Arcul lui Galerius – Salonic

Sunt stelist de 46 de ani. Am ajuns stelist fiind fermecat de driblingurile lui Marcel Răducanu, care erau cu adevărat încântătoare. Pentru un puști, dansul acela splendid al lui Marcel, poreclit Sămânță pentru vrăjile lui de pe teren, a fost determinant pentru a deveni stelist. Și pot spune că a fost o alegere corectă, în ultima jumătate de secol, echipa mea favorită m-a bucurat – Cupa Campionilor Europeni, SuperCupa Europei, o semifinala de CCE, o finală de CCE (mă rog, finala este de tristă aducere aminte), grupe ale Champions League, semifinală de Cupa UEFA, victorii asupra lui Anderlecht, Barcelona, Dinamo Kiev, Spartak Moscova, Sparta Praga, Paris St. Germain, Valencia, Ajax Amsterdam, Glasgow Rangers, Galatasaray, Chelsea și multe alte echipe internaționale și numeroase campionate și Cupe ale României. Și ultima victorie, asupra lui PAOK Salonic, după un meci excelent. Și datorita faptului că tocmai i-am scos din Europa League pe jucătorii din Salonic, m-am gândit ce-ar fi să scriu un mic ghid despre… Salonic.

Am ajuns pentru prima oară în Salonic în 2000. Ținta mea era, de fapt, Meteora, pe care voiam să o vizitez. Eram într-o delegație la Skopje și opțiunea optimă era să zbor cu TAROM la Salonic și de acolo să fiu așteptat de un șofer de la Skopje, să merg în Macedonia. La întoarcere, am luat un autobuz spre Kalambaka, orășelul de la picioarele Meteorelor, am vizitat spectaculoasele mănăstiri cocoțate pe vârfuri imposibile și apoi m-am întors în Salonic, unde am dormit o noapte și am vizitat orașul. Era un oraș prăfuit, aglomerat și doar proximitatea la Marea Egee îi mai dădea un anumit șarm. Mă plimbam printre noxele unor mașini cam obosite spre Turnul Alb, clădire emblematică a orașului, și mă gândeam că dacă orașul acesta este în Uniunea Europeană, și era de aproape 20 de ani, nici România, care ieșea cu greu din marasmul comunismului, nu ar putea fi chiar așa departe de o miraculoasă includere în Europa. Se va întâmpla cu adevărat miraculos șapte ani mai târziu.

Fast forward, revin în Salonic în vara lui 2021. Da, 21 de ani mai târziu. Rămân interzis. Orașul era cu totul altfel. Dispăruse traficul acela infernal și haotic de ziceai că ești în Cairo, zone întregi au fost făcute pietonale, zona din jurul Turnului Alb a devenit mult mai liniștită, au apărut zone întregi de baruri și restaurante chiar șic și am descoperit și zona zidurilor istorice de care nu aflasem în niciun ghid când am ajuns prima oară în Salonic. Am fost plăcut surprins. O schimbare la față radicală. O minune. E drept, trecuseră 21 de ani, dar… Sunt convins că la fel spune și un străin care nu a mai fost în București de 21 de ani. Ar fi dat pe spate de cum s-a schimbat orașul. Dar dacă în 2000 aș fi spus că Salonic este un oraș pe care îl poți evita, acum pot spune că este un oraș care chiar merită un city break. De două zile, de trei, poate și de mai multe.

Când să mergi la Salonic

Sincer, nu este nicio lună din an când să nu te duci în Salonic. Iarna este mult mai blândă decât în România, toamna și primăvara sunt perfecte, iar vara, dacă poți suporta temperaturi ridicate, poți vizita lejer Salonicul, mai ales că majoritatea localnicilor sunt plecați pe vreo insulă. În plus, Salonicul nu suferă de acele temperaturi extreme care fac din Atena un oraș în flăcări. La figurat, dar prin suburbii, chiar la propriu. În Salonic, mai e o briză, e un pic mai răcoare, nu este o etuvă ca în capitală.

Cum ajungi la Salonic

Marea majoritate a românilor ajung în Salonic cu mașina proprie. Intrarea României în zona Schengen finalizată în ianuarie 2025 face ca drumul spre Salonic să fie parcurs mai rapid. Adio cozilor interminabile la Makaza, să sperăm că adio și statului la cozi la Podul Prieteniei, deși mai trebuie rezolvată plata taxei de pod, care, aparent, nu se poate face prin vreun mijloc modern, ci doar plătind niște arginți la niște tonete uitate de istorie la granița cu bulgarii.

Dacă vreți să călătoriți indiscutabil mai repede și comod, se poate ajunge și cu avionul – Ryanair zboară la București, TAROM zboară de asemenea la București, Fly One leagă Chișinăul de Salonic și cam atât. La un moment dat, Wizz a operat cursa Salonic – Iași, dar a renunțat la ea, probabil din lipsă de pasageri.

De asemenea, FlixBus și Union Ivkoni operează curse de autobuz directe între București și Salonic și e posibil să mai fie niște companii. Se poate și cu trenul. Exista trenuri București – Sofia în timpul verii (în extrasezon, e posibil să trebuiască să schimbi la Ruse), iar de la Sofia există trenuri spre Salonic. Am făcut o dată ruta asta (dinspre Salonic spre București cu oprire în Sofia) în tinerețile mele și trebuie să spun că a fost o rută cam plicticoasă. Noroc că am dormit pe ruta Sofia – București, fiind tren de noapte.

Asigurare Grecia

Deși Grecia este în Uniunea Europeană și, teoretic, poți beneficia de tratamente de urgență dacă ai Cardul European de Sănătate (eu l-am solicitat de două ori, nu mi-a venit absolut niciodată), mai sigur, mai rapid și mai comod este să-ți faci o asigurare. Asigurare care îți oferă acces și la servicii medicale private. Mulți spun că noi ne asemănăm foarte mult cu grecii (genetic, suntem foarte apropiați), așa că sistemele sanitare sunt foarte similare – cele private sunt excelente, cele de stat șchioapătă, ca să spun mai delicat. Iar asigurările private îți oferă acces la servicii private în caz de Doamne ferește.

Un exemplu de doamne fereste pe care vi-l las mai jos:

Asiguratul a suferit un accident rutier, in urma caruia a fost trasportat de urgenta la spital, unde s-a intervenit chirurgical pentru stabilizare. Din nefericire, la cateva zile a decedat. S-a efectuat repatriere terestra Grecia-Romania.

Valoare dauna acoperita de Eurolife: 7,423.15 EUR

Prima de asigurare: 94 RON

Așa că, pentru câțiva lei în plus, mai bine îți faci o asigurare care să te ajute în caz de nevoie. O asigurare recomandată este cea de la Eurolife FFH, pe care o poți face în câteva minute aici –-à https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie

Și, în plus, poți obține o reducere de 30% de la prima de asigurare, dacă introduci codul IMPERATOR30.

Ce să faci în Salonic

Turnul Alb – cam orice oraș din lume are un monument emblematic, iar acesta este Turnul Alb, în cazul orașului Salonic. Un turn a fost prezent pe acest loc încă din perioada bizantină, dar actuala versiune a fost construită imediat după ce otomanii au ocupat orașul în 1430. A jucat rolul de turn de apărare, garnizoană, pușcărie, local de torturat prizonierii sau răufăcătorii, iar după ce orașul a revenit Greciei în 1912, turnul a fost închis, restaurat și, în sfârșit, redeschis ca muzeu în zilele noastre. Se află fix pe malul Mării Egee, undeva într-un mic parc și, când îl pozezi, gândește-te că pe aici s-au plimbat numeroase personalități de-a lungul istoriei – sultanul Soliman Magnificul, Mustafa Kemal – Ataturk, fondatorul Turciei care este născut în Salonic, regele George I al Greciei, care a fost asasinat aici în 1913, cunoscutul blogger Cezar Dumitru și fotbalistul Daniel Bârligea, înainte să dea golul care a adus victoria Stelei / FCSB în meciul cu PAOK Salonic.

Plimbă-te de-a lungul mării prin centru. Cele mai spectaculoase clădiri se află de-a lungul mării, cum mergi spre Turnul Alb. Unele sunt chiar superbe, alte blocuri sunt inestetice, dar aici este locul unde am simțit cele mai mari schimbări în Salonic – în 2000, bulevardul era un haos unde mașinile înaintau cu viteza melcului turbat într-un cor de claxoane, astăzi, rar trec mașini, există chiar și benzi de biciclete și promenada s-a îmbogățit cu spații verzi, bănci și opere de artă.

Moștenirea romană a împăratului Galerius. Grecia și Salonicul au fost parte a Imperiului Roman timp de mai bine de un mileniu (dacă luăm în considerare și așa-botezatul Imperiu Bizantin, care, de fapt, s-a numit Imperiu Roman, până la căderea Constantinopolului, în 1453). Împăratul Galerius, care a condus Imperiul Roman între Dioclețian și Constantin cel Mare, s-a născut în Dacia sud-dunăreană (după Retragerea Aureliană, pentru a susține că nu s-a pierdut teritoriu, provinciile de la sud de Dunăre au primit numele de Dacia Mediterranea (cu capitala în Sofia de azi) și Dacia Ripensis (cu capitala undeva lângă Vidin). Se pare că tatăl lui Galerius a fost trac, iar mama, o dacă romanizată refugiată la sud de Dunăre în urma Retragerii Aureliene. Se pare că Galerius s-a născut fie la Sofia, fie în Serbia de azi, lângă Zejecar, și a ales în perioada în care a fost împărat să își conducă imperiul de la Salonic și nu de la Roma. Așa că a construit un palat ale cărui urme le poți vedea chiar și azi, dar mai ales Arcul lui Galerius, unde îi poți admira sculptura (nu era vreun Adonis, ci mai degrabă un grăsuț buhăit), precum și faptele de arme din luptele cu perșii. O bună parte din sculpturile originale au supraviețuit miraculos timpului și nenumăratelor războaie. Un alt monument construit de Galerius este o clădire impozantă numită Rotunda – se presupune că Galerius se gândea ca acest monument să fie mausoleul lui, dar până la urmă a fost îngropat lângă Zejecar, orașul său natal, iar Rotunda a fost abandonată câteva decenii, convertită în biserică, apoi în moschee, după sosirea otomanilor, și, în fine, înapoi în biserică după 1912. Dar este o biserică ieșită din comun – minaretul a supraviețuit!

Zidurile orașului. Sunt surprins că nu le-am găsit în niciun ghid când am fost prima oară și le-am descoperit din întâmplare în 2021. Sunt impresionante. 4 km de ziduri de cetate construite prin secolul IV au fost restaurate și domină orașul de pe un deal. E drept, sunt ascunse de numeroase blocuri, dar probabil în perioada medievală se vedeau de peste tot, astăzi trebuie să te duci fix lângă ele pentru a le vedea, dar merită!

Biserica Sf. Dumitru. Sf. Dumitru sau Hagios Demetrios, pe grecește, este sfântul protector al orașului Salonic. Sf. Dumitru este un martir militar de genul Sfântului Gheorghe. Acesta s-a născut în anul 270 în Salonic (deși primele scrieri despre el apar doar 300 de ani mai târziu!) și a devenit proconsul al Salonicului. Convertit la creștinism, el a fost executat în 306 în timpul persecuțiilor anticreștine ale celuilalt locuitor de vază al Salonicului – împăratul Galerius. A fost venerat timp de secole ca un protector al fermierilor și crescătorilor de vite, fiind practic transformarea creștină a zeiței Demeter, zeița agriculturii din perioada Greciei Antice. Biserica actuală provine din secolul VII – evident, cu reconstruiri și schimbări, dar marea parte a clădirii are aproape 1500 de ani! Nu există moaște ale Sf. Dumitru, mormântul său fiind mai degrabă simbolic. Chiar și în perioada otomană, când biserica a fost convertită în moschee, a rămas mormântul simbolic al sfântului deschis pentru credincioșii ortodocși. Biserica a fost restaurată în anii ’40, folosindu-se vechi pietre de mormânt din cimitirul evreiesc distrus de autorități în perioada respectivă.

Strada Valariotou – este zona de distracție unde localnicii și turiștii petrec până la primele ore ale dimineții. Baruri cu diverse tipuri de muzică, restaurante, taverne, terase, aici este km. 0 al distracției din Salonic, al doilea oraș ca mărime a unei țări unde poporul chiar iubește distracția. O altă zonă de distracție este Ladadika.

Imagini Salonic

Turnul Alb – cladirea-simbol din Salonic

De langa turn, poti sa iei o croaziera inedita pe Marea Egee

Esti intampinat de un mandru soldat aheu

Arcul lui Galerius

Rotunda – biserica cu … minaret !

Vechile ziduri ale Salonicului

De-a lungul carora, te poti plimba

Si admira panorama orasului care „curge” spre Marea Egee

Cateva cladiri traditionale balcanice

Biserica Sf. Dumitru din Salonic. Vedeti ca e un alt Dumitru decat cel de la Patriarhia din Bucuresti !

Interiorul

Nu imi pot inchipui Grecia fara peste

Sau fara masline 🙂

Seara, strazile din Salonic capata viata 🙂