Distribuie articolul:

Daca in articolele precedente v-am povestit despre orasul-fantoma Varosha, si despre cele trei orase istorice Famagusta, Kyrenia si Nicosia, astazi a venit randul sa va povestesc ce alte locuri interesante am mai vazut in Cipru de Nord. Cum spuneam intr-un alt post, marea majoritate a obiectivelor turistice istorice sunt in Cipru de Nord, in sud, pot mentiona mai ales manastirile din muntii Trodoos, un masiv aflat in vestul tarii care ajunge pana aproape de 2000 metri (inteleg ca iarna chiar si ninge pe acolo), dar in nord sunt destul de multe – pe langa cele pomenite mai sus, am mai vizitat si cele doua citadele St. Hilarion si Kantara, orasul antic Salamis si manastirile Sf. Barnabas si Bellapais. In ziua in care am fost la cetati, am avut in plan sa vizitez si cetatea Bufavento, dar n-a fost sa fie – drumul asfaltat pana la punctul de unde incepea drumetia era in reconstructie si ar mai fi adaugat inca 6 km la traseu si nu mai aveam timp – se lasa noaptea, asa ca am renuntat. Dar hai s-o luam una cate una.

Cetatile de pe culmea nordica – St. Hilarion si Kentara.

Pe coasta nordica a insulei, se afla o serie de munti ca o coloana vertebrala. Ma rog, nu neaparat munti, mai degraba dealuri inalte ca nu au o inaltime mai mare de 1000 metri, dar tinand cont ca sunt la doi pasi de plaje, culmile sunt destul de semete. Pe aceste stanci, in perioada bizantina mai ales de cand coastele Ciprului au inceput sa fie ravasite de arabi dupa aproape 1000 ani de pace neintrerupta (ma gandesc ce soc a fost pe pasnicii ciprioti cand s-au trezit cu navalitori dupa atata amar de liniste si pace), au inceput sa fie construite cetati de aparare sus pe munti. Astazi sunt niste ruine, dar cu un pic de imaginatie, poti vedea cu ochii mintii cavaleri in platose, domnite frumoase, tarani care robotesc toata ziua, sclavi, negustori cu tot soiul de marfuri si mai ales incrancenarea din timpul asediilor.

Cetatea St. Hilarion este cea mai mare si este plasata strategic. Poti ajunge la picioarele ei pe o sosea care se desprinde din principala autostrada Nicosia – Kyrenia si este la doi pasi de Kyrenia. De fapt, de pe zidurile cetatii poti admira panorama vechiului port de la Mediterana, dar si o buna parte din coasta. Sunt practic 3 “etaje” pe care trebuie sa le iei la picior – mai intai intrarea in cetate unde erau “garajele” de cai, dar si trupa, apoi, pe la etajul 2, gasesti urmele destul de clare ale unei biserici bizantine, dar si tot soiul de dependinte importante cum ar fi bucataria, dar si locuinte pentru ofiteri si personal “esential” cum li s-ar zice in ziua de azi, si in fine, sus in varf, resedintele regale, dar si turnurile de observatie, catarate semet in varful muntelui. Evident, m-am urcat pana sus in varf, am mers pe urmele strajerilor pe meterezele cele mai inalte si m-am bucurat de panoramele superbe.

Cetatea pare inexpugnabila, este catarata pe o stanca destul de abrupta pe diferente de sute de metri. De altfel nici n-a fost cucerita vreodata, ea a fost abandonata de venetieni care au considerat ca este prea scump de intretinut. Mult prea mercantili. Foarte probabil daca ar fi existat si ar fi fost la capacitate maxima in timpul atacului otoman de la 1570 – 1571 ar mai fi rezistat si in ziua de azi, dar, deh… ce isi face omul cu mana lui. Cert este ca o vizitare completa a cetatii iti ramane in amintire pe mult timp – desi am vazut multe fortificatii istorice la viata mea, St. Hilarion este indiscutabil una dintre cele mai impresionante.

Cetatea Kantara – aflata mult mai la est, tot pe aceasta “coloana vertebrala” a nordului Ciprului, Are o poveste similara – construita de bizantini si intarita de dinastia Lusignan, a fost lasata in paragina de venetieni chiar cu putin inainte de atacul otoman (ce o fi fost in mintea lor). Nu este la fel de mare ca si St. Hillarion, dar este cumva mai compacta si daca ai si o drona iti dai seama ce spectaculoasa este. Panorama este mult mai interesanta, pentru ca de la Kantara poti observa doua coaste ale Ciprului – cea nordica, dar si cea estica – intr-o zi clara poti vedea pana hat la Famagusta. Eu nu am prins o zi clara, in schimb, fiind aprilie, am prins niste covoare florale, o minune. Fiind si singurii turisti (au mai aparut vreo 2 dupa vreo ora si jumatate cand am plecat), casa de bilete era pustie – probabil vara cand sunt mai multi turisti vei plati un bilet de intrare.

La fel ca la St. Hillarion, descoperi o biserica, locurile de “parcat” caii, cazarmile si mica resedinta a sefului. Se pare ca nu era o citadela regala, asa ca zona VIP era mult mai mica decat cea de la St. Hilarion, dar era acceptabila in caz de nevoie. Accesul cu masina este de asemenea facil, ajungi pana la intrarea in cetate.

Manastirile principale din nordul Ciprului

Manastirea Sf. Barnabas. Fiecare tinut sau tara are un sfant protector, de cele mai multe ori cel care a adus crestinismul in zona respectiva, personaje religioase care si-au pus pecetea hotaratoare pe evolutia tarii respective sau, ma rog, unul ales dintre o serie de sfinti considerati importanti de biserica locala. Armenia il are pe Sf. Grigore Iluminatorul, crestinatorul tarii, Marea Britanie pe Sfantul Gheorghe (nu imi e clar de ce), Bulgaria pe Sf. Ioan de Rila, primul calugar al tarii, noi il avem pe Sf. Andrei (o inovatie de secol XX), iar Cipru il are pe Sf. Barnabas. Barnabas a fost un evreu din orasul Salamis, capitala a Ciprului timp de secole, aflat pe coasta estica la nord de Famagusta de azi. El a plecat in Palestina (sau Iudeea cum se numea atunci, numele oficial de Palestina aparand doar in timpul imparatului Adrian) pentru studii si acolo l-a descoperit pe Isus. Nu s-a calificat in Liga 1 printre cei 12 apostoli, a “jucat” in Liga 2 intre cei 70 ucenici, dar si acestia au jucat un rol important in propagarea crestinismului. Dupa ce a predicat prin Siria, Antiohia si chiar si la Roma, evident, omul s-a intors acasa sa predice. Este creditat cu un succes spectaculos –se pare ca primul inalt oficial roman care a fost convertit la crestinism a fost guvernatorul Ciprului dupa ce a fost convins de Barnabas.

Barnabas a fost ucis de conationalii lui evrei, disperati ca avea un succes mult prea mare si din ce in ce mai multi evrei se converteau la crestinism. L-au luat pe sus din sinagoga unde propovaduia si l-ar fi ucis cu pietre (alte surse vorbesc ca i-au pus latul de gat). A fost ingropat in secret de alti crestini si ca in cazul a o groaza de martiri, a fost redescoperit “miraculos” 400 ani mai tarziu cand Cipru era complet crestinizat (mai cu sabia, mai cu vorba), episcopul local l-a visat si l-a gasit cu Evanghelia lui Matei pe piept – de altfel in toata iconografia apare cu o carte in mana sau pe piept.

Este evident ca pe locul unde i-a fost gasit trupul a fost construita o manastire importanta, sigur, cea mai importanta din Cipru. Timp de milenii, fie ca au fost catolicii sau musulmanii la putere, manastirea a dainuit pana in 1976 cand foarte probabil sub presiunea autoritatilor turcesti cei trei calugari-frati care conduceau manastirea au fost obligati sa se refugieze in sud unde a fost construita o alta manastire Barnabas. Avand totusi o importanta deosebita, manastirea Barnabas nu a fost distrusa ca numeroase alte lacase de cult din Cipru de Nord (grecii sustin ca peste 500 biserici au fost distruse in nord, iar turcii zic ca aproape 100 moschei si cimitire au fost distruse in sud). Dupa o perioada in care a fost inchisa, manastirea Sf. Barnabas a fost reconstruita drept … muzeu al icoanelor ! Numeroase biserici din nordul Ciprului au fost distruse si devalizate – unele opere de arta religioase au luat calea negustorilor de arta si sunt din cand in cand descoperite prin colectii private, anticariate sau licitatii mai mult sau mai putin publice, iar la St. Barnabas sunt expuse mai multe icoane luate din bisericile distruse din nord – unele sunt inca din secolul VII se spune. Cladirea manastirii nu e de la anul 400 – a mai fost distrusa, fie de invaziile arabilor, fie de cutremure, actuala cladire e de pe la 1750, dar nici ea nu este prea intretinuta – cel putin sta in picioare.

Mormantul lui Sf. Barnabas nu e fix in manastire – un pic cam straniu as zice, ci la vreo cateva sute de metri in camp. Un paraclis mai mic, unde cobori in subsol unde s-ar afla mormantul. Moastele nu sunt aici, se pare ca la un moment dat au fost mutate la Constantinopole, mai ales in perioada invaziilor arabe. Spre deosebire de alti sfinti care au moaste cat pentru 7 oameni intregi, sunt putine fragmente ramase din Barnabas si se gasesc la manastiri cipriote din muntii Trodoos.

Bellapais – daca manastirea Sf. Barnabas a fost o manastire ortodoxa, la Bellapais, avem de-a face de o manastire catolica construita in colturosul stil gotic. Este o manastire catolica construita in secolul XIII si e un pic mai sus de Kyrenia. Panorama marii este absolut superba. Ruinele manastirii sunt destul de ample si ai ce vedea, unele sali gazduiesc conferinte si cum ziceam, e destul de bine pastrata, desi nu a mai functionat ca manastire de la cucerirea otomana din 1571. De altfel, turcii nu au vrut s-o transforme in moschee, turcii nu s-au asezat in Bellapais, au oferit-o Bisericii Ortodoxe Cipriote care n-a prea folosit-o – a ramas o mult prea mare biserica a satului si sursa de materiale de constructii pentru sateni. Manastirea este cum am spus frumoasa si impresionanta, dar poate locatia este mult mai interesanta – este zona buna a Ciprului de Nord este locul unde cei “frumosi si bogati” si-au construit vile somptuoase cu piscine (unele le vezi de la manastire, altele le-am “vazut” din drona). Satul este pur si simplu incantator si nu sunt singurul care sustine asta. Scriitorul britanic Lawrence Durrell a locuit aici si a scris o carte extrem de apreciata numita “Bitter Lemons” – “Lamai amare” unde povesteste despre experienta sa de viata din Cipru. Ma rog, omul a trait intr-o perioada tulbure, in timpul in care EOKA incepuse lupta de guerilla impotriva ocupantului englez, iar sporadicele si sangeroasele lupte intre greci si turci aruncasera incet incet, insula in haos.

Marea majoritate a turistilor isi parcheaza masinile in spatele manastirii, o viziteaza mai repede sau mai incet si, intr-un final, eventual se aseaza pe o terasa de langa manastire pentru a manca sau bea ceva. Daca ai mai mult timp, ofera-ti o vizita molcome pe ulitele satului. Este o placere.

Orasul grec antic care a condus Cipru timp de secole – Salamis

Salamis – orasul antic Salamis, un oras grecesc clasic a fost capitala insulei timp de secole. Legenda spune ca orasul a fost fondat de fratele lui Ajax din Razboiul Troiei. Asta zice legenda. In realitate, e posibil sa fi fost fondat de o populatie necunoscuta inainte de aparitia grecilor micenieni, iar perioada de glorie a durat secole – fie ca a fost sub suzeranitatea Egipului elenistic si apoi a Romei imperiale. Adevarul este ca multe cladiri din Salamis sunt mai degraba din perioada romana, decat din cea elenistica, dar sa ne aducem aminte ca Roma a ocupat Grecia militar, iar Grecia a ocupat Roma cultural – cultura clasica greceasca a stat la baza celei romane.

Salamis a fost un oras imens, asa ca desi nu a fost excavat in intregime, ai de mers serios. Am intrat prin gymnasium, locul atat de iubit de romani, un adevarat spa al timpului. Aici, pe langa palestrele unde oamenii cu stare isi mentineau conditia fizica, se afla si un bazin unde acestia stateau si socializau, precum si spatii unde se antrenau gladiatorii, zone de relaxare, sauna, tot ce trebuie. E un intreg complex absolut fascinant, imens, dovada atat popularitatea acestor tipuri de spa in antichitatea romana, cat si marimea si bogatia orasului. La intrare, bazinul este inconjurat de statui fara cap – sunt doua teorii – una ca ar fi fost statui de ceva politicieni sau imparati care dupa ce cadeau in dizgratie ramaneau fara capete (probabil si la propriu, nu numai ca statuie) – putin probabil as zice eu. A doua teorie ca crestinii le-au taiat capetele pentru ca nu acceptau nici un alt zeu decat pe Isus. As crede mai degraba, teoria 2.

Un alt loc minunat din Salamis este amfiteatrul. Nu, nu e la fel de mare ca cel din Ephesus, similar ca dimensiune cu cel din Side din zona Antalya, dar foarte bine intretinut – au ramas inclusiv pietrele de marmura de la randurile inferioare – probabil acolo erau locurile VIP sa fi mai aproape de scena. Sunt convins ca este posibil sa se tina concerte si piese de teatru aici si in ziua de azi, dar tinand cont de faptul ca nu prea sunt turisti, probabil, nu se intampla prea des. Dar, arata superb. Si in plus, perioada aceasta de inceput de aprilie este pur si simplu fenomenala – atatea flori !!!

Acestea sunt siturile istorice pe care le-am vizitat in Cipru de Nord. Indiscutabil, sunt mai multe, dar ar fi fost nevoie de mai mult timp. Poate altadata…