Ce sa faci, dar mai ales de ce sa te duci la Toplita

Distribuie articolul:

Echitatie Toplita

Sincer, mare lucru nu auzisem de Toplita pana saptamana trecuta. Stiam ca este o mica anomalie, fiind un oras cu o mare majoritate romaneasca in judetul Harghita, stiam ca a castigat titlul de Destinatia Anului 2022 la sectiunea orase mici si stiam ca au o pista de bob din aceea faina cum vazusem la Ras al-Khaimah in Emirate. Asa ca atunci cand Anapedia mi-a spus ca se organizeaza un info-trip in Toplita si cum intre tura de Kyrgyzstan si cea de Papua aveam ceva timp, nu am ezitat o secunda. Hai sa vad si eu ce este cu micul si putin cunoscutul orasel harghitean care a castigat ditamai titlul de Destinatia Anului. In plus, dupa cum se stie, zona respectiva este aproape de Polul Frigului in Romania, asa ca este fix locul unde trebuia sa ma aflu atunci cand la Bucuresti sunt 40 grade :).

Asa ca dupa un zbor scurt pana la Cluj (socant – la dus nu am avut intarziere decat vreo 40 minute, iar la retur aproape deloc), am plecat spre Toplita. Dinspre Cluj, Toplita nu este chiar foarte departe, faci cam vreo 2-3 ore, depinde de cat de intins mergi si cat de repede scapi de ambuteiajele din Cluj (nu doar drumul spre Floresti este dezastru, ci si cel de Apahida). Drumul e pitoresc, ai parte de cateva dealuri si dupa Reghin si Brancovenesti (intotdeauna m-am intrebat ce treaba are Constantin Brancoveanu cu judetul Mures, dar am aflat ca numele nu este in cinstea domnitorului valah, ci in memoria mitropolitului sarb Sava Brankovic care a fost Mitropolit al Transilvaniei in secolul XVII, opunandu-se planurilor de a-I converti pe romani la calvinism. Ma rog, Sava Brakovic a complotat cu habsburgii catolici impotriva principelui calvin al Transilvaniei si de aceea a ajuns prin puscariile ardelene de unde i s-a tras si moartea timpurie).

Dar sa lasam un pic istoria la o parte si sa admir peisajul inconjurator. Toplita este un oras situat pe o vale destul de ampla, pe valea Muresului (care la Toplita este doar un rausor destul de ingust), flancata de doua randuri de dealuri. Desi oficial, Intorsura Buzaului si Miercurea Ciuc sunt polii frigului in Romania, nici Toplita nu este prea departe de Miercurea Ciuc (si de depresiunea Ciucului), asa ca aici vei avea parte de temperaturi mult mai scazute decat in restul Romaniei fie vara, fie iarna. Si daca iarna poate uneori nu se inregistreaza cele mai comfortabile temperaturi (avantajul este ca zapada este aproape an de an garantata), vara este o placere sa mergi la Toplita – cat timp Bucurestiul si Campia Romana se coceau la temperaturi apropiate de 40 grade, eu la Toplita am avut parte de 25 – 30 grade, seri cu geaca pe mine si un picut de ploaie – da, stiu, un rasfat extraordinar. Si cred ca din capul locului, Toplita merita vizitata in iulie sau august taman pentru ca este mult mai racoare decat la Bucuresti, Craiova, Iasi sau chiar si Cluj-Napoca. Poti respira. Si nu numai aer racoros, ci si aer curat. Desi Toplita nu este exact la picioarele unor munti, nu foarte departe aici, poti da de Rezervatia Muntii Calimani, munti vulcanici care ajung cu varfurile la peste 2000 metri. Am zis vulcanici ? Da, sunt munti vulcanici, unii din putinii din Romania, vulcani stinsi acum milioane de ani, dar in urma carora exista numeroase izvoare de ape minerale cu efecte curative – Bilbor si mai alea Borsec sigur va zic ceva. Iar de la Toplita la Bilbor sunt 24 km, iar pana la Borsec 27 km.

Am ajuns la Toplita la invitatia asociatiei Visit Toplita. Visit Toplita este o asociatie de promovare a turismului in zona extrem de ciudata pentru Romania. De ce ciudata ? Pentru ca reprezinta de fapt o initiativa pur privata. Primaria inteleg ca nu e prea interesata de turism (desi este probabil sansa nr. 1 a municipiului), asa ca antreprenorii din zona (am cunoscut cativa, oameni tineri si plini de idei) s-au unit pentru a face o asociatie de promovare a turismului. Fara bani de la administratia locala, ignorati total de asociatia de promovare a judetului Harghita (imi e neclar ce se face la nivel de judet, poate fac ceva, dar sigur nu in Toplita care e totusi parte a judetului), iar de promovarea la nivel national o stim cu totii ca e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Una din problemele noastre ca popor este asociavitatea – nu sunt un popor capabil sa se asocieze pentru a crea ceva – in general, filozofia generala este ca prioritar capra vecinului sa-si dea obstescul sfarsit, iar partea de a lucra impreuna este foarte foarte dificil de atins. Asa ca am ramas socat sa descopar ca in Toplita oameni care in mod normal ar fi in competitie (cam toti au cate o pensiune cel putin) s-au unit pentru a promova Toplita in lipsa interesului primariei locale, a autoritatilor de la Miercurea Ciuc sau Bucuresti. Si rezultatele se vad – turismul creste, iar Toplita cum ziceam a ajuns chiar sa fie aleasa “Destinatia Anului” in 2022. Bafta pentru 2024.

Cand am mers la Toplita, nu stiam cat de dezvoltata este ca destinatie turistica. Am intrebat intr-o doara cate unitati de cazare sunt in zona si mi s-a spus ca pe booking ar fi listate peste 200 ! What ? Da, 200, dar unele dintre ele sunt apartamente ca de Airbnb, dar si asa, exista nu mai putin de 120 de pensiuni si cabane. In Toplita ? Dumnezeule, pai 120 sunt enorm de multe. Da, sunt mici, unele au doar cateva camere sau cabine, dar si asa… e un numar enorm. Nu stiu daca SInaia are 120 unitati de cazare. 120 antreprenori care se ocupa de cazare in Toplita. Dar nu sunt orice. Am vazut locatii care urmeaza cele mai noi tendinte in domeniu – A-frame, ciubere, tiny houses, etc, etc. Dar o sa revin cu un articol dedicat cazarilor din Toplita ca merita.

Deci ce poti face in Toplita ? Daca pentru clujeni, mureseni sau chiar si ieseni (capitala Moldovei e la doar 3 ore si jumatate de Toplita), Toplita poate fi o destinatie faina de weekend, pentru bucuresteni, e departe rau, asa ca poate fi o destinatie in care sa petreci 5 – 7 zile. Nu poti veni la Toplita doar pentru un weekend daca esti din sudul Romaniei – faci 6-8 ore cel putin daca DN1 e rezonabil de putin circulat.

In primul rand, cu atatea unitati de cazare, cu un aer atat de curat si atat de multa liniste, Toplita poate fi o baza unde sa stai si de unde sa poti face excursii in jur. Cazare faina gasesti, iar de jur imprejur pe o raza de hai sa-I zic o ora si jumatate, dai de Lazarea, Bicaz (cu Lacul Rosu), Tg. Mures, Praid sau Sovata ca sa mentionez doar cateva localitati de care am auzit sau pe care le-am vizitat (ca idee, le-am vizitat pe toate mentionate, exceptand Praid si Lazare, iar la Bicaz si Tg. Mures nu am mai fost de un deceniu).

Dar, poti avea un numar disproportionat de mare de atractii chiar si in Toplita propriu-zisa. Din pacate, nu am avut prea mult timp sa merg la Lazarea sau Bicaz, dar am vizitat locurile interesante din Toplita, dar si asa, mi-a trebuit destul timp. Iar turistul obisnuit nu doar alearga sa vada lucruri, ii place si sa stea mai mult la o masa cu bunatati din Ardeal, si sa zaca si in ciubar (am stat si eu, dar nu chiar cat mi-as fi dorit), asa ca poate petrece mai mult timp in Toplita decat un blogger aflat in inspectie. Dar ce poti face la Toplita – ca veni vorba, cat timp postam poze pe Facebook din Toplita cineva m-a intrebat un pic plin de sine – “ce poti face acolo la Toplita”. Multe, neasteptat de multe !

Pista de Bob – Alpine Coaster. Este cea mai lunga pista de bob din tara. Are 1900 metri lungime si se afla in cadrul complexului Pensiunii Baciu (d. Baciu s-a ocupat sa construiasca si atractii, nu doar pensiune. Pe langa pista, mai are si niste cai absolut superbi, iar iarna, partie de schi). Tot traseul il faci in circa 9 – 10 minute – initial, cobori cu o viteza mai mica sau mai mare (maxima ce poate fi atinsa este de 45 km/ora), viteza o poti controla tu si, apoi, dupa adrenalina, te poti relaxa, in timp ce cablul te trage in sus la statia de pornire). Inteleg ca ar fi vreo 10 piste de bob in tara (una chiar si in vecinatate, la Borsec), dar cea de la Toplita este nu numai cea mai lunga, dar si cea mai moderna. Am mai fost pe o astfel de pista la Ras al-Khaimah in Emirate (are o dimensiune similara – 1840 metri) si este o experienta de adrenalina sa-I zicem medie. Si ce am apreciat – pista de la Toplita are fix aceeasi tehnologie ca cea din Emirate. Cred ca e construita de aceeasi firma. Diferenta majora este ca in Toplita, te invarti printre brazi, iar cel putin acum la final de iulie, toata pajistea era inundata de flori, in timp ce in Emirate, te cateri pe unde munte complet lipsit de vegetatie – e doar stanca. Niste privelisti foarte diferite, cu frumusetea lor.

Nu stiu exact cum sa-I zic – la Toplita se numeste “bob”, in Ras al-Khaimah ii spune “sanie” (sledder), hai sa-I zic bob. Te asezi pe un scaun din plastic si te legi bine cu centura de siguranta (daca esti cocalar si ti-o dai jos, ai o sansa destul de mare sa faci cunostiinta cu spitalul din Toplita). Pe bob (sau sanie) pot sta maximum 2 persoane cu o greutate totala de maxim 150 kg (inutil sa-ti spun ca parintii trebuie sa mearga cu copiii pana la varsta de 8 ani). Drumul este plin de curbe si poti regla viteza dupa preferinta – unii vor mai repede, altii mai incet, cum ziceam maxim duce la 45 km/ora. Nu ai voie insa sa te apropii prea mult de cel din fata, asa ca daca vrei s-o tai cu mare viteza, ar trebui sa-l lasi pe cel din fata sa plece cu cateva minute inaintea ta. Si daca il prinzi din urma sa nu-l injuri.

Personal, la prima tura (m-am dat de 4 ori), am mers destul de incet. Nu pot spune ca sunt un junkie de adrenalina, asa ca am preferat sa trag zdravan de frana. Dar de la a doua tura, am inceput sa-mi dau drumul si sa merg destul de tare. Nu, nu cred ca am ajuns la 45 km/ora, dar sigur am mers din ce in ce mai tare. Exista o frica initiala pentru multi, dar dupa prima tura, incepi sa-ti dai drumul si sa iti dai seama ca se poate merge chiar si mai tare fara riscuri. Cum am zis, instalatia este moderna si noua (a fost inaugurate in 2021). Iar o tura nu costa prea mult – 25 lei pentru adulti, 20 lei pentru copii. Poti sa te dai linistit de cateva ori.

Echitatie la pensiunea Baciu – in cadrul aceluiasi complex, la vreo 200 metri mai jos de statia partiei de bob se afla pensiunea Baciu. Si imediat, dupa pensiune, ajungi la grajdurile cailor. Caii sunt absolut superbi. Greu de gasit in Romania cai mai frumosi – sunt de toate culorile, din mai multe rase si sunt extraordinar de bine intretinuti – sunt spalati si tesalati in fiecare zi, iar proprietarul iubeste la nebunie caii. Au chiar si un cal pe care il cheama Cezar, dar d. Baciu nu l-a ales pe acesta pentru mine – mi-a oferit o iapa pe numele ei Stela – un semi-greu romanesc in varsta de 10 ani. Experienta de echitatie la Pensiunea Baciu nu este doar “hai sus pe cal si sa dam o tura” – experientele sunt gandite si pentru oameni care nu au incalecat in viata lor un cal (nu e cazul meu, dar nu pot spune ca sunt un calaret prea experimentat), dar si pentru oameni care stiu sa calareasca si care pot merge si la trap si chiar galop. Pentru toata lumea, exista instructori care chiar te invata cum sa stai pe cal si cum sa-l conduci, cum sa interactionezi cu el – am invatat in tura asta cat in celelalte probabil 5 – 10 dati in care am calarit in Egipt, Pakistan, Iordania, Cuba, Romania si alte locuri. Pentru ca trebuie sa stii multe lucruri daca vrei sa calaresti.

Chiar daca nu calaresti, pur si simplu este o incantarea sa vezi pe acesti cai absolut superbi. Era un cal negru a carui piele stralucea extraordinar in soarele varatec din Toplita. Parca il chema Nero.

Punctul de belvedere Tarnita – nu, nu are nimic comun cu mult mai cunoscutul lac Tarnita de langa Cluj. Pe unul din dealurile care domina Toplita, se afla un punct de belvedere de unde poti admira toata valea Muresului din zona – dealurile care valuresc, orasul, Muresul, pana hat departe, spre Ciuc. Iar pentru unul ca mine care iubeste la nebunie punctele de belvedere (unde gasesc ceva, musai sa ma catar, fie ca este o clopotnita, turn, minaret sau deal), Tarnita a fost o incantare.

Se poate ajunge pe jos sau cu masina 4×4 (dar cu un 4×4 adevarat pentru ca traseul este destul de greu si in plus as trebui sa ai un pic de experienta sa urci muntele cu masina) si aici a fost construit un foisor in stil as zice eu maramuresean. Sunt si niste banci si din pacate si un gratar al carui singur scop este sa faci mizerie si sa atragi ursii (da, sunt ursi in zona, dar se pare ca toplitenii au evitat sa-I atraga in orasul lor, asa ca nu prea sunt vizite ale lor in oras). Sincer, mai degraba as vedea aici un loc de liniste, de admirare, de contemplare, eventual punand niste leagane pentru poze din acelea instagramabile sau hamace unde sa lenevesti, admirand superbul peisaj. Si ca veni vorba de acces 4×4, in Toplita este disponibila si experienta de a merge off-road – cativa localnici detinatori de masini 4×4 pot oferi ture mai pline de adrenalina prin partea locului.

Manastirea Sf. Ilie – cum ziceam, Toplita este un oras cu o majoritatea romaneasca (68% din locuitori sunt romani conform recensamantului din 2011) si cam toti sunt ortodocsi (de fapt, Toplita s-a format ca localitate prin stabilirea unor romani veniti de dincolo de Carpati din Moldova in 1567). Fondatorul a fost de fapt un croat care a indeplinit diverse functii oficiale in Principatul Transilvaniei si numele vine din limba sarbo-croata: Taplocza insemna apa calda (termala). Poate pe atunci, ca acum, limba croata este altfel. Din Taplocza, Toplicza a fost la un pas :).

Ei bine, intr-un oras majoritar roman si ortodox (zona majoritar greco-catolica incepe un pic mai la nord din Bistrita-Nasaud), nu se putea sa nu fie si un lacas de cult ortodox. Desi putini stiu, cel mai important fiu al Toplitei este Patriarhul Miron Cristea, primul patriarh al Romaniei dupa Unirea din 1918. Miron Cristea este un personaj controversat, dar care pana la urma, a reusit sa fie unul din ctitorii Romaniei Mari. De ce controversat ? In 1916, cand Romania a atacat Austro-Ungaria cu scopul declarat de eliberare a romanilor din Transilvania, episcopii ortodocsi ai Ardealului inclusiv mitropolitul de atunci Vasile Mangra (Miron Cristea era episcop de Caransebes) au condamnat ferm intrarea Armatei Romane in Ardeal, sustinand ca trupele romanesti sunt “lupi imbracati in piei de oi si ametiti de fagaduielile lui Iuda”, cerand romanilor din Ardeal sa lupte impotriva Romaniei. E drept, daca liderii bisericii greco-catolice au fost vehement pro-Unire, iar marea majoritate a luptatorilor pentru Unire au fost greco-catolici, conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania nu a fost nici un moment incantata sa se uneasca cu Romania – Biserica Ortodoxa avea statut de autonomie absoluta in urma luptei lui Andrei Saguna (nu mai raspundea nici mitropoliei sarbesti din Carlovit, nici Bucurestiului, nici Constantinopolelui, nimanui), si in plus, inaltii ierarhi ortodocsi din Ardeal stiau situatia dezastruoasa a Bisericii Ortodoxe din Vechiul Regat ramasa fara proprietati, fara bani, cu mitropoliti primati descaunati cum batea vantului politicii dupa 1864. Asa ca s-au opus. Dar Miron Cristea a fost mai degraba un om politic abil decat un prea-cucernic fiu al Domnului – cand trupele sarbesti au cucerit Banatul, rugaciunile lui s-au indreptat catre regele Petar Karadjordjevic si nu catre Ferdinand de Romania, dar cand vantul batea tot mai puternic catre o Unire a Ardealului cu Romania, Miron Cristea s-a prezentat de urgenta la Alba Iulia de 1 Decembrie 1918, unde s-a alaturat si s-a imbratisat cu episcopul greco-catolic Iuliu Hossu cel care a citit Proclamatia de Unire a Transilvaniei cu Regatul Romaniei. Ulterior, episcopal Hossu, mitropolitul Miron Cristea, politicianul Alexandru Vaida-Voevod (cel care anuntase in Parlamentul de la Budapesta desprinderea definitiva a teritorilor locuite de romani de Transilvania) si ministrul transilvanean Vasile Goldis au plecat la Bucuresti pentru a-i aduce Regelui Ferdinand declaratia de Unire. Participarea era simbolica – doi ortodocsi (Cristea si Goldis), doi greco-catolici (Hossu si Vaida-Voievod), doua fete preotesti si lideri ai bisericilor romanesti din Ardeal si doi politicieni laici cunoscuti ca luptatori pentru drepturile romanilor din Ardeal).

Datorita sprijinului total acordat Unirii, Miron Cristea devine din episcop de Caransebes in doar cateva saptamani Mitropolit Primat al Romaniei in locul proscrisului Conon Aramescu-Donici care semnase un infam apel catre Armata Romana care rezista in Moldova sa se predea trupelor germane. Odata ce Armata Romana a intrat in Bucurestiul eliberat, mitropolitul-primat Aramescu-Donici a fost indepartat de la conducerea Bisericii Ortodoxe din Vechiul Regat si expediat la manastirea Cernica unde va muri ca tradator de Neam si Tara dupa 4 ani (la varsta de 85 ani). In contextul in care Miron Cristea venea pe valul Marii Uniri, la cateva zile dupa alungarea lui Conon, episcopul de Caransebes devenea Mitropolitul Primat al Romaniei cu jobul istoric de a unifica biserica ortodoxa din Romania Mare – de a contopi Mitropolia Ungro-Vlahiei de la Bucuresti cu Mitropolia independenta a Transilvaniei, de a crea Mitropolia Banatului (pana la Unire, Banatul tinea de Mitropolia Sarba de la Carlovit), de a prelua Arhiepiscopia Chisinaului (devenita Mitropolia pe stil vechi a Basarabiei), dar si Mitropolia Bucovinei si a Dalmatiei de la Cernauti. Miron Cristea si-a indeplinit misiunea impecabil, a creat noul statut al Bisericii Ortodoxe Romane, reusind sa impuna principiile din Ardeal, a ridicat-o la nivel de Patriarhie, a participat la incoronarea Regelui Ferdinand la Alba-Iulia ca Rege al Tuturor Romanilor (titulatura de Mitropolit-Primat exista datorita faptului ca desi biserica romaneasca devenise autocefala inca din 1885, nu reusise sa fie ridicata la rand de Patriarhie) si apoi a patruns in politica – a devenit membru al Regentei in perioada primei domnii a Regelui Mihai I (1927 – 1930) si a murit ca prim-ministru al Romaniei – a fost numit prim-ministru de Regele Carol II imediat dupa impunerea Dictaturii Regale si dizolvarii tuturor partidelor politice din Romania.

Ei bine, acest personaj interesant si in ultima instanta, crucial pentru construirea Romaniei e nascut in Toplita. Si ca orice bun toplitean, a dat bani seriosi pentru construirea unei manastiri foarte frumoase. Manastirea este construita intr-o gradina care a apartinut parintilor lui Miron Cristea (erau din clasa de mijloc, aveau ceva proprietati chiar in oras), iar cum intri dai de o casa in care chiar a locuit viitorul Patriarh al Romaniei. Astazi, locul este o gradina a Paradisului. Ca multe alte manastiri romanesti, gradina este impecabila, cu un gazon tuns la milimetru si o gramada impresionanta de flori. Este absolut superba. Pe langa casa lui Miron Cristea, se afla o veche bisericuta din lemn salvata de la demolare de Miron Cristea (era biserica din satul Stanceni unde biserica devenise neincapatoare si voiau sa construiasca o biserica noua). Miron Cristea a cumparat biserica de lemn in 1910, a dezmembrat-o si a reconstruit-o in curtea casei lui urmand ca aici sa fie ingropat. Nu a fost ingropat aici, e ingropat totusi in Catedrala Patriarhala de la Bucuresti, aici fiind ingropati parintii si surorile lui in interiorul bisericii de lemn. Biserica de lemn este in general inchisa, noua ne-a fost deschisa de staretul manastirii si am descoperit niste picturi foarte interesante – stema Regatului Romaniei, simbolul Bisericii Ortodoxe Romane si o pictura cu Regele Mihai copil (din perioada Regentei) sub mantia Patriarhului Miron. In timpul ocupatiei horthyste, biserica a scapat, dar imaginile cu Regele, stema Romaniei Mari si ale Bisericii Ortodoxe Romane au fost acoperite cu un strat de vopsea. Evident, si in perioada comunista, simbolurile Romaniei si Monarhiei au ramas interzise ca pe vremea lui Horthy si acestea au fost scoase la lumina in timpul restaurarilor de dupa Revolutiei – astazi poti vedea stema Romaniei Mari si a Bisericii Ortodoxe Romane deasupra intrarii, iar pe un perete apare Mihai I copil alaturi de Miron Cristea si parintii lui.

Un loc cu atata istorie si atata frumusete nu poate fi ratat.

Cascada Mezotermala – cum spuneam, numele Toplitei inseamna “apa calda – apa termala”. Asta pentru ca exista izvoare de apa calda in zona. Nu este o cascada impresionanta, dar inteleg ca nu am ajuns in perioada cand chiar e spectaculoasa – in general, este impresionanta primavara cand are un debit de apa foarte mare si iarna cand fiind destul de calda continua sa curga, dar se formeaza si numeroase sloiuri de gheata. De ce Mezotermala ? Pentru ca apa nu este chiar termala, nu are 60 – 70 grade, e calduta la 27 grade. Asa, mini-termala.

Lavanda Nela. Stiu, suna ciudat, dar nu am ajuns niciodata la un camp de lavanda. Nici in Provence (am fost prin Provence de 2 ori, dar niciodata in perioada potrivita), nici cand moda campurilor de lavanda a lovit Romania. Si nu neaparat ca nu as fi vrut, pur si simplu, nu s-a potrivit. Ei bine, s-a potrivit la Toplita si pot sa spun ca am vazut un camp absolut exceptional. In grup cu mine, erau mai multi bloggeri care mai vazusera campuri de lavanda prin Romania si mi-au confirmat ceea ce intuiam – locatia este geniala. Si nu neaparat pentru campul de lavanda propriu-zis, ci pentru locatie… Campul pur si simplu se afla pe o culme domoala, iar la sfarsitul ei, dealul devine brusc abrupt si ai parte de o panorama minunata – dealul celalalt este verde, cu case si o bisericuta simpatica, iar contrastul acesta intre violetul pal al lavandei si dealul de vis-à-vis este cu adevarat minunat. In plus, intr-un anumit colt de camp de lavanda, sunt si crizantema absolut superbe care transforma locul intr-un mic paradis. Evident, exista si locuri instragramabile – bancute, leagan si mai ales o masuta pe care se afla un telefon de culoarea lavandei J. Lavanda Nela nu este exact in Toplita (nici n-ar fi putut fi) ci intr-un sat invecinat numit Galautas. Drumul este ok pana la un moment dat cand trebuie sa urci pe un drum neasfaltat, mai greu de urcat daca nu ai o masina putin mai inalta e un pic cam greu sa urci. Dar poti lasa masina jos, la baza dealului si urca pe jos – nu e departe.

Intrarea este gratuita, dar merita sa cumperi cateva produse din lavanda – din lavanda prin care tocmai pasesti J.

Castelul Urmanczy – ca aproape orice localitate cat de cat din Ardeal, si Toplita are castelul ei. Dar castelul Urmanczy este mai degraba o atractie trecuta, dar, Slava Domnului, si viitoare. Castelul Urmanczy este relativ nou, a fost construit de familia Urmanczy in 1903-1906. Urmanczy sunt armeni ungurizati care au facut foarte multi bani la final de secol XIX, cand au cumparat cam tot ce se putea prin zona – pamanturi, paduri si chiar si o parte din centrul orasului. Primind o gramada de bani din exproprierea unui teren pentru a se construi calea ferata, Jeromos Urmanczy a construit acest palat ca resedinta proprie, evident in stilul la moda in acea perioada – secessionist / Art Nouveau. Familia Urmanczy este o familie controversata. Desi nu e vorba de proprietarul castelului ca atare, unii dintre cei mai faimosi reprezentanti ai familiei, Janos si Nandor au fost cel putin autorii morali ai masacrului de la Belis din Apuseni din toamna lui 1918 cand mai bine de 100 de romani au fost ucisi de garzi anagajate de familia Urmanczy. Ma rog, Nandor Urmanczy era la Budapesta si e putin probabil sa fi decis direct ca garzile angajate de el sa ucida romani, dar pentru multi, el este autorul moral al masacrului – oricum, masacrul de la Belis relatat pe larg si in presa internationala a fost un bumerang pentru guvernul de la Budapesta – negocierile de la Arad dintre Consiliul National Roman si guvernul de la Budapesta au fost intrerupte definitiv si iremediabil la auzul stirilor de la Belis, iar Antanta a aprobat ca linia de demarcatie stabilita initial pe Mures sa fie mutata spre vest pentru a include Muntii Apuseni – locuiti intr-o majoritate covarsitoare de romani – datorita martirilor de la Belis, Armata Regala Romana a putut elibera Alba Iulia, Cluj si Muntii Apuseni in decembrie 1918 – ianuarie 1919.

Astazi, proprietatile familiei Urmanczy au fost revendicate si castigate in instanta de fostul vice-primar de Toplita, Szabo Koloman care este stranepot de fiu al fratelui lui Jeromos Urmanczy, constructorul castelului. Nu stiu care e legea, dar mi se pare un pic straniu ca un stranepot de fiu al fratelui poate fi considerat mostenitor, intre timp a mai fost si o Reforma Agrara in 1921 si solutionarea problemei optantilor si confiscarea averii marilor criminali de razboi, dar asa a decis Justitia romana. In acest moment, d. Koloman a pus mana pe o gramada de pamant, paduri, a primit inapoi standul Urmanczy si castelul care pe dinafara arata cum arata, dar inauntru e o ruina. Ca imensa majoritate a castelelor si conacelor din Romania, si castelul din Toplita a fost distrus de comunisti (au fost ceva institutii acolo) si trebuie restaurat. Iar d. Koloman a reusit sa includa castelul Urmanczy pe lista a 5 castele din Transilvania care vor fi restaurate cu bani din PNRR (celelalte fiind castelul de la Hunedoara, castelul Teleki din Gornesti, Mures, castelul Kalnoky din Valea Crisului, Covasna, castelul Beldy din Jibou, Salaj). Cam toate au nume de grofi unguri (exceptand castelul de la Hunedoara), iar cel care a decis lista finala pare sa fi fost un secretar de stat de la UDMR… Controversat sau nu, castelul Urmanczy urma sa intre in restaurare in prima saptamana al lui august 2023 si ar trebui finalizat in 2025. Cand sa speram ca va fi un castel deschis activitatilor culturale si nu cum e cazul majoritatii conacelor din Covasna care se intituleaza “tinutul conacelor” care nu pot fi vizitate fiind fie proprietati private, fie locuri de cazare. Promisiunea este ca va fi atat hotel (la etajele superioare ale castelului), dar si spatii pentru activitati culturale. Vom vedea.

Baile Urmanczy si Baile Banffy. Daca tot e apa mezzo-termala, era logic ca Toplita sa aibe si bai. Si nu de ieri, de azi, ci de mai bine de 140 ani. Foarte intreprinzatorii Urmanczy nu au ridicat doar castele si au exploatat terenuri si paduri, au investit si intr-un strand deschis hat, in 1830 de familia Lazar (Urmanczy au cumparat strandul in 1870). A fost nationalizat dupa ce au venit comunistii la putere si retrocedat aceluiasi domn Koloman in 2008. Am intrat un pic prin el, pare bine pus la punct, iar cladirile in care te schimbi au un aer fain de epoca. Piscina este in aer liber si este umpluta cu apa minerala calduta.

Cel de-al doilea strand – Baile Banffy, construite tot prin secolul XIX a ramas de stat, iar primaria Toplitei chiar a bagat bani seriosi in ea – are doua piscine mari – una exterioara si una acoperita, asa ca cred ca e folosit si iarna. Incredibil de popular, e drept, am fost si sambata cand a fost luat cu asalt probabil de localnici. Din pacate, desi piscina interioara pare destul de ampla (are 400 metri patrati), locurile unde sa te asezi pe sezlong sunt limitate – eu nu am gasit loc, asa ca mi-am lasat halatul pe unde am putut si m-am bagat in apa. Am intrat un pic in jacuzzi cand am prins un moment in care se mai golise, iar in sauna nu puteai arunca un ac … am renuntat. Exista si servicii de masaj, dar presupun ca sunt rezervate cu mult timp inainte. Si faptul ca acest centru care e destul de marisor la prima vedere pentru un orasel cu 13.000 locuitori arata ca e loc clar de o investitie intr-un centru SPA mult mai mare. Cum ziceam, Baile Banffy nu arata rau deloc, totul e bine pus la punct – am primit si halat si prosop impecabil de albe la intrare, dar este neincapator… si mai ales daca se asteapta inca si mai multi turisti…

Ce ar mai fi prin zona ? Un lac unde se poate pescui vara si patina iarna (nu ne-am oprit), cum ziceam, Muntii Calimani sunt prin zona si evident exista tot soiul de trasee marcate, e un mic muzeu etnografic pe care nu l-am vizitat, iar iarna cica poti sa mergi cu sania trasa de cai (suna super !).

Dar cum am spus, am fost surprins de dinamismul si spiritul antreprenorial a celor implicati in turism in Toplita. Acum ce am vazut este ca marea majoritate a banilor sunt bagati in unitati de cazare (si asta se vede). Dar cum e cazul domnului Baciu, sper ca unii dintre ei se vor gandi si la investitii in atractii turistice. Bobul-sanie cred ca e un success, asa ca sper sa vad noi atractii in Toplita in curand. Poate un nou SPA mai mare ca Banffy, poate si altele. Si cred ca Toplita are potentialul sa creasca din ce in ce mai mult ca destinatie turistica.