Formatie folclorica „sing sing” – Papua Noua Guinee
De foarte multi ani, am avut in vedere sa vizitez Papua Noua Guinee. Mi se parea indepartata, misterioasa, neturistica, salbatica, avand triburi care traiau intr-o alta vreme. Da, este o tara unde sunt pastrate traditii care par sa provina din mileniile precedente, dar cred ca de la inceput, trebuie sa lamuresc problema cu canibalismul in Papua Noua Guinee. Cred ca astea au fost mai bine din 50% din comentariile de pe Facebook sau Instagram dupa ce am postat primele poze de acolo. Asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi mai multe informatii despre aceasta tara indepartata, misterioasa, dar incredibil de interesanta.
A fost canibalism in Papua Noua Guinee ? Sigur, 100%. Nu numai in Papua Noua Guinee. Peste tot prin lume, din cele mai vechi timpuri au fost inregistrate forme de canibalism. Dar in Oceania, obiceiurile au ramas pana de curand si erau extinse cam peste tot. Odata cu sosirea exploratorilor europeni, cam in toata zona, din Malaezia si Filipine pana in insulele Pacificului se inregistrau numeroase cazuri de canibalism. Majoritate de canibalism ritualic – adica dusmanii capturati sau ucisi in lupta erau mancati pentru ca invingatorii sa se intareasca cu forta celor invinsi. Sau sa-si sperie dusmanii. Dar exista cazuri si de canibalism, hai sa-i zic gastronomic. Pana la sosirea europenilor, prin Papua, Fiji sau insulele Solomon nu prea existau animale care sa fie mancate, asa ca nevoia de proteina era asigurata de triburile vecine – ce le pica la mana – barbati, femei, copii, adolescenti, tineri sau oameni in putere.
Dar revenind in vremurile noastre, in ciuda unor informatii de scandal, nu exista dovezi concrete ca se mai practica vreo forma de canibalism din anii 50 – 60 ai secolului trecut. Singurul trib care se pare ca inca practica canibalismul nu se afla in Papua Noua Guinee, ci in statul vecin, Indonezia. Papua este o insula foarte mare, de fapt e a doua din lume ca marime, dupa Groenlanda, iar puterile coloniale au partitionat insula fara a tine cont de traditii, culturi, obiceiuri. Actualul stat independent Papua Noua Guinee este format din teritoriile coloniale ale Germaniei si Marii Britanii, iar Papua aflata in Indonezia a fost colonie olandeza. Practic atunci cand Olanda s-a retras din Indonezia, acestia au “mostenit” si regiunea vestica a Papua, desi populatia de acolo nu are nici in clin, nici in maneca cu Indonezia. Exista chiar o miscare de eliberare, dar slab inarmata si sustinuta, nu prea pune probleme armatei indoneziene. Deci, da, mai exista canibali cat de cat confirmati, dar nu in Papua Noua Guinee, ci in Indonezia.
Dar cum au renuntat papuasii la canibalism, un obicei de altfel multi-milenar ? Din cauza influentei religiei. In cursul secolului XIX, numerosi misionari, fie ca au fost catolici sau protestanti au luat cu asalt “ultima frontiera” pentru a converti in masa populatia ramasa nebotezata. Iar cum canibalismul nu prea se potriveste cu crestinismul, nici macar ca o forma de pedepsire, misionarii au combatut mancarea semenilor din insula in insula. Astazi, populatiile din insulele Oceaniei, inclusiv Papua Noua Guinee sunt mega-credincioase, duminicile sunt zile sacrosancte incat pana si inotul este interzis pentru ca toata suflarea sa se roage si nu sa se distreze (un pacat epocal). E drept, mai supravietuiesc niste obiceiuri pre-crestine cum ar fi ingroparea mortilor in batatura caselor pentru ca spiritele stramosilor sa fie acolo, tinute aproape, dar pana si in Europa crestinata in cea mai mare parte de mai bine de 1000 ani, persista in continuare obiceiuri si credinte de dinainte de aparitia lui Isus.
Dar, evident, imaginea aceasta a ramas in continuare – cand pronunti numele tarii, prima idee iti vine este legata de canibalism. Dar care sunt problemele din Papua. Se poate calatori usor, sunt localnicii de treaba ? Si da, si nu. Hai sa trec in revista aspectele pozitive care m-au impresionat cel mai mult.
Greu mi-a fost dat sa gasesc sate mai curate si mai ordonate ca cele din Papua Noua Guinee. Da, este saracie, da, casele sunt de multe ori niste darapanaturi sau niste stinghii de lemn de te miri ca stau in picioare, dar satele sunt de o curatenie luna si o ordine exemplara. Cel mai impresionant este faptul ca iarba este taiata impecabil de i-ar face gelosi si pe ingrijitorii gazonului regal din Marea Britanie. SIgur, localnicii nu au masini de taiat iarba cu laser, cei mai bogati au niste masini de la mijlocul secolului trecut, dar majoritatea taie gazonul cu maceta. Si il taie impecabil, cum ziceam, asa ceva e greu de gasit pe alte meridiane ale Planetei.
Desi este una dintre cele mai sarace tari ale Planetei si se vede asta, nimeni nu cerseste. Nici macar copiii nu au cerut nici un ac. Toti sunt extrem de cuminti cand vad straini, politicosi si muncitori. Am dormit o noapte intr-o casa dintr-un sat de pe raul Sepik, iar cand era vorba de facut ceva, toti participau – de la copiii care de abia au invatat sa mearga la batranii care te mirai ca inca se mai tarasc carau scaune, mese, aduceau mancare, apa, erau in plina activitate. In plus, cand era vorba sa stea la poze, pana si copiii cei mai mici stateau nemiscati minute in sir. Eu, ca adult m-as fi plictisit si le-as fi zis fotografilor – hai, dispareti de aici dupa vreo 5-6 poze, dar copiii papuasi stateau cuminti si nemiscati la pozat pana toti cei 18 romani din grup isi terminau de facut toate pozele. Si nu unul, asta am vazut prin toata Papua Noua Guinee indiferent daca eram pe raul Sepik sau in Highlands.
Cu toate acestea, tara este periculoasa. Desi nu am avut parte de nici un incident, Slava Domnului, criminalitatea atinge niveluri record mai ales in centre urbane cum este capitala Port Moresby. Pe de o parte, lipsa si slaba pregatire si dotare a politiei (uneori, cand chiar nu se mai poate si nu se mai poate, vin politisti australieni sa mai faca ordine), dar pe de alta parte, nivelul mult prea ridicat al alcoolismului si consumului de droguri. Principalul drog este betelul care mestecat iti face gura rosie de zici ca respectivul sau respectiva tocmai a participat la un sport de contact si a primit cel putin 100 pumni in gura. Nu, nu e cazul, vine de la consumul de betel care pe langa ca te predispune la violenta, studiile spun ca duce si la o incidenta mai mare a cancerului la gat. Pana si primul ministru PNG a cerut compatriotilor sai sa renunte la betel cat timp eram pe acolo. O alta problema masiva pe langa alcoolism si consumul de droguri il reprezinta consumul extrem de ridicat de zahar – evident, asta nu duce la crime, ci la diabet, carii si alte probleme de sanatate. Revenind la criminalitate, exista destule cazuri de atacuri, iar atacurile nu ii ocolesc pe turisti. De altfel, o buna parte din localnicii care se plimba ici si colo au cu ei o maceta si motivul este unul simplu – sa se apare (imensa majoritate) sau poate sa si atace. Pe de alta parte, cum spuneam, noi nu am avut parte de nici cel mai mic incident, iar atmosfera parea asa super-calma si linistita. Lumea faina si deschisa, haioasa si zambitoare.
Calatoria prin Papua Noua Guinee este o loterie. La prima vedere, nu am inteles de ce nu gaseam solutii rutiere pentru a merge din capitala sau pana la Mt. Hagen unde are loc principalul festival al tarii, dar la un moment dat m-am prins care e motivul – NU EXISTA SOSELE CARE SA LEGE TARA. Da, nu exista sosea intre captala si Mt. Hagen sau raul Sepik. Mai exista niste ferry-uri care merg din cand in cand de-a lungul coastei, dar singura optiune reala este sa zbori. Aici apare problema. In Papua, nu exista decat un singur furnizor de kerosen pentru aviatie, compania Puma (un business foarte straniu, la origine argentiniana, acum o firma elvetiana detinuta de o firma franceza cu sediul in … Singapore. Globalizare, globalizare pana le pierzi urma). Ei bine, din cand in cand, Puma nu mai vinde kerosen, plangandu-se ca nu are valuta sa cumpere petrol pentru procesare (Puma are o rafinarie in Papua, dar tara nu are resurse de petrol, totul este importat) si asa toate zborurile din tara sunt anulate. Ultima isprava a fost la inceputul lui august 2023 cu vreo saptamana inainte de a porni spre Papua si guvernul a trebuit sa intervina, promitand valuta si declarand starea de urgenta energetica. Ajuns in Papua, localnicii spuneau ca Puma a uitat sa plateasca taxele de ani de zile, asa ca nu stii pana la urma cine e de vina.
Nici companiile aeriene locale nu sunt niste sfinti. Exista doua companii – Air Niugini (de stat) si PNG Air. Primii sunt de stat si zboara cand au chef, avand si niste avioane demne de Muzeul Aviatiei, iar PNG Air sunt privati si sunt in insolventa.
Am avut insa noroc ca doar un zbor a fost amanat o zi, iar la zborul final de la Mt. Hagen la Port Moresby, grupul nostru a fost “transat” in 3 semi-grupuri pe diverse zboruri, atat pe Air Niugini, cat si pe PNG Air. Dar cum spuneam, totul tine de noroc.
Infrastructura turistica este minima. Nu va asteptati la prea mare lux. Am stat in Port Moresby in cel mai bun hotel din tara, dar in rest, hoteluri sunt fie un pic cam vechi, fie nu prea dotate. In zona Mt. Hagen unde are loc principalul eveniment turistic al tarii si care la mijloc de august vede cei mai multi turisti straini sunt doar cateva pensiuni, bungalow-uri si hoteluri. Adevarul este ca e putin probabil sa fie investitii serioase atata timp cat numarul turistilor este limitat si toti vin buluc pentru cateva zile in august (cand evident, e greu de gasit bilete de avion si locuri de cazare). Nu pot sa spun ca am stat rau, dar, da, se intampla sa nu fie apa, sa nu fie curent electric (perioada destul de limitata, insa, in toate hotelurile in care am stat erau generatoare), asa ca sa nu te duci in Papua in asteptarea vreunui lux oarecare. Doar in capitala. De asemenea, nu te astepta sa gasesti agentii locale pe strada care sa-ti organizeze tururi din principalele orase ad-hoc sau atractii turistice… totul aici se invarte in jurul naturii, satelor si a obiceiurilor si dansurilor traditionale care sunt oferite de trupe de muzica folclorica din zona rurala. Sigur, nu le vei vedea daca te duci de capul tau, intotdeauna trebuie sa folosesti serviciile unor agentii locale contactate in avans, dar pe acestea nu le vei gasi pe strada ca in Thailanda, Bali sau Turcia.
Mai sunt multe de spus, dar voi reveni cu mai multe episoade din calatoria mea prin Papua Noua Guinee in zilele urmatoare.
Imagini Papua Noua Guinee
Sat din Papua Noua Guinee – iarba este impecabil taiata
Chiar si daca ai senzatia ca se va prabusi
Trupe de dans traditional – „sing sing”
Nu, nu a fost lovit in gura – a mestecat betel
Nu conteaza cat de mic esti – trebuie sa muncesti, cari scaunele pentru turistii straini de exemplu
Fetita aceasta a stat drepti la poza cel putin 10 minute, daca nu si mai mult
La fel si dansatorii
Air Niugini, compania de stat aeriana din Papua Noua Guinee
Interiorul cam retro
Camera mea de la hotelul de langa Mt. Hagen. Curata, e ok, dar sa nu va asteptati la lux !
Festivalul din Mt. Hagen
