Pandemia a fost un alt prilej ratat de a atrage turistii straini in Romania. Cam toate tarile europene au lucrat in acest timp la proiecte de comunicare si promovare, la evenimente si au “vorbit” cu turistii din toata Europa care tanjeau dupa city break-uri si vacante inchisi in casa. Nu ma refer la Romania unde exceptand vreo 2 luni si un pic in 2020 nu am avut parte de lockdown, ci de restul Europei unde s-a stat in lockdown, luni si luni, cumulativ chiar peste 1 an. Si atunci a fost momentul in care multi si-au facut planuri ce or sa rupa ei lantul cand s-o da drumul, cum or sa calatoreasca, cum or sa recupere acele zile petrecute intre 4 pereti, rememorand momentele pierdute de a calatori. Si atunci tarile care i-au incantat pe calatorii inchisi cu povesti, poze, filme si campanii vor avea hotelurile si muzeele pline cel mai probabil inca din 2022. Cei care n-au facut absolut nimic, evident sa nu se mire ca vor ajunge cu greu chiar si la cifrele modeste de numar de turisti straini din 2019, ce sa mai vorbim de a-l depasi. Din pacate, printre aceste tari si Romania.
Anul 2021 a fost un an negru pentru turismul romanesc. Dupa mai bine de jumatate de secol, capitolul promovare de tara a fost un mare zero, investitiile incurajate de stat au fost tot zero, dezvoltarea unei strategii de pozitionare, promovare si asa mai departe a fost tot zero. Si desi in fruntea turismului a fost un tanar care nu avea nimic de-a face cu turismul, in schimb avea ceva de-a face cu IT-ul, in continuare Romania este singura tara din Euro-Asia care nu are un site national de turism. Exista unul facut voluntar de fostul reprezentant turistic al Romaniei la New York candva prin 1999, dar care a ramas cam ca la inceptul anilor 2000. Si cred ca l-a luat si pe persoana fizica pentru ca omul l-a facut, nu statul.
Un lucru pozitiv s-a intamplat insa in 2021. A disparut din fruntea ministerului care pastorea teoretic si turismul cel mai slab ministru din istoria acestei institutii (fie ca s-a numit minister, agentie nationala sau ce alte denumiri), d. Nasui. D. Nasui are niste performante extraordinare in domeniul turismului – pentru prima oara din anii 60 am lipsit la orice targ de turism din lume, iar pentru prima oara din 1980, nu am participat la WTM London, cel mai mare targ de turism din lume cu un pavilion national. In plus, fiind ocupat pana peste cap de munca intensa de scris posturi lungi si fara noima pe Facebook, Romania a ajuns ultima tara din UE in ajutorarea operatorilor turistici – cel mai lovit sector de pandemie. Noroc ca s-a auto-zburat de la conducerea Ministerului ca probabil ajutoarele n-ar fi venit nici pana in ziua de azi.
OK, am scapat de dezastrul Nasui, ce s-a intamplat dupa el ? In primul rand, palaria prea mare (cert pentru d. Nasui) numita Ministerul Economiei. Antreprenoriatului si Turismului s-a impartit in doua – exista acum un minister al Economiei si unul al Antreprenoriatului si Turismului. Cu doi ministrii, cu doua ministere, doua structuri. Asa ca noul ministru are mai mult timp de alocat turismului. E drept, nici el nu provine din turism, a fost la viata lui contabil la o firma care comercializeaza piese auto si are multa experienta politica. Dar d. Cadariu provine dintr-o zona unde s-ar putea trai in intregime din turism – e vorba de Bucovina, dar unde nu se intampla nimic de consemnat de prin anii 70 ai secolului trecut. Dar d. Cadariu face ceva cu adevarat surprinzator – in ultima perioada s-a intalnit cu o gramada de oameni care lucreaza de decenii in turism si din cate am auzit, chiar i-a ascultat. O activitate vazuta de multi ministrii ai Romaniei ca o activitate mult sub rangul lor (nu stiu daca d. Nasui s-a intalnit cu cineva din turism exceptand receptionerii de la hotelurile in care a poposit si ministrul grec al turismului care i-a aratat in cateva cuvinte si 2 ore ce ar trebui sa faca un ministru profesionist al turismului) pentru ca un ministru, nu-i asa, trebuie sa fie cel mai destept om din domeniu chiar daca a picat parasutat acolo si sa dea ordine. Se pare ca bucovineanul ajuns in fruntea turismului romanesc chiar asculta, o bila alba as zice, iar in cele parca 2 interviuri pe care le-am vazut, chiar preia multe subiecte arzatoare din turism, iar omul a spus multe lucruri de bun simt. Ca o sa si faca ceva, asta ramane de vazut, dar cel putin speranta moare ultima.
Unul dintre subiectele care au aparut a fost revenirea Romaniei la targurile de turism. 2 ani am stralucit prin absenta (un an pentru ca nu s-au mai tinut, un an pentru ca d. Nasui a decis sa nu mai promoveze turismul romanesc). Sigur, d. Nasui a venit cu niste povesti absolut valabile – unele targuri erau bifate doar pentru o mica excursie a participantilor, firmele (sau firma) care se ocupa de standuri in toata lumea parea dubios de unica, probabil nici rapoarte de eficienta post-targ nu a facut nimeni, iar exemplele cu standuri penibile prin toate lumea au umplut paginile tuturor ziarelor. Dar ce a zis d. Nasui. Daca aruncam apa din copaie, hai sa aruncam si pruncul, ca le ce ne-o mai trebui turism in Romania ?
D. Nasui a venit cu niste idei nastrusnice prin care ministerul turismului nu ar mai investi nimic in promovare, sa dea privatul ca are bani si daca vine turistul strain el face bani (am auzit ideea asta timp de decenii de la cei mai mari rinoceri ai PSD-ului, probabil de acolo provin ideile USR). Ma rog ce nu a inteles d. Nasui niciodata este ca in general turismul este generator de bani pentru orice tara din lume – ocupa forta de munca care eventual plateste niste taxe, oamenii aceia, fiscalizati sau nu tot cumpara lucruri si cum necum TVA-ul ajunge la buget, mai ajuta la intrari de valuta in tara in conditiile in care balanta de plati e rau de tot in rosu, in fine, turismul poate fi o sursa importanta de venituri pentru oameni, stat si partide, inclusiv USR. In fine, venise el cu o schema complexa din noaptea mintii cu niste tax credits – ceea ce nu a stiut niciodata ministrul turismului este ca cea mai mare parte a celor care fac incoming sunt agentii mici si mijlocii care nu si-ar permite niciodata un stand la Londra sau Berlin, iar tax credits si alte scheme maiastre sunt la fel de folositoare ca frectia cu Carmol la un picior de lemn.
Noul ministru, d. Cadariu a revenit in forta zicand ca vom reveni la targuri. Evident, e de aplaudat, dar nu a prea mentionat nimic despre faptul ca participarea Romaniei la targurile de turism din strainatate trebuie facute foarte diferit decat pana acum. In primul rand trebuie tinut cont ca participarea la aceste targuri sunt ceea ce englezii numesc “points of parity”. Te duci acolo pentru ca trebuie sa fi acolo, daca nu esti acolo, nu existi (cum de altfel, nu am existat deloc in turismul european in anul 2021). Si pe langa reintoarcerea la targurile (sa speram ca mult mai profesionist facut decat pana in 2019), d. ministru trebuie sa se gandeasca si la “points of difference” – ce sa faci sa te diferentiezi fata de celelalte 51 de tari europene si 196 tari ale lumii. In primul rand, trebuie spus ca targurile din strainatate nu prea seamana cu targul de la Bucuresti. Targurile serioase de turism din strainatate nu sunt niste targuri de vanzare de sejururi, circuite sau plimbari cu yahtul cum sunt cele din Romania, ci sunt intalniri business to business intre profesionisti din turism. Acela e focusul, nu vanzarea de pachete la 1 euro ca in Romania.
Cum ziceam, d. Nasui a avut totusi dreptate la un singur punct – participarea noastra la targurile de turism din strainatate este deficitara. Si problema majora nu vine din felul in care arata standul (au fost mari chixuri de-a lungul timpului, e adevarat), ci din cine participa (sunt convinsi ca au mers si “turisti” care nu aveau nici o treaba cu aducerea de turisti) si mai ales partea organizatorica, de planificare pentru eficientizarea participarii – daca credeti ca partenerii straini dau navala in stand doar pentru a fi tratati cu palinca si apa mineral Borsec, va inselati. Participarea la un targ nu se limiteaza la cum arata standul si cate led-uri are, ci si in selectarea celor care merg si mai ales aranjarea de intalniri cu oameni cheie din turismul din tara unde are loc targul, prezentari si evenimente off-site (receptii, mese, prezentari). Astea sunt adevarat ce conteaza pentru business, nu calusarii de la stand.
O alta problema care nu a fost atinsa prea mult de onor conducerile ministerului turismului (la Nasui, nici nu m-as fi asteptat) este problema ca Romania nu are un targ de turism care sa promoveze aducerea de turisti straini. Si nici nu a avut vreodata. Targurile de la Bucuresti sunt dominate de marile si micile agentii romanesti care vand pachete in strainatate, iar consiliile judetene si primariile locale care de multe ori investesc in standuri spectaculoase vin pentru a bifa o activitate si la finalul anului sa se laude ca au promovat turismul. Sigur, participarea nu le aduce aproape nimic. Daca chiar se doreste promovarea aducerii de turisti in Romania, atunci onor d. Cadariu ar trebui sa insiste si sa scoata banul pentru a organiza un targ de turism numai pentru profesionisti, aici in Bucharest City – sa identifice din tarile tinta cine sunt acei decidenti care sa puna Romania pe lista de produse si sa-I invite pe banii ministerului turismului (eventual si pe cel al transporturilor, cu niste bilete TAROM) pe acei hosted buyers – care pe langa intalnirile cu potentiali parteneri romani, sa vada si cele mai importante obiective turistice din tara si unitati de cazare. Stiu, e o munca a dracului de laborioasa, sigur nu ar iesi din prima, dar baremi sa se inceapa ceva – sa identifici oamenii cheie, sa-I invite personal (nu un mail aruncat catre o lista de distributie), sa le organizezi programul de asa natura incat sa se intalneasca fix cu cine trebuie si apoi sa le faci un program adaptat specificului fiecarei agentii – nu o sa trimiti pe neamtul venit de la o mare agentie de velo-turism sa vada hotelurile si cluburile de la Mamaia, ci mai degraba rutele multe, putine de biciclete din Romania.
Mai deunazi d. Antonescu, unul din monstrii sacri ai turismului romanesc dadea un comunicat de presa cerand ca guvernul sa aduca 10.000 agenti de turism din Europa in Romania. Ma rog, cifra e imensa (ulterior am auzit ca de fapt ar fi fost pe urmatorii 10 sau 15 ani), e un lucru pozitiv, dar din nou limitativ.
De ce limitativ ? Pentru ca in nici un plan anuntat de d. Cadariu in interviuri nu s-a vorbit de cel mai de baza element din tot acest efort – Maria Sa Turistul. Nu am vazut pe nicaieri ca ar exista vreun plan ca sa promoveze Romania direct spre turisti. Totul a fost in jurul targurilor din strainatate (care inerent, sunt evenimente business to business), am citit chiar si de un pachet de stimulare financiara a agentiilor de a aduce turisti straini (perfect, astfel de scheme exista in multe tari cu turism dezvoltat, si uneori functioneaza), dar nicaieri cum ai atrage un turist in Romania.
Sigur, the old school spune ca daca agentul de turism este incantat de Romania, va vinde Romania. Da si nu. Pentru ca agentul de turism si-a pierdut puterea absoluta de persuasiune. Mi-aduc aminte in 1992 cand eram student in Maastricht, Olanda, pe fiecare strada centrala erau cel putin 3-4 agentii de turism (stiu ca ma zgaiam cu interes la pozele spectaculoase din vitrine), iar prin cartiere, sigur mai gaseai o gramada. Cand am fost in 2010 (ultima oara la Maastricht), nu mai vazut nici una. Ma rog, nici nu le-am cautat cu lumanarea, dar mi-aduc aminte clar ca ma intrebam unde or fi disparut toate. Cum unde au disparut ? On-line. Remotely. De acasa sau din birouri, iar interactiunea cu turistul a scazut enorm.
Acum 30 ani, olandezul sau neamtul intra intr-o agentie de turism, rasfoia pliantele care unele aveau dimensiunile unei Enciclopedii Britanice, vorbea cu agentul de turism care ii mai putea arunca si despre niste destinatii mai necunoscute – fie de o Slovacie, fie de o Romanie, fie de un Oman. Si atunci un potential turist se mai putea gandi – ce-ar fi sa mai merg si in Romania asta, uite ce misto mi-a povestit agentul despre ea.
Intre timp, mai mult in Occident, mai putin la noi, interactiunea cu agentii de turism s-a depersonalizat. Exista agentii unele mari care nici macar nu au vreun sediu de interactiune cu publicul. Totul se face on-line – contactezi online, primesti contractele on-line, platesti online, primesti informatiile si biletele pe mail, la revedere si bonjour. Nu mai stai la o cafea cu agentul si povestesti despre lucruri misto din lumea mare. In plus, democratizarea si explozia informationala i-a facut pe multi sa nu mai intrebe pe nimeni din industria de turism si sa-si cumpere ei biletele, cazarea si experientele on-line oriunde in lume (ma rog, cu niste exceptii). 36% dintre germani sunt FIT – Foreign Independent Tourists si acestia nu sunt doar cei tineri cu rucsacul in spate care dorm in hosteluri si mananca de la market – sunt foarte multi FIT cu bani. Dar chiar si cei care isi cumpara pachetele prin agentiile de turism (apropos odata cu pandemia, numarul acestora a crescut pentru ca au vazut ca ajuta sa ai un suport acasa in caz ca ai ramas blocat prin te miri ce colt de planeta) sunt mult mai bine informati si stiu ce vor. Am citit o statistica care spunea ca doar 10% din turistii germani isi suna agentul si ii intreaba – unde sa mai merg vara asta ? si atunci agentul devine influentatorul cheie. 10%. Cand potentialul turist da un mail sau arunca un whatsapp, are deja in minte o destinatia unde vrea sa mearga (“vara asta vreau sa merg in Santorini), sau in cel mai rau caz are un meniu de maximum 3 destinatii (“domnu’ agent, anul asta unde sa merg – in Croatia, Muntenegru sau Grecia ?”). Si acolo agentul poate sa-l mai ghidoneze spre o anumita destinatie.
Marea majoritate a turistilor care vin in Romania pentru turism, nu in interes de serviciu sau pentru ca au vreo rubedenie sunt din tarile europene (singurul contingent mai serios din afara UE sunt turistii din Israel), iar tendinta ca agentii de turism sa aibe o putere de influentare din ce in ce mai mica exista peste tot in Vest si va continua. Mass media, social media si prietenii (de cele mai multe ori prin poze vazute pe Facebook-ul si Instagramul lor si mai putin prin iesitul la o bere) sunt de departe cei mai importanti influentatori. Iar agentii de turism sunt in general cei care mesteresc un program bun, gasesc o oferta potrivita pentru clienti si fac toate rezervarile.
Uitandu-ma la ce s-a intamplat in ultimele cateva luni, intrebarea este cand are de gand d. Cadariu sa vorbeasca si sa-I influenteze pe acesti 80 – 90% dintre europeni care isi fac o opinie ferma pana cand ajung la agentul de turism ? Si cum ? Sa vedem, cum am spus speranta moare ultima.
Foarte greu de sintetizat ideile, si iti inteleg frustrarea; am recitit postarea si mi-am reordonat paragrafele…asta cu speranta moare ultima se va concretiza doar cand gretosul politic se va retrage de acolo unde nu este competent si va lasa locul profesionistilor.