Trebuie sa recunosc ca am fost de zeci de ori, poate de mai bine de 100 de ori pe Valea Prahovei. Si trebuie sa zic ca iubesc Valea Prahovei – am fost aici din copilarie, de mic ma bucuram cand urcam in telecabine sau o luam pe carari de munte te miri unde. In fiecare zi, aveam un program – “azi la Cota 1400, maine la Cota 2000, poimaine la Babele”. Si intotdeauna ma bucur cand ajung pe Valea Prahovei. Dar, in ultimii ani (adica sa zic un deceniu), am inceput sa descopar niste zone de un pitoresc incredibil, regiuni absolut minunate. Da, am fost si la Bran, cred ca pentru prima oara acum aproape 30 ani, dar trebuie sa recunosc ca am descoperit zona Pestera – Magura doar acum cativa ani si datorita lui Dragos de la Explore Travel care a invitat cativa bloggeri la un workshop de fotografie de calatorie la Pestera. Si atunci am descoperit aceasta zona cu adevarat magica.

Toamna aceasta am decis sa fac cateva ture de o zi prin jur de Bucuresti. Prin octombrie, am zis sa dau o fuga si la Sinaia, dar cum in zona era nor, am decis sa merg mai departe – Busteniul si Predealul pareau sa fie in soare. Dupa ce m-am oprit la Castelul Cantacuzino de la Busteni si m-am bucurat de incredibila panorama a Bucegilor (Nababul nu avea gusturi rele, deloc !), mi-a venit o idee nastrusnica. Ce-ar fi sa o iau la Pestera. Pentru cei care nu stiu (Pestera este un toponim destul de larg raspandit prin Romania), e vorba de Pestera de langa Moieciu de Jos (eu ii zic fie Pestera de Bran, fie Pestera de Moieciu), este un sat in care ajungi din Moieciu de Jos. Practic, dupa castelul Bran, continui drumul spre Pitesti, dar in prima localitate, in Moieciu de Jos, trebuie sa o faci la dreapta. Este un indicator destul de obscur pe care Il poti rata, asa ca fie conduci cu priviri agere, fie iti folosesti GPS-ul de pe telefon. Dupa putin timp, incepi sa urci si dupa primele serpentine, vei avea parte de o panorama absolut FABULOASA.

Dupa cateva ore petrecute la Pestera, admirand muntii incarcati cu zapada intr-un contrast minunat cu dealurile si vaile multi-colore din jur (pomii inebunisera in culori incredibile), m-am intors la Bucuresti dupa ce am zacut vreo 3 ore in trafic la intrarea in Sinaia. Eram intr-o zi de duminica, greseala mea. Si cum pot sa am un program relativ flexibil, mi-am zis sa ma duc saptamana urmatoare pentru mai multe zile. Si nu, nu in weekend ! Da, stiu, multi nu puteti decat in weekend, dar daca puteti sa mergeti in afara weekendului, experienta va fi pur si simplu incantatoare – pensiunile sunt goale, atractiile turistice au putini vizitatori, conduci pe sosele pustii, nu exista ambuteiaje pe Valea Prahovei sau pe soseaua Campulung – Bran, este pur si simplu, MINUNAT.

Mi-am stabilit baza la Gulliver Mountain Resort, pensiune plasata strategic pe un deal care domina Moieciu de Jos si am petrecut 4 zile prin zona, bantuind, in stilul propriu prin cat mai multe locuri. Nu, nu am fost pe muntii din apropiere (poti sa faci trasee si pe Piatra Craiului sau Bucegi cu usurinta), dar in schimb, am vrut sa ma bucur din plin de culorile fantastice ale toamnei. Deci, iata pe unde am fost:

Rasarituri de soare. Nu sunt un tip prea matinal, doar in vacante ma trezesc cu noaptea in cap J. Iar rasariturile de soare se prefigurau fabuloase si chiar au fost fabuloase :). M-am trezit de doua ori pe la 6 jumatate dimineata pentru a ma duce in locatii pe care le chitisem inainte, iar de doua ori, nu m-am trezit asa devreme din cele 4 dimineti petrecute la Gulliver Mountain Resort. Am avut noroc – in primele doua zile, am avut parte de niste rasarituri fenomenale – soare, senin, un pic de ceata pe vai, dar in rest, cerul incredibil de clar, in timp ce in zilele in care am zis sa mai lenevesc a fost nor. Acum sa va spun un secret – nu a fost chiar noroc, am o aplicatie de telefon care chiar imi indica ora cu ora cum va fi vremea si pana acum, de cand o folosesc de asta-toamna a functionat perfect (am folosit-o in Grecia, in turele mele de langa Bucuresti, dar si aici, la munte). Cand zicea ca iese soarele, a iesit. Zicea ca la Poiana Brasov e soare si la Moieciu ceata, asa era.

Deci, care au fost punctele de rasarit de soare.

O serpentina de pe DN73 (Campulung – Brasov) fix deasupra comunei Moieciu de Jos cum vii dinspre Campulung. E practic, prima serpentina si urmeaza coborarea spre Moieciu, asa ca trebuie sa fi atent. E o serpentina ampla si in dreptul ei se afla o cabanuta mica aparent abandonata. De aici, ai parte de panorama atat a Bucegilor spre dreapta (soarele rasare din spatele Bucegilor, aflati la est), cat si a Pietrei Craiului spre stanga, a dealurilor din jur, iar Moieciu de Jos se afla practic la picioarele tale. Poti sa vezi si Postavarul (te prinzi dupa silueta transmitatorului TV de acolo). Cum ziceam, am avut parte de un rasarit magic, cu un pic de ceata peste sat, cu Piatra Craiului inrosindu-se si cu un cer ca de sticla. In zilele urmatoare, am mai prins niste imagini fabuloase – ceata inundase practic vaile, iar eu, aici, la serpentina eram deasupra “raului” de nori.

Manastirea Bran. Desi se numeste “Bran” manastirea nu este in Bran, ci de fapt, deasupra satului Simon. Ma rog, Simon este parte componenta a Branului, denumirea conteaza mai putin, ci panorama care este absolut formidabila. Din soseaua Brasov – Campulung o iei la stanga imediat dupa castelul Bran cum vii dinspre Brasov spre satul Simon. Dupa cativa kilometri buni (Simon este un sat foarte lung pe o vale), vei vedea un indicator spre stanga – spre Manastirea Bran. Vei incepe sa urci si la un moment dat, soseaua este asfaltata foarte bine, dar si ingusta – atentie ce vine din fata si condu prudent ! Dupa o serpentina, asfaltul dispare, dar drumul forestier este in continuare foarte bun, treci pe langa niste pensiuni si ajungi la manastire – o biserica mica si o cladire care aduce a hotel, dar probabil acolo locuiesc calugarii (sau calugaritele). Drumul continua spre o pensiune in constructie si inteleg ca duce mai departe spre Bran, dar nu mai poti merge cu masina (si cineva m-a avertizat ca dulaii ciobanilor nu sunt deloc prietenosi). Dar nu trebuie sa mergi prea departe.

De aici, ai parte de spectacolul inrosirii Pietrei Craiului, Bucegii, intunecati sunt in spatele tau, dar valea pe care se afla Simon este pur si simplu de vis… casute, culori, pomi, animale, un sentiment de liniste si acel start molcom a vietii la tara. Spre sud, poti admira dealurile, valuri, valuri si poti vedea si Magura Codlei rasarind din sesul Tarii Barsei. Am avut parte de un spectacol special – vaile erau inundate de ceata, asa ca inaltimile pareau ca plutesc deasupra unei mari albe, ca de lapte. Absolut fabulos.

Pe unde am mai fost

Satele Pestera – Magura. Urcandu-se pe dealurile care se indreapta spre Piatra Craiului, Pestera si Magura ofera unele dintre cele mai spectaculoase privelisti din zona. Surprinzator, nu au ajuns inca sate care sa traiasca numai din turism. Este placut sa descoperi scene banale, dar autentice din viata rurala – te poti intalni cu vitele care ies la pascut, sa vezi cai sarind pe pajisti, sa auzi gaini cotcodacind. Evident, exista case de vacanta, dar majoritatea sunt ale unor particulari, nu sunt nici pe departe la fel de multe pensiuni ca in Simon, Bran sau Moieciu de Sus. Continua sa fie acele comunitati rurale, idilice unde timpul trece altfel. Atat Magura, cat si mai degraba Pestera sunt niste sate cu case imprastiate pe dealuri. Distantarea sociala este aici normala si s-a practicat dintotdeauna. Soseaua asfaltata (care este impecabila) merge pana in Pestera, mai precis pana la capatul satului unde se afla vreo doua pensiuni, iar apoi, drumul spre Magura se transforma in drum forestier, dar pe care poti conduce orice masina. Probabil cand drumul e ud sau e zapada, nu poti razbi decat cu un 4×4, dar eu fiind dupa saptamani intregi fara pic de precipitatii nu am avut nici o problema cu Skody.

Poti sa o iei linistit la pas si pe jos. Sunt doar cativa kilometri intre Pestera si Magura. La un moment dat, se face un drum in lateral spre Prapastiile Zarnestiului, care inteleg ca sunt niste chei superbe, dar nu am ajuns. Inca un motiv sa revin in zona. De fapt e o regiune pe care merita sa o revezi de fiecare data fara vreun motiv. Ba da, exista un motiv – este un colt de rai !

Satul Sohodol – este undeva deasupra Branului, dar inainte de a ajunge in Bran cum vii dinspre Rasnov. Am decis sa explorez Sohodolul dupa rasaritul de soare de la manastirea Bran. Era o zi plina de ceata pe vale (de asemenea, intreaga depresiune a Tarii Barsei era acoperita de o ceata pufoasa), iar deasupra cetii, apareau culmile in soare. Iar zona care banuiam eu ca era Sohodolul era ca o peninsula, ca un deget de stanca intrand in marea de ceata. Arata superb. Si am zis ca e musai sa merg acolo. Vedeam niste cladiri parca plutind pe deasupra cetii, banuiam ca sunt si pensiuni, dar nu m-am prins care erau, chiar si uitandu-ma pe GPS. Asa ca am zis sa ma ghidez dupa fler.

Drumul indicat spre Sohodol a fost extrem de prost. Gropi, sosea crapata, plus bantuind prin ceata. Dupa ce am un renuntat la GPS si am mers 100% dupa fler, am ajuns deasupra norilor si cum, necum am ajuns fix unde cautam. O zona cu cateva case traditionale, dar si niste pensiuni masive. Cea mai mare – o pensiune numita Monte Crai. Daca setezi Monte Crai pe GPS ajungi pe unde trebuie si soseaua este chiar buna – am coborat pe ea. Si am gasit ce cautam  – o spinare de deal intrand adanc intr-un ocean de ceata, cu Muntii Bucegi si Piatra Craiului rasarind falnici si stralucind in soare.

Cetatea Rasnovului – da, am mai fost, dar ce conteaza. Niciodata nu am vizitat-o aproape pustie. Am lasat masina in parcare (de data asta, erau locuri de parcare garla) si am luat-o pe jos spre cetate. Trenuletele functionau cu cate 3-4 calatori. Dar tunelul creat de copaci a fost de vis – frunze de aur si rubiniu invaluind drumul, niste culori de care nu m-am mai saturat.

Cetatea Rasnovului este in renovare, poti sa intri doar in prima curte interioara si sa te urci intr-unul din turnurile de aparare reconstruit in ultimii ani. Interiorul cetatii propriu-zise este un santier care va dura cel putin pana in 2022. In consecinta accesul in prima zona a cetatii este gratuit. Am citit pe undeva declaratiile primarului de Rasnov ca se doreste refacerea cetatii intr-un stil autentic si ca italianul care s-a ocupat de cetate acum ceva timp nu ar fi reconstituit cetatea asa cum era, ci ca voia s-o transforme intr-un hotel de lux cu restaurante, etc. Nu stiu care este conflictul dintre municipalitate si Italian, trebuie sa spun insa ca italianul a facut singurele investitii intr-un obiectiv turistic din Romania in anii 90 acolo la Rasnov. In acei ani, era o minune. Evident, in afara de Bran si Peles, Romania era plina de cetati, castele, palate, conace in ruine. Prima refacuta a fost cetatea Rasnov. Ma rog, acum nu stiu cat de corect refacuta, dar era deschisa si se putea vizita. Indiscutabil, in ultimii ani s-au facut multe la Rasnov, la cetate, inclusiv acel lift modern, s-a deschis Dino Park, una din putinele investitii mari si cu cap in turismul din Romania, iar Rasnovul desi este un oras micut, gazduieste numeroase festivaluri, unul care a ajuns traditional – Festivalul de Film si Istorii Rasnov, dar nu numai.

M-am urcat in turn unde se afla cateva panouri cu povestea armatelor din Marele Razboi, am admirat culorile care ascundeau culmile Bucegilor, am admirat apoi dintre schele si panorama orasului Rasnov si am plecat mai departe. Unde ? La …

Poiana Brasov – este o experienta incredibila sa descoperi o Poiana Brasov pustie. Complet pustie. Cred ca am vazut maxim 10 suflete pe strada. Dar in schimb, arata impecabil. Curata, aranjata, cu hoteluri aducand cu Austria. Doar ca era pustie. Ma zbenguiam ca un copil pe drumul care duce la telecabina Kanzel pe care altadata cu greu il traversai. Pustiu. Am observat ca telecabina functiona. Parea o fantoma in soarele dupa-amiezii. Iubesc telecabinele de cand eram mic. Ajung si descopar ca din lista de nu stiu cate telecabine, teleferice si teleschiuri din Poiana este unica operationala. Intreb pana la ce ora merge. 16:00 ultima plecare de pe Kenzel. Aveam o ora si un pic. Nu am pregetat nici o secunda. Merg. Au mai aparut cateva suflete, nu am fost chiar singur in telecabina si am plecat.

De sus, de la Postavarul, ai parte de una dintre cele mai frumoase panorama din zona – pe o parte vezi toata Valea Prahovei desfacandu-se intre Bucegi si masivul Piatra Mare – Clabucet – si asa mai departe J. Pe cealalta parte, depresiunea Barsei acoperita de un pled de nor care se oprea sfioasa fix langa Poiana Brasov si evident, as fi putut admira si panorama Brasovului daca nu era acoperit de nori. Magura Codlei rasarind misterios ca o nava extraterestra dintr-o mare de nori. Cerul de un albastru tare, dur, si nori asaltand culmile Costilei si Babelor intr-un spectacol cum numai natura ti-l ofera. Nici nu mi-am dat seama cand s-a facut ora 16:00.

Arcus si Feldioara – cat timp leneveam in pat, la Gulliver Mountain Resort, m-am gandit sa vad ce conace pot fi vizitate in Covasna – nu degeaba marketingul judetului se bazeaza pe ideea de “Tinutul Conacelor”. Nu mare mi-a fost surpriza sa descopar ca de fapt Covasna este “Tinutul Conacelor Inchise” – marea majoritate a celor refacute sunt de fapt unitati de cazare super faine (pe unul, vi-l recomand din tot sufletul – Castelul Daniel) care evident ca nu pot fi vizitate, iar altele care aparent sunt vizitabile, dar nu bag mana in foc erau cam departe de Moieciu, spre localitatea Covasna. Dar am gasit unul langa Sf. Gheorghe, capitala judetului care se afla la doar 40 km de Brasov. Parea sa aibe o gradina frumoasa, let’s go. Si intr-adevar, zona era foarte faina, dar mi s-a confirmat teoria – Covasna este “Tinutul Conacelor Inchise”. Conacul de la Arcus a fost acaparat de urmasii grofului care il detinea pana in 1944 si l-au inchis. Asa ca am renuntat la a mai pierde vremea prin Covasna si m-am grabit spre cetatea saseasca Feldioara.

Feldioara are o soarta relativ similara cu cetatea Rupea – distrusa cu mult timp in urma, a fost refacuta in ultimul deceniu cu fonduri europene, iar pozele care le-am vazut pe internet m-au convins ca arata excelent. Din pacate, cu doar o zi inainte, comuna Feldioara intrase in scenariul rosu si cetatea fusese inchisa. Stiam asta, asa ca initial o scosesem de pe lista, dar cum la Arcus era inchis, am zis ca baremi din afara sa o vad. Este cu adevarat impresionanta. E musai sa o vad data viitoare cand ajung prin zona !

Am mai fost si prin Brasov, dar nu scriu prea multe, Cred ca toti sau aproape toti l-ati vizitat, am descoperit insa un centru cam pustiu, cu cativa clienti pe terasele deschise si relativ incalzite (si Brasovul era in scenariu rosu), asa ca nu am stat prea mult. Mi-as fi dorit sa vizitez si Sirnea, primul sat turistic din Romania (declarat ca atare si deschis turistilor straini de comunisti candva in anii 60 cand Partidul se gandise ca turismul este o industrie care putea sa aduca valuta), dar am nimerit o dimineata plina de ceata, asa ca am lasat Sirnea pentru alta data. Dar am notat-o pe raboj alaturi de Prapastiile Zarnestiului, Plaiul Foii (un alt loc unde voiam sa ajung), Poiana Marului si cetatea Feldioara. Oho, un meniu complet pentru inca o saptamana in zona Brasov. Si evident, nu ma voi abtine sa nu mai merg prin locurile unde m-am indragotit de peisaje.

Desi nu am fost acuma pentru ca le-am vizitat de mai multe ori datile trecute, puteti sa puneti pe lista

• Castelul Bran – poate cel mai faimos castel din Romania. Nu zic mai multe.
• Pestera Valea Cetatii – deschisa si amenajata acum cativa ani, este un loc care merita vizitat. Pe vremuri se tineau concerte – pestera are o acustica excelenta.
• Dino Park – nu am fost niciodata, dar am auzit numai lucruri faine despre unul din putinele parcuri tematice din Romania.
• Bisericile intarite de la Cristian si Codlea. La Codlea, am avut parte de o ghida extrem de simpatica si nu avea mai mult de 16 ani care povestea cu atata insufletire si drag despre biserica fortificata. Merita s-o vizitati doar de dragul ei.
• Libearty – orfelinatul ursilor salvati.
• Trasee montane. Fara numar, fara numar.

Imagini zona Bran – Moieciu

Serpentina cu panorama 🙂

Rasarit de soare la Moieciu

Moieciu de Jos inainte de rasarit

Sariti ! A luat foc Piatra Craiului !

Dar incet, incet, se lumineaza toata !

Iar ceata se ridica de peste Moieciu

Manastirea Bran

Dealurile de langa Simon la rasarit de soare

Culorile toamnei…

Valea ca un rau de ceata

In departare, Magura Codlei se ridica deasupra cetii

Soarele face valea stralucitoare

Ceata din depresiunea Barsei acopera toate vaile

Superb !

Dupa primele serpetine spre Pestera

Pestera si Piatra Craiului

Centrul satului Pestera. Distantarea sociala la ea acasa

Si tot satul Pestera, dar cu Bucegii pe fundal

Prapastiile Zarnestiului – pentru data viitoare

Miorita laie, laie bucalaie

Asa arata drumul dintre Pestera si Magura. Nu e chiar rau

Dinspre Magura

Soseaua care coboara spre Zarnesti

Apus de soare

Sohodol, deasupra Branului

Impresurat de ceata

Hello, Mr. Dracula

Capela Inima Reginei Maria si Castelul Bran

Cetatea Rasnovului

Drumul spre cetate

Doamne, ce culori !

Sub zidurile cetatii

Se poate intra in prima curte, dar nu si in cetatea propriu-zisa

Te poti urca in turnul de aparare pentru panorama

Cetatea e un santier. Ei zic ca va fi gata in 2022

Orasul Rasnov

Minuscula autostrada Cristian – Rasnov este aproape gata. Are 6,3 km 🙂

Poiana Brasov pustie

La drum, spre Postavarul !

Panorama Poienii Brasov

Tara Barsei, in continuare sub ceata 🙂

Magura Codlei, parca vrea sa se ridice de sub ceata 🙂

Valea Prahovei

Bucegiul asaltat de nori

Covasna – Tinutul Conacelor Inchise

Biserica fortificata de la Feldioara

Recent restaurata cetate Feldioara

Un dinozaur la Rasnov 🙂