De obicei, in imensa majoritate a tarilor vizitate nu am evitat capitala. Da, sunt multe tari unde capitala nu este una dintre atractii, in anumite locuri, este chiar periculoasa, dar in general, am fost prin toate capitalele. Asa, fara a verifica cu exactitate, as putea spune ca nu am fost in capitala Guatemalei, a Hondurasului, a El Salvadorului si a Nicaraguei (interesant, toate in America Centrala pentru ca din cate am citit, nici una nu era cine stie ce si in plus, erau extrem de periculoase), sau in capitalele Belizelor, Myanmarului si Tanzaniei pentru ca guvernele locale au decis sa isi mute capitala din principalul oras al tarii intr-un orasel obscur (uneori, chiar un sat un pic mai mare). Ei bine, in cazul Republicii Dominicane este pacat sa nu te duci in capitala, in Santo Domingo pentru ca este singurul oras cu caracter colonial din tara, are o zona veche foarte draguta si pentru ca are o poveste fascinanta. Este practic prima capitala a Americii spaniole, este locul unde au fost ridicate foarte multe “prima, prima, prima” din America si pentru ca o metropola plina de viata.

In mod normal daca nu as fi fost invitat si as fi mers pe cont propriu, as fi petrecut cel putin o noapte in Santo Domingo. E drept, este si o perioada mai ciudatica datorita restrictiilor determinate de COVID, numeroase muzee, locasuri de cultura erau inchise, iar evenimentele artistice erau si ele anulate. Chiar si asa, parca mi-ar fi placut sa stau mai mult, dar cum aveam atat de multe de facut si vazut in excursiile de o zi din Punta Cana, m-am multumit si cu o excursie de o zi, dar promitandu-mi in barba ca voi reveni. Posibil si cupland cu o excursie in Haiti :).

Santo Domingo nu este un oras mic – este cea mai mare metropola din zona Caraibelor, avand aproape 3 milioane de locuitori – da, mai mare decat Bucurestiul si cam o treime din locuitorii Republicii Dominicana (al doilea oras ca marime, Havana, are doar 2 milioane suflete). Este de asemenea singurul oras din Caraibe care are … metrou (din pacate, nu am circulat cu el).

Ca sa incepem cu “prima”, ei bine Santo Domingo, este primul oras fondat de spanioli in Lumea Noua si care a supravietuit (au mai fost niste incercari esuate cu vreo 2-3 ani inainte). Santo Domingo a fost fondat in 1496 la doar 3 ani si ceva din momentul in care Columb a pus pentru prima oara piciorul in ceea ce el credea si a crezut pana cand a murit ca era India. A fost evident, prima capitala spaniola a regiunii si pe aici au trecut si Pizzaro sau Cortes care au distrus cele mai mari state ale Americilor – Imperiile Inca si Aztec. Orasul a suferit din pricina uraganelor (cel din 1502 l-a distrus complet si a fost reconstruit in locul unde acum se afla Zona Colonial), a fost distrus de revolte ale sclavilor, dar si de piratii britanici (celebrul pirat Francis Drake l-a cucerit si a primit o recompensa semnificativa pentru a pleca dupa ce a jefuit toate bogatiile din Catedrala). In 1930 un alt uragan major l-a lovit crancen, asa ca dictatorul Trujillo a decis sa-si arate muschii – a reconstruit orasul si l-a rebotezat in … Ciudad Trujillo, nume care l-a purtat cam 30 ani intre 1930 si 1961 (cand Trujillo a fost asasinat intr-o suburbie a … Ciudad Trujillo). In 1965, a experimentat ultimul razboi cand trupele americane au ocupat Republica Domninicana – urmele gloantelor pot fi vazute pana in ziua de azi pe poarta citadelei Ozama din orasul vechi.

Plecarea spre Santo Domingo este destul de devreme dimineata. Trebuie sa mai adaugam si alti turisti de prin alte hoteluri pentru ca apoi sa ne “consolidam” intr-un autocar mare spre Santo Domingo. Din fericire, acum vreun deceniu a fost construita o autostrada care leaga Santo Domingo de Punta Cana, asa ca desi sunt mai bine de 200 km din Bavaro pana in capitala, faci cam 2 ore, 2 ore si un pic, chiar si cu autocarul. Evident, se face o oprire nu foarte departe de aeroportul La Romana la un complex comercial unde nu lipsesc niste magazine de suveniruri, un mic market (foarte bine venit, are preturi chiar rezonabile) si, in fine un magazin de ciocolata artizanala scumpa care cica este produsa chiar acolo.

O ora si ceva mai tarziu, intram in Santo Domingo unde soselele largi a la Americana se pastrau. Am coborat tot grupul in fata zidului de cetate perfect refacut si am intrat in interiorul orasului colonial. Obisnuit cu orasele coloniale latino-americane intr-un permanent freamat (cum ar fi Quito, Antigua Guatemala, Cuzco sau Granada nicaraguana), orasul colonial al Republicii Dominicana mi s-a parut mort. Dar apoi mi-am adus aminte ca suntem in perioade pandemice, asa ca probabil si orasele citate mai sus sunt la fel de pustii, asa ca am incercat sa ma bucur de linistea orasului colonial.

Dupa ce ajungem intr-o piateta ampla unde imi dau seama ca in vremurile bune sunt targuri sau spectacole, o luam pe strada Las Damas, principala strada din inima coloniala a orasului, numita asa dupa nora lui Cristofor Columb care se plimba pe aici impreuna cu prietenele sale. De altfel, de-a lungul lui Las Damas, se afla principalele muzee si monumente din vremea coloniala, care din pacate toate erau inchise din cauza COVID. Aici se afla Museo Alcazar de Colon unde a locuit Diego Colon, fiul descoperitorului Cristofor, Museo de las Casas Reales unde s-a aflat sediul administratiei spaniole a Americii pe vremea in care Santo Domingo era capitala intregii Americi Spaniole (apoi, spaniolii au mai descentralizat administratia, creand mai multe capitale in Lima si Ciudad de Mexico. La capatul strazii, se poate vizita fortul Ozama, cea mai veche cladire cu rol militar din Americi construita de europeni (cum ziceam, Santo Domingo este plin de “prima…”). Acesta se putea vizita, dar nu am avut timp, in schimb ghidul ne-a aratat pe poarta citadelei urmele gloantelor americane din razboiul dintre SUA si Republica Dominicana din 1965.

Am luat-o apoi prin zona opulenta detinuta de biserica catolica pentru a ajunge in fine la Catedral Primada de America (Prima Catedrala a Americii), mandria integii tari – se spune ca este prima catedrala construita in Americi. Ma rog, mexicanii spun ca prima ar fi de fapt la ei in tara, dar apoi adauga cu jumatate de gura ca cladirea initiala nu mai exista. In schimb, cladirea catedralei din Santo Domingo exista si arata bine desi au trecut si peste ea diverse uragane si invazii. Constructia a fost inceputa in 1514 de Diego Columb, fiul lui Cristofor care a fost la un moment dat “Guvernator al Indiilor”, deci seful peste toata America spaniola, dar terminate abia in 1541 cand Diego era demult oale si ulcele.

Catedrala este mare, dar nu impunatoare si nici inalta. Nu a fost construita sa domine, sa sperie, ci sa fie ampla. Nu mai detine bogatiile enorme din primele decenii pentru ca Santo Domingo a fost cucerit la un moment dat de piratul britanic Francis Drake care si-a stabilit sediul in biserica si dupa ce s-a retras, a avut grija sa vandalizeze cladirea si sa ia cu el ce se poate. Evident, a fost refacuta, dar istoricii spun ca nici poveste sa mai aibe opulenta de dinainte de jaful britanic. Am vizitat-o, da, e interesanta, ampla, dar departe de emfaza catedralelor acelea pline de aur si bogatii ale bisericii catolice.

A urmat oprirea la marele magazin de suveniruri din spatele catedralei (unde gasesti aproape orice fel de suveniruri de la bijuterii la … mamajuana), asa ca am folosit timpul pentru a ma pierde printre stradutele pline de flori si magie ale orasului vechi. Intr-un colt al pietei Catedralei canta o mica trupa din cantecele Caraibelor spaniole… Magic.

Pentru masa, am fost dusi intr-un hotel dragut construit intr-un palat al conquistadorilor – Hostal Nicolas de Ovando (Nicolas a fost unul din primii guvernatori, iar aici s-a aflat palatul lui), asa ca am mancat intr-o cladire care iti oferea sentimentul ca te plimbi acum cateva sute de ani prin insula Hispanola. Sosirea la masa a fost parca planificata la secunda. In momentul in care am calcat in palat, a inceput o ploaie, o ploaie d-aia de ziceai ca se rupe cerul, ca la Ecuator…

Am plecat apoi spre Punta Cana cu inca doua opriri pe drum – una a fost cu debarcare din autocar la Palatul Prezidential, o cladire pompoasa construita in stil neoclassic (si cu un dom imens, atat de iubit pe continentul american dupa construirea celui din Washington DC) de cine altul decat dictatorul Rafael Trujillo. A doua oprire (de data asta, fara debarcare) a fost la Faro a Colon – o cladire imensa, un mix nereusit de bloc sovietic si ruina Maya in stil Las Vegas in forma de cruce gigantica, terminata in 1992 cu ocazia a 500 de ani de la “descoperirea” Americii cu banii tuturor tarilor latino-americane este un mausoleu pe 10 etaje unde legenda dominicana spune ca s-ar odihni ramasitele lui Cristofor Columb (evident, Spania sustine ca acestea s-ar afla in catedrala din Sevilla). Spaniolii au facut teste ADN certificand ca intr-adevar moastele marelui amiral sunt la Sevilla, pe cand ce dominicanii au refuzat, bazandu-se pe “legenda spune”, nu pe teste ADN. Oficial se stie ca Cristofor Columb a fost inmormantat la Valladolid in Spania. Dar oasele lui nu au avut liniste nici dupa moarte, asa cum nu au avut nici in timpul vietii. Diego, fiu-su nu a fost prea incantat de locul de veci al lui taica-su, asa ca l-a mutat la Sevilla. Dupa ce marea catedrala din Santo Domingo a fost terminata, toata lumea a fost de acord ca cel mai bun loc pentru locul de veci al descoperitorului sa fie in America, in Prima Catedrala. Asa ca moastele lui au facut calatoria pana in viitoarea Republica Dominicana. In 1795 cand francezii au ocupat Santo Domingo, localnicii l-au mutat pe Cristofor in Cuba aflata zdravan in mainile spaniole, de unde a facut drumul intors peste Atlantic in 1898 cand Cuba a fost cedata de spanioli americanilor, ramanand in Catedrala din Sevilla. Legenda dominicana spune ca de fapt in haosul evacuarii din 1795, spaniolii l-au uitat pe Cristofor sau l-au luat pe alt conquistador si dupa ce haitienii au fost dati afara din Republica Dominicana, dominicanii au descoperit in 1877 ca de fapt Cristofor a ramas din greseala la ei si l-au mutat in imensul mausoleu in 1992. Acum, e posibil ca o parte din Columb sa fi ramas totusi in Dominicana, dar cum acestia se opun unui test ADN, incep sa cred ca totusi marele Cristofor este in Spania. Poate o parte din el o fi si in Santo Domingo. Ar fi extrem de potrivit pentru personalitatea lui.

Drumul spre Punta Cana a fost linistit, poate prea linistit. Ne-am oprit la complexul comercial de langa aeroportul La Romana (unde majoritatea au vizitat magazinul de ciocolata), si apoi am ajuns la hotel.

A fost probabil cea mai importanta calatorie in istoria zbuciumata a tarii. Pe urmele conquistadorilor, in orasul care a jucat rolul de capitala a Americilor. Indiscutabil, mi-as fi dorit sa fi stat mai mult, dar nu se stie niciodata cand si cum voi reveni ca si Columb inca odata si odata in Republica Dominicana.

Am fost in Republica Dominicana la invitatia Karpaten care este prima agentie de turism romaneasca ce a lansat zboruri charter directe intre Bucuresti si Republica Dominicana. Zborurile au fost si sunt pline, mai sunt cateva pana in iunie, dar vor fi reluate in toamna, dupa sezonul de uragane din Marea Caraibelor.

Imagini Santo Domingo, Republica Dominicana

Dimineata, am inceput cu o baterie de juice-uri de fructe 🙂

Nici fructe nu am putut rata

Autocarul de Santo Domingo

Vamos a Santo Domingo !

Oprirea la fabrica de ciocolata

Podurile din Santo Domingo

Intrarea in orasul vechi, in orasul colonial

Vanzatorul de magneti

Alcazar de Colon

O vaca de fier trebuie sa pasca ceva pavaj de piatra 😉

Panteonul National

Acele flori ale Caraibelor

Fortareata Ozama, cea mai veche structura militara europeana din Americi

Uitati-va pe poarta. Sunt urmele razboiului dintre Republica Dominicana si SUA

Urmele colonizatorilor

Prima catedrala din America – catedrala din Santo Domingo

Cutia milei versiunea Santo Domingo

In spatele Catedralei, magazinul de suveniruri

La intrare, Mamajuana, probabil sa-ti faca pofta de cumparaturi

Dar eu am preferat sa ma plimb pe strazile orasului colonial

Catedrala

Nenea asta schimba valuta 🙂

Atmosfera coloniala la Hostal Nicolas de Ovando

S-a pus o ploaie ! D-aia de Tropice !

Gradina Hostalului Nicolas de Ovando

Nu e din vremuri coloniale, dar piscina este intotdeauna bine venita

La Multi Ani, domnisoara !

Santo Domingo non-turistic. Evident, fast food

Strazile din Santo Domingo

Palatul Prezidential din Santo Domingo

Opriti circulatia, trece Imperator 🙂

Faro a Colon

Si mai multi zoomi

Spre Punta Cana, de-a lungul Marii Caraibelor