

Poate cea mai cunoscuta plaja este Agios Prokopios – are sezlonguri si umbrelute, are baruri si restaurante la doi pasi si e la doar 6 km de Naxos Town. Dar in special are un nisip deosebit. Primarul din Naxos cu care am luat cina in prima seara mi-a spus ca nisipul de pe Agios Prokopios este ca orezul – fin, mic si are avantajul sa nu il ia vantul si sa ti-l arunce in ochi. Si a avut 100% dreptate. La talpa, s-a simtit minunat (nu sunt un fan al plajelor stancoase sau cu pietre) ca un nisip fin de Thailanda, in apa era sublim si desi batea un soi de briza, nu se ridica. Wonderful !

Mai aproape de oras, pentru iubitorii de windsurfing sau sporturi de apa, se afla plaja Agios Giorgos. Practic, eu acolo am stat, hotelul Princess of Naxos se afla fix acolo… traversezi soseaua si ai ajuns. Tot aici, se afla si un loc de unde poti inchiria orice ai nevoie pentru surfing, paddling si alte sporturi marine.

Mai spre sud de Agios Prokopios, practic in completare, nici o secunda nu se intrerupe aceasta plaja imensa, se afla plajele Agia Anna (aici cica ar fi un loc semi-oficial de nudism) si Plaka (langa oraselul cu acelasi nume). Daca vrei sa descoperi o alta plaja relaxata, aflata inca si mai la sud, du-te dincolo de Mikri Vigla – aici e unul din locurile acelea “unde se duc grecii”. Nu am auzit decat greceste pe plaja, iar nisipul este la fel de fin si marea la fel de minunata ca pe toata coasta Naxosului. A fost o incantare sa simt apa imbratisandu-mi picioarele dupa ce urcasem pe varful Zas :). De fapt, de asta e minunat Naxosul – in decurs de cateva ore, poti sa te cateri pe munti si apoi sa te arunci in apa calda a Egeeii.

 

Sfaturi logistice

Cum ajungi in Naxos

Problema Naxos-ului este ca are un aeroport cu pista scurta, in consecinta cele mai mari avioane care pot ateriza aici sunt de tip ATR 42 (din acelea mici, cu elice la care renunta TAROM). Exista curse spre Atena operate de Olympic (subsidiara a Aegean) si Sun Express. Dar imensa majoritate a turistilor vin cu ferry boat-ul, existand legaturi cu orice insula din zona (Santorini, Ios, Paros, Mykonos, etc), existand ferry-uri directe inclusiv spre Atena (portul Pireu, mai precis). Pentru orarele de ferry, arunca o privire aici.

 

Unde am stat in Naxos

Personal, am stat in hotelul Princess of Naxos, un hotel foarte fain de 3 stele (si preturi rezonabile), aflat intr-o locatie strategica de prim ordin – la 2 km de centrul Naxos Town, la 50 metri de plaja Agios Giorgos, intr-un loc extrem de linistit. A, si are o parcare in care poti sa-ti parchezi si cateva TIR-uri. Are si o agentie de rent-a-car cu cateva masini, dar toate masinile erau inchiriate, asa ca am luat o masina de la o alta agentie de inchirieri. Voi reveni cu articole dedicate hotelurilor care am stat mai pe larg.

 

De unde am inchiriat masina in Naxos

Sfatul este identic pentru orice insula, nu numai Naxos – inchiriaza o masina ! Ai libertate de miscare si poti descoperi atatea si atatea locuri – de la taverne linistite, la munti, situri istorice, plaje uitate de lume, apusuri de soare de neuitat, etc, etc. Si in Naxos, ca pe orice insula vei descoperi multe optiuni de inchirieri de masini. Unele agentii sunt fix in port unde debarci, altele sunt in special prin oras. Personal, am avut o Dacia Sandero de la Naxos Vision. Masina ti-o aduc oriunde vrei tu – in port, aeroport, hotel si o poti lasa in port la plecare. Cum am mai vazut in Naxos, parchezi masina pe langa port, o lasi descuiata, cheia sub covorasul soferului si dai un telefon sa le spui unde ai lasat-o. Prima oara cand am facut asta (in Creta) mi s-a aparut aberant – daca o fura. Se pare ca e un obicei tipic (am lasat-o asa si in Samos, Kos si acum in Naxos). As fi lasat-o asa si in Paros, dar agentia de unde am luat masina era fix la 100 de metri de imbarcarea pe ferry :).

Am vizitat Naxos cu sprijinul Greek National Tourism Organisation, Wizz Air, hotelului Princess of Naxos si a Primariei din Naxos carora le multumesc pentru suport si ospitalitate !

Imagini Naxos

Santorini Naxos

Santorini – Naxos cu ferry

Sosire in Naxos

Orasul Naxos ne intampina inca din port cu o priveliste de neuitat

Kastro Naxos

Kastro – citadela din Naxos Town

Fereastra lui Apollo

Simbolul insulei

Naxos town

Naxos Town cu Kastro in varf

Stradute Naxos

Pitorestile strazi ale orasului vechi

Naxos vechi

 

Halki

Halki, sat traditional din Naxos

Halki vechi

 

Piata Halki

Cum sa nu iei pranzul in piata din Halki ?

Kitron Naxos

Kitron, bautura tipica din Naxos

Filoti

Filoti, nu foarte departe de muntele Zas

Filoti Naxos

Oprirea obligatorie dupa ce urci pe Zas

Apeiranthos

Apeiranthos, satul de marmura

Apeiranthos Naxos

 

. Apeiranthos stradute

Ulitele din Apeiranthos

Apollonas Naxos

Apollonas, la capatul nordic al insulei

Templul lui Artemis

Templul lui Artemis

Templul Artemis Naxos

 

Templu Naxos

 

Kouros

Unul dintre cei 3 kouros – cel ma mic

Kouros Naxos

Cel de-al doilea

Kouros Apollonas Naxos

Si colosul

Langa Kouros

aflat la 2 pasi de Apollonas

Panagia Drossiani Naxos

Biserica Panaghia Drossiani

Varful Zas

Varful Zas (1003 metri), cel mai inalt varf din Ciclade

Zas Agia Marina

Asta e drumul 🙂

Trekking Zas

Trekking pe Zas

Zas Naxos

 

Trek Naxos

 

Drumul spre Zas

 

Varful Zas Naxos

In varf 🙂

Panorama Zas

De unde se vede si marea 🙂

Agios Prokopios Naxos

Agios Prokopios, cea mai populara plaja din Naxos

Agios Prokopios Beach

 

Plaja Naxos

 

Agios Giorgos Naxos

Agios Giorgos, plaja surferilor

Marea in Naxos

Marea asta din Grecia …

Mikri Vigla

Mikri Vigla, dupa ce am coborat de pe munte 🙂

Mikri Vigla Naxos

Mikri Vigla

Princess of Naxos

Princess of Naxos, hotelul in care am stat in Naxos

Hotel Princess of Naxos

Piscina aici, marea la 50 metri !

Naxos Vision rent a car

Masina romaneasca pe pamant grecesc 🙂

Am lasat masina in port

Fix aici am lasat-o – descuiata cu cheia sub covoras 🙂

Comentarii

  • Foarte util articolul! Mulțumesc, l-am salvat.
    În ultima săptămână din septembrie am fost în Milos pentru 7 nopți (ințial am avut rezervate 10 nopti începând cu 13 iunie, dar am amânat pentru septembrie datorită pandemiei) si pentru anul viitor am pus ochii pe Naxos, deoarece Cicladele sunt superbe!

    Bitire Nicoleta 16 octombrie 2020 19:22 Răspunde
    • Asa e. Si eu, am pus ochiii pe Milos pentru tura urmatoare 🙂

      Imperator 16 octombrie 2020 22:37 Răspunde
  • In general insulele Greciei sunt superbe, dar majoritatea au o problema (mare, zic eu): ariditatea. Uneori chestia asta devine enervanta. Spre deosebire de Grecia, insulele Croatiei sunt pline de vegetatie, si deci mai primitoare din punctul asta de vedere. Poate pe termen scurt as alege insulele Greciei, dar pe prioade mai lungi, cred ca n-as ezita sa aleg Croatia.

    Sorin 17 octombrie 2020 14:54 Răspunde
    • Naxos e destul de verde. Aproape ca cele din Croatia. Iar Corfu chiar este foarte verde 🙂

      Imperator 17 octombrie 2020 20:23 Răspunde
  • Naxos este cea mai verde insula din Ciclade. Cam la fel de verde este si Andros. Avantajul Cicladelor este usurinta de deplasare de pe o insula in alta. Iar o alta caracteristica este marea varietate a lor, nu seamana intre ele. In septembrie am fost in Mykonos, de acolo in Andros apoi Tinos si la sfarsit in Syros, capitala Cicladelor, 3 zile pe fiecare insula. Superbe toate .

    Gabriel 17 octombrie 2020 17:45 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii