Am calatorit in Afghanistan ! Cum e acolo ? E safe ? Care e treaba cu talibanii ?

Gholghola, Bamiyan, Afghanistan

Ei bine, am ajuns si in Afghanistan. A fost tara nr. 148 pentru mine. Dar nu m-am dus in Afghanistan doar sa bifez o tara. Cum am mai spus, scopul meu nu este sa vad toate tarile lumii. Prefer sa revin in locuri in care am mai fost sau sa vad locuri noi dintr-o tara pe care am mai vizitat-o decat sa alerg disperat sa bifez tari care poate nu-mi spun nimic. De aceea am fost probabil de 11 ori in Thailanda si 6 ori in Nepal de exemplu (si voi merge anul asta a 7-a oara in Nepal) pentru ca imi plac aceste tari, ma simt bine, imi place sa vad ce s-a mai intamplat sau pur si simplu prefer sa ma bucur de locuri pe care le iubesc. Da, evident, mai sunt tari in care n-am fost si vreau sa ma duc. Iar Afghanistanul a fost intotdeauna in fruntea listei. Dar doar acum a dat Allah sa merg. Si am mers.

De ce Afghanistan ? Simplu – este o tara cu atata istorie, atat straveche, cat si mai ales contemporana. O tara atat de nesemnificativa din punct de vedere economic si chiar si al populatiei a ajuns asa de importanta in jocurile geopoitice ale omenirii. Si nu ma refer doar la perioada contemporana, inca din secolul XIX, afghanii au fost cei care cu nonsalanta si incapatanare au stricat jocurile marilor puteri. Au fost inclusi fara sa vrea in Great Game – lupta de expansiune teritoriala in Asia Centrala a rusilor si englezilor. Afghanii astia putini si ramasi cu obiceiuri din epoca feudala i-au batut pe englezi, i-au batut pe rusi, i-au batut pe sovietici si in ultima instanta i-au batut si pe americani care au trebuit sa se retraga cu coada intre picioare in 2021 dupa ce au pierdut mii de oameni si au tocat trilioane de dolari. Evident ca am fost afectat de drama afghanilor, a barbatilor, femeilor, copiilor, mujahedinilor sau civililor care au suferit, au disperat, au plans, au murit in ultima jumatate de secol. Cred ca noi romanii nu am putea rabda nici o saptamana de razboi (desi razboiul bate la usa si rusii au deja planurile facute sa ocupe Bucurestiul), dar afghanii au suferit nu mai putin de 45 ani de razboi aproape neintrerupt. Si doar de acum 2 ani, din 2022, este de fapt pace. De neconceput…

Povestea Afghanistanului este lunga. Ii include pe ahemanizii lui Darius si Cirus, il include pe Alexandru Macedon care a construit nu mai putin de 4 Alexandrii pe teritoriul de azi al Afghanistanului, luand in casatorie o afghana (sincer, il inteleg si de ce, afghanii si afghanele sunt o natie incredibil de frumoasa si foarte expresivi), include civilizatii budiste stralucitoare, il include pe Zoroastru nascut se pare in Balkh, nordul Afghanistanului de azi, il include pe Timur Lenk, dar si pe sangerosul Timur Lenk.

Secolul XX a adus la mijlocul lui un pic de stabilitate. Afghanistanul era regat. In perioada ultimului rege, Zahir Sah (1933 – 1973), in Afghanistan a fost pace. Tara s-a dezvoltat si desi zonele rurale au ramas in continuare in Evul Mediu, iar triburile continuau sa se razboiasca, orasele in frunte cu Kabul au devenit niste metropole moderne si cosmopolite. Daca o sa cautati pe Google imagini cu Kabulul din anii 60 – 70, o sa vedeti femei in fuste scurte si chiar in pantaloni scurti. Nu va inselati insa … fetele in pantaloni scurti band cocktailuri erau fix in centrul Kabulului. Doua strazi mai incolo erau femeile in burkha. Dar cel putin, era pace, erau joburi, drepturile erau relativ respectate, turistii straini umpleau Chicken Street in cautare de hasis sau opium ieftin si suveniruri mai putin ieftine. Kabul era pe hippie trail pe ruta Istanbul – Teheran – Kabul – Kathmandu. Perioada de pace si relativa bunastare s-a intrerupt brusc in 1973 cand regele Zahir Sah aflat in Italia a fost rasturnat de la putere de varul sau Daoud Khan (care ii fusese si prim-ministru). Daoud Khan a proclamat republica si a introdus un partid unic dictatorial (pe vremea monarhiei, Afghanistanul era o democratie, cu Parlament, alegeri, tot ce era modern). Daoud Khan a intrat in conflict atat cu democratii liberali care isi doreau democratie si occidentalism, cat si cu conservatorii care isi doreau un emirat Islamic. A fost rasturnat de la putere in 1978 si asasinat de comunisti. Acestia au preluat puterea la Kabul in urma unei lovituri de stat.

Seful Partidului Comunist, Mohamed Taraki a preluat puterea, dar dupa nici cateva luni (timp in care a introdus schimbari de esenta comunista intr-un Afghanistan in esenta feudal) a intrat in conflict cu nr. 2 – Hafizullah Amin. Rafuiala dintre nr. 1 si nr. 2 s-a terminat in cel mai pur stil afghan – unul dintre ei (in cazul de fata, Amin) a castigat lupta, Taraki a fost ucis, iar toata familia lui extinsa aruncata in puscarie, femeile violate, barbatii care ucisi, care torturati. Amin nu a condus prea mult timp nici el (practic 2 luni) timp in care executiile s-au tinut lant, iar politica lui Amin a pendulat de la pro-americana la pro-rusa. Americanii nu aveau incredere in el datorita faptului ca fusese implicat in asasinarea ambasadorului american la Kabul, iar rusii vedeau cum Amin incearca sa schimbe tabara. De fapt, nici el nu stia ce face. Azi se intalnea cu unii din liderii anti-comunisti Gulbuddin Hekmatiyar (un alt personaj fascinant care inca supravietuieste si a fost unul din macelarii razboiului civil – astazi incearca sa intre in gratiile talibanilor), maine proclama noi masuri comuniste.

Rusii simteau cum Afghanistanul se scurge si ei pierd controlul, asa ca aproape senilul Brejnev a luat o decizie care a batut un cui (unii zic ca aproape o duzina de cuie) in cosciugul maretei Uniuni Sovietice – trupele rusesti au intrat in Afghanistan in fatidica zi de 24 decembrie 1979. Amin a fost ucis de trupele sovietice, in locul lui fiind impus un politician comunist, dar mai moderat si loial pana in maduva oaselor Moscovei. Numele lui este Babrak Karmal. Acesta a prezidat carnagiul din razboiul cu rusii, dar a avut un final mai pasnic decat majoritatea liderilor afghani – a fost retras de Gorbaciov la Moscova in 1986. A mai trait in liniste inca 10 ani dupa ce a incercat la un moment dat sa revina.

A urmat un razboi de 10 ani – din 1979 pana in 1989 (cand intr-un final, Gorbaciov a retras infranta glorioasa Armata Rosie), mujahedinii afghani puternic sustinuti de SUA, Pakistan si Arabia Saudita au luptat intr-un razboi sangeros contra rusilor. Milioane de refugiati au fugit in Pakistan si Iran, iar mii de sate au fost rase de pe fata pamantului. Aproape 3 milioane de afghani au murit (dintr-o populatie de 13 milioane in 1979 – ca idee, astazi, populatia Afghanistanului este de circa 41 milioane !), iar tara a fost distrusa.

Alungarea rusilor nu a dus insa la pace. Toti liderii factiunilor mujahedine s-au luat la lupta intre ei. Plus comunistii. Multe armate private erau constituite pe criterii etnice: legendarul Ahmad Sah Massoud, leul din Panjshir conducea tajicii, generalul Abdul Dostum conducea armata uzbeca – cea mai faimoasa declaratie a lui a fost “nu ne vom supune vreunui guvern care interzice muzica si whiskey-ul” – era vorba de talibani, iar Abdul Mazari ii conducea pe hazara, un popor de origine mongolo-turco-iraniana (arata a chinezi), vorbitori de o limba persana si de religie shiita care au suferit numeroase masacre in ultimele secole (mai bine de jumatate dintre ei au fost ucisi in secolul XIX de unul din regii Afghanistanului). Pe langa acestia, au mai existat numerosi lideri militari locali, Hekmatyar, Rabbani si altii. La un moment dat, cel putin 12 armate se luptau pentru putere, iar Kabulul era bombardat de nu mai putin de 3 trupe.

In aceasta catastrofa umanitara, sociala, politica, cum vreti sa-i ziceti au aparut celebrii talibani. “Taliban” inseamna “student” si la inceput acestia au fost studenti la diverse scoli coranice din sudul Afghanistanului si din Pakistan. Pakistanul era mult prea enervat de razboiul continuu de la granitele vestice, iar talibanii pareau baieti seriosi. Si chiar au fost. Sub conducerea Mulllahului Omar din Kandahar (oras din sud, centrul miscarii talibane si considerat cel mai conservator oras al tarii), armata talbana a aparut din neant (si din laboratoarele serviciilor secrete pakistaneze) in 1994 si in mai putin de doi ani a facut ordine – talibanii au spulberat toate armatele care disputau razboiul civil, l-au impuscat pe Najibullah, ultimul lider comunist al tarii care se refugiase in sediul ONU din Kabul timp de 4 ani si au preluat controlul, instituind Emiratul Islamic Afghanistan. Talibanii controlau de fapt „doar” 90% din tara, exceptand coltul de nord-est unde Ahmad Shah Massoud, leul din Panjshir a reusit sa-i respinga si sa reziste in fruntea armatei tajice.

Dupa ani si ani de razboi si distrugere, Afghanistanul in fine respira usurat. Razboiul era izolat in nord-est, dar in rest, era pace. Dar ce pace … Afghanistanul a trecut la un stat islamic pur si dur – s-a interzis invatamantul laic, femeile au pierdut dreptul la educatie si munca, barbatii erau obligati sa poarte barba, au fost inchise nu doar cinematografele si teatrele, ci si televiziunea, iar orice problema de la un pod luat de ape pana la vreo epidemie de poliomelita se rezolva doar prin rugaciuni la moschee. Cartile, muzica, fotografiile au fost interzise. Femeile nu mai aveau voie sa iasa din casa decat alaturi de tata, frate sau sot si obligatoriu imbracate in burkha. Bacha bazi a fost interzis, iar cei care mai practicau erau spanzurati instantaneu (e un obicei milenar prin care baietei erau cumparati si apoi imbracati ca fete, dansau ca si fetele si erau folositi ca si sclavi sexuali – o practica frecventa in Asia Centrala pana la sosirea rusilor si in Afghanistan pana la sosirea talibanilor). Afghanistanul revenea in Evul Mediu. In zonele rurale, posibil ca nu s-a simtit o prea mare diferenta, in schimb orasele si elitele au fost sever lovite. In plus, tara a fost inchisa complet.

Si poate lucrurile ar fi ramas asa, cam toata lumea din jurul tarii era multumita ca haosul s-a terminat, iar marile puteri chiar nu erau interesate de zona daca nu ar fi existat un oarecare Osama bin Laden si organizatia sa Al-Qaida. Osama nu era afghan, era saudit. De fapt, tatal sau a fost un oarecare emigrant mort de foame din Yemen, dar care din hamal in portul Jeddah a devenit unul dintre cei mai bogati oameni ai Arabiei Saudite – multi-miliardar. Osama insa dupa o perioada de bauturi, femei si droguri prin liberalul Liban si-a gasit menirea, luptand alaturi de afghani contra rusilor. Dupa alungarea rusilor, i-a ajutat pe talibani si a devenit un oaspete de seama al acestora. Daca talibanii nu au avut nici un interes in exportarea sistemului lor politic (ei chiar stau in banca lor, nu se baga prin alte tari), in schimb Osama a decis sa se ia in piept cu necredinciosii si sa se bata cu America. A urmat 11 Septembrie 2001.

Nu a durat prea mult pana ca SUA sa afle ca in spatele socantelor atacuri atat de minutios planificate si coordonate se afla Osama. La cateva ore, George Bush jr. le-a cerut talibanilor sa-l predea pe Osama si gasca lui. Bush jr. nu citise prea multe la viata lui, asa ca nu aflase ca pentru un pashtun un oaspete este un lucru sacru si trebuie sa-ti dai si viata pentru a-l apara. Si chiar asta a fost raspunsul talibanilor. Nu l-au dat pe Osama nici cu perspectiva extrem de probabil sa fie ucisi de cea mai mare alianta militara din istoria omenirii. Trupele americane si NATO au intrat in forta si impreuna cu Alianta Nordului care inca rezistase in zonele tajice i-au spulberat pe talibani. Tara se transforma intr-o Republica Islamica condusa de americani, dar care s-a dovedit sa fie un fiasco economic, social si politic, prabusindu-se intr-un ocean de coruptie si scandaluri fara termen de comparatie.

Dupa moartea fondatorului, Mullahul Omar si pierderea puterii, dupa ce zeci de mii de talibani au fost executati, supravietuitorii s-au regrupat in zonele montane izolate si, evident, in Pakistan. Si au revenit in forta, creand o forta de guerilla care a dus la mii de victime intre soldatii occidentali veniti sa civilizeze si democratizeze Afghanistanul. Dupa cheltuirea a 2,3 trilioane de dolari doar de catre SUA si 240.000 morti, americanii au decis sa se retraga. Acordurile de la Doha au spus in esenta ca americanii (si occidentalii in general) se retrag, iar talibanii promit ca nu se vor implica in alte tari si nici nu vor sprijini forte care ataca dincolo de fruntariile Afghanistanului. Pana una alta, s-au tinut de cuvant si unii si altii – americanii s-au retras in haos, iar talibanii nu s-au mai implicat in nici o alta miscare islamica din vreo alta tara a lumii. In plus, chiar i-a distrus pe cei de la ISIS care sustin un califat Islamic global si opereaza din Rusia pana in Somalia, iar cand o drona americana l-a ucis in mijlocul Kabului pe Ayman al-Zawahiri, adjunctul si urmasul lui Osama bin Laden la conducerea aproapei defunctei Al-Qaeda, talibanii au uitat sa dea pana si un comunicat de presa de protest. E posibil ca talibanii nu numai ca se uitau in alta parte, ci chiar si le-au indicat americanilor unde este al-Zawahiri – evident la schimb cu informatii despre ISIS.

Cum este acum Afghanistanul la 3 ani de la retragerea precipitata a trupelor americane si caderea spectaculoasa a statului afghan care a fost construit cu migala timp de 2 decenii ? In primul rand este pace.

Pentru prima oara dupa 1978, poti merge linistit cu masina sau camionul in orice colt de tara fara sa mai fi atacat de vreo militie locala, de vreo armata particulara sau de vreun bandit. Intr-o tara care a atins culmi nebanuite ale coruptiei (jumatate din armata Republicii Islamice se afla doar in scripte, nu a existat niciodata, iar banii de solda erau in conturile ofiterilor ca sa citez cel mai faimos exemplu), regimul taliban este pur si simplu incoruptibil. Cand l-am intrebat pe ghidul local daca vreo 20 dolari pusi undeva bine ne-ar ajuta sa intram intr-un loc interzis, mi-a zis ca nici in gand sa nu iau metoda asta in considerare. Mai degraba pot merge nud prin mijlocul Kabulului, pot fi mai degraba iertat decat sa dau spaga la vreun taliban. Regimul Taliban 2.0 este undeva mai putin habotnic decat cel din 1996 – 2001 (Taliban 1.0). Televiziunea este permisa (inclusiv o televiziune de stiri de opozitie), femeile nu sunt obligate sa poarte toate burkha, fotografiile sunt premise (chiar si talibanii sunt niste maestrii ai selfie-urilor), Facebook, Instagramul, Tiktok-ul, etc, sunt la liber, problemele administrative ale tarii nu mai sunt rezolvate in exclusivitate de Allah, iar ministrii cer un mai mare accent pe invatamantul “stiintific” (complet interzis in perioada Taliban 1.0).

Pe de alta parte, economia este tandari, in urma retragerii tuturor investitiilor straine, a ONG-urilor, a confiscarii rezervelor de stat si a faptului ca regimul nu este recunoscut de absolut nimeni, nici macar de Pakistan sau Iran (doar rusii par sa le faca ceva curte talibanilor). Drepturile femeilor au fost in mare parte abolite – nu mai au voie sa munceasca exceptand cateva joburi unde trebuie femei (cum ar fi invatamantul pentru fete, medicina pentru femei si cele cateva femei care lucreaza in aeroporturi sau puncte de trecere a frontierei la controlul corporal). Fetele peste 12 ani (clasa VI) nu mai au voie sa urmeze cursurile de invatamant de orice fel – autoritatile tot promit ca poate, ca se va da drumul hai pana la clasa VIII sau chiar si liceu, dar nu s-a luat nici o decizie. E drept, purtatul burkhei este “recomandata” si nu chiar obligatorie. Dar, sincer vorbind, aceste lucruri erau normale in cam tot Afghanistanul (doar 10% dintre femei sunt alfabetizate, chiar si dupa 20 ani de democratie americana). Sincer vorbind, pentru imensa majoritate a femeilor din Afghanistan, revenirea talibanilor nu a insemnat nici o diferenta. Nici n-au simtit vreo schimbare sau vreo pierdere a drepturilor.

In schimb, talibanii au interzis cu strasnicie nu numai practica bacha bazi pe care am mentionat-o mai sus (intr-un final s-a considerat ca sexul cu baietei este homosexualitate si asta se pedepseste cu moartea in Emiratul Islamic), ci si cea prin care un cap de familie putea sa scape de datorii daca isi ceda una sau doua fiice creditorului (de obicei, fetite sub 10 ani care erau apoi folosite ca servitoare si sclave sexuale). Pe de alta parte, a fost reintrodusa pedeapsa cu lapidarea pentru femeile care fac sex in afara casatoriei.

Daca economia este tandari, salariul mediu este 150 dolari pe luna, iar foametea face ravagii, exista totusi o ramura care prospera. Surprinzator, acesta este turismul.

La initiativa guvernului interimar de la Kabul si cu acceptul emirului misterios de la Kandahar (conducatorul absolut al emiratului se afla la Kandahar, orasul de unde a inceput miscarea talibana. Se cunoaste ca il cheama Hibatullah Alhundzada, dar figura lui nu prea este cunoscuta, nu a aparut niciodata la televizor, iar prezenta sa digitala este nula – dintotdeauna, ordinele lui sunt scrise pe hartie si transmise prin curieri inclusiv azi cand talibanii detin puterea absoluta in tara). Singura lui poza cunoscuta este una din 1990 cand si-a facut pasaport. Nu se cunoaste cand s-a nascut, dar se presupune ca are peste 70 ani. De fapt, nici nu se stie daca mai e in viata – antecedentele ar putea sa intareasca zvonurile, precedesorul sau, mullahul Omar, primul emir al Afghanistanului din anii 90 a fost anuntat mort la vreo 2 sau 3 ani dupa moartea reala. In aceasta perioada el a “semnat” numeroase decizii si ordine.

Dar sa revenim la turism. In urma “foamei”de bani ai regimului, cuiva i-a venit ideea – ce-ar fi sa dam drumul turistilor straini in tara. Evident, controlati, verificati, imbracati corespunzator. Dar sa le dam drumul.

Si, absolut socant pentru multi, Afghanistanul a inceput sa emita vize de turism pe banda rulanta fara invitatie, fara nimic. Apari la ambasada din Islamabad sau consulatele din Peshwar sau Dubai si primesti viza de obicei in cateva ore. Platesti 100 dolari si asta e. Citeam relatari de la primii turisti straini in Afghanistanul Taliban ca chiar erau invitati la masa sau cel putin la ceai de consuli care zambeau si le urau vacanta placuta in … Emiratul Islamic Afghanistan. In cazul nostru (nu am fost singur, am fost 7 in total in primul tur organizat vreodata de o agentie de turism din Romania in Afghanistan), am luat viza de la Ambasada Afghanistanului de la Sofia. Da, exista o astfel de ambasada in Bulgaria ! Procesul a durat cateva zile, pasapoartele au fost trimise prin curier (in prealabil au fost trimise formularele completate on-line plus invitatia de la agentia de turism partenera din Afghanistan, asa, pentru mai multa siguranta) si pasapoartele au revenit la Bucuresti cu vizele de rigoare in cateva zile !

Cum am ajuns in Afghanistan ? Din nou, e relativ simplu. Daca calatoresti din Romania, cel mai usor este sa zbori cu Fly Dubai, evident, via Dubai. Fly Dubai opereaza 3 zboruri pe zi la Bucuresti si 2 la Kabul. Daca ti se pare complicat sa trimiti pasapoartele prin curier la Sofia, poti zbura la Dubai, stai cateva zile acolo si dai o fuga pe la consulatul afghan pentru viza. Apoi zbori la Kabul. Simplu ca buna ziua.

In cazul meu, am venit din Pakistan pentru ca fusesem in vizita si in aceasta tara. In principiu, trebuia sa zburam cu avionul de la Islamabad la Kabul, dar fiind fix ziua de Eid (ziua in care se sarbatoreste sfarsitul Ramadanului si e cam ca Pastele la noi, toata lumea se intoarce acasa la familie sa sarbatoreasca cu mama, tata, fratii, surorile si tot neamu’), zborul a fost anulat. Asa ca am plecat cu microbuzul pana la granita de la Torkham strabatand legendarul Khyber Pass. Daca iesirea din Pakistan a fost un scandal intreg (cica nu aveam voie sa scoatem mai mult de 1000 dolari cash din tara, pana la urma dupa multe discutii si lamentari, problema a fost rezolvata printr-o bancnota de 100 dolari uitata intr-un pasaport), sosirea in Afghanistan a fost cea mai relaxata posibil.

Dupa controlul de bagaje si corporal foarte scurt si putin amanuntit, am fost intampinati cu voiosie de ofiterii talibani care ne-au completat datele in tot soiul de registre (registrele, xeroxurile si hartiile sunt la mare pretuire in Afghanistan, iar birourile oficialilor aduc cu cele din anii 80 de la noi) si s-au pozat cu rabdare cu toata lumea. I-am putut poza din toate unghiurile, s-au pozat cu toti si cu fiecare in parte, au facut complimente (mie mi-au spus ca arat ca un musulman – da, asta e un compliment daca nu v-ati prins. “Ce religie ai ?” “Crestin”. “Si nu vrei sa treci la Islam ?” a venit oferta neastepatata. Eram sa zic ca sunt deschis la o oferta avantajoasa, dar m-am abtinut. Am replicat ca o voi lua in considerare).

Dupa stampilarea viguroasa a pasapoartelor si completarea de registre, am fost intampinati de schimbatorii de valuta care erau cu zecile – desi cred ca in ziua de Eid am fost singurii care am trecut pe aici. Rata de schimb era unica (71 afghani la dolar), totul facut rapid si eficient. Ce e interesant este ca de cand talibanii au interzis folosirea dolarilor in Afghanistan (actualmente, doar in anumite magazine de suveniruri poti plati cu dolari, in rest, doar cu moneda locala numita “afghans”), moneda nationala s-a intarit. Inteleg ca erau cam 75 – 80 afghani la dolar spre sfarsitul perioadei “americane”, apoi in haosul retragerii, ar fi sarit la mult, si dupa venirea talibanilor si interzicerea tranzactiilor in dolari, afghanul s-ar fi intarit neasteptat de mult. Dar si asa, preturile sunt cu adevarat minuscule. Cum ziceam, economia este tandari.

Nu ne-am simtit in nesiguranta in Afghanistan. Nici o secunda. Daca pana in 2021 nu puteai iesi nici pe strada in centrul Kabulului fara riscul de a fi impuscat sau aruncat in aer, acum este safe. Mi se pare ca cel mai mare risc este sa fi spulberat de vreun camion care conduce ca nebunul, decat de vreo rafala de mitraliera sau atentat cu bomba. Pentru multi, suna extrem de ciudat, dar ISIS (“Califatul Islamic”) este si a fost dintotdeauna in razboi cu talibanii – inclusiv cand ei luptau contra americanilor, au existat numeroase conflicte sangeroase intre ISIS si talibani. Teoretic, motivatia este de natura religioasa si de interpretare a Islamului (ISIS sunt salafiti, talibanii sunt deobandi). Nu intru in detaliile celor doua interpretari ale islamului, pentru ca diferentele sunt minuscule. Practic, este un razboi politic, o confruntare intre doua partide pentru putere. O alta diferenta majora este ca ISIS-ul este internationalist, ei vor sa introduca un Califat Islamic in toata lumea islamica pentru a crea un stat unic islamic guvernat de Koran, pe cand talibanii isi restrang eforturile la Afghanistan si maxim la acea parte din Pakistan locuita in majoritate de pashtuni. Razboiul dintre talibani si ISIS a atins apogeul in 2022, imediat dupa victoria talibanilor, anul fiind marcat de sute de atentate sangeroase instrumentate de ISIS, dar pana la finalul anului (se pare ca si cu ajutorul americanilor), talibanii au spulberat imensa majoritate a celulelor ISIS. Mai exista risc de atentate ? Sigur ca mai exista, dar in 2024 au fost doar 2 – un atentator sinucigas s-a aruncat in aer in fata unei banci din Kandahar cand talibanii isi ridicau salariile – au fost 21 morti si un atac la o moschee shiita in urma careia s-au inregistrat 1 mort si 3 raniti. Cum ziceam, riscul nr. 1 este sa fi afectat de un accident rutier (chiar si riscul de a sfarsi intr-un accident rutier in Romania e mai mare decat riscul de a vizita Afghanistanul)

E important de subliniat ca afghanii nu sunt omogeni din punct de vedere national – cea mai mare comunitate este formata din pashtuni (un popor arian vorbitor de o limba est-persana) – circa 40 – 45%. Acestia formeaza o majoritate absoluta si in statul KPK din Pakistan (cu capitala la Peshawar). Acestia sunt urmati de tajici – circa 25% (tot o populatie vorbitoare de o alta limba persana, mai degraba vest-iraniana, ca idee, in Afghanistan traiesc mult mai multi tajici decat in Tajikistan), de hazara – 10% (o populatie tot de limba est-persana, dar care genetic sunt un mix de mongoli, turcici si persi, cu niste fete mult mai mongoloide), Uzbeci – 8% (populatie turcica si genetic mongoloida) si altele – baluci, turkmeni, nuristani, etc.  Ei bine, cam 90% dintre talibani sunt pashtuni, asa ca in doctrina talibana se regasesc nu numai elementele islamice, ci si de nationalism pashtun, iar ideea reunirii tuturor pashtunilor intr-un singur stat este o idee centrala pentru miscarea talibana – ca idee, in Afghanistanul unde ei reprezinta majoritatea traiesc 18 milioane de pashtuni, iar in Pakistan sunt nu mai putin de 40 milioane pashtuni, in special in vest, pe granita cu Afghanistanul. Despartirea lor este datorata englezilor care au ocupat o parte din zonele locuite de pashtuni – dar nu au putut intra in Afghanistanul de azi, fiind invinsi)

Si uite asa, luat incet incet de povesti si puneri in tema, am scris mult, poate prea mult. Promit sa revin cu un serial complet despre ce am vazut, trait si simtit in cele 7 zile de vizitat Afghanistanul. Sunt extrem de multe lucruri de vazut si impartasit. Este o tara ca nicaieri, dar oamenii sunt extrem de primitori si frumosi – teribil de frumosi – pot sa ma refer la barbati pentru ca nu am vazut prea multe femei – dar acelea cateva femei pe care le-am vazut fara burkha erau si ele incredibil de frumoase. Mancarea a fost absolut fabuloasa (fie cand am mancat in niste restaurante care ar fi facut cinste unor capitale europene sau la vreun local pe jos), nu stiu, avea gust… Merele din Bamiyan au fost cu adevarat fabuloase, nu am mai mancat mere mai bune din copilarie. Si nu stiu, sentimentul acela de fronda ca te afli intr-un taram interzis, care de fapt te surprinde ca nu mai e interzis, dimpotriva, permis si neasteptat de deschis.

E mult de spus, e mult de povestit. Dar promit sa o fac. Cat pot de mult. Dupa ce ma voi intoarce din Peru 🙂

Nota:

Am fost in Afghanistan impreuna cu mai multi calatori intr-un circuit organizat impreuna cu Explore Travel. Din cate stiu, acesta a fost unicul circuit organizat vreodata de o agentie romaneasca in Afghanistan si deja sunt destui prieteni care vor sa mearga la anul. Evident, din cei care nu au ajuns anul acesta 🙂

Imagini Afghanistan

Legendarul Khyber Pass in drum spre Afghanistan

Welcome to Afghanistan

Si cu seful de la vama

Drumul spre Kabul este pur si simplu fabulos !

Acesta este noul steag al Afghanistanului (nerecunoscut international). Este crezul musulman (shahada) care trebuie recitata la fiecare slujba – „Nu exista alt zeu decat Dumnezeu, iar Mohamed este mesagerul Lui”

Multi talibani accepta sa se pozeze cu placere

Streets of Kabul

O copie a Moscheeii Al-Aqsa din Ierusalim

Supermarket din Kabul la prima ora a diminetii cand angajatii iau micul dejun

Cina la Kabul

Acei senzationali munti ai Afghanistanului

Nisele in care au fost statuile lui Buda din Bamiyan. Poza este facuta din balconul camerei mele de hotel

Bamiyan, un oras cu atatea urme istorice

Aici s-a aflat un imens Buda. Pana in 2001

Wonderful Afghanistan

Oh, da !

Ca tot vorbeam de camera hotelului din Bamiyan – cam asa arata

Chill pe lac in Band’e Amir

Urmele razboiului ruso-afghan. Tanc sovietic ramas prin Afghanistan

Si un alt tanc rusesc ramas amintire

Afghanistan – tara lapis lazuli

Locanicii intotdeauna gata de poze

Si de zambete

Copii din comunitatea hazara

Daca ninge, altfel nu treci trecatorile 🙂