Distribuie articolul:

Castel Daniel, Talisoara, Covasna

De când am început să călătoresc, am stat în numeroase unități de cazare – am dormit și în gara din Köln, și în trenuri, dar și în hoteluri de mare lux. Am avut de toate. Dar, evident, sunt numeroase unități de cazare de care nu îmi aduc aminte. Nu neapărat că erau proaste, pur și simplu nu aveau nimic ieșit din comun, cum spune englezul – largely forgettable. Sigur, am și o serie întreagă de locuri în care am dormit și sunt memorabile – for good or for bad. Și unele la care chiar țin, chiar le iubesc și unde mă întorc de fiecare dată cu aceeași plăcere. Unul dintre aceste locuri pe care le iubesc este Hotel Castel Daniel, aflat în satul Tălișoara, județul Covasna, la doi pași de orășelul Baraolt.

Nu este un secret pentru nimeni că îmi place istoria. Îmi place istoria de mic, am colecțiile complete ale revistelor Magazin istoric (da, din 1967, nu am niciun număr lipsă!), Historia și alte câteva, am o bibliotecă destul de impunătoare cu cărți de istorie și, în consecință, unele dintre locurile pe care le vizitez sunt cele legate de istorie. Nu ratez nicio excursie să nu îmi îmbogățesc cunoștințele istorice despre respectiva regiune și să caut niște locuri cu rezonanță istorică. Și evident, hotelurile mele favorite sunt cele construite în structuri istorice care au fost reconstruite în stilul diverselor epoci. Îmi trec prin minte un hotel, mai degrabă caravanserai, din orașul indian Jaisalmer, o structură de cazare deținută de aceeași familie din 1521, dacă țin eu bine minte, din generație în generație. Am stat acolo cu ocazia primei mele vizite în India în iarna 2003 – 2004 și, sincer, nu cred că în respectivul hotel fuseseră făcute prea multe schimbări din 1521. Doar renunțaseră la grajdul care adăpostea caii clienților. Îmi aduc aminte de caravanseraiele din Yazd, dar probabil unul dintre cele mai faine hoteluri în care am stat este, cum ziceam, Hotel Castel Daniel din Tălișoara.

Nu este prima oară când stau aici, este, de fapt, a treia oară, prima oară am fost în 2015, când doar o clădire era finalizată. Erau doar 8 camere, în curte mai era o ruină de clădire, unde dacă urcai la etaj, aveai o anumită probabilitate să-ți rupi picioarele, din cauza plafonului prăbușit, dar care avea un nume ilustru – Castelul Bethlen, pentru că aici a locuit o perioadă principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, bun prieten cu Daniel, proprietarul din Tălișoara. Am revenit în 2019 când, ca prin farmec, castelul Bethlen fusese restaurat și aici se mutase restaurantul și se deschiseseră mai multe camere de oaspeți, și acum, în 2025, când au apărut și alte acareturi – o sală de conferințe și chiar un… muzeu.

Care e povestea Castelului Daniel. Sursele istorice spun că a fost construit de familia Daniel în perioada renascentismului târziu, în perioada 1620 – 1680, de către Mihaly Daniel, un nobil din preajma locului, membră a unei familii nobiliare secuiești. Daniel nu suna prea ungurește și e corect – Danielii provin aparent din Italia de azi, și asta se reflectă mai degrabă în numele unguresc al așezării – Tălișoara în ungurește se numește Olasztelek adică… „Locul italian”. Olasz în ungurește înseamnă „italian”. Foarte aproape de cuvântul „olah”, cum erau numiți românii în vechime. Familia Daniel provine însă din satul Vârghiș, iar fondatorul dinastiei nobiliare a avut doi fii – unuia i-a lăsat satul Vârghiș și palatul de acolo, iar celuilalt i-a construit casa și i-a făcut cadou satul Tălișoara. Sau Olasztelek.

Au urmat mai mulți urmași ai familiei și, prin secolul al XIX-lea, conacul a intrat în proprietatea altei familii nobiliare, odată cu stingerea familiei Daniel. În 1946, văzând ocupația sovietică a României și iminenta comunizare a țării, proprietarii au vândut castelul pe niște făină și câteva bucăți de slană. Dar și așa, comuniștii nu au stat cu mâinile în sân – au naționalizat castelul și evident că l-au făcut praf. În perioada comunistă, a fost grajd, sediu de CAP, parcă și grădiniță. După 1989, aflat într-o stare avansată de degradare ca numeroase alte clădiri de patrimoniu din România, a fost retrocedat către fiul vechilor proprietari. Acesta neavând bani să-l refacă, a hotărât să îl vândă.

Și aici apar în scenă noii ctitori ai Castelului Daniel, care i-au dat o nouă viață, de fapt, aducându-l în trecut… Attila și Lilla Rácz își întemeiaseră familia și planificau niște copii. Deși originari din zona Covasna, se mutaseră în București pentru a lucra la corporații sau să își deschidă un business. Se uitau prin revista Anunțul Telefonic, acum vreo două decenii, lectura obligatorie pentru cei care doreau să își cumpere sau să vândă imobile. Pe o pagină se oferea un apartament de 4 camere în Floreasca, pe cealaltă un palat nobiliar cu o suprafață generoasă de pământ în Tălișoara, județul Covasna. Oamenii nu aveau experiență în hotelărie sau restaurări de monumente istorice, dar au zis să meargă pe Tălișoara. Au urmat negocieri lungi și complicate și, din 2009, au devenit castelani de Tălișoara. Pe un castel făcut praf și pulbere de comuniști. Au urmat ani de aplicări pentru fonduri europene și nu numai, de avize, de proiecte, de constructori, de istorici de artă, da, și de făcut copii, și, într-un final, în 2014, Castel Daniel superb refăcut își deschidea porțile – cred că a fost primul castel-hotel din România și unul dintre puținele existente. Cum am zis, în 2015 m-am numărat și eu printre primii oaspeți.

Ce este așa special cu acest Castel Daniel, de ce îl iubesc așa de mult? Nu numai datorită familiei Racz, dar și pentru că a recreat perioada renascentistă transilvăneană de secol XVII cu o minuțiozitate și cu o dorință de autenticitate fără egal. Au fost scoase la iveală fresce din perioada primului Daniel – acesta a primit misiunea extrem de importantă să ducă tributul datorat de Principatul Transilvaniei sultanului otoman – și această misiune extrem de onorantă a fost imortalizată într-o frescă de aproape 400 de ani. Ei bine, aceasta este camera Constantinopole, unde am dormit aceste două nopți petrecute la castel, într-un spațiu plin de istorie.

Castel Daniel are locurile de cazare cuplate în 2 clădiri – în castelul Daniel propriu-zis, primul refăcut, și în castelul Bethlen. Fiecare cameră este diferită, fiecare are o poveste și un șarm. Ce este cu adevărat fain este că mobila a fost făcută la comandă și nu cumpărată de la IKEA, înglobând elemente din lemn care au fost găsite în castel – vechi stinghii, bușteni etc. În castelul Bethlen, fiecare cameră este dedicată unui meșteșug cu uneltele de rigoare – război de țesut, de exemplu, poate fi găsit în camera țesătorului. Din punctul meu de vedere, cele mai spectaculoase camere sunt cele din Castelul Daniel – Constantinopole, cu frescele de 400 de ani, Suita Lebedei, potrivită pentru cuplurile romantice, și Camera Poarta Castelului, în care am stat data trecută – pe vremuri, pe aici era o poartă prin care treceau caii.

Fiecare cameră are tariful ei, iar tarifele sunt, evident, flexibile. Aruncați aici o privire –-> https://www.danielcastle.ro/room-list.php

Restaurantul se află în Castelul Bethlen, iar meniul a fost făcut de un chef cu experiență în Europa Occidentală. Nu este un meniu întins pe zeci de pagini, sunt, probabil, cam 20 de bucate diferite, dar absolut minunate. Ideea meniului este reinterpretarea modernă a unor bucate tradiționale transilvănene – poate cea mai interesantă este interpretarea cremoasă a mămăligii strămoșești, mușchiul de vită rose cu fondue din brânză artizanală, supa de ceapă cu crutoane de brânză. Chiar și „simplele” gulaș unguresc și ciorbă de perișoare sunt absolut minunate. Poți să iei masa la castel chiar dacă nu ești cazat, dar trebuie să faci o rezervare. Unde am făcut ravagii a fost în rezervele strategice de socată. Iubesc băutura asta și am băut până n-am mai putut . Că era și senzațională. Vezi aici tot meniul –-> https://menu.pyn.direct/e/castle/de974a42da0ad1acdfeae3275d08d26a

Există și un spa, în aceeași clădire, dar la subsol. Intri ca într-o pivniță istorică, crezând fie că dai de vinuri, fie de prizonieri de război, dar, nici gând, dai de un bazin amplu, de jacuzzi, de saună, de un butoi cu apă rece și mai multe proceduri. Tot spa-ul se joacă cu culorile dar și cu luminile. M-a distrat în mod special jacuzziul luminat în roșu de parcă mă bălăceam într-o baie de sânge. Automat și inocent, m-am închipuit o Elisabeta Báthory a Tălișoarei. Doar că sângeroasa contesă, iubitoare de sânge de virgine, nu a avut de-a face cu zona secuiască, deși provenea dintr-o familie care a dat câțiva principi ai Transilvaniei, ci mai degrabă cu regiunea care astăzi este Slovacia.

Curtea este amplă și verde. Este locul în care să respiri profund un aer curat. Ici și colo, sunt niște opere de artă și mai încolo chiar un heleșteu din care orăcăie broaștele. Inutil să spun că o barză și-a făcut cuib fix pe Castelul Daniel și deja avea, cred eu, doi puișori. Într-o altă parte a curții, se găsește și un soi de șură, dar unde pot avea loc evenimente corporate, și în alt colț, un muzeu interactiv, folosind cea mai nouă tehnologie în materie care prezintă istoria castelului și a acestui colț de Românie. Poți descoperi atât povești, cât și hărți, imagini din vechime, dar și costume de epocă. Și că vorbeam de costumele de epocă, ei bine, ai la dispoziție o întreagă garderobă de costume de epocă, atât de nobili, cât și de nobile. Am găsit, e drept, după mai multe încercări, și numele meu și, evident, te poți îmbrăca cu ele și poza în această oază renascentistă.

Deși Tălișoara este chiar in the middle of nowhere, să știi că poți să ai numeroase activități. Unele pe cont propriu, altele ți le pot aranja cei de la Castel Daniel. De exemplu, îți pot facilita o întâlnire cu fierarul din sat, cu domnul Nagy György, care are o fierărie adevărată, dar autentică și tradițională (porțile de intrare de la castel au fost făcute de el). Îți pot aranja un safari pe dealurile din jur, îți pot închiria biciclete, îți pot organiza un tur la meșteșugarii din zonă sau o drumeție în Cheile Vârghișului. Citește aici ce alte lucruri poți descoperi – în județul Covasna.

Evident, sunt mai multe planuri de extindere a serviciilor. Dar chiar dacă apar camere noi sau activități noi, un lucru e neschimbat și am simțit că nu a fost schimbat față de 2015 – oamenii care lucrează la castel. Extrem de calzi, extrem de săritori, de-a dreptul familiari, fără ștaiful gomos din Anglia, bățul în fund din Franța sau supușenia tipic asiatică. Îți oferă cumva sentimentul că ești acasă, dar într-o perioadă istorică demult apusă, dar plină de stil. O experiență aristocratică, dar relaxată și cu zâmbetul pe buze.

Site-ul îl găsiți aici –-> https://www.danielcastle.ro/

Tot aici, puteți să vă faceți rezervările online și, ca veni vorba, parcă până pe 1 iulie, există o promoție unde, dacă folosești codul CEZAR10, primești o reducere de 10%.

Imagini Castel Daniel

Bine ati venit la Castel Daniel !

Si in cealalta parte a curtii, Castel Bethlen

Castelele gazduiesc si niste familii de berze

Sa trecem la camere. Aici am stat eu… in camera Constantinopole. I se spune asa pentru ca deasupra patului, se afla o fresca ce reda calatoria nobilului Mihaly Daniel la Constantinopole cu misiunea de a duce tributul Principatului Transilvaniei datorat sultanului otoman.