Distribuie articolul:

Una dintre excursiile de o zi cele mai simpatice pe care le poti face din Bucuresti este sa o iei spre Transfagarasan. Indiscutabil, se poate transforma si intr-un weekend sau chiar si in mai multe zile (doar de-a lungul autostrazii, te poti opri la mai putin cunoscutul palat brancovenesc de la Potlogi sau la conacul Golestilor (unde se afla un foarte interesant muzeu al satului) sau la cel al Bratienilor de langa Pitesti. Odata ce se termina autostrada la nord de Pitesti, o poti lua spre Curtea de Arges, gandindu-te ca probabil candva secolul acesta, va exista o autostrada si spre acest oras. Teoretic, autostrada peste Carpati spre Sibiu ar urma sa fie construita pe langa Curtea de Arges, dar sa traim sa o si vedem. Soseaua spre Curtea de Arges nu e proasta, e chiar buna, are o singura problema – o ia din sat in sat, practic nici nu iesi dintr-un sat ca intri in urmatorul, asa ca e greu sa mergi cu o viteza decenta, adica peste 50 km / ora. Dar Curtea de Arges nu e chiar departe de Pitesti, sunt cam 30 km, deci e acceptabil.

Curtea de Arges – oraselul este faimos prin faptul ca aici s-a aflat prima capitala a Tarii Romanesti si tot aici se afla una dintre cele mai frumoase si inventive cladiri ecleziastice din Romania – Biserica construita de Neagoe Basarab in secolul XVI, restaurata de arhitectul francez Lecomte de Nouy in secolul XIX (restaurarea a fost cam controversata, dar orisicum, ce a iesit e spectaculos) si transformata in necropola regala a Romaniei de Carol I. In acest moment, toti regii si reginele Romaniei isi dorm somnul de veci in Catedrala de la Curtea de Arges.

Biserica construita de Neagoe Basarab este o biserica absolut superba – turlele ei sunt cu totul iesite din comun – nu sunt drepte, sunt rasucite, o inovatie mult gustata in epoca (Paul din Alep plasa biserica printre “minunile lumii”), iar infloriturile arhitecturale sunt de certa influenta orientala – persana cel mai probabil. Dupa Curtea de Arges, ideea turlelor rasucite a fost preluata si de cei care au ridicat biserici in Turnu Magurele si Cernauti. In interior, se afla ingropati Neagoe Basarab si consoarta, dar si ginerele sau, Radu de la Afumati cu nevasta (Neagoe Basarab nu a apucat sa mai vopseasca biserica pe interior, Radu de la Afumati a terminat-o intre doua batalii cu turcii), dar si Regii Carol I si Ferdinand, precum si sotiile lor, Reginele Elisabeta si Maria. Este o cladire absolut superba (atat pe interior, cat si pe exterior), una din cladirile fundamentale care trebuie vizitate de orice roman.

Spre deosebire de datile trecute cand am fost la Curtea de Arges, langa veche biserica se afla o constructie noua aproape finalizata (se mai lucreaza inca la picturile interioare si probabil va mai dura pana vor fi finalizate). Este noua Catedrala Arhiepiscoala Regala, construita tot in stil bizantin (sa cadreze cumva cu mai varstnica cladire de langa) unde se afla mormintele Regelui Carol al II-lea si Reginei Elena (corpurile au fost aduse de la Lisabona si, respectiv, Lausanne) si ale Regelui Mihai si a Reginei Ana, recent decedati. Tot aici se afla si mormantul micului print Mircea, frate al lui Carol al II-lea care a murit la doar 3 ani de febra tifoida in conditiile dramatice ale refugierii monarhilor, armatei si institutiilor statului roman la Iasi dupa ocuparea Bucurestiului de trupele germane.

Dar vorbind de biserici si de Curtea de Arges, este pacat ca daca ajungeti in localitate sa nu treceti si pe la Biserica Domneasca din centrul orasului. Da, e mai mica decat biserica lui Neagoe Basarab, da, nu e asa de spectaculoasa, dar semnificatia ei depaseste cu mult biserica cea mai frumoasa a orasului. Este biserica construita de fondatorii Tara Romanesti, stat care sta la fundamentul actualei Romanii si aici se afla mormintele primilor voievozi romani care au pus bazele statalitatii Ungrovlahiei (cum era denumita Tara Romaneasca in primele secole de existenta). Biserica a fost construita de Basarab I Intemeietorul si finalizata fix in anul mortii acestuia (1352), iar pictura interioara dateaza din vremea urmasilor sai, Nicolae Alexandru si Vlaicu. Desi pare extrem de veche, a mai existat o biserica care a precedat-o – o biserica construita cu vreo 100 de ani inainte, inca o dovada ca orasul Curtea de Arges avea o importanta politica inca de dinaintea fondarii “formale” a Tarii Romanesti.

Uitati-va la picturile murale ! Au peste 650 ani (e drept, au fost usor refacute in secolul XIX) si scenele sunt extrem de rare in lume – de exemplu scena cu Maica Domnului insarcinata nu mai exista decat intr-o singura biserica din Grecia). Tot aici, se afla si mormintele primilor domnitori – Basarab, Nicolae Alexandru, dar si un mormant misterios (numit mormantul 10) al unui print numit “Printul Negru”. Sunt diverse teorii despre cine ar putea fi vorba si s-a facut chiar si un test ADN, unul dintre putinele teste care sa rezolve unele intrebari ale istoriei noastre – se pare ca personajul misterios ingropat ar fi fost un alt fiu al lui Basarab care nu a ajuns la domnie, dar testul ADN a rezolvat o controversa discutata si ras-discutata in ultimii ani – ADN- ul indica o origine mai degraba nord-indiana sau germanica, si nu cumana. Proiectul Genesis ar fi adus probabil multe lamuriri ale istoriei noastre mai vechi, daca nu i s-ar fi pus numeroase bete in coada de Biserica si tot soiul de parlamentari tampiti.

Cetatea de la Poenari. Un pic mai sus de Curtea de Arges, inainte de a incepe “urcusul” spre lacul Vidraru, se ajunge la cetatea de la Poenari. Vrei castelul lui Dracula ? Daca esti de acord ca Vlad Tepes e Dracula, atunci acesta este adevaratul castel al lui Dracula. Cetatea de la Poenari a fost construita, de fapt extinsa de Vlad Tepes ca o cetate inexpugnabila pe locul unde a existat o fortareata mai veche (sau cel putin un turn de aparare mai vechi cu circa 100 ani). Se poate presupune de asemenea ca si batalia de la Posada ar fi putut sa se fi desfasurat aici (din punct de vedere al reliefului, seamana foarte mult cu locurile descrise de istorici, si in plus nu e nici prea departe de Curtea de Arges, capitala lui Basarab care a fost ocupata si probabil distrusa de regele maghiar Carol Robert de Anjou), dar totul este doar o ipoteza.

Nu se stie prea multe despre cetatea de la Poenari. Exista o relatare a cronicarului muntean Radu Popescu ca ar fi fost construita de targoveti si boieri din Targoviste, cetatea de scaun al lui Vlad Tepes care ar fi fost pedepsiti pentru faptul ca au participat la uciderea lui Mircea, fratele mai mare al lui Vlad Tepes. Acestia ar fi fost invitati la o petrecere de impacare si luati pe sus de la masa de soldatii lui Vlad – cei batrani care fusesera contemporani cu crima au aterizat brusc in varful tepelor, iar cei tineri (inclusiv femei si fete dupa cum zice cronicarul) ar fi fost trimisi direct la Poenari, asa, in haine de gala sa construiasca cetatea. Au construit-o in doar 6 luni (se pare ca lipsa procedurilor de licitatie publica si apoi a contestarilor a fost un factor determinant al vitezei de constructie), in conditii grele, asa de grele ca au ramas complet dezbracati – “s-au spart hainele pe dansii” zice cronicarul. Nu e clar daca dupa constructie, cei ramasi in viata si goi au fost trasi in teapa, dar cel putin in ziua de azi, vizitatorul care urca numeroasele trepte din parcare (parca sunt vreo 1480) sunt intampinati de niste manechine cam kitsch trase in teapa. Mi se pare un pic cam discutabil gustul, dar, ma rog, evident, ca sunt fotografiate la greu.

Cetatea ca atare nu este o capodopera a frumusetii, probabil, nu a fost niciodata, a avut un caracter strict militar, dar privelistea de aici este tulburatoare, in plus, ramai interzis de munca si de priceperea de a construi un astfel de complex in conditii atat de grele pe stanci teribil de abrupte. Or fi ramas baieti si fetele din Targoviste desculti si goi, dar este o minune a constructiilor militare. Iar refacerea mi s-a parut chiar foarte buna – exceptand manechinele acelea in varf de bat.

Barajul de la Vidraru. Este unul din acele mega-proiecte construite de comunisti pentru a epata. Superioritatea societatii comuniste nu se putea demonstra decat prin proiecte gigantice, faraonice dupa o filozofie creata in Egiptul Antic. Atunci scopul era de a demonstra maretia si nemurirea zeilor-faraoni, in anii 50 – 60, scopul era sa demonstreze maretia si nemurirea economiei si societatii comuniste. Ma rog, economia nu era capabila sa produca cat salam si iaurt era nevoie, iar masinile proaspat iesite pe portile fabricilor aveau putine sanse sa ajunga in mainile cumparatorilor fara a fi deja stricate, dar conducerea de stat si de partid era mai interesata de proiecte de prestigiu, decat de maruntisuri cum ar fi alimentatia.

Si barajul de la Vidraru e spectaculos. Cel de-al optulea in Europa ca inaltime, barajul a fost construit in doar 5 ani si jumatate (1960 – 1965). Are o capacitate instalata de 220 MW (din totalul de 6400 MW cat detine Hidroelectrica), producand cam 10% din productia de energie a Portilor de Fier (si aici ma refer doar la partea folosita de romani). Este de asemenea un loc foarte popular cu turistii pentru ca este al naibii de spectaculos. Nu vreau sa compar 2020 cu alti ani, e un an unic, dar ce pot sa va spun este ca am fost pe aici intr-o zi de luni in august 2020. Erau sute de masini, parcate aiurea pe aproape 1 km de-a lungul lacului Vidraru. Am fost intr-o zi de joi in octombrie 2020. Nu era nimeni. Cand am plecat eu, au mai venit doua masini. Traiasca extra-sezonul !

Ce poti face la Vidraru ? In primul rand, poti sa urci pe niste scari pentru panorama spectaculoasa a barajului si frumusetea lacului (nu te du insa la coltul barajului unde vei vedea tone de PET-uri plutind de la cei care vin la un picnic pe malul lacului). Se pot face niste plimbari cu vaporasul pe lac, dar, evident, cand sunt destui doritori. Nu sunt prea multe unitati de cazare pe malul lacului, lucru relativ straniu (cred ca am vazut doar 2 – Valea cu Pesti si Hotel Posada – le-am vazut pe dinafara doar, nu pot sa va zic nimic de ele), dar posibil sa mai fie cateva. Cum ziceam, surprinzator printr-o zona atat de frumoasa.

La capatul lacului, in principiu, incepe Transfagarasanul, unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care ai putea sa conduci. Nu in octombrie, drumul este inchis cam o buna parte din an, dar daca il prinzi deschis, eu zic ca e musai sa te duci.

La intoarcere, personal, am facut un ocol pentru a merge si la Corbii de Piatra – cand intri in Curtea de Arges venind dinspre Vidraru, faci la stanga spre Campulung Muscel si la un moment dat (nesemnalizat, foloseste GPS-ul) trebuie sa o iei la stanga. Drumul e crancen, asa ca ia-o incet sa nu-ti rupi masina.

Voi ce ati mai vizitat frumos si interesant prin zona ?