Republica Dominicana, perla Caraibelor. (Ep. 1). O introducere

Plaja tipica Republica Dominicana

Republica Dominicana

Una din primele mele excursii transcontinentale (mai precis a doua) a fost in Peru, dar in drum spre Peru, am facut o halta si in Venezuela (bine ca am facut-o, acum e mai dificil sa vizitezi aceasta tara superba). In mica halta din Venezuela, am stat la un amic columbian care lucra acolo si m-a invitat intr-un weekend la Marea Caraibelor in Parcul National Morocoy. Atunci m-am indragostit iremediabil de marea aceea verde ca de smarald, dar si de coasta plina de palmieri. Nisipul alb, fin inca il simt la talpi, iar atmosfera aceea de “lasa timpul sa treaca, nimic nu ne grabeste” este absolut geniala. Am gasit atmosfera aceasta si aceste locuri faine prin multe alte colturi de Caraibe – in Columbia, in Costa Rica, in Belize, Cuba si mai ales in micile insulite-state care se insira la estul Marii Caraibelor. De altfel, acum cativa ani, am facut un island hopping in Caraibe de Anul Nou – din St. Maarten pana in Trinidad-Tobago despre care am scris aici. Atunci, cand am ales traseul, am exclus deliberat Republica Dominicana. Nu ca nu as fi dorit sa ma duc, dar mi s-a parut o destinatie atat de mare si de complexa, incat probabil mi-ar fi trebuit 10 – 14 zile sa fac tot ce mi-as fi dorit sa fac (evident, la pachet cu Haiti). Si am zis ca nu intra in program, sperand ca voi ajunge alta data.

Si acest “alta data” s-a intamplat mai repede decat ma asteptam, mai precis in martie 2021… si asta pentru ca pentru prima oara in istorie, agentia Karpaten a lansat zboruri charter directe spre Republica Dominicana, directe din Romania. Ei bine, niciodata nu mi-as fi imaginat ca asa ceva va aparea in Romania, dar iata ca nu aduce anul ce aduce ceasul, sau mai bine zis curajul in afaceri si pandemia :). Asa ca la final de martie dupa rapelul la vaccinul anti-covid eram la bordul cursei Karpaten operate de Gullivair pe primul meu zbor transatlantic direct din Bucuresti :).

Dar inainte de a va povesti despre ce am facut si vazut in Republica Dominicana, hai sa va povestesc cate ceva despre aceasta tarisoara. Republica Dominicana imparte cu Haiti cea de-a doua cea mai mare insula din Caraibe dupa Cuba. Se afla plasata undeva central intre Cuba si Puerto Rico (colonie SUA) si este alaturi de cele doua insule singurele tari insulare vorbitoare de limba spaniola din Caraibe (toate celelalte sunt vorbitoare de engleza, franceza sau olandeza – oficial). Republica Dominicana este relativ mare, are 10 milioane de locuitori, dar alte 2-3 milioane locuiesc in SUA. Prin zona, in mod confuz, se mai afla o tara care se numeste Dominica (de aceea mai tot timpul, I se spune Republica Dominicana sau nu Dominica sau Dominicana, tocmai datorita Dominicai), o insulita-stat mica cu doar 70.000 locuitori, una din acele ultime locuri din Caraibe care nu este invadata de turisti si unde jungla autentica inca acopera o buna parte din insula (in plus, aici mai traiesc si ultimii caribi, populatia locala din Caraibele de Est care a fost masacrata de europeni).

Desi pentru turistul care se inchide in coltul sud-estic plin de resorturi de lux, Republica Dominicana pare un stat prosper, nu este chiar asa. PIB-ul pe cap de locuitor este sub media Americii de Sud si Centrale (evident, fata de Haiti care este de departe cel mai sarac stat al emisferei vestice, Republica Dominicana este un soi de Dubai), dar si asa, statul a trecut de putin pe langa a impartasi povestea dezastruoasa a vecinului Haiti.

Insula pe care se afla acuma Haiti si Republica Dominicana numita Espanola a fost locuita in perioada pre-columbiana de o comunitate extrem de pasnica de oameni provenind din nordul Americii de Sud numita “taino”. Se spune ca “taino” insemna in limba lor “oameni prietenosi”, iar Columb cand a ajuns in regiunea locuita de taino (acestia locuiau nu doar in insula Hispanola, ci si in Cuba, Puerto Rico, Bahamas, etc) a ramas socat sa descopere ca nu purtau arme cu ei. Taino desi putin cunoscuti au dat multe lucruri omenirii cum ar fi ananasul, guava, cartofii dulci, alunele si … tutunul. Cuvantul “tobacco” pare sa provina din limba taino. Era o societate cu o puternica influenta feminina (se pare ca unele mosteniri erau date din mama in fiica), iar unii din liderii comunitatilor erau femei. Totul s-a schimbat odata cu venirea europenilor In 1492, in timpul primului voiaj, Columb a debarcat pe insula si a denumit-o Hispanola si doar un an mai tarziu, in 1493, aici se ridica prima colonie spaniola din lumea noua in ceea ce este azi Republica Dominicana. Se numea La Isabela, dar nu a supravietuit prea mult, datorita zonei pline de boli tropicala in care fusese inaltata, asa ca in 1496 avea sa fie fondat orasul Santo Domingo, actuala capitala a RD (de acum inainte in loc de prea lungul nume “Republica Dominicana”o sa folosesc prescurtarea RD) care a devenit si capitala Americii spaniole. Inainte ca sa distruga imperiile aztece si inca, Hernan Cortes si Francisco Pizzaro au locuit in Santo Domingo, iar orasul detine o lista mult prea lunga de “prima din America”… cea mai faimoasa este “prima catedrala din America” desi mexicanii au o alta opinie. Dar sa nu anticipez.

In momentul in care Cristofor Columb a pus piciorul pe pamant, pe insula traiau circa 400.000 taino. 100.000 vor fi ucisi in primii 4 ani de prezenta europeana pe insula, iar la 30 ani dupa aparitia spaniolilor, ramasesera doar 3000 tainos. Acesta este un adevarat genocid. Multi taino au fost ucisi nu neaparat de sabia spaniola, ci de bolille aduse de acestia (evident, nu existau vaccinuri pe vremea aceea, iar localnicii nu aveau nici un pic de imunitate naturala in fata bolilor transmisibile aduse de colonisti, de munca grea la care au fost supusi, dar si multi s-au sinucis neputand sa tina piept invadatorilor). O soarta hai sa-I zicem mai usoara au avut femeile care au fost transformate in sclave sexuale (este evident ca primele valuri de cuceritori spanioli nu prea numarau prea multe spanioloaice in randul lor), iar cele mai fericite au devenit chiar sotii legale. Un raport din jurul anului 1500 spuneau ca 40% din nevestele spaniolilor din colonie erau taino, iar restul aveau cel putin o sclava taino. Cercetarile genetice din ultimii ani, releva ca 30% din dominicanii de azi sunt urmasii taino.

Scaderea fulminanta a numarului de localnici – ucisi sau sinucisi i-a obligat pe spanioli sa importe pe mult mai rezistentii negrii africani – primii sclavi din Africa au ajuns in 1503, adica la doar 10 ani de la colonizarea insulei, curand devenind majoritari. 70% din populatia de azi a Republicii sunt bi-rasiali si 15% sunt negrii, dar multi dintre ei sunt de origine haitiana unde populatia de culoare este mult mai mare – circa 95%.

De altfel, la doar 100 ani dupa colonizarea europeana, mai precis spaniola, in coltul vestic al insulei au aparut francezii care si-au creat colonii proprii. In 1697, insula este formal impartita intre francezi si spanioli, iar Haiti va deveni independent in 1804, in urma unor puternice revolte ale populatiei de culoare inspirati de Revolutia Franceza, Haiti devenind al doilea stat independent din America (dupa SUA) si prima republica “neagra”. Zona centrala si estica a ramas colonie spaniola pana in 1821 cand incurajata de revoltele conduse de Simon Bolivar si ceilalti “liberatori” ai Americii Spaniole si-a declarat la randul ei indepedenta. Dar Haiti deja independent a ocupat (istoria haitiana vorbeste de “eliberare”) si restul insulei vorbitoare de spaniola, creand Republica Haiti pe tot teritoriul insulei Hispanola. Trebuie sa subliniez ca in secolul XVIII ca a precedat eliberarea, partea franceza (Haiti de azi) era una dintre cele mai prospere regiuni din America Centrala, iar zona spaniola (actuala Republica Dominicana) era aproape pustie si pauperizata. Da, 200 ani mai tarziu, lucrurile s-au schimbat radical.

Vorbitorii de spaniola nu au fost incantati de dominatia negrilor francofoni din estul insulei si a taxelor impuse de acestia, asa ca liderii vorbitori de spaniola s-au ridicat la lupta si au creat Republica Santo Domingo in 1844. In acesti 20 ani, sistemul politic si militar haitian s-a auto-distrus prin numeroase lovituri de stat si politici economice dezastruoase, asa ca armata haitiana s-a comportat lamentabil in luptele cu trupele hispanofone – celebra e batalia de la Azua in care au cazut in lupta 1000 soldati haitieni, iar dominicanii nu au inregistrat nici macar un singur mort. Dar razboiul constant cu Haiti si sistemul politic la fel de deplorabil din Santo Domingo au dus noua entitate in faliment. Liderii dominicani au incercat fara succes sa fie anexati de SUA sau Franta (nici o putere nu a vrut sa se bage in marasmul de pe insula), intr-un final, Republica Dominicana a redevenit prin vointa ei, colonie spaniola in 1861. Spaniolii nu au reusit sa reziste prea mult haosului si razboiului permanent si au declarat ca nici ei nu pot face nimic, asa ca au fugit mancand nori in 1865 lasand Santo Domingo in plata Domnului.

Haosul a continuat. Intre 1865 si 1879, in viitoarea Republica Dominicana au fost nu mai putin de 21 schimbari de guvern si 50 de tentative de lovitura de stat militare. Cam la fel, se desfasura actiunea politica si pe partea haitiana, asa ca pentru nimeni nu era de mirare ca fosta insula prospera devenise un iad. A urmat o perioada cu o sarabanda de guverne, presedinti si lovituri de stat militare, cu scurte perioade de liniste si bunastare economica aduse de dictatori militari ceva mai stabili, pentru ca intr-un final, SUA sa ocupe Haiti in 1915 si Republica Dominicana in 1916 pentru a stapani haosul care domnea in Caraibe. In 1924, SUA s-a retras, lasand la putere un guvern in sfarsit stabil si competent condus de Horacio Vasquez care a administrat tara pana in 1930 cand a avut loc, ati ghicit .. o lovitura de stat si regimul s-a schimbat din nou. A urmat “perioada Trujillo”.

Rafael Trujillo un fost hot de vite minor a devenit seful Armatei dupa ce s-a distins in cadrul armatei dominicane construite de SUA in timpul ocupatiei. O revolta minora pusa la cale in Republica Dominicana ar fi fost inabusita fara problema, dar Trujillo a ajuns la o intelegere cu sefii insurgentilor ca va fi presedintele noului regim. Cand putinii insurgenti s-au indreptat spre capitala, armata a ramas in cazarmi (Trujillo a spus ca el este un porumbel al pacii si nu se amesteca in politichie), asa ca o mana de oameni au ocupat Santo Domingo. Inutil de mentionat, seful rebelilor a pierdut rapid puterea, iar Trujillo va deveni proprietarul Republicii Dominicana timp de 30 ani – din 1931 pana in 1961 cand a fost asasinat.

Trujillo a reusit performanta sa fie urat de toti – a ucis zeci de mii de haitieni intr-un atac in care cica i-ar fi urmarit pe dusmanii lui refugiati in Haiti. Guvernul haitian care fusese instraurat de Trujillo s-a facut ca nu vede nimic, asa ca trupele lui Trujillo au ucis intr-o veselie intre 20 si 30.000 haitieni. In urma protestelor SUA, Trujillo a promis ca va plati compensatii de 500.000 dolari (cam 10 milioane dolari in banii de azi), adica vreo 30 dolari de victima. Doar 2 centi au ajuns de fapt la rudele victimelor datorita proverbialei coruptii haitieni. Trujillo a devenit prieten cu toti dictatorii zonei – Somoza din Nicaragua, spaniolul Franco sau cubanezul Batista s-a numarat printre prietenii lui. Dar erau prietenii de interes. Cand Batista a fugit din Havana la portile careia se aflau Che si Fidel, a avut proasta inspiratie sa fuga la prietenul sau Trujillo la Santo Domingo. Acesta nu l-a lasat sa plece in Portugalia pana nu l-a muls de cateva milioane de dolari drept amintire (Batista a murit in Spania 14 ani mai tarziu). Cum SUA s-a temut ca un nou Fidel Castro va aparea si in Republica Dominicana (sau chiar vechiul Castro ar fi putut veni la putere pentru ca fugari dominicani cu ajutor cubanez au incercat sa debarce si sa scape tara de Trujillo), s-au gandit sa scape de balast, mai ales ca Trujillo a incercat sa-l asasineze pe presedintele Venezuelei care il critica non-stop. Un commando de dominicani cu arme furnizate de CIA l-au asteptat pe “Binefacatorul” cum era numit oficial si l-au impuscat pe o strada intunecata din Ciudad Trujillo (azi, Santo Domingo).

Trujillo a condus un regim care cumva a reglat economia tarii datorita stabilitatii nou descoperite, dar a facut un dezastru la nivel social-politic. Capitala tarii, Santo Domingo a fost redenumita Ciudad Trujillo, cel mai inalt varf din Caraibe, Pelona Grande, astazi Pico Duarte (3098 metri) a fost botezat evident Pico Trujillo, o provincie intreaga a preluat de asemenea numele sfant, iar statuile lui si ale familiei au impanzit tara. Toate bisericile au fost obligate sa afiseze bannere care proclamau – “Dios en cielo, Trujillo en tierra” (Dumnezeu in ceruri, Trujillo pe pamant), iar primul semn electric din capitala Ciudad Trujillo proclama “Dios y Trujillo” – asta in conditia in care Trujillo urma o religie eclectica formata din ritualuri africane si pagane.

Trujillo a fost casatorit de 3 ori, dar a avut zeci de amante, iar dupa asasinare, a fost adus de urgenta din Belgia fiul sau, Rafael Leonidas Ramfis – acesta a fost numit la 9 ani General al Armatei si a devenit faimos pentru petrecerile de sex in grup de la Hollywood unde putine starlete nu au trecut prin patul lui (in Los Angeles, unele fete puneau stickere pe masinile lor “Aceasta masina nu este un cadu de la Ramfis Trujillo” pentru ca prea multe fetiscane primisera astfel de cadori de le cadeau chilotii). Acesta a incercat sa liberalizeze regimul, dar a picat la mijloc intre focul condamnarilor opozitiei (ca era un Trujillo), cat si a conservatorilor (care preferau continuarea regimului Trujillo) asa ca un an mai tarziu, el si familia Trujillo se imbarca pe un yaht doldora de bani si pleaca in Europa. Va muri, cum altfel, decat intr-un accident de masina. Masina ? Ferrari, desigur. Motivul ? Viteza excesiva.

Ce i-a urmat lui Trujillo ? Acelasi film familiar dominicanilor – presedintii de scurta durata si lovituri militare anuale. SUA a intervenit din nou, ocupand din nou tara intre 1965 si 1966. Surprinzator, dupa retragerea americanilor, Republica Dominicana a trecut la un regim pasnic, nici o lovitura de stat militara nemaiavand loc din 1965 (o performanta incredibila). Evident, au fost guverne mai profesioniste sau mai inepte, au fost prabusiri economice sau scandaluri politice, dar a fost o perioada fara lovituri de stat sau razboaie civile. Republica Dominicana a prosperat datorita zaharului (este un mare producator de trestie de zahar), turismului (devenind o mega-putere turistica in America Centrala – 6,4 milioane turisti straini au venit in 2019, tara fiind pe locul 5 in zona dupa SUA, Mexic, Canada si Argentina, tari mult mai mari, dar in fata unor mega-puteri turistice precum Brazilia, Peru sau Cuba) si a banilor trimisi de milioanele de dominicani imigrati in SUA.

Nu pot sa spun ca am simtit prea mult Republica Dominicana. Am fost prin capitala, prin Santo Domingo si prin peninsula Semana, in rest doar in zona turistica Punta Cana unde totul este frumos si luxos. Din fuga masinilor, am simtit ca este o tara cu o dezvoltare medie in Caraibe (sunt zone de prin alte insule care sunt extrem de sarace). E drept, nu am fost spre vest, spre granita cu Haiti unde probabil, situatia este mai grava, dar, per ansamblu, Republica Dominicana mi s-a parut OK pentru regiune. Da, exista o criminalitate (dominicanii dau vina pe cei aproape 1 milion de haitieni care au venit in Republica pentru joburi pe care localnicii nu le mai accepta), dar nu cred ca este devastatoare ca in Mexic sau Honduras. Cred ca poti calatori independent fara probleme, daca respecti evident niste reguli elementare – gen nu umbla noaptea brambura pe strazi, nu sta in hoteluri care sunt mai degraba bordeluri, nu lua microbuze goale si altele cateva.

Soselele mi s-au parut rezonabile, iar intre Punta Cana si Santo Domingo se afla o autostrada destul de pustie. Evident, se conduce “sportiv”, dar indiscutabil mai putin haotic decat in Romania. Iar zona turistica – Punta Cana este o mostra de turism de masa de calitate – hoteluri imense cu gradini paradisiace, terenuri de golf fara numar, plaje din acelea de sa le pozezi, sa le pui pe Facebook si sa suspine toti prietenii. Evident, ca in toate zonele turistice, exista si investitii in atractii turistice – o tara turistica niciodata nu se bazeaza doar pe ce le-au lasat stramosii si le-a dat Dumnezeu – exista parcuri cu delfini, parcuri de aventura, oferte de scufundari fara numar, cluburi legendare cum ar fi Coco Bongo (cat timp am fost in Republica Dominicana, cluburile si cazinourile erau inchise din motive covidice), mall-uri. Dar totul este extrem de aerisit – marile hoteluri sunt ample, largi, neaglomerate, plajele sunt imense, mancarea e de nota 10. E drept pe partea cu Bavaro, valurile sunt cam mari, dar chiar si acolo gasesti locuri cu ape mai linistite cum ar fi plaja Macao.

Dar despre ce am facut si am vazut in Republica Dominicana in episoadele urmatoare.

 

Am fost in Republica Dominicana la invitatia Karpaten care este prima agentie de turism romaneasca ce a lansat zboruri charter directe intre Bucuresti si Republica Dominicana. Zborurile au fost si sunt pline, mai sunt cateva pana in iunie, dar vor fi reluate in toamna, dupa sezonul de uragane din Marea Caraibelor.

Imagini Republica Dominicana

Gullivair Republica Dominicana

Gullivair pe pista aeroportului La Romana

Karpaten Republica Dominicana

Karpaten peste tot 🙂

. Hotel Iberostar Bavaro

Micul paradis terestru de la Hotelul Iberostar

Piscina Republica Dominicana

Piscina de langa camera mea

Plaja Republica Dominicana

Pe plaja Bavaro

Palmieri Republica Dominicana

 

Plaja Macao

Plaja Macao frecventata de localnici

Masca Republica Dominicana

Saona

Autostrada Republica Dominicana

Cam asa arata autostrada Punta Cana – Santo Domingo

Pod Santo Domingo

Santo Domingo, capitala tarii

Zona veche Santo Domingo

La pas prin pustiul oras colonial

Zona coloniala Santo Domingo

 

Catedrala Santo Domingo

Prima catedrala din America

Zona coloniala Republica Dominicana

 

Santo Domingo Republica Dominicana

Asa arata orasul obisnuit, din afara zonei turistice

Fast food Republica Dominicana

Nici aici nu scapi de fast food

Zona Semana

Republica Dominicana rurala in Samana

Debarcader Semana

 

Calare El Limon

Pregatit pentru a pleca spre cascada El Limon

Cascada El Limon Republica Dominicana

Impresionanta, nu e asa ?

Bacardi Island

Insula Bacardi, o alta insulita paradisiaca

Plaje Republica Dominicana

Aflata langa Samana

Seaquarium Punta Cana

Seaquarium – poti sa stai sub apa fara sa te uzi la par 🙂

Comentarii

  • cam tarziu cu acest post , chiar ma gandeam ca nu ti-a placut 🙂
    Astept urmatoarele episoade, vreau cat mai multe detalii legat de clima, hotel, ce poti face in afara de plaja. Merci.

    Elefantul African 5 mai 2021 14:51 Răspunde
    • De placut, mi-a placut, dar la 5 zile dupa ce am venit din RD am plecat in Egipt, asa ca n-am avut timp de articole 🙂
      Clima – cald non-stop. Vara mai vin uragane si ploaie. Hotel – e un articol dedicat 100% maine. Ce am facut pe langa hotel – mai multe episoade 🙂

      Imperator 5 mai 2021 14:55 Răspunde
  • Plecam si noi peste 3 saptamani, asa ca pana atunci astept cu nerabdare celellate episoade…

    Florin 5 mai 2021 18:39 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii