Distribuie articolul:

Mykonos, Ciclade

Desi recent am revenit din insulele ionice de-a dreptul incantat (mai ales de Kefalonia), nu pot sa nu neg ca atunci cand ma gandesc la Grecia, mi-a ramas inima undeva prin Marea Egee, in arhipelagul Cicladelor. Acest arhipelag format din extrem de multe insule se afla undeva la nord de Creta, iar daca mentionez numele insulelor Santorini si Mykonos, atunci devine foarte clar despre ce regiune scriu pentru ca sunt faimoase la nivel mondial. Am fost de vreo 2 ori in zona – odata in viteza in 2015 si a doua oara asta toamna si de fiecare data am venit literalmente incantat. Casele acele albe contrastand cu pamantul sterp, stancos, ars de soare, raurile de flori care se revarsa peste case, marea aceea de un albastru aspru, totul, totul este incantator. Asa ca in articolul de azi, am decis sa scriu despre Ciclade, my love.

Marea majoritate a romanilor se duc in Mykonos sau Santorini pentru un sejur de 7 zile si acolo raman. E drept, exista pachete ale agentiilor de turism care asta ofera – 7 zile la hotelul X sau Y. Stiu ca unele agentii au incercat la un moment dat si pachete – 4 zile pe o insula, 3 pe alta, dar nu au avut succes. Poate si publicul tinta nu isi doreste decat sa zaca pe o plaja si cam atata, iar pana acum un an nu au prea existat optiuni de zboruri de linie directe spre Ciclade. De anul trecut exista, iar numarul de zboruri s-a multiplicat inclusiv in 2021. Si atunci ai posibilitatea sa faci ceea ce englezul numeste “island hopping” – “topaiala din insula in insula”,

De ce ai face-o ? Pai in primul rand daca esti un om activ, iti doresti sa vezi mai mult, iar in al doilea, desi par la fel, insulele Ciclade sunt foarte diferite unele de altele – ca experienta, ca atmosfera, ca sentimente. Santorini este insula chic, insula panoramelor, insula casutelor incastrate in stanca, insula vulcanilor si a apusurilor de soare. Naxos arunca la bataie niste plaje cu un nisip deosebit, dar si rute de drumetie prin munti (varful cel mai inalt din Ciclade se afla in Naxos si are circa 1000 de metri). Paros este un deliciu la scara mica cu satuce ingropate in flori, cu plaje salbatice, cu o marmura stralucitoare, cu un sarm irezistibil. Mykonos este insula party-urilor nebunesti, a fitelor, a modei si cu o comunitate puternica de gay. Sunt niste insule complementare care ofera experiente diferite… cum ziceam, nu toate sunt la fel, iar cei dornici de cat mai multe experiente trebuie sa ia in considerare ideea de island hopping. Dar sa trec in revista fiecare insula in parte si ce am facut in fiecar

Santorini este o splendoare. Sincer, de fiecare data cand am pasit in cele doua localitati arhi-turistice – Oia si Fira cu greu, cu foarte multa greutate m-am dat dus. Ca era ziua cand cladirile albe construite in si pe stanca de multe ori ingropate in flori straluceau de iti luau ochiii, ca era noaptea cand luminile discrete din cladirile neregulate iti dadeau o senzatie ca ai ajuns intr-o asezare extraterestra din Star Wars, Oia si Fira au ramas adanc inradacinate in inima mea si sincer, imi doresc sa revin… cat se poate de des.

Pe langa plimbarea in sus si in jos printre case si flori, apusul de soare de la Oia este incredibil. Nu stiu cum Santorini a ajuns in legendele asiaticilor, cert este ca atunci cand am fost prima data, aglomeratia din Oia era similara cu cea de la meciurile din cupele europene de pe vremea lui Ceausescu – pur si simplu te calcai in picioare. Iar in acele momente magice cand soarele apunea, zeci de “ei” asiatici le cereau pe “ele” in casatorie, iar cameramanii faceau adevarate minuni de vitejie pentru a surprinde momentul in acea multime incredibila. In 2020 cand am revenit era liniste si pace … cateva suflete linistite admirau apusul acela de soare de neuitat din Oia.

Dar Santorini nu inseamna doar cele doua sate. Iti recomand sa iei excursii pe mare pentru a admira Santorini din larg (si, da, se admira apusul de soare si de pe mare), sa vizitezi vulcanul care a modelat actuala insula acum vreo 3500 ani si care e inca activ, gata sa erupa inca odata (sper ca nu o va face in hai sa zic urmatoarea 1000 de ani), sa faci un tur pe la podgorii. Pe insula cresc doar soiuri locale – Santorini este o insula batuta de vanturi, asa ca vita-de-vie nu poate creste pe araci, asa cum stim cu totii din alte colturi ale lumii. Creste culcata la pamant in niste “cuiburi”, iar solul putin fertil si apa nu tocmai din belsug fac ca in Santorini sa creasca soiuri unice – nu rata sa bei vin din soiul local Assyrtiko, dar si perla coroanei, Mavrotragano (stiu un connaiseur care baga mana in foc ca este unul dintre cele mai bune vinuri din lume).

Cum ziceam, Santorini este rodul unei eruptii violente, asa ca daca n-ai mai vazut plaje cu nisip (ma rog, pietricele) negru, atunci o s-o vezi in Santorini. Plajele din Santorini nu au nisip de aur si mare verzuie, sunt vulcanice si au in general pietricele, dar au un look interesant si iesit din comun.

Vrei un loc autentic si mai putin batut de turisti ? Sa stii ca nu e imposibil in Santorini. Du-te in satul Pyrgos, un sat care nu se afla pe buza falezei deasupra marii precum Oia si Fira, ci undeva in centrul insulei – practic nu se afla pe radarul turistului obisnuit. Este un sat cocotat pe o stanca si practic o iei la picior pe ulitele alambicate ale satului descoperind colturi traditionale si linistite de Ciclade – iti da o idee despre atmosfera Santoriniului de acum cateva decenii… sau cel mult asa l-am perceput. Dar vei fi trezit la realitate de avioanele care aterizeaza si decoleaza pe aeroportul de langa …

Naxos este o insula completa – are si mare si munte din belsug. Daca Santorini nu exceleaza in plaje, ei bine, Naxos iti ofera acele plaje cu nisip moale si mare linistita la care viseaza tot romanul. Un localnic mi-a recomandat plaja Agios Prokopios la cativa km de Chora, de capitala insulei “are un nisip fin, dar un pic mai mare, ca orezul… chiar daca bate vantul nu se transforma in praf sa-ti bata in ochi”. Si a avut extrem de mare dreptate… e un nisip mai mare, dar la fel de fin, ai un sentiment excelent la talpi (mai ales daca vii din Santorini), dar povestea cu vantul nu am putut-o verifica. Cat timp am stat pe insula, vantul a fost molcom, dar il cred 100%.

Pe langa plaje, Naxos este cunoscut pentru munti – o buna parte din insula este muntoasa si este plina ochi de trasee de drumetie. Cel mai atractiv traseu pentru multi este cel care duce in varful Zas (Zas vine de la Zeus, zeul suprem al Greciei Antice care aparent si-ar fi petrecut copilaria ascuns intr-o pestera de sub varf departe de ochii lui tatane-su, Cronos care avea obiceiul sa-si infulece progeniturile). Varful Zas care are circa 1000 metri este cel mai inalt din Ciclade si pe langa privelistea din varf, exista un traseu care duce spre varf foarte placut si interesant. Cum ziceam, nu e unicul traseu de drumetie, poti sa stai saptamani de-a randul sa faci trasee printre sate uitate de lume, pe povarnisuri unde nu auzi decat vantul si cicadele.

Naxos a fost la un moment dat refugiu pentru grecii din Antalya sau chiar si Creta asa ca daca Chora, capitala insulei aflata pe malul marii arata ca o localitate tipica de Ciclade, satele din interior nu arata deloc cicladic. Nu vei vedea casele acelea albe stralucitoare inundate de flori cocotate pe te miri unde, ci sate care mai degraba aduc cu cele din Creta sau chiar din nordul Greciei. Dar, din nou, acesta esfe sarmul Cicladelor – nici o insula nu arata la fel. Nu trebuie ratate satele montane Halki, Filoti si mai ales favoritul tuturor, Apeiranthos, un sat construit literalmente din marmura (marmura din Naxos e faimoasa inca din antichitate) pe buza unui munte si beneficiind de o panorama exceptionala spre zona montana unde se afla si varful Zas. Cateva taverne ofera o priveliste incantatoare de unde nu ai vrea sa mai pleci.

Si daca ajungi in Naxos, nu rata simbolul insulei – o poarta imensa provenind din templul lui Apolo care devine favorita tuturor la apus de soare. Cum ziceam, oraselul Chora este un orasel tipic cicladic cu stradute meandrate (pentru a deruta piratii), cu cladiri albe si incoronata cu o falnica cetate unde locuitorii se ascundeau in vremuri de primejdie. Si daca m-am apucat sa deschida cutia Pandorei a antichitatii si l-am pomenit pe Apolo, locuitorii din Naxos nu ar fi putut s-o ignore pe sora-sa, Artemis, zeita vanatorii. In mijlocul insulei, “in the middle of nowehere” cum ar spune atat de poetic englezul se afla un templu teribil de fotogenic cu coloane din acele grecesti dedicate curajoasei zeite.

Si mai vreti un avantaj ? Pandemie sau fara, Naxos nu este o insula extrem de turistica. Daca vrei sa mergi off-the-beaten-track si sa eviti marile mase de turisti, Naxos trebuie sa iti fie pe lista

Paros – Paros cred ca este chintesenta sarmului cicladic. Fara a avea emfaza si luxul din Santorini sau clasa si fitele din Mykonos, Paros decanteaza tot ce au Cicladele mai bun – orasele de un alb stralucitor, rauri de flori care se revarsa pe cladiri si strazi, taverne unde gasesti cele mai bune fructe de mare, plaje salbatice de neuitat (da, au si nisip) si niste panorame de sa nu te desprinzi.

Paros are doua orasele clasice, traditionale pe malul marii (le-as numi mai degraba comune, nu orase, au doar cateva mii de locuitori rezidenti) – Parikia (capitala insulei) si Nauossa. Parikia a inglobat in fibra sa urbana zidurile vechii cetati venetiene si este un mix interesant de flori, cladiri albe si urme de cetate, pe cand Naoussa este un port linistit in nordul insulei. Dar poate cea mai frumoasa localitate este un sat aflat in centrul insulei (pe vremuri cand apele Egeeii era bantuita de pirati, era cea mai sigura locatie posibila), se numeste Lefkes. Cocotata pe niste dealuri domoale, Lefkes este o adevarata incantare de luat la picior (si eventual de oprit la vreo taverna). O alta bijuterie de sat este in apropiere, se numeste Prodromos, un sat circular, cu alei umbrite, case albe si milioane de flori. Aici se afla probabil cea mai frumoasa casa din Ciclade – sub un acoperis de bouganvillia, se afla o gramada de vase de o culoare albastra blanda langa o casa alba. Este un loc care sa te faca sa mergi doar pentru el J.

Dar ceea ce mi-a ramas cu adevarat in inima este panorama de la manastirea Agios Antoniou. Gandeste-te ca jumatatea estica (Paros are o forma ovala ca o aluna sau o boaba de cafea, cu o serie de munti in mijloc ca o coloana vertebrala) este plata, o campie, din care rasar intempestiv niste dealuri abrupte. In varful unui astfel de deal se afla manastirea Agios Antoniou – poti sa ajungi pe jos, sau daca iti ambalezi putin motorul, cu masina – e un drum asfaltat fix pana in varf. De acolo, poti descoperi jumatate de Naxos, plajele sale superbe, marea albastra si sa arunci un ochi si spre Naxos care e colea… daca e foarte senin si clar, poti vedea chiar si coasta insulei Mykonos.

Paros este de asemenea binecuvantata cu plaje ample … cred ca chiar si in perioadele in care turistii dau navala, vei gasi colturi de plaja doar pentru tine.

Mykonos – este copilul teribil al Cicladelor. Este diva care nu poate trai decat in lux si in rasfat. Este cel mai scump colt al Greciei, dar si cel mai elegant. Aici se strange jet set-ul european si mondial in cluburi de faima globala, pe terase de fite si in hoteluri-boutique de clasa. Indiscutabil, poti gasi si locuri de cazare sau restaurante in care sa nu saracesti, dar asteapta-te sa te simti ca pe catwalk-ul unei case de moda celebre, mai ales seara in Mykonos Town.

Daca Mykonos este insula superlativelor, atunci si capitala sa este foarte probabil cel mai frumos oras cicladic. Alb-albastru impecabil, magazine si restaurante de stil (in Mykonos se afla unul din cele doua magazine Louis Vuitton din Grecia, celalalt este evident la Atena), baruri si o atmosfera cu staif. Rafinamentul si luxul se comporta normal, firesc alaturi de miliardele de flori care sunt peste tot. Apusul de soare de langa bateria de mori de vant ce domina orasul este pur si simplu genial – cred ca este mai spectaculos ca cel de la Oia, din Santorini, sau cert, undeva pe lista superlativelor.

Nu pot sa va spun prea multe despre plaje, pentru ca desi am fost de doua ori in Mykonos, de ambele dati am stat prea putin. Cele mai faimoase cluburi sunt cele de pe plaja, asa ca poti combina dansul, cocktailurile, party-urile cu plaja si marea, dar indiscutabil poti descoperi si plaje mai pustii si mai linistite. Dar, in principiu, gandeste-te ca te duci la o insula a petrecerilor, a party-urilor, DJ-urilor si modei. In care te vei intalni cu toate starurile Europei (pe care le vei recunoaste, dar de cele mai multe ori nu le vei stii – cine stie cea mai trendy cantareata din Estonia sau vreun dansator celebru in Luxemburg ?). Dar, insula este destul de mare, nu sunt doar cluburi si discoteci, sa stiti ca exista si zone relaxate pentru familii cu copii

Din pacate, nu am ajuns decat in aceste 4 insule. Unde sus pe lista dorintelor (sau bucket list cum ii zice englezul) este sa revin in Ciclade si sa descopar si alte insule, mai putin celebre, dar despre care am auzit numai lucruri de la fenomenal in sus – Milos, Amorgos, Antiparos, Delos sau Syros. Si cred ca la un moment dat voi ajunge si acolo…

Cum ajungi in Ciclade

Daca pana in 2019, singura solutie directa era sa zbori cu una din cursele charter antamate de agentii de turism, incepand de anul trecut, au inceput zborurile low-cost regulate al caror numar se multiplica. Intre insula, poti calatori cu numeroasele ferry-uri care conecteaza toate insulele locuite din arhipelag. Evident, vara sunt numeroase curse, iar intre principalele insule, vei gasi chiar si cateva curse pe zi. Ferry-urile sunt mari, pot transporta TIR-uri, iar unele sunt de-a dreptul luxoase. Poti sa afli orarul lor (si cumpara bilete on-line) de pe ferries.gr

Pentru mai multe informatii si inspiratie, aruncati un ochi aici: Santorini, Naxos, Paros si Mykonos.