In toamna trecuta, ajunsesem la Dubai dupa mai bine de 4 ani. Si cand ajungi in Dubai, vrei, nu vrei e imposibil sa nu parcurgi principala magistrala a orasului – Sheikh Zayed Road, mi-a sarit in ochi o cladire cu totul si cu totul iesita din comun (asta in conditiile in care Dubaiul nu duce lipsa de cladiri iesite din comun) – arata ca un inel gigantic pe care apar ca prin vraja niste caractere scrise in misterioasa grafie araba. Instantaneu, mi-am adus aminte de “my precious”, de inelul din Lord of the Rings. Posibil de acolo sa fi venit inspiratia, nu stiu, dar cert asta mi-a sugerat mie. Am intrebat ce este. Mi s-a spus ca este “Muzeul Viitorului” si nu este deschis, urma sa fie deschis in curand. Si intr-adevar, a fost “in curand”. Mai precis candva prin februarie 2022, deci este probabil cea mai noua atractie turistica din Dubai, oras in care in fiecare an apar o gramada de atractii turistice noi. Si cum am revenit in Emirate in martie 2022, inclusiv in Dubai, nu numai in Ras al Khaimah, mi-am propus sa vad noua atractie. Bilete de obtinut ? Aproape imposibil – pe langa ca in martie este sezon turistic de varf in Emirate (ma rog, cu pandemia nu sunt totusi atat de multi turisti ca inainte de 2020, dar totusi, e sezon de varf), mai exista o gramada de localnici care voiau sa il viziteze (probabil a avut parte de o reclama sustinuta in Emirate). In plus, exista un numar limitat de persoane care pot intra, iar biletele se pot cumpara NUMAI pe internet – nu te poti prezenta acolo si hop, vrei sa intri. Ma rog, e Muzeul Viitorului, si biletele se cumpara “ca in viitor”, de fapt, ca in prezent. Evident, biletele erau vandute pe 1-2 luni inainte, asa ca m-au salvat prietenii de la Hello Holidays care m-au rezolvat cu biletul de intrare. Si asa, datorita lor m-am numarat printre primii vizitatori de la Muzeul Viitorului la nici o luna de la inaugurare !

In primul rand, unde este Muzeul Viitorului? Simplu, e fix pe Sheikh Zayed, bulevardul acela lung care are si 10 benzi pe sens, care strabate tot Dubaiul nou si se prelungeste cu autostrada spre Abu Dhabi. Muzeul este la doi pasi de statia de metrou Emirates Towers in cazul in care intentionati sa folositi mijloacele de transport in comun. E la doua statii de Burj Khalifa / Dubai Mall.

Eu am ajuns pe jos pentru ca am locuit de asemenea, foarte aproape, la Novotel World Trade Center, asa ca nu a fost o problema. Am ajuns cu 5 minute inainte de ora inscrisa pe bilet si dupa ce m-am prezentat la casa, am primit o bratara din aceea ca la hotelurile all-inclusive, doar ca avea o bucatica de plastic magnetica pe care am scanat-o la intrare.

Lobby-ul este mare, cu o arhitectura speciala (practic tot textele acelea in araba care le vezi si la exterior sunt si la interior – am aflat ca textul e format din vreo 3 citate ale seicului Dubaiului – una din ele spune “Nu putem trai sute de ani, dar putem crea ceva care sa exista cateva sute de ani”), iar coada de la intrare a durat vreo 15 minute. Pentru a mai trece timpul, deasupra lobby-ului zbura un soi de drona sub forma unui delfin zburator argintiu, care evident a fost favoritul copiilor si a fost pozat non-stop de toate telefoanele.

Coada ne-a adus pana la urma la un lift unde niste tanti de pe niste monitoare (ma asteptam totusi la holograme) ne-a invitat sa patrundem in Mohammad Bin-Rashid Spaceport din Dubai in februarie 2071. Hm, deci planul este ca pana atunci Dubaiul sa aibe o statie de lansare extra-planetara. Nu degeaba, Emiratele au un program spatial si au trimis deja un om in cosmos si un satelit orbital spre Marte. Urmatorul plan este sa trimita un vehicul pe luna si evident, in Emirate unde orice idee duce la producerea de bani, exista un plan pentru un centru spatial in orasul Al-Ain care sa trimita turisti in cosmos.

Dar pana ca primele rachete sa decoleze de la Al-Ain Space Port, am decolat noi cu liftul spre o baza spatiala din Muzeul Viitorului. Adevarul este ca toata experienta a fost super faina – liftul acela, imaginile cu Dubaiul viitorului din care am decolat si apoi conectarea cu baza spatiala orbitala din jurul Pamantului, au fost foarte faine. Problema majora este ca liftul acela era arhiplin si fiind si cam mare, strica foarte mult la experienta. Poate daca ar fi facut unele mai mici cu mai putini vizitatori ar fi facut experienta chiar wow.

Adevarul este ca fix acolo in lift, in timp ce “decolam” spre spatiu chiar m-am gandit – Muzeul asta al Viitorului ar fi trebuit gandit ca un soi de parc tematic, ca un Disneyland sau Motiongate sau mai stiu eu ce, in care pur si simplu sa simti ca te plimbi prin viitor. Un viitor pe care probabil n-o sa-l apuci. Dar, in fine, intrarea in Muzeul Viitorului mi s-a parut foarte tare, m-a bagat cumva in spiritul acela SF, dar cumva aproape de cum probabil va fi realitatea peste vreo 50 – 100 ani.

Am pasit apoi pe naveta spatiala – sincer m-as fi asteptat la mai mult, si au urmat destul de multe explicatii destul de savante pentru omul obisnuit. Sincer, aici, m-as fi asteptat ca robotii sa se plimbe pe langa tine (ii puteau lua de la EXPO 2020 care oricum se cam termina), iar nava aceea spatiala sa fie mai spectaculoasa. Da, am avut parte de o imagine impresionanta a planetei albastre din spatiul extraterestru, sunt numeroase jucarii interactive, dar cumva mult prea savante. Cred ca daca vrei sa simti viitorul, trebuiau sa se gandeasca la ceva mai simplu. De exemplu mi s-a parut nimerita la ideea haioasa in care iti pozai fata si pe un ecran imens apareai imbracat in tot soiul de costume spatiale – eu am ales costumul de Luna Robo Driving Instructor (nu prea stiu ce inseamna, dar ma rog… poza chiar e haioasa). Ideea era ca iti depuneai CV-ul pentru un job in spatiu :).

Sfarsitul vizitei in naveta spatiala a fost similara cu plecarea … am coborat inapoi in Dubai din cosmos la Statia Spatiala Mohamed bin Rashid. Nu pot sa spun – experienta a fost faina, chiar ai simtit un pic cum e cu calatoria in cosmos (evident, a lipsit imponderabilitatea, dar aceea e foarte greu de simulat).

Toata experienta asta se intampla pe suprafata unui etaj (cred ca este cel mai lung), dar apoi cand treci pe la celelalte etaje, nu prea ai de-a face cu ceva high tech, doar de niste scari banale sau lift obisnuit. Intrarea la etajul urmator a fost de asemenea super haios – un ecran mare, cumva simuland o fereastra pe care vedeai Dubaiul din 2071 probabil – multe din blocurile existente, bulevardul Sheikh Zayed pe care continuau sa circule niste masini, erau mai putine benzi de masini, insa, metroul era la locul lui, dar alaturi de el apareau mai multe forme de transport public probabil gen hyperloop-ul planificat pentru Dubai – Abu Dhabi, dar in plus, erau numeroase masini zburatoare si drone si blocuri extrem de futuriste. Am stat destul de mult sa vad Dubaiul de peste cateva decenii, dar din pacate, incaperea este un mini-hol destul de stramt prin care trec toti vizitatorii de la etajul respective si e tot timpul aglomerat.

Au urmat vreo doua etaje dedicate prezervarii naturii si mediului inconjurator. Sunt absolut de acord, este un subiect critic, aceasta este cea mai mare amenintare la adresa speciei umane (cea de-a doua sunt rusii), dar parca cumva nu se potriveste cu ideea de Muzeul Viitorului, mai ales dupa experienta initiala “extraterestra”. Cumva, odata revenit cu picioarele pe pamant, m-as fi asteptat sa descopar Orasul Viitorului, viata de zi cu zi in viitor dupa ce am aruncat un ochi prin fereastra viitorului spre Dubaiul anului 2070, dar a urmat o poveste interesanta, dar in mod cert din alt film – am intrat intr-o sala imensa prezentata ca o biblioteca de specii care au disparut sau sunt in curs de disparitie (sunt 2400 de holograme in niste borcane) pe care oamenii se chinuiesc sa le aduca la viata prin tehnologii futuriste in anul 2071. E drept, vizual este de impact, da, este o posibilitate ca omenirea sa se indrepte spre auto-distrugere si la un moment dat sa trebuiasca sa faca eforturi incredibile pentru a “repair, restore and renew”, dar sincer nu m-as fi asteptat la aceasta prezentare in muzeu, cum am zis, pare cumva dintr-un alt film si desi sala este un avertisment pentru omenire, mi-ar fi placut sa vad oamenii de stiinta ai viitorului sunt disperati sa salveze eco-sistemul. E doar o instalatie, super spectaculoasa din punct de vedere vizual, dar care cumva mi-a sugerat un cimitir al bio-diversitatii pe pamant. Kind of spooky.

Pentru ca deprimarea sa evolueze, am ajuns intr-o zona numita de terapie prin atingere, miros, auz pentru o specie bolnava, pentru o planeta bolnava. Da, e un semnal de alarma, dar cumva mi s-a parut ca s-a sarit de la un subiect la altul – de la un viitor high-tech, la o lume post-catastrofica.

Ultima parte din muzeu a fost o zona de display cu tot soiul de masinarii din viitorul imediat (ii si zice “Tomorrow now” – drone, masini autonome, taxiuri zburatoare, costume pentru realitatea augmentata, roboti pentru treburile zilnice. Da, aceste lucruri deja exista, unele in teste, altele la nivel de concept, altele extrem de putine sa aibe azi un impact de masa (gen autovehiculele fara sofer sau taxiurile zburatoare – din cate stiu primele ar trebui sa functioneze in Dubai in 2022 sau 2023). Da, erau lucruri de care am mai auzit (de unele, nu), produse care vor deveni de masa probabil pana la finalul deceniului, dar ma asteptam ca sa nu fie doar un display cu astfel de produse, ci cumva mai interactiv… nu neaparat sa le poti folosi, sunt si asa foarte multi vizitatori, dar sa se miste, sa umble, sa faca ceva.

Finalul glorios a fost acel balcon cu panorama – a fost probabil gandit ca locul instagramabil nr. 1 al muzeului unde sa se pozeze divele. Este evident, aglomerat, dar am avut un mare noroc – cand am ajuns erau doar 3 persoane, asa ca am pozat si eu in div (puteti vedea poza mai jos) fiind fotografiat de una din divele care s-au pozat inaintea mea J.

Per ansamblu, o vizita interesanta. Da, parca l-as fi facut altfel, poate l-as fi facut mai theme park, mai interactiv, sa simti cu adevarat imersiunea in viitor, dar si asa, este fain. Daca il aveti in plan, eu zic sa va luati biletele din timp, s-ar putea sa nu mai gasiti daca va ganditi cu cateva zile inainte. In momentul in care am scris acest articol, am verificat, primele bilete disponibile sunt peste 10 zile, dar nu in orice interval orar.

Site –> The Museum of the Future

Biletele se pot lua de aici –> Bilete 

Pretul biletelor este de 145 dirhami (37 euro), pentru copiii sub 3 ani este gratis

Muzeul se gaseste la doi pasi de statia de metrou Emirates Towers

Si cum am spus, biletul l-am facut rost cu ajutorul Hello Holidays ca altfel sigur nu gaseam.

Imagini Muzeul Viitorului

Muzeul Viitorului – cladirea este cu adevarat minunata

Spre intrare

Intrarea in muzeu

Lobby-ul muzeului

Coada la intrare

Delfinul zburator prin lobby

Biletul de intrare 🙂

Nu, nu e vreun jedi cu o sabie cu laser, ci intrarea in liftul – racheta 🙂

Ghida virtuala 🙂

Intram in „naveta spatiala”

Aha… baza spatiala din Dubaiul anului 2071 🙂

Am decolat !

Ne apropiem de baza spatiala din spatiul extraterestru

Pe „baza”

Planeta noastra albastra

Vreun job in cosmos careva ?

Hai ca mi-am gasit job 🙂

Gata cu zborul inter-planetar, ne intoarcem in Dubai

Tranzitia nu prea parea high tech

Dubai 2071

Chiar si bulevardul Sheikh Zayed va arata altfel in 2071

Expozitia pare apoi dintr-un cu totul alt film

Biblioteca specilor disparute sau in curs de disparitie

Si meduzele vor disparea in 2071 ?

Zona de healing

Maine azi. Aceste lucruri vor putea aparea in masa in deceniul asta

Lucruri deja existente, dar nu inca pe piata de masa

Masini electrice autonome

Un viitorul microbuz scolar fara sofer

Gata de trait o viata virtuala ?

Moda 2030: incaltaminte care se schimba in functie de evolutia piciorului (mai umflat de la mers, mai putin umflat) plus o jacheta din cupru care este rezistenta la virusi sau masca cu filtre HEPA impotriva poluarii, virusi, ce vrei (apropos, ultima chiar se vinde)

Paro – robotelul care sa-i ajute pe pacientii cu dementa

Locul de Instagram 🙂

Priveste cerul !

WOW ! Nu era nimeni la pozat !

Panorama lui Sheikh Zayed

Cica in viitor, iti vei produce parfumul care il vrei tu !