Distribuie articolul:

Marocul are un loc special in inima mea. Este prima tara din afara Europei in care am calcat si mi-a deschis apetitul pentru a vizita lumea. Pana atunci, timp de 8 ani, colindasem doar in Europa, dar in 1999 imi luam inima in dinti si traversam stramtoarea Gibraltar la bordul unui ferry si debarcam in Tanger, pe pamant african. Au urmat vreo 10 sau 12 zile prin Maroc timp in care m-am indragostit de lumea araba – si mi-a deschis o lume diferita de cea a noastra, a Europei, dar atat de fascinanta. Am revenit in Maroc apoi de inca 3 ori (exceptand un tranzit de cateva ore in drum spre Mali si mi-a placut la fel de mult de fiecare data. Voi reveni acum de Revelion (inshallah !) pentru a 5-a oara, dar inainte de a va povesti eu despre cum am facut Revelionul in Maroc, Nadir a fost recent si a dorit sa va impartaseasca si el opiniile si experientele sale. Va invit sa le cititi !

Dragi cititori,

Tocmai ce m~am intors dintr~o calatorie care a cuprins Marocul si sudul Spaniei. In ambele locuri mai fusesem, dar hai sa va povestesc cate putin din fiecare.

In Maroc am fost, de data aceasta, numai in Fez, Essaouira si in Marrakesh, unde am stat cu totul 10 zile. Daca acum 10 ani, Fezul mi s-a parut un oras desprins parca din saga celor “ O mie si una de nopti”, acum nu mi s-a mai părut chiar asa – inchipuiti-va ca au inceput sa construiasca un hotel de 5 stele in chiar Medina lor, de care ar fi trebuit sa fie extrem de mandri si sa il lase neatins, la nivelul Evului Mediu….Puține orașe din lume mai au vibe-ul acela. Mai mult, cei 2-3 ani de pandemie, au micsorat drastic numarul de turisti care, acum, sunt mai hartuiti ca niciodata aici, pe strazile vechiului oras. Iar patrulele de politie sunt mai mici ca efective, acum, si mai putin prezente, poate tot datorita micsorarii numarului de “bugetari” marocani. Costurile de cazare si de masa, au crescut considerabil (si aici, da) fata de acum zece ani. Daca atunci inchiriai o camera la un riad local cu 40-50 de euro pe noapte, acum aceeasi camera si-a dublat pretul – porneste de la 80 euro pe camera pe noapte, la un riad mai de Doamne ajuta. Iar investiții care sa justifice prețul nu au fost.

Eu am ales aici Dar Anebar, situat in Medina, al carui personal era mult mai amabil pe vremuri, iar acum parca si acestia s-au mai “automatizat” si au inceput sa devina mai rigizi.

Pretul unei mese la restaurant – din acelea in care sunt mai multi turiști decât localnici, ajunge cam la costul unei mese de la noi din tara, la acelasi nivel, deosebirea făcându-se evident, la mancarea in sine… Sigur, poti servi masa și alături de localnici, la preturi mai mici, dar nu prea iti da mana, deoarece te poate durea burta instant, sau iti poate iesi un herpes dureros, sau mai stiu eu ce ti se poate intampla?!? Eu unul nu am vrut sa risc. Poate și pentru ca atunci cand am făcut-o, nu s-a terminat prea bine…

Transportul public in Fez nu prea exista, sau daca s-ar fi „simțit”, ar fi neingrijit, neatragator, neînțeles pentru un strain sau necunoscător de araba. Am preferat sa calatoresc exclusiv cu taxiul intre destinatiile mele uzuale – gara, Medina si Ville Nouvelle. Desi sunt multe masini si aici trebuie sa fii atent – deoarece pe strada iti trebuie mult noroc sa opresti un “petit taxi” liber – care poate transporta pana la 2-3 persoane, iar cele de tipul “grand taxi “, nu folosesc contorul (!!!), deci va trebui sa va exersați talentele de negociatori. Aici, da, costurile practicate de micile taxiuri sunt mult sub cele din tara noastra. Sigur combustibilul este mult mai ieftin ca în tara noastră.

In Fez va recomand sa vizitati cateva locuri – in care veti remarca obiectivele turistice din acest oras:

vopsitoriile, ajungi usor la ele, sunt situate in Medina si sunt indicatoare succinte. Va veti minuna afland ca, un job foarte greu ca al acestor tabacari, se transmite natural din tata in fiu, putini neinitiati reusind sa se angajaze in acest domeniu foarte traditional,
poarta Bab Bou Jeloud, o minunata poarta de acces in Medina, dinspre Kasbah si dinspre Dar El Makhzen – Palatul Regal,
Madrasa Bou Inania, ce are o taxa de intrare de vreo 7 euro de persoana, vestita pentru minunata constructie, pur araba, islamica,
Imprejurimile Palatului regal si cam atat.

Singurul loc in Fez, care o sa va placa pentru autenticitatea lui este Medina. Aici veti aveti sanse serioase sa va rataciti. Dar, cu o buna orientare, cu ajutorul Google Map, o veți scoate la capat, sau puteti folosi serviciile oferite de asa zisii ghizi locali, care acum cer 10 euro pentru o jumatate de zi de ghidaj.

Deci, Fez, nu mi-a mai suscitat emotii ca acum 10 ani, nici macar revizitarea obiectivelor descrise succint mai sus, asa ca am mers mai departe.

Dupa o calatorie cu trenul de 6h45 am ajuns la Marrakesh si de acolo am luat un autobuz cu care am mai calatorit inca 3 ore pana la Essaouira. Apropo toate garile prin care am tranzitat erau moderne, foarte funcționale si atragatoare. Nu se compara, cu ale noastre, din pacate…Cel puțin în gara din Constanța nu a fost făcută nicio investiție în ultimii 30-40 de ani.

Si in Essaouira mai fusesem, tot cu 10 ani in urma, iar imbunatarile aduse de municipalitate sunt evidente:

costul taxiului este 0,7 euro pe orice destinatie (orasul e mic, oricum) si 0,8 euro noaptea,
soselele au fost refacute, sunt de foarte buna calitate si semnalizate corespunzator,
plaja este frumoasa, larga, cu nisip fin si are o gramada de hoteluri noi si moderne, unele sunt parti din lanturi hoteliere de renume,
statiunea era plina chiar si in octombrie de turisti straini, am remarcat lipsa totala a turiștilor marocani de aici,
medina este mult mai curata, sunt mult mai putin “homelesi” pe strazi, iar patrulele de politie sunt omniprezente,
localurile bune au si aici preturi ca la noi in tara, de exemplu o masa la cel mai bun restaurant, cu fructe de mare, cu o sticla de vin, la doua persoane o sa va ajunga la 45-50 de euro.

Mie mi-a plăcut foarte mult caracterul boem al orasului, linistit, cu o plaja lunga si frumoasa, medina mica si curata, fata de cea din Fez, dar, in care, spre deosebire de aceasta, o buna parte din comercianti vindeau si isi prezentau, mândri, diversele opere de arta, ex. picturi, sculpturi, obiecte de artizanat autentice, bratari atragatoare, etc. Am fost atat de atras de ce am vazut aici, incat am cumparat un tablou extrem de frumos, mare, cu care am calatorit lejer pana acasa la mine…Tabloul prezintă întreaga lume araba, cu cele mai minunate culori din lume.

Va recomand sa mergeti in Essaouira pentru macar 2-3 zile, cat am stat si eu, deoarece orasul are privelisti minunate la Oceanul Atlantic, iar calitatea structurilor de cazare este foarte buna. Stațiunea este plina de turisti din toata lumea (cei mai multi am văzut ca sunt spanioli, francezi, americani, etc), iar mâncarea este excelenta – bazata pe peste si pe fructe de mare, iar privelistea din Cetate, asupra marii si a orasului alb albastru este de neuitat.

Seara, in piata centrala a orasului aduc actori – mimi ca sa ii distreze pe copii, muzicanti locali care isi canta melodiile proprii, pe ritmuri orientale, iar tu, ca turist, te vei simti vrajit de toate acestea. Adauga o clima mediteraneeană, cu temperaturi constante, atat pe timpul zilei cat si pe timpul noptii si nu o sa iti mai vina sa pleci de aici…

Sigur ca cel mai autentic si cel mai turistic oras al Marocului ramane Marrakesh.

Cel mai convenabil mod de ajunge aici este cu companiile low cost, de exemplu Wizz Air are zboruri chiar si de doua ori pe zi catre Milano Bergamo. Iar de aici poti continua cu EasyJet, sau cu Ryan Air catre aproape orice oras marocan mai însemnat. Eu, de exemplu, mi-am luat biletul catre Fez cu o luna in avans si m-a costat 45 de euro per sens de persoana. De ce doar cu o luna în avans, întrebați la Blue Air…

Prima impresie a orasului Marrakesh cand ajungi, este cea data de culoare, un rosu ocru, culoarea cladirilor foarte asemănătoare cu cea a nisipului din desert. Aglomeratia urbana, a doua din tara, dupa Casablanca, este impartita in doua:

orasul nou, cel construit de francezi, in timpul ocupatiei, se numeste Gueliz, nou, modern, vibrant, plin de hoteluri si restaurante cosmopolite,
orasul vechi, al carui nucleu este reprezentat de celebra piață, Jmaa el Fna, centrul spiritual al Marocului, piata de la care incepe souk-ul, plin de diverse minunatii asa cum poate ati citit despre ele in cartile de basme si povesti din dulcea copilarie.

Articolul meu nu isi propune sa treaca in revista obiectivele turistice vizitate, ci mai degraba sa va descrie impresiile autorului dupa ce a (re)vizitat aceste locuri.

In Marrakesh in oras nu va veti plictisi niciodata, dar, vorbind serios, cred ca numai 3 zile sunt suficiente sa vizitati multitudinea de palate, medrese, moschei, medine, gradini.
Apoi, daca aveti timp mai mult la dispozitie va puteti aventura in desert, Merzouga fiind orasul situat la o zi de mers cu microbuzul, oras din care pornesc aventurile cu 4×4 pe nisip.

Eu am ales sa ma duc intr-o excursie de o zi, care ulterior s-a dovedit a fi foarte obositoare in directia Ait Ben Haddou si Ourzazate. Drumul cu un minibuz dureaza 9 ore, dus întors, desi sunt 210 km pe sens, dar soselele sunt prin munti si sunt in refacere pe alocuri, sau se construiesc altele. O astfel de excursie costa intre 20-50 de euro de persoană, depinde numai de tine cum o negociezi cu numerosii comercianti – traderi – de astfel de excursii din oras,

Acestia nu au nicio responsabilitate pentru bunul mers al excursiei, ca de exemplu, compania care detinea minibuzul nostru a intampinat probleme juridice cu masina, fiind oprit de doua ori de politie si, fie nu detinea licenta de transport in regula, fie nu avea ITP-ul la zi, cert este ca la Ait Ben Haddou i-a fost „confiscata” masina. Pe noi turistii, organizatorii ne-au dus cu 3-4 taxiuri in Ouarzazate, ca sa vizitam si pe acolo ce mai era de vizitat, timp in care au trimis un alt mijloc de transport din Marrakesh. Dar toata treaba aceasta ne-a lungit excursia cu inca 3 ore, devenind astfel extrem de obositoare.

Si cu toate acestea, merita sa ajungeti la Ait ben Haddou datorita cetatii (kasbah-ului) de aici, scena pentru mai multe filme de la Hollywood, din care cel mai celebru consider ca este Gladiatorul. Multe dintre scenele acestui blockbuster sunt filmate aici, iar impresia pe care ti-o lasa micul sătuc este memorabila, este formidabilă. Locul se poate numara ca fiind unul dintre peisajele cele mai frumoase din lume – vezi poze. Iar după ce urci in varful kasbah-ului, privelistea ce ti se deschide de acolo este superba, de neuitat!!! Strazile sunt parcă încremenite in timp, salubrizarea lor se face tot cu magarusi trasi de proprietarii lor, culoarea cladirilor iti aduce aminte de culoarea pamantului uscat, arid, lipsa electricitatii, a apei potabile, intregind atmosfera de autenticitate.

La 26 de km de acest loc minunat, se afla unul dintre orasele mai insemnate marocane, Ourzazate, care si el constituie o alta poarta de intrare in desert, prin sudul munților Atlas. Si kasbah-ul lui este frumos, dar nu se compara cu “vedeta Ait ben Haddou” de langa el. Vis a vis de cetate se afla un muzeu local “faimos”, cel al filmului, in care poti gasi / revedea parti din recuzita folosita in filme precum, Isus din Nazareth, Troia, Giuvaerul Nilului, etc.

O alta oprire pe drum va fi in Pasul Tizn Tichka, in care privelistea ce se deschide spre muntii Atlas este coplesitoare, Rar veti mai vedea astfel de imagini „scenice” – munti plesuvi, stancosi, foarte inalti, adancimi abrupte, de o sălbăticie pura.

Inchei aici opiniile mele despre Maroc, insotite de cele mai reprezentative imagini din timpul excursiei.