Distribuie articolul:

Muzeul Tayebat, Jeddah, Arabia Saudita

De cate ori plec in locuri noi, evit sa caut poze sau filme pe Youtube despre locul respectiv. Da, citesc cat pot de mult – pe net, pe bloguri, prin carti, prin Lonely Planet (daca e disponibil), dar incerc sa evit partea vizuala pentru a ma bucura de surpriza descoperirii. Fix, aceasta a fost experienta mea cu Jeddah. Citisem ca e al doilea oras ca marime a Arabiei Saudite, cel mai mare producator de petrol din lume, in plus e capitala economica si comerciala a Regatului. Daca Riyad, cel mai mare oras si capitala regatului e undeva in mijlocul desertului si este capitala pentru ca de acolo provine familia Saud, proprietarii Regatului Arabiei Saudite care au decis sa-si pastreze capitala langa cuibul ancestral Diriyah (azi, o suburbie a capitalei), Jeddah a fost un oras port la Marea Rosie si locul prin care milioane si milioane de pelerini au trecut in drumul lor spre Mecca de milenii. Orasul-sfant Mecca este la 60 km de Jeddah si nu este port, prin urmare, avea nevoie de un port si Jeddah a jucat acest rol foarte banos de altfel. In consecinta, fiind capitala economica si comerciala a ceea ce banuiam eu ca este opulenta Arabie Saudita, ma asteptam la un oras ultra-modern, cu zgarie nori, cu arhitectura avantgardista, cu bogatie si opulenta. Daca nu un soi de Dubai care sigur este cel mai avant-gardist si opulent dintre toate, cu o gramada de blocuri si inca alte zeci in constructie gata sa puna bazele la o criza imobiliara fara precedent in istorie, ma gandeam ca Jeddah e undeva un soi de Doha sau Abu Dhabi. Dar am ramas surprins sa descopar un oras foarte labartat, cu nu mai mult de 3 sau 4 blocuri inalte (hai sa le zic zgarie nori) si care este depasit in modernism chiar si de Manama, capitala mult mai pauperului Bahrain cel ramas fara titei din anii 70. In plus, am vazut destul de multe cladiri nu tocmai wow (inteleg ca vreo 30% din populatia orasului au fost demolati si unii aruncati in strada in efortul de modernizare a orasului), iar absolut superbul centru vechi este o ruina – aduce cumva cu Centrul Vechi al Bucurestiului in anii 1980, o ruina inca in picioare pe care autoritatile isi doreau sa se prabuseasca de la sine. Daca in Romania, Ceausescu ar fi demolat cu mare placere toate cladirile construite inainte de 1965 fie ca era vorba de Ateneul Roman ori centrul vechi, aici, in Arabia Saudita, se vorbeste cu mult patos despre recuperarea mostenirii culturale si arhitecturale ale trecutului, chiar si pre-islamic (un subiect tabu pana acum cativa ani). Sper totusi ca se vor gasi bani din foarte larga punga dedicata dezvoltarii turistice pentru a salva si cartierul Al-Balad, orasul vechi, o balada de cartier !

Dar doua cuvinte despre Jeddah. Cum spuneam, Jeddah a aparut puternic pe harta lumii odata cu aparitia Islamului. Al treilea calif al Islamului, ginerele si varul profetului pe numele sau Uthman a decis ca mica asezare Jeddah sa joace rolul de port pentru orasul sfant Mecca. Se pare ca Jeddah exista deja de aproape jumatate de mileniu, dar niciodata nu jucase vreun rol de seama, era un sat de pescari saracacios. Desemnarea sa ca oras-port al Meccai a fost momentul astral al asezarii si de atunci milioane de oameni s-au pogorat aducand cu ei bogatie, informatii, culturi diferite si de ce nu, si mult ADN din toata lumea musulmana si nu numai. In consecinta, Jeddah a devenit si este cel mai cosmpolit si unii zic si cel mai tolerant oras din Arabia Saudita datorita deschiderii sale spre lume (prin Riyadh, timp de secole nu au trecut decat cativa beduini prapaditi). Un oras deschis, racordat la omenire si care nu a fost nici o surpriza ca a devenit si o capitala multi-culturala. Orasul vechi, Al-Balad a fost fondat in secolul VII odata cu portul, dar cladirile din el nu sunt din acea perioada – cele mai vechi au “doar” 400 ani. Pana acum 80 ani, orasul vechi a fost inconjurat de niste ziduri puternice de cetate ridicate pentru a-l apara de raidurile portughezilor, dar care au fost pana la urma demolate – au mai ramas fragmente din ele prin orasul vechi.

Dar sa trecem in revista ce am vazut prin Jeddah. In primul rand, trebuie sa spun ca am sosit in Jeddah cu trenul de mare viteza de la Medina, al doilea oras sfant al Islamului dupa Mecca. Este un tren super-modern, care parcurge cei 450 km dintre aeroportul Jeddah si Medina in cam o ora si jumatate. Da, cu circa 300 km/ora. Calea ferata de mare viteza continua spre Mecca, dar orasul sfant este interzis pentru nemusulmani. Exista un plan maret (ca toate planurile din zona) de a impanzi regatul cu cai ferate de inalta viteza – spre Riyadh, spre Al Ula, chiar si spre Dammam si Dubai, dar sa traim sa vedem, inshallah. Cum ziceam, gara din Jeddah nu este in oras, ci este la aeroportul Jeddah, asa ca pana in centru trebuie sa iei vreun taxi (exista si taxiuri Uber). Exista si un autobuz ieftin spre centru, dar in general e destul de aglomerat si pleaca la fiecare jumatate de ora de undeva de langa Terminalul 1.

In Jeddah, am stat la Ibis Jeddah Malik Road (vezi ca mai e un Ibis in Jeddah mai central), un hotel de business foarte OK cu tot comfortul si o piscina bine ascunsa de soare. TInand cont de distantele destul de mari si faptul ca vrei, nu vrei, trebuie sa folosesti taxiul, e si OK pozitionat la un pret decent intr-o tara unde hotelurile in general costa scump.

Ce am vazut in Jeddah

Corniche – promenada de-a lungul plajei care are nu mai putin de 30 km (zona amenajata are aproape 5 km). Sincer, nu pot spune ca e ceva nemaipomenit, am fost doar ca aparea pe lista de lucruri de facut in Jeddah, dar nu e impresionanta, dimpotriva. E locul perfect pentru localnici sa iasa seara sau iarna la o plimbare, dar nu e nimic spectaculos. Exista un loc unde te poti poza cu cuvantul “Jeddah”, o moschee relativ interesanta, magazine, cafenele, etc. Tot prin zona se afla si zona circuitului de Formula 1, deoarece la Jeddah, ca si la Monte Carlo au loc cursele prin oras, nu pe un circuit special amenajat. M-am plimbat un pic prin fierbintele soare de mijloc de martie, dar am plecat mai departe. Este evident ca nu poti sa faci plaja in zona aceasta publica ca deh… oricate reforme a facut MBS inca nu s-a ajuns sa mergi in fundul gol in vazul tuturor, dar exista niste plaje private unde poti sa te avanti in apele calde ale Marii Rosii. Si, evident, se poate pleca cu o barca pe mare pentru snorkeling si diving – si aici sunt corali si pesti colorati, nu numai la Sharm el Sheikh !

Cartierul Al-Balad – este o minune, este absolut incantator. Daca m-as intoarce vreodata la Jeddah, m-as intoarce pentru Al-Balad. Mi-a placut atat de mult incat a doua zi dupa turul “oficial”, cand marea majoritate a celor cu care am vizitat Arabia Saudita a optat pentru o tura pe Marea Rosie, eu m-am intors in Al-Balad sa ma plimb in liniste.

Al-Balad inseamna “Orasul” pentru ca pana prin jumatatea secolului XX a reprezentat de fapt orasul Jeddah. Descoperirea petrolului si dezvoltarea exploziva a tarii si orasului a dus la dezvoltarea Jeddah-ului in afara Al-Balad, care azi ar putea insemna de fapt “centrul istoric” sau “centrul vechi”. In anii 70 – 80, localnicii care au trait aici de generatii au considerat ca nu pot duce un trai comfortabil si luxos in vechile case si s-au mutat in suburbiile construite in stil de multe ori occidental, iar Al-Balad a fost lasat in parasire si incet, incet, a inceput sa se ruineze. In multe locuri, mi-a adus aminte de Centrul Vechi al Bucurestiului in anii 80 cand incet incet se indrepta spre prabusirea totala intr-o tara complet distrusa. Dar, aici tara e totusi cel mai mare producator de titei din lume, nu o Romanie distrusa, pulverizata de 40 ani de comunism, asa ca starea orasului vechi m-a surprins.

Ce este asa special cu Al-Balad ? Peste tot sunt case (unele cladiri avand chiar mai multe etaje) construite in stil traditional tipic pentru coasta vestica a Arabiei. Cladirile sunt cu adevarat speciale datorita balcoanelor de lemn colorate in maroniu, in bleu (probabil datorita marii) si verde (probabil pentru ca e culoarea Profetului), construite minutios de niste artizani dintr-o zona de unde s-a nascut arabescul. Aceste balcoane inchise, ascunzand universul casnic al gospodariilor din oras sunt cu adevarat o minune a maiestriei artizanilor locali. Exista cateva cladiri restaurate, dar si multe care stau sa cada. Exista cafenele, dar si un muzeu, exista magazine de suveniruri, dar si mici magazine. Al-Balad desi este un cartier cu un extraordinar potential turistic, nu este o zona turistica – aici inca locuiesc oameni obisnuiti care inca mai ies la cafeneaua din colt, la o shisha sau la cumparaturi.

Evident, sunt mai multe locuri in care sa intri – cafeneaua Historical Nights, pe acoperisul unei vechi case, cu o panorama excelenta care cuprinde si case prabusite, dar si unele aratand splendid. Casa Baeshen contine muzeul uneia dintre familiile din oras – familia Baeshen fiind extrem de prospera si-a construit o moschee proprie in casa pentru a nu mai iesi pe strada sa mearga la rugaciune. Extrem de bine renovata (de ar fi asa toate) Bait (Casa) Nasif a fost locul in care regele fondator al Arabiei Saudite, Abdelaziz a locuit 3 ani dupa cucerirea Jeddah-ului. Intr-o parte din Al-Balad a ramas si bazarul unde poti cumpara haine, cate ceva de-ale gurii si produse electrocasnice sau alte bunuri casnice. Daca zona cu case vechi este relativ pustie, zona bazarului, cel putin la finalul zilei a fost teribil de animata si plina de oameni.

Muzeul Tayebat – este de neratat. Plasat intr-o cladire noua, dar folosind arhitectura tipica din Al-Balad, muzeul Tayebat este locul unde iti dai seama ce frumos ar arata Al-Balad daca ar fi complet restaurat. Ar fi o adevarata minune. E drept, proprietarii muzeului (care este particular) au investit enorm, iar balcoanele de lemn de culoare maronie perfect lacuite, stralucind in soare sunt absolut fantastice. Interiorul muzeului este interesant, dar e ca un soi de “shaorma cu de toate” – de la machetele unor cladiri din Al-Balad, dar si a unor cladiri sacre niste lumea musulmana cum ar fi Moscheile din Mecca, Medina si Ierusalim la picturi si sculpturi chiar si pre-islamice, afise, ziare, haine, reconstituirea interiorului caselor traditionale din zona, bancnote sau timbre, totul creaza o imagine a Arabiei traditionale. Dar cum ziceam, exterioarele, curtile interioare si balcoanele perfect lacuite sunt cu adevarat minunate. Si este locul care m-a convins ca ar trebui sa revin odata in Jeddah – pentru cand Al-Balad va arata ca Tayebat. Inshallah !e.

Jeddah Tower – ei bine, acesta este un obiectiv turistic pe care nu o sa-l vedeti. Ma rog, o sa-l vedeti, nu o sa-l vizitati. Cand Dubaiul a inaugurat Burj Khalifa, cea mai inalta cladire din lume, sauditii au zis ca o vor face lata si vor construi cea mai inalta cladire din lume – Jeddah Tower, prima cladire care ar fi avut peste un kilometru inaltime ca sa arate cine e seful in Peninsula Araba. Emiratezii au fost ingroziti si au anuntat si ei constructia unei cladiri inca si mai inalte decat Jeddah Tower (prin 2017 sau 2018 cand am fost Dubai, era plin aeroportul cu reclame la sa investim in noua cladire numita Dubai Creek Tower). Sauditii au lasat-o balta (ba criza, ba COVID-ul, ba mai stiu eu ce, dar de fapt a fost victima luptei pentru putere la varf – cei care construiau turnul au fost din partidul invins), asa ca si cei din Dubai au rasuflat usurat si nici de noul turn mai mare decat Burj Khalifa nu a mai auzit nimeni nimic. Ca sa te lamuresti care e stadiul lucrarilor la Jeddah Tower, decoleaza de pe aeroportul Jeddah. O sa vezi o fundatie de vreo 60 etaje uitata prin desert…