Pe urmele istoriei pe Coasta Dalmata (ep. 1). Dubrovnik, perla Coastei

Dubrovnik Coasta Dalmata Croatia

Dubrovnik, Coasta Dalmata, Croatia

Ultimul an, an si ceva a fost o perioada in care m-am intors in niste locuri superbe prin care nu mai fusesem demult. Fie ca a fost vorba de Luxor (unde m-am intors dupa 20 ani) sau Praga (intors dupa 15 ani), peste tot m-am bucurat de a redescoperi unele comori ale istoriei si arhitecturii. Si tot vara asta, am reusit sa revin intr-unul dintre cele mai frumoase orase istorice ale Europei – Dubrovnik, perla Coastei Dalmate. O revenire dupa 21 ani, prima si singura data vizitasem vechiul oras in primavara lui 2000, iar in Croatia reveneam dupa 16 ani (ultima oara am fost in Split, Trogir si Zagreb la sfarsitul verii lui 2005). Intr-o vreme, calatoream destul de des in Croatia. Lucram la o corporatie multi-nationala a carui centru pentru Balcani era in Bucuresti, asa ca am mers de zeci si zeci de ori in tari precum Bosnia, Serbia, Bulgaria si ceva mai rar in cele mai mici – Moldova, Macedonia, Albania. Ei bine, de cateva ori cand am mers in Bosnia, mi-am luat cateva zile libere si mai dadeam o fuga pe Coasta Dalmata pentru a descoperi una dintre cele mai spectaculoase coaste ale Europei si unele dintre cele mai bine pastrate orase istorice – fie ca era vorba de Budva sau Kotor in Muntenegru, ori Dubrovnik, Korcula sau Split in Croatia, pe toate le-am vazut sarind in autobuzul Centrotrans care pleca din Sarajevo spre Croatia (mai putin in cazul excursiei din Muntenegru unde am ajuns cu avionul de la Belgrad).

Dubrovnikul anului 2000 a fost o experienta complet diferita de Dubrovnik 2021. Era aprilie, era caldut si soare, iar orasul vechi era complet pustiu. Abia numarai cativa turisti pe degete, iar atunci cand am luat zidurile orasului la picior a trebuit sa astept aproape un sfert de ora pana cand a aparut un alt suflet sa ma fotografieze – mi se pusese pata pe un colt de zid cu panorama de vis unde voiam sa fiu imortalizat. Am stat la una din terasele orasului sa mananc – eram singurul client din respectiva zi. Iar celebrele acoperisuri ale orasului erau in reconstructie – majoritatea fusesera reparate, dar cateva gauri mai existau – urme ale bombardamentului fortelor navale iugoslave si a artileriei muntenegrene din 1991, cand Dubrovnikul a suferit un asediu de cateva luni si numeroase cladiri multi-seculare din orasul vechi au ars (inclusiv Hotelul Imperial, actualul Hilton Imperial, un simbol al orasului construit in 1897 care a ars complet in 1992).

Coasta Dalmata a fost dominata timp de milenii de o populatie de origine romana vorbind o limba latina. La un moment dat, s-a considerat ca dalmata e un soi de dialect a romanei, dar lingvistii au decis ca totusi vechea dalmata (care s-a stins in 1897, dar a carui vocabular este in mare cunoscut) este o limba diferita atat de romana, cat si de italiana. E drept, dalmata si-a pierdut destul de repede pozitia de limba dominanta – in biserica era folosita latina, in administratie si comert, italiana venetiana, iar masele vorbeau o limba slava care ulterior s-a transformat in sarbo-croata. Toate orasele acelea superbe de pe coaste au fost construite, administrate si dezvoltate de o populatie latina care ulterior s-a alaturat italienilor. Toata coasta de la Zakynthos pana in Istria a fost dominata de doua state de limba italiana – Venetia si Republica Ragusa (Dubrovnikul de azi). Da, Dubrovnikul a fost o Republica independenta aflata in permanenta rivalitate cu Venetia. Atat Venetia, cat si Dubrovnikul au trait si si-au construit aceste orase superbe pe care le poti vizita azi din comertul de la Adriatica si Mediterana, fiind carausii care aduceau marfuri din porturile levantine in Europa si vice-versa. Cele doua republici rivale au avut parte de politici externe complet diferite – daca Venetia s-a dorit o putere regionala dominanta, cucerind numeroase colturi din Estul Mediteranei (Cipru, insulele Ionice, Istria, Dalmatia, Peloponez, Ciclade, pana si un orasel in actuala Rusie la varsarea Donului in Marea Neagra), o putere bazata pe forta armatei si pe banii din comert, Dubrovnikul (aka Ragusa) s-a bazat pe diplomatie si negocieri, pe puterea banilor (bine plasati), mai degraba decat pe cea a sabiei. Stiti zona Neum, acea fasie de coasta dalmata care intrerupe teritoriul croat fiind parte a Bosniei Hertegovina (cei care ati fost pe acolo, sigur o stiti, e o anomalie geografica), ei bine, ea apartine Bosniei pentru ca acum cateva sute de ani, speriata de expansiunea venetiana, Republica Ragusa (aka Dubrovnik) a cedat respectiva fasie de pamant Imperiului Otoman pentru a nu mai avea granita terestra cu hraparetii din laguna. Neum a tinut de Imperiul Otoman pana in 1878 cand intreaga Bosnie a fost preluata de habsburgi (atunci a facut parte din provincia Dalmatia care tinea de Austria), apoi parte a Iugoslaviei Regale, iar in 1943 cand Milovan Djilas. mana dreapta (si intelectuala) al lui Tito a trasat granitele viitoarei Iugoslavii federale si socialiste a decis ca Neum va tine de Bosnia datorita tratatului din 1699 semnat la Karlowitz !

Sfarsitul celor doua republici de la Adriatica a fost similar – atat Venetia, cat si Ragusa au fost desfintate de Napoleon care le-a introdus in posesiunile Imperiului Francez. Dupa infrangerea definitiva a corsicanului, posesiunile ambelor orase au fost incorporate in Imperiul Habsburgic pana la prabusirea acestuia in 1918. Daca hinterlandul Venetiei s-a aflat intr-o zona populata aproape in exclusivitate de italieni, zona Dubrovnik era locuita in majoritate de croati, asa ca la 120 ani de la prabusirea Republicii Ragusa, vechiul oras italianofon a devenit parte a Iugoslaviei si dupa sangeroasa sa destramare, parte a Croatiei, urmele populatiei de origine latina si vorbitoare de un dialect de italiana ramanand doar pe zidurile si in istoria orasului.

 

Am zburat spre Dubrovnik cu zborul direct Bucuresti – Dubrovnik, un zbor charter operat de TAROM pentru agentia de turism Karpaten. De altfel, turul a fost impreuna cu cititori de-ai mei, dar si clienti Karpaten intr-un parteneriat cu aceasta agentie care a revolutionat calatoritul pandemic “inventand” zboruri charter spre diverse destinatii care nu mai fusesera “atinse” vreodata de chartere din Romania – Maldive, Kenya, Seychelles, Republica Dominicana. Cum Croatia nu este exact o destinatie prea vizitata de romani, zborurile au fost operate cu avioane mici de tip ATR 72-500 care pot transporta maxim 68 pasageri (da, zborul a fost full).

O sa ma intrebati de ce romanii nu dau navala in Croatia, asa cum o fac ungurii, cehii sau austriecii (Croatia este destinatia #1 pentru unguri, de exemplu). Pai sunt mai multe considerente – Croatia e scumpa. Mi-aduc aminte la sfarsitul anilor 90, cand calatoream prin ex-Iugoslavia am citit un interviu cu seful turismului croat care spunea ca Croatia va fi o destinatie premium – calitate, dar si preturi ridicate si ca ei vor sa intre in competitie cu Coasta de Azur, nu cu nordul Greciei. Croatia tocmai iesita din razboi, cu economia praf, cu finantele publice sangerand via paradisul fiscal al Hertegovinei unde guvernul de la Sarajevo nu avea nici un cuvant de spus voia sa fac turism de calitate, premium. Mi se parea SF. Acum, 20, 25 ani mai tarziu, nu e asa de SF. Croatia este o destinatie premium, cu preturi ridicate si asaltata de turisti din Europa Vestica, de Nord si Centrala, nu din Est. Nu e asa de usor sa ajungi in Croatia, exceptand romanii care locuiesc in vestul tarii – din Bucuresti faci vreo 2 zile sa ajungi pe coasta dalmata cu masina, fie ca o iei prin Ungaria, fie ca o iei prin Serbia. Nu exista zboruri low-cost directe. Doar vara asta, Ryanair a incercat un Bucuresti – Zadar, sunt curios cum le-a mers, vom vedea la anul daca il repeta. TAROM a avut un Bucuresti – Split acum cativa ani, a fost un fiasco. Blue Air a anuntat zboruri spre Dubrovnik si Split pentru vara urmatoare. Sa vedem. Plajele croate nu sunt cele iubite de romani. Nu au nisip, au pietris sau sunt de stanca. Da, apa este tulburator de clara si verde, dar romanul trebuie sa simta cum il gadila nisipul la talpi. Nu zic ca nu exista nici o plaja, ghizii locali mi-au spus ca mai sunt ici si colo (aparent, sunt mai multe in Muntenegru), dar imensa majoritate nu se potrivesc cu gustul nostru. Croatia nu s-a promovat in Romania. Piata romaneasca a fost si este complet ignorata de unitatile de promovare a turismului croat (care, apropos, fac o treaba excelenta in tarile-tinta), ca fiind lipsita de interes si potential (Biroul de promovare a Zagrebului a mai fost din cand in cand pe la Targul de Turism de la Bucuresti, dar mai degraba sa mai bifeze o actiune in masterplanul de activitati, nu neaparat pentru a promova cu adevarat capitala Croatiei).

Daca pentru plaja, nu se potriveste, in schimb pentru turismul cultural, de vizitare a oraselor istorice sau a frumusetilor natural, atunci Croatia este o destinatie exceptionala. Absolut exceptionala. Si ma bucur ca au venit aproape o duzina de oameni dornici de a descoperi comorile arhitecturale ale Croatiei.

Zborul a fost lin si rapid. Am traversat Balcanii atati de framantati de istorie si am avut parte de un festival vizual al muntilor din Serbia si Bosnia imediat dupa rasaritul de soare. Avionul a facut si un tur de onoare de-a lungul coastei, asa ca am putut admira Dubrovnikul de sus. De altfel, am vazut destule avioane care se indreptau la joasa inaltime spre aeroportul international al orasului aflat un pic mai la sud spre granita cu Muntenegru – un adevarat regal pentru cei care stau la geam pe partea stanga a avionului. Dupa aterizare si formalitati (in Croatia se intra doar cu certificatul european – vaccinare, dovada treceri prin boala in ultimele 180 zile, test in ultimele 72 / 48 ore) care au fost destul de rapide, ne-am imbarcat spre Dubrovnik.

Pe langa orasul istoric excelent pastrat, zona este absolut superba. Imediat dupa ce am parasit aeroportul, am ajuns intr-o regiune unde muntele literalmente se prabuseste direct in mare, iar drumul este pe muchea muntelui. De altfel, orasul istoric Dubrovnik / Ragusa se afla pe o fosta insula, de asemenea un pic deluroasa (daca te urci pe ziduri, realizezi asta), un loc de refugiu pentru locuitorii de origine romana care dupa secole de Pax Romana au trebuit sa-si scape viata si partial avutul in timpul marilor migratii. In anul 614, vechiul oras Epidaurum a fost distrus de triburile avare si auxiliarii lor slavi, iar locuitorii s-au refugiat pe locul actualului Dubrovnik pe care l-au intarit cu ziduri groase ca sa reziste multimii de barbari. Nu au fost singurele masuri salutare care au dus la stralucirea orasului – a fost amenajat portul in extremitatea sudica a orasului bine fortificat de asemenea, in plus, au fost luate masuri drastice de carantina pentru cei care veneau de peste mari si tari (insula de langa, Lokrum a jucat rol de loc de carantina, in consecinta, Dubrovnik a fost scutit de marile epidemii care au devastat orase mult mai impunatoare si populate ca Dubrovnik).

Venind dinspre aeroport, nu se poate sa nu exclam de uimire, cand pe partea stanga, fix pe sub sosea, apare panorama vechiului oras, cu acoperisuri rosii stralucind in soare, cu zidurile sale puternice si invaluitoare, cu strazile perfect aliniate. A fost momentul in care m-am uitat sa vad cate minute sunt pana la intrarea in orasul vechi la poarta Pile, una dintre cele 3 porti de intrare in orasul intarit. Dar nu a fost sa fie sa pasim in oras pentru ca in plan era sa urcam mai intai cu telecabina pentru a admira frumusetea orasului de sus – iar panoramele sunt cu adevarat uimitoare pe Coasta Dalmata,

M-am urcat in telecabina moderna, aducandu-mi aminte de cum arata telecabina in 2000. De fapt nu arata in nici un fel – stalpii de sustinere erau niste bari de fier contorsionate, casa telecabinei de pe deal niste ruine arse. Telecabina fusese o atractie turistica de decenii, fusese deschisa in 1969, dar fiind in apropierea unui retransmitator de televiziune, a fost distrusa (alaturi de stalpul de comunicatie) de aviatia iugoslava in timpul razboiului de destramare a Iugoslaviei. 19 ani mai tarziu, in 2010, telecabina a fost reconstruita si aduce numerosi turisti sus pe munte, pentru a admira incredibila panorama a zonei…

Panorama de care te indragostesti din momentul in care telecabina se pune in miscare – imediat ce o ia in sus, descoperi panorama orasului vechi, iar mai apoi, incet, incet, numeroasele insule si insulite care se perinda de-a lungul Coastei Dalmate. Trebuie sa spun ca am fost de 2 ori cu telecabina – odata in prima zi a turului, imediat dupa ce am debarcat, in timpul diminetii, iar in ultima zi cand am avut program liber, am luat telecabina din nou, de data asta dupa amiaza tarziu pentru a admira apusul de soare si cum arata vechiul oras luminat noaptea. Sincer, este unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare pe care le-am admirat in ultimii ani buni… ! Merita, merita, merita sa te urci acolo si ziua si noaptea.

Dupa tonele de poze de sus si prima luare de contact cu orasul, de data asta de la distanta, am coborat si am intrat plin de bucurie in orasul vechi, dar pe intrarea opusa portii Pile, pe partea Ploca, de asemenea impodobita cu statuia sfantului Vlaho (nu, nu a fost roman, in ciuda numelui, a locuit in Capadocia si a fost martirizat in vechea Armenie cu un pic inainte ca crestinismul sa fie legalizat de Constantin cel Mare). Nu stiu exact cum, dar niste moaste ale lui Vlaho au ajuns la Dubrovnik (ambele sale maini si un os din gat sunt la Dubrovnik sustin autoritatile religioase locala), asa ca a fost proclamat sfant protector al Republicii Ragusa si actualmente al orasului). Da, stiu, Vlaho e mai putin important ca Sf. Marcu, protectorul Venetiei, dar si Republica Ragusa a fost mai mica :). Relativ la moastele Sfantului, sunt certificate ca fiind autentice vreo 4 capete si 8 maini aflate prin diverse colturi ale lumii, dar va asigur ca Vlaho a fost un om normal, nu a aratat precum Shiva. A avut un singur cap pe care l-a pierdut de pe umeri atunci cand a fost condamnat la moarte de guvernatorul roman al Cappadociei si Armeniei de Jos ca daca ar fi avut 4 capete, nu i-ar fi pasat prea mult.

 

Dubrovnikul este un oras vechi, dar din pacate, putin a ramas dupa catastrofalul cutremur din 1667, foarte putine cladiri au mai ramas in picioare, fiind distruse secole intregi de arhitectura spectaculoasa. Au mai ramas in picioare doar Palatul Rectorului (rectorul a fost conducatorul orasului) si Palatul Sponza, doua cladiri care releva influenta arhitecturala venetiana asupra Dubrovnikului. Orasul a fost reconstruit, iar astazi arata splendid, dar este un oras baroc, deoarece moda arhitecturala de dupa 1667 era complet diferita de cea din perioada edificarii Dubrovnikului. Am vizitat Palatul Rectorului, este o bijuterie unde numeroase relicve ale trecutului aduc la viata atmosfera de acum cateva secole, dar si povestea vechii Raguse. Am intrat de asemenea in cateva biserici – foarte interesanta este biserica ortodoxa sarba, construita de un bogat negustor sarb in secolul XIX. Ironia sortii face ca biserica sarba a fost aproape complet distrusa de bombardamentele armatei sarbe in 1991, dar a fost reconstruita de Ministerul Culturii de la Zagreb. Evident, sa arate ca Croatia este un stat tolerant (hmmm).

Un alt colt de luat in considerare este citadela Lovrijenac, cocotata pe un pinten de stanca care domina vechiul oras… practic arunci un ochi in oras, stand in varful degetelor, iar panorama unde zidurile se catara pe stanci deasupra unui golf verde, verde, verde este memorabila. Evident, nu la fel de buna ca de pe deal, dar parca mai interesanta.

Ce am mai vazut prin Dubrovnik ? V-am zis… m-am plimbat pe strazi. Acele ulite inguste unde daca pui o masa (si toate stradutele acetea sunt pline de terase), doar un pieton se mai poate strecura pe langa meseni. Dar si asta face parte din sarmul vechiului oras. Iar bucuria descoperirii cotloanelor mai putin batute (da, exista si asa ceva) e maxima.

Si nu pot sa nu inchei cu faptul ca trebuie, trebuie, trebuie sa iei la picior zidurile care inconjoara orasul. Da, intrarea este destul de scumpa (200 kuna / 27 euro), dar merita. La fiecare colt, ai parte de o alta priveliste, de o alta panorama, de un alt sentiment. Eu am fost spre sfarsitul zilei, spre apus cand arsita de peste zi se mai domolise, asa ca totul a fost o placere… iar apusul de soare petrecut langa singurul bar de pe ziduri a fost fenomenal. Poate doar cel de sus, de la telecabina sa-l intreaca, dar daca tot ajungi la Dubrovnik, merita sa vezi cat mai multe apusuri de soare 😉

Poate ati observat ca nu am mentionat deloc Game of Thrones care a propulsat Dubrovnikul (destule scene din film au fost turnate in Dubrovnik, dar si in alte locuri de pe Coasta Dalmata) printre cele mai vizitate orase istorice ale Europei (si oh, da, covid, ne-covid, coasta dalmata gemea de turisti in august 2021). Nu am mentionat pentru ca nu am urmarit serialul. E drept, am urmarit ultima serie, dar neavand fundamentele, nestiind cine si ce a facut in sezoanele precedente, nu am priceput mare lucru. Dar, da, am recunoscut anumite colturi din Dubrovnik. Daca sunteti fani, e obligatoriu, zic eu.

 

Nota

Am fost pe Coasta Dalmata impreuna cu un grup in parteneriat cu agentia Karpaten care a operat vara aceasta zboruri charter directe intre Bucuresti si Dubrovnik.

Imagini Dubrovnik

Muntii Bosniei

Muntii Bosniei

Dubrovnik din avion

Zburand peste Dubrovnik

Tarom la Dubrovnik

Am aterizat pe aeroportul din Dubrovnik

Prima imagine Dubrovnik

Prima imagine a Dubrovnikului

Poarta Pile

Poarta Pile

Telecabina Dubrovnik

Telecabina din Dubrovnik

Dubrovnik Cable Car

Imbarcarea

Telecabina Srd

In zbor deasupra Dubrovnikului

Dubrovnik nou

 

. Dubrovnik panorama de pe munte

Panorama orasului vechi

Old Dubrovnik

Un oras bine organizat

Port Dubrovnik

Un colt de Dubrovnik

Port

Portul Dubrovnik

Strazile din Dubrovnik

Am intrat in Dubrovnik

Strada principala Dubrovnik

Stradun

Principala strada principala

Biserica Dubrovnik

Una bisericile baroce din Dubrovnik

Stradute Dubrovnik

Ulitele din Dubrovnik

Palatul Rectorului

Palatul Rectorului

Dubrovnik in puscarie

 

Palatul Rectorului

Prin vechiul palat

Palatul Rectorului Dubrovnik

 

Interior Palatul Rectorului

Ziduri Dubrovnik

Un loc cu panorame minunate – zidurile orasului

Panorama port

Portul vazut de pe ziduri

Vas cruciat

Atentie – vin cruciatii !

Acoperisuri rosii

Cateva poze ale orasului vechi vazut de pe metereze

Dubrovnik de pe ziduri

Panorama Dubrovnik de pe ziduri

 

Laguna Dubrovnik

In zona vestica a cetatii

Lovrijenac

Urcand spre fortareata Lovrijenac

Panorama de la Lovrijenac

Si panorama orasului vechi

Lovrijenac Dubrovnik

 

Panorama acoperisurilor rosii

 

Portul de vest Dubrovnik

 

Sulic Beach

Sub fort, plaja Sulic

Ziduri de cetate

Zdravenele fortificatii

Stradun Dubrovnik

Stradun – principala strada comerciala

Ulite Dubrovnik

 

Plimbare Dubrovnik

La pas, prin orasul vechi

Zidurile orasului vechi

Ziduri serioase a avut Dubrovnikul asta

Telecabina dupa masa

Cu telecabina dupa amiaza tarziu

Colt de Dubrovnik

Cu maximum de zoom

Cocalari croati

Cocalari croati

Apus de soare Dubrovnik

Incepe spectacolul apusului de soare

Apus de soare Coasta Dalmata

 

Dupa apus de soare

Dupa ce soarele a coborat in mare …

Moonshine

Moonshine

Panorama de noapte Dubrovnik

Orasul vechi – by night

Turn cetate

Strazi Dubrovnik

Noaptea, centrul vechi e plin de viata

Terase Dubrovnik

 

Dubrovnik by night

 

Stradun by night

 

Noaptea in Dubrovnik

 

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii