Distribuie articolul:

Piata centrala din Rothenburg. Dar merita sa vizitezi si Bamberg sau Coburg

Germania are o gramada, cu adevarat o gramada de orasele absolut superbe. Asta si pentru ca timp de secole, Germania a fost impartita in zeci, chiar sute de micro-state conduse de diverse capete incoronate – principi, duci, marchizi, episcopi, etc. Se pare ca la un moment dat prin secolul XVIII, au existat intre 294 si 348 state germane mai mult sau mai putin independente. In consecinta, cu atatea capete incoronate, trebuiau sa exista si palate care sa ii gazduiasca ca doar nu erau sa stea la bloc. Si pe langa ei, orase cu negustori, cu artizani, cu artisti pentru ca asa era la moda in Germania – fiecare monarh sa incurajeze si sa finanteze artele. Asa ca in urma lor au ramas sute, poate chiar mii de localitati absolut fabuloase. Unele au fost distruse in luptele din al doilea razboi mondial, dar majoritatea au fost refacute la gloria de odinioara.

Ei bine, cand m-am apucat sa-mi fac planurile pentru ce sa fac in Germania in excursia de asta-vara, stiam ca mai intai voi vedea duo-ul est-german Leipzig – Dresden si ca apoi ma voi muta la Nurnberg pana la final. Evident, data de 26 iunie era fixa pentru a merge la meciul Romania – Slovacia la Frankfurt, evident, imi trebuia o zi, poate doua pentru Nurnberg, dar celelalte zile erau deschise. Unde sa ma duc ? Am cautat atat in good old style, citind Lonely Planet, cat si pe bloguri de calatorie si evident, m-am ales cu o avalansa de recomandari – Munchen, Wurzburg, Bayreuth, Regensburg, Bamberg, Coburg, Rothenburg a.b. Tauber, Erlangen, Berching, chiar si Frankfurt, de ce nu. Astea la prima vedere. As fi putut sta si 2 saptamani si sigur nu ma plictiseam. Dar trebuia sa fac niste alegeri. Si dupa ce am citit una, alta, am decis sa ma limitez la 3 orase: Bamberg, Coburg si Rothenburg ob der Tauber. Si nu mi-a parut rau. Nu stiu daca altele m-ar fi incantat mai mult, cert este ca aceste 3 orasele m-au incantat. Asa ca m-am gandit sa vi le recomand.

Bamberg

Bamberg este undeva la 60 km nord de Nurnberg, cu trenuri dese si ajungi in mai putin de o ora. Construit pe niste dealuri, evident sapte dealuri ca in cazul altor orase celebre, oraselul este in mare parte sit UNESCO si o comoara medievala. Bamberg este faimos nu numai pentru orasul vechi medieval, ci si pentru primaria ei construita straniu pe o insula partial artificiala in mijlocul raului care strabate orasul, dar si pentru … berea ei afumata, o specialitate a Bambergului. Sa nu credeti ca berea afumata de Bamberg este asa, un hobby. La o populatia de circa 70,000 locuitori sunt nu mai putin de 10 berarii care fac astfel de bere. Am gustat si eu, nu pot sa zic ca m-a dat pe spate. Cred ca e din aceeasi familie cu slana bine afumata, doar ca e lichida :).

Bamberg a fost un stat episcopal, conducatorul micro-statului fiind un episcop, si nu un monarh. Asta nu insemna ca era un regim prea prietenos si cucernic – atunci cand prelatii ajung la putere, in general sunt regimuri de dictatura crunta. Una dintre cladirile etalon ale orasului este Primaria Veche construita in 1462 (in anul in care Vlad Tepes s-a batut cu sultanul Mohamed) care arata cumva ca o corabie esuata pe o insula construita artificial. Se spune ca localnicii ar fi vrut sa construiasca o primarie care sa le conduca urbea, asa ca au cerut o bucata de pamant episcopului. Acesta a spus – pas, ce va trebuie voua asa ceva, va duceti la biserica, va rugati si Dumnezeu va va indruma, asa ca localnicii au construit primaria pe … rau. Este o cladire absolut superba si in plus unica – exteriorul este pictat, iar in interior acum este un mic muzeu (primaria s-a mutat in alta parte).

De la gara pana in centrul orasului nu este chiar departe, o poti lua linistit pe jos. Exista chiar si un mini-mall langa gara de unde iti poti cumpara apa pentru excursia de peste zi.

Apoi, treci pe langa o mica piateta unde se afla o biserica si, intr-un final ajungi la Primarie. Merita sa o admiri din toate partile, este o cladire unica. Odata ce treci prin Primarie, pe malul celalalt al raului Reignitz este orasul vechi – cu cateva stradute alambicate, cladiri frumoase si colorate, cu magazine destinate turistilor si evident, restaurante si baruri care ofera si celebra bere afumata de Bamberg.

Dupa ce treci prin acest oras fost al negustorilor, urci pe deal, acolo unde se afla puterea politica. Principala piata a orasului se afla intre Domul din Bamberg si Neue Residenz, palatul somptuos al episcopilor-principi de Bamberg. Neue Residenz este un palat regal in toata regula, construit in mai multe stiluri cunoscute pentru bogatia lor (de la renascentist la baroc) si in timpul vizitei prin el, m-a facut sa ma gandesc ca intotdeauna liderii bisericii au trait o viata somptuoasa indiferent daca erau catolici sau ortodocsi. La protestanti, a fost mult mai multa decenta. Am vizitat palatul si nu pot sa nu recunosc ca nu m-au impresionat imensele Sali de Stat Imperiale – cu fresce de pe la 1700… Langa palat se afla o gradina absolut minunata cu trandafiri (intrarea gratuita) de unde ai o panorama asupra orasului. Biletul de intrare: 6 euro in iunie 2024 pentru palat.

Si tot vorbeam de panorame, nu aceasta e cea mai frumoasa. Cum am zis, Bamberg este intr-o zona cu dealuri, asa ca langa Neue Residenz se afla un deal inca si mai inalt, incoronat, de, evident intr-un oras episcopal, o biserica ! Dar pana acolo, nu trebuie sa ratezi sa intri in Domul din Bamberg, o imensa biserica in stil gotic unde la loc de cinste se afla mormintele ctitorilor – imparatul roman de natiune germana Heinrich II si nevasta sa, Kunigunde. Domul este special si prin faptul ca aici se afla si singurul mormant al unui Papa de la nord de Alpi – e vorba de mormantul papei Clement II. Nu e nevoie sa fi foarte perspicace sa iti dai seama ca Clement II a fost un papa german si a fost episcop de Bamberg. Nu a condus Biserica Catolica decat 1 an (1046 – 1047), dar a ramas in istorie. In calitate de episcop de Bamberg, l-a intovarasit pe imparatul Heinrich III la Roma unde acesta a facut ordine in razboiul civil dintre papi – i-a dat afara pe toti cei 3 papi care se certau pe tronul Sfantului Petru si l-a pus pe favoritul sau adus din Bamberg. Acesta i-a returnat favorul si l-a incoronat drept imparat. Desi a fost papa doar 1 an, a reusit sa dea o lege impotriva obiceiului de a vinde pozitiile de conducere in cadrul Bisericii Catolice. Evident, asta nu a tinut mult, dovada aparitia Reformei cateva secole mai tarziu care taman obiceiuri de genul asta a contestat. Clement al II-lea a murit datorita otravirii (confirmarea stiintifica a venit doar 1000 ani mai tarziu, in secolul XX) si a cerut sa fie ingropat in Bambergul sau iubit. Ce trebuie sa spun este ca el a detinut simultan pozitia de Papa, dar si de episcop de Bamberg – nu a renuntat desi era in contradictie cu reglementarile Bisericii.

Sa revin – sus, in varful dealului adiacent se afla manastirea Sf. Michael. Fosta manastire si apoi casa de batrani, acum, in vara anului 2024 era in plin proces de reconstructie, era un santier. In schimb, restaurantul din curte era deschis, iar cea mai completa panorama a orasului de aici se vede :).

Coburg

Cand am ajuns in oraselul acesta de 40,000 locuitori (acum in 2024 !), fosta capitala a unuia dintre micro-statele germane, am stat sa ma gandesc – cum Dumnezeule statul asta complet nesemnificativ a dat monarhi care sa ocupe tronurile Belgiei, Danemarcei, Portugaliei, Suediei, Bulgariei, Rusiei si reusita maxima – tronul Marii Britanii – Albert de Saxa-Coburg-Gotha nascut in Coburg a fost sotul Reginei Victoria a Marii Britanii, punand bazele actualei dinastii a Marii Britanii. Regina Victoria provenea din casa de Hanover (un alt stat germanic), dar sotul ei a venit din Coburg. Desi Albert nu a fost rege, ci doar print-consort, oficial, numele copiilor lor au fost stabilite dupa tata (chiar daca acesta nu a fost Rege) – asa ca urmasul reginei Victoria, regele Eduard VII care a urcat pe tron pe 1901 era Edward of Saxa-Coburg-Gotha, iar dinastia care a condus Marea Britanie s-a schimbat din dinastia de Hannover in dinastia de Saxa-Coburg-Gotha. Doar pentru 16 ani, pentru ca In 1917, in plin razboi impotriva nemtilor, monarhia britanica a renuntat la numele de familie german, schimbandu-si numele in Windsor (care este si in ziua de azi). La fel si dinastia Hohenzollern-Sigmaringen si-a schimbat numele in “de Romania” din aceleasi considerente in 1916 (ma rog, Regele Ferdinand Intregitorul a si fost dat afara de familie dupa ce a declarat razboi Germaniei). Mai aproape de noi, la sud de Dunare, dinastia bulgara care a condus Bulgaria spre independenta era tot Saxa-Coburg-Gotha (ultimul rege al Bulgariei, Simeon de Saxa-Coburg-Gotha a ajuns prim-ministru dupa eliberarea de sub comunism).

Ei bine, pe langa familia regala, Coburg mai are o reputatie e drept cam stranie – este capitala europeana a … SAMBA ! Da, cel mai mare festival de samba din Europa are loc in acest orasel german, in fiecare an venind cele mai tari formatii de samba din Europa si, evident, multi oaspeti din Brazilia pentru a pune Coburgul pe jar J. Inaugurat in 1992 (ma mir cui i-a venit ideea), astazi atrage nu mai putin de 200.000 de participanti in cautarea de inedit. Coburg – capitala samba alaturi de Rio de Janeiro !

Ca si Bamberg, Coburg are si el o parte veche – poate cladirile nu sunt la fel de medievale ca in Bamberg, dar, indiscutabil, exista cladiri de sute de ani. Dar orasul nu este chiar o feerie medievala, cladirile mai ales cele de pe strada principala pietonala sunt indiscutabil noi. Eroul Coburgului este indiscutabil Albert de Saxa-Coburg-Gotha, sotul Reginei Victoria si fondatorul actualei dinastii britanice. Statuia sa impodobeste principala piata a orasului.

Un oras de importanta asta regala nu poate sa nu aibe decat 2 palate – unul in oras, castelul Ehrenburg, un castel demn de o familie regala atat de renumita si locul unde Albert si-a petrecut copilaria. Inutil sa spun ca in interiorul castelului, totul se invarte in jurul lui Albert (al carui portret troneaza inca de la intrare, alaturi de desigur, ilustra Victoria). Si aici exista o sala imensa superba – Sala Gigantilor. Din pacate si de neinteles, aici nu ai voie de pozat si ghida era cu ochii pe tine ca pe butelie. Dar, sala este cu adevarat magnifica.

De aici, de la palat, poti urca pe un mic deal de unde poti avea panorama palatului si a acoperisurilor orasului si daca simti nevoia, poti sa faci o mica drumetie pe deal spre principalul castel al Coburgului – Vestel. Acesta este mai degraba o fortareata, este evident construita inaintea castelului Ehrenburg si este cocotat pe un deal verde, plin de vegetatie. Este unul din acele castele ca in basmele copilariei. Fara sa fie la fel de bogat ornat ca cel din oras, si aici ai parte de atmosfera regala, dar mai de demult. Daca Albert este eroul castelului “de jos”, aici dai de celebrul reformator Martin Luther, omul care a schimbat istoria omenirii. Intr-o perioada de restriste cand era “vanat”, s-a refugiat aici (dinastia locala a trecut la protestantism) si a locuit in Vestel. O camera cu un birou si un pat foarte modest, fix dupa asemanarea ideilor propovaduite de Luther sunt si azi in camera sa. Castelul are si o colectie de arta de mare valoare (cu lucrari semnate Rembrandt sau Durer printre altii), dar si o colectie de trofee de vanatoare. In plus si una dintre cele mai mari colectii de calesti si sanii de epoca pe care le-am vazut – se pare ca erau foarte folosite.

Rothenburg o.b. Tauber

Probabil orasul cel mai medieval din toate. Numele complet este Rothenburg de deasupra raului Tauber si este una din nestematele turismului german aflate pe celebrul Drum Romantic. Cu stradutele sale pietruite, inconjurat de ziduri de cetate, punctat cu turnuri si mai ales cu cea mai draconica lege locala care reglementeaza constructiile din toata Germania, Rothenburg este o mega-destinatie turistica. Norocul meu este ca atunci cand am mers, nu prea era lume si, sincer, nu inteleg de ce. Poate era si Campionatul European si multi turisti “obisnuiti” au evitat perioada pentru a nu plati prea mult, cine stie.

Rothenburg a fost fondat acum un mileniu, a devenit un oras liber imperial si extrem de prosper. Asa ca in interiorul orasului inconjurat si azi de ziduri de aparare au aparut biserici bogate si cladiri relativ somptuoase pentru perioada aceea. A trecut la luteranism, a continuat sa prospere, dar destinul lui a fost cumva frant in 1631 in timpul Razboiului de 30 ani care a pus fata in fata statele catolice contra celor protestante. O armata catolica a atacat Rothenburg si l-a cucerit. Nu l-a distrus pentru ca venea iarna si trupele catolice care numarau 40.000 oameni trebuiau sa fie incartiruite pe vreundeva, asa ca au ramas in oras. L-au parasit sarac si cu o buna din populatie fugita. Imediat dupa, Rothenburg a fost lovit de o epidemie de ciuma bubonica (pana atunci avea un sistem de carantinare foarte bine pus la punct, dar haosul razboiului l-a cam dezactivat), asa ca vechiul oras a devenit astfel pustiu. Si astfel, Rothenburg a ramas cumva incremenit in secolul XVII – lucru care il ajuta enorm zilele astea.

Nu si-a revenit decat vreo 200 ani mai tarziu, in secolul XIX cand pictori l-au vizitat fiind impresionati de acest burg medieval incremenit in timp. Au urmat turistii (da, turismul era foarte dezvoltat in Germania inca din secolul XVIII), asa ca autoritatile locale au dat cele mai drastice legi din toata Germania cu privire la prezervarea arhitecturii – legi in vigoare si in ziua de azi. Urmarea… incet, incet, Rothenburg a ramas o enclava de arhitectura feudala incremenita in timp.

Daca te plimbi astazi pe stradutele molcome ale orasului, cu greu realizezi rolul jucat de Rothenburg in perioada nazista. Rothenburg a fost probabil unul dintre orasele cele mai naziste – in ultimele alegeri multi-partite in care partidul lui Hitler a castigat 37% din voturi la nivel national, in Rothenburg, a primit peste 80% din voturi. Profilul alegatorului pro-Hitler se potrivea perfect cu orasul de atunci – protestant, conservator, rural si extrem de sarac. Daca Rothenburg s-a indragostit de nazisti, atunci dragostea a fost reciproca – nazistii s-au indragostit de Rothenburg, vazand in el oraselul german perfect, nealterat de influentele straine – acel oras medieval, cu oameni cuminti, muncitori, cu case neschimbate de sute de ani, cu arhitectura 100% traditional germana. Vor urma ani de stralucire pentru Rothenburg – va deveni una din principalele destinatii turistice ale Germaniei, lucru care le-a adus foarte multi bani pana la inceperea razboiului. O brosura din anii 30 descriau Rothenburg ca fiind “perla trecutului german … cel mai german dintre orase”.

In 1945, Rothenburg era aparat de o garnizoana germana puternica. Pe 31 martie 1945 cu o luna si un pic inainte de terminarea razboiului, Rothenburg a fost atacat aerian – o treime din casele din Rothenburg au fost distruse. Vice-ministrul de Razboi al SUA, John McCloy a ordonat insa comandantului local sa nu bombardeze Rothenburg folosind artileria, ci sa incerce sa convinga garnizoana sa se predea. O delegatie americana s-a dus in oras si l-a convins pe comandantul local sa se predea pentru a salva orasul. In ciuda ordinului lui Hitler de a se lupta pana la ultimul om si ultima casa, acesta a agreat. Trupele americane au intrat pasnic in oras, iar cativa ani mai tarziu McCloy a devenit cetatean de onoare al Rothenburgului. Orasul care a fost distrus in bombardament aerian a fost reconstruit pe baza donatiilor venite din toata lumea – daca te plimbi pe zidurile orasului, vei vedea placute cu diverse nume – nu sunt doar germani, ci si numerosi americani – sunt cei care au donat bani pentru reconstructia orasului – cladirile nu au fost reconstruite exact cum erau, ci intr-un stil similar.

Am ajuns la portile orasului de unde principala strada se indreapta spre centru. Dar m-au atras mai degraba zidurile orasului, asa ca, hop, imediat m-am urcat pentru a admira o mica panorama a orasului. Deasupra casutelor colorate si a acoperisurilor rosiatice apar ici si colo niste turnuri – fie ca e vorba de turnuri ale cladirilor administratiei locale, fie mai ales ale bisericilor.

Ce poti sa faci in Rothenburg ? Cred ca cel mai frumos lucru este sa te plimbi. Pur si simplu sa te plimbi. Sa iei stradutele la picior, sa te bucuri de culori, de fatade, de turnuri, de zidurile mai vechi sau mai noi. Dar, nu pot sa nu mentionez doua obiective pe care le-am vizitat:

Muzeul Craciunului sau mai bine zis Magazinul Kathe Wohlfahrt. Kathe Wohlfahrt era o mica intreprindere de familie germana specializata in a face decoratiuni de Craciun handmade. Datorita succesului, a inceput sa-si deschida mai multe magazine (acum are aproape o duzina inclusiv in Franta si Japonia) si unul dintre ele este in Rothenburg. Primul a fost deschis in 1977, apoi, incet, incet, a mai deschis cateva prin urbe si in fine, in 1996, le-a consolidat intr-un magazin imens care este cu adevarat un sat in oras – este un sat al Craciunului, un sat al feeriei Craciunului care este deschis … tot timpul anului. Da, e o experienta un pic suprarealista sa pasesti in pantaloni scurti si sandale intr-un sat aflat in plina febra a Craciunului – cu pom de Craciun si cu literalmente milioane de produse pentru Craciun. Fiecare “casuta” din acest sat prezinta un anumit tip de suveniruri, si, da, e foarte fain de vizitat. Nu stiu daca apartine aceleiasi companii sau e vreun competitor care s-a inspirat din Satul Craciunului, dar pe aceeasi strada gasesti si un magazin Teddy Bear, mult mai mic si mai putin spectaculos, dar poate la fel de dragut – totul aici este in jurul ursuletilor de jucarie – cum am avut si eu unul in copilarie si poate multi dintre voi.

As fi dorit sa urc in turnul Primariei, eu nu pot sa nu ma catar pe vreun deal sau in vreun turn cand vizitez un oras, dar, din pacate fix in ziua vizitei mele, turnul era inchis, asa ca m-am dus la Muzeul Crimei si Pedepsei Medievale. In ultimii ani, mai ales dupa celebrul film 50 shades of Gray am descoperit noi si noi muzee ale torturii. Ma asteptam ca sa vad ceva similar si aici, dar nu, nu este doar despre tortura – desi evident, apar niste instrumente de tortura, unele facand deliciul sadicilor – inclusiv celebra Fecioara de Fier care aparent nu a fost folosita niciodata. Aici, este mai mult un Muzeu al Justitiei cu un focus pe pedepsire – nu e vorba doar de biciuire si tortura, dar inclusiv si pentru umilire – unele pedepse nu erau realmente dureroase, ci umilitoare – sa te plimbi prin oras cu o masca ciudata pe cap, sa fi expus in public intr-o cusca (pentru brutarii necinstiti si altele) erau pedepse foarte frecvente in Germania de odinioara. Muzeul trece in revista insa sistemele justitiare ale Germaniei de-a lungul secolelor, inclusiv cele ale Germaniei naziste, dar si ale RDG-ului (in comparatie cu cele ale RFG-ului). Si, da, ca orice muzeu german, este foarte instructiv, aproape didactic. Ma asteptam ca o doamna severa cu o linie de lemn in mana sa ne astepte la iesire sa ne asculte ….

Cum am calatorit in Bamberg, Coburg si Rothenburg

Raspunsul este simplu – cu trenul. Regiunea adiacenta Nurnberg-ului (cunoscuta si sub numele de Franconia) are un sistem feroviar extrem de dens si cu trenuri frecvente. Spre deosebire de anii 90 cand ajungeam pentru prima oara in Germania recent unificata, trenurile nu mai ajung la timp, avand uneori intarzieri mari, dar fiind foarte dese si eu calatorind pe distante scurte, a fost ok.

Trenurile costa scump in Germania, dar ai niste optiuni.

Deutschland Ticket. Daca stai mai mult timp, vezi ca exista un bilet la nivel national valabil o luna care costa doar 49 euro. Sunt niste caracteristici aici pe care trebuie sa le iei in considerare daca decizi sa-ti achiztionezi biletul:

– nu este valabil pe trenurile pe distanta lungi sau rapide – ICE, IC / EC, doar pe cele locale. Dar si acestea sunt destule.

– este valabil pe toate mijloacele de transport in comun, inclusiv cele locale.

– este valabil doar pe o luna calendaristica. De exemplu, daca vizitezi Germania intre 25 iunie si 5 iulie, ar trebui sa iei 2 bilete – unul pentru iunie, al doilea pentru iulie.

– trebuie sa-l cumperi ideal pana in data de 10 a lunii de dinaintea lunii in care vei calatori. Ideea este ca el se auto-reinoieste si te trezesti ca iti mai ia niste bani de pe card (se vinde doar on-line) instantaneu. Trebuie sa fi atent ca pana pe 10 ale lunii sa il anulezi. De exemplu – daca vrei sa calatoresti in Germania in perioada 20 – 30 iunie, ar trebui sa-l cumperi inca din luna mai si sa fi atent ca in iunie pana pe data de 10 iunie sa il anulezi pentru luna urmatoare. Altfel, daca te trezesti pe 11 iunie, te vrei trezi cu 49 euro mai putin pe card.

– am auzit, dar am dubii ca nu se poate lua decat cu card german. Sincer, nu cred.

Nu l-am folosit personal pentru ca pur si simplu am uitat sa-l iau la timp, m-am trezit candva pe 12 iunie sa-l iau. Si trecuse termenul. In ciuda restrictiilor, eu cred ca daca stai cel putin 1 – 2 saptamani in Germania si ai in plan sa calatoresti extensiv, nu neaparat dintr-un colt intr-altul al tarii, poate fi o optiune foarte buna.

Tages Ticket-Solo pentru zona operata de VGN. VGN este compania de transport pentru regiunea Nurnberg (Franconia) inclusiv transport local (S-Bahn, U-Bahn, autobuze urbane). VGN ofera un bilet valabil o zi care acopera toata regiunea, inclusiv orasele despre care am scris. Costa 9,70 euro si cum ziceam, e valabil o zi (in timpul saptamanii) sau 2 zile pentru tot weekendul. Si daca ai de gand sa te duci si sa te intorci in aceeasi zi, este o optiune ieftina. Aceste bilete le-am folosit si pot spune ca am fost multumit de ele.

Iar pana la Nurnberg, Wizz Air are zboruri directe din Bucuresti, Sibiu si Cluj-Napoca. Din Bucuresti si Cluj-Napoca sunt operate 2 zboruri pe saptamana in sezonul de vara si 3 zboruri saptamanale in sezonul de iarna, iar din Sibiu, invers – 3 zboruri saptamanale vara si 2 zboruri iarna.

Biletele le poti cumpara aici ––> https://wizzair.com/en-gb

Unde am fost cazat

Cum am spus si in articolul dedicat orasului Nurnberg, am stat toata perioada in Nurnberg, la hotelul Azimut. A fost un hotel OK, aflat la cateva minute de mers pe jos de o statie de metrou care era pe linia directa de la gara. Deci, imediat, eram la gara, sau veneam de la gara 🙂

Imagini Bamberg

Spre Vechea Primarie din Bamberg

Arata ca o corabie in mijlocul raului 🙂

O cladire foarte frumoasa, trebuie sa recunoastem 🙂

Cu pictura murala

Berea afumata de Bamberg

Neueu Residenz, palatul episcopilor-principi

Si in toata splendoarea lui

Sala de stat imperiala

Episcopii traiau ca niste adevarati regi

Palatul avea si o gradina de trandafiri ca orice palat care se respecta

Un mic paradis pe pamant

Panorama orasului vechi

Mormantul imperial din Domul Bamberg

Si un mister – statuia unui calaret necunoscut

Bamberg vazut de sus, de la manastirea St. Michael

Pitorescul oras vechi

Exista gondolieri si la Bamberg, nu numai la Venetia :))))

Imagini Coburg

Prin centrul orasului Coburg

Turnurile vechi au fost integrate in arhitectura orasului

Strada pietonala comerciala a Coburgului

Albert de Saxa-Coburg-Gotha, fiul orasului si fondatorul actualei dinastii britanice

Unul din balcoanele tipice

Palatul Ehrenburg din centrul orasului Coburg, fosta resedinta princiara

Si vazut de sus

Somptuoasa intrare in palat. Din pacate, nu se poate fotografia mai departe

La Muzeul de Stiinte Naturale era o expozitie dedicata Deltei Dunarii

Castelul Vestel

Cu o fatada tipic germana

Interiorul castelului

Exista si o expozitie de arta

Expozitia de calesti princiare

Si sanii. Se pare ca ningea in Germania acelor timpuri

Curtea interioara a castelului Vestel

Coburg vazut de la Vestel

La revedere, Coburg !

Rothenburg o.d. Tauber

Una din portile de intrare in orasul vechi

Vechiul oras Rothenburg

Centrul orasului

Zidurile de aparare inca inconjoara orasul vechi

Poti sa faci kilometri buni pe jos pe ziduri. Daca va uitati cu atentie pe zid, sunt niste placute – mentioneaza donatorii pentru reconstructia post-belica a orasului. Multi sunt americani