City Break Plovdiv. Ce sa faci si sa vezi in al doilea oras ca marime al Bulgariei

Distribuie articolul:

Muzeul Etnografic Plovdiv

Dupa cele cateva zile petrecute la Pamporovo, a urmat si o jumatate de zi petrecuta la Plovdiv. Mai fusesem in Plovdiv acum multi, multi ani si mi-aduceam aminte doar de un oras vechi cam prafuit si prabusit si un amifiteatru roman neasteptat de bine intretinut. Si cam atat. Dar era anul 1998 si de atunci, intreaga zona a experimentat extrem de multe schimbari in bine. In 2019, Plovdiv a fost capitala culturala a Europei, si la fel ca si Sibiul in 2007, Plovdivul a folosit fondurile puse la dispozitie pentru a-si schimba complet fata. Astazi, Plovdiv este o capitala culturala a Bulgariei, cu numeroase evenimente si cu un centru vechi destul de bine pus la punct. Nu pot spune ca este 100% perfect, dar este foarte bine reamenajat si un oras care merita vizitat.

De la Pamporovo la Plovdiv, faci cam o ora si jumatate cu masina, asa ca daca te duci la Pamporovo la schi, poti sa renunti o zi la partii si sa dai o fuga pana in oras. De la Bucuresti, faci cam 5 – 6 ore traversand muntii Balcani – ai doua trecatori la dispozitie.

Plovdiv este un stravechi oras, unul dintre cele mai vechi. Se afla pe Valea Marita, raul care strabate una din campiile Bulgariei. Daca te uiti la harta Bulgariei, vei vedea ca tara este “stratificata” – doua “straturi” de munti care se intind de la vest la est (Balcanii in Nord si Rodopi in sud) si doua straturi de campie – una de-a lungul Dunarii si a doua facuta sendvis intre cele doua lanturi muntoase pe valea Maritei. Ei bine, Plovdiv este fix in mijlocul acestei vai roditoare.

Primele semne de locuire de pe stanca pe care s-a dezvoltat Plovdiv-ul sunt de prin mileniul 6 i.Hr. cand triburi pre-indo-europene (deci, cele care au locuit prin Europa inainte de a aparea pe aici stramosii tuturor europenilor de azi cu exceptia bascilor) s-au asezat aici. Plovdivul a fost apoi un oras trac, locuit in special de triburi de bessi (poate cel mai longeviv trib trac, reprezentanti ai lor fiind semnalati pana prin secolul VI – calugari bessi au fondat manastiri in Orientul Apropiat, numarandu-se printre cei care au vietuit si in manastirea Sf. Ecaterina din Sinai. Daca exista vreo sansa ca sa gasim texte in limba traca acolo e, in peninsula Sinai, nu cum sustin toti idiotii la Vatican). Regatul trac a fost ocupat de mai multe ori de persi care incercau sa cucereasca Grecia si intr-un final a venit perioada elenistica – regele macedonean Filip al II-lea, tatal lui Alexandru cel Mare a ocupat regatul trac al odrisizilor si a fondat oficial Plovdiv-ul care timp de mai bine de un mileniu si ceva i-a purtat numele – Philippopolis (in romaneste, ar fi Filipestii de Marita). Distrus de celti care s-au infiltrat la un moment dat in peninsula Balcanica, cucerind in proces si Transilvania de azi, orasul a fost refacut de regele macedonean Filip al V-lea. Asa ca istoricii contesta cine e nasul Philppopolisului – Filip al II-lea sau Filip al V-lea. Dar probabil asta conteaza mai putin.

Orasul a trecut apoi de la o putere la alta – romani, bizantini, bulgari, din nou bizantini, din nou bulgari pentru ca intr-un final, sa devina oras otoman in 1371 dupa celebra batalia de la Marita in urma careia, otomanii au pus un picior foarte ferm pe pamanturile europene (o prima batalie avusese loc tot pe raul Marita cand otomanii au invins o armata formata din sarbi, bulgari, bizantini si cavaleri romani trimisi de voievodul Nicolae Alexandru sau de Vladislav Vlaicu.

Plovdivul a prosperat ca un oras otoman aflat la incrucisarea unor drumuri comerciale prin Balcani. Dupa razboiul din 1877 / 1878 in urma careia Romania si-a obtinut independenta, a reaparut si Bulgaria pe harta Europei. Dar statul noii Bulgarii era complicat – o parte din ea avea un statut semi-independent (era tributar Imperiului Otoman), asa cum avusese si Romania in perioada lui Cuza si la inceptul domniei lui Carol I – principatul bulgar condus de cneazul Alexandru de Battenberg avea capitala la Sofia, dar exista si o Rumelia Rasariteana, o provincie otomana, dar cu statut autonom cu capitala la Plovdiv. Rumelia Rasariteana nu a supravietuit prea mult, ea unindu-se cu Bulgaria in 1885. Unirea a fost o unire personala asa cum a fost cazul Principatelor Romane intre 1859 si 1862 – Rumelia Rasariteana si Principatul Bulgariei erau doua entitati diferite, dar conduse de acelasi principe (care era principe-cneaz in Bulgaria de la Sofia si guvernator in Bulgaria de la Plovdiv). Intr-un final, dupa 23 ani (la bulgari, a durat mai mult), Bulgaria s-a unit definitiv cu Rumelia Rasariteana in 1908 si si-a proclamat independenta deplina.

Dupa 1908, Plovdivul (care avea o majoritate greceasca) a devenit parte a Bulgariei si a fost intotdeauna numarul 2 din spatele Sofiei. Inclusiv in ziua de azi. Dar asta nu inseamna ca nu merita vizitat, dimpotriva.

Am intrat cu masina in orasul vechi dupa ce am reusit sa il conving pe cerberul de la barierea de intrare ca voi locui in hotelul Gallery 37, un hotel boutique absolut superb cu 11 camere aflat in inima orasului vechi, intr-o zona linistita a acestuia, la doi pasi de Amfiteatrul Roman. Pentru ca m-am simtit atat de bine in hotel, am decis sa-i dedic un articol special. Si sa va spun ca insusi directorul micului hotel ne-a facut o tura prin orasul vechi, aratandu-ne unele dintre cele mai faine colturi.

Deci, Plovdivul vechi este cocotat pe o stanca. Pare un loc absolut natural de a fonda un oras – stanca ajuta la aparare, iar la picioarele stancii curge si in ziua de azi raul Marita. Iti dai seama de configuratie cand te urci pe unul din dealurile care domina Plovdivul, acolo unde se afla asa-numitul Turn cu Ceas. De fapt, ca si Roma, in zona Plovdiv se afla nu mai putin de 7 dealuri, dar orasul propriu-zis este construit doar pe unul din ele, mai precis pe o stanca. Pe un alt deal se afla Turnul cu Ceas, altul este “incoronat” de un turn de comunicatii, iar un pic mai departe de statuia soldatului sovietic asa-zis eliberator.

Strazile din orasul vechi sunt un loc minunt de luat la pas. Vechi case ridicate in stilul arhitectural al Renasterii bulgare se insira spectaculos de-a lungul ulitelor pietruite. Se intersecteaza cu vechi ziduri bizantine, dar si cu cladiri noi – langa hotelul nostru, cineva cu multi bani a construit o vila noua, dar care are totusi meritul sa arate interesant, a aparut, cum altfel si o biserica noua in curtea careia se zice ca e cea mai frumoasa panorama din orasul vechi era inchisa). Desigur, amfiteatrul roman perfect restaurat. Acesta a fost construit de imparatul roman Domitian care si-a petrecut o buna perioada de timp in Bulgaria de azi pentru a putea respinge atacurile de jaf ale dacilor de la nord de Dunare, dar a fost distrus cam 3 – 400 ani mai tarziu de hunii lui Attilla. Amfiteatrul a supravietuit sub pamant pentru mai bine de un mileniu si a fost descoperit accidental in timpul unei alunecari de teren in anii 1970. A fost regasit bine pastrat sub aproape 5 metri de pamant si restaurat. Astazi este unul dintre cele mai bine pastrate amfiteatre romane si adaposteste numeroase concerte vara.

Alte cladiri care merita vazute (si vizitate, dar din pacate am fost pe fuga) sunt Muzeul de Etnografie (o cladire absolut superba) si cladirea rosie a Muzeului de Istorie Regionala. Dar mai sunt mai multe mini-palate in stil balcanic. Fiind in ianuarie, numarul de turisti era minuscul, asa ca multe restaurante, cafenele, magazine erau inchise. Dar sunt sigur ca odata ce da coltul ierbii, vechiul Plovdiv capata mult mai multa viata.

Jos, sub stanca, se afla o strada pietonala lunga de mai bine de 1 km pe care se afla numeroase restaurante si magazine. Este locul de promenada preferat al celor din Plovdiv si merita luata la pas atat ziua, cat si noaptea. Se numeste Knyaz Aleksandar I si aici se afla numeroase cladiri din diverse epoci – fie ca e vorba de principala moschee a orasului provenind din perioada otomana langa care se afla urmele stadionului roman – partial descoperit, partial acoperit de alei, dar pe sub care poti cobora si sa descoperi mai mult, cladiri din perioada interbelica sau mostre de brutalism socialist (Bulgaria are mult mai multe astfel de exemple de arhitectura decat noi).

De undeva de langa Moscheea Principala, poti sa urci o alee si sa ajungi in zona gradinii tarului Simeon. In varful gradinii care se revarsa pe unul din dealurile Plovdivului, se afla Turnul cu Ceas. Un turn a existat aici de prin secolul XVII, din perioada otomana, iar actuala cladire dateaza din 1812. In 1883, a fost instalat un ceas adus din Viena care nu mai exista in ziua de azi – in vremea respectiva, turnurile cu ceas erau la moda prin tot Imperiul Otoman – am vazut o gramada – de la Gjirokastra in Albania pana la Jaffa in Palestina.

Am urcat in varful dealului, am ridicat drona si m-am bucurat de niste privelisti superbe. Din pacate, nu te poti urca in turn, dar vorba aceea – “atata s-a putut”. Oricum, te poti bucura de panorama orasului Plovdiv (atat cel istoric, ca si cel modern) si fara sa te urci in turn.

Revenind la strada pietonala, langa ea se afla un mini-cartier de restaurante numit Kapana. Aici sunt restaurantele cele mai cool din oras (un soi de micro-centru vechi bucurestean) si tot aici, am vazut si unele dintre cele mai frumoase picturi-graffitii din Balcani ! Cum am zis, arta este la ea acasa in Plovdiv si am fost inconjurat de arta nu numai pe strazile din Kapana, ulitele din orasul vechi, cat si in camerele din hotelul in care am stat – din Gallery 37 – fiecare camera are o picture a unui artist bulgar cunoscut. Originale !

Am incercat sa mananc la Happy, un lant de restaurante bulgaresc. E un lant la care mancam acum 20 ani cand lucram la Procter si aveam si piata bulgareasca in “grija” si chiar mi-as fi dorit sa vad cum mai e, dar n-a fost sa fie. Era o super coada, dovada ca reteaua continua sa fie foarte populara. Si acum 20 si ceva de ani avea mancare buna si ieftina (atunci, prin anii 1998 – 2002, era chiar aberant de ieftina). Asa ca fiind flamand si frigut afara, am decis sa nu ma alatur cozii, ci sa mananc langa Happy, la restaurantul Gusto de vis-à-vis, unde a picat o pizza foarte buna J.

Am plecat a doua zi dimineata din Plovdiv cu gandul de a ma intoarce. Desi Bulgaria este vizitata in special pentru Litoral si eventual statiunile de schi, sa stiti ca exista orase care merita descoperite in city break-uri. Iar Plovdiv este unul dintre ele. Nu il evitati ! Nu o sa va para rau !