Nu mai fusesem de vreo 10 ani în China. Mai precis, de 12 ani, din 2013. Până atunci, fusesem de vreo 5-6 ori, prima oară în decembrie 2004, când înfruntam o temperatură de -20 de grade Celsius să urc prima oară pe Marele Zid. Motivul nu a fost că China e urâtă sau neinteresantă, este o țară cu o istorie unică de 5000 de ani, cu mii și mii de obiective turistice absolut spectaculoase și cu o dezvoltare care a dus-o în doar 4 decenii pe locul 1 în lume, dar pur și simplu îmi era imposibil să fiu plecat o perioadă mai lungă fără să am legătură cu casa și munca – din China nu puteam accesa cele mai importante aplicații și site-uri pentru mine. Cred că de asta s-au prins și chinezii, așa că au decis să ofere SIM carduri locale cu VPN doar pentru străini (chinezilor le este strict interzis) sau să nu mai pună bariere VPN-urilor pentru esim-uri cumpărate în străinătate. Aflasem din mai multe surse, inclusiv oficial de la Centrul Cultural Chinez din București, că, dacă ești străin, poți să accesezi Facebook, Yahoo, WhatsApp, să vorbești cu mama acasă etc., etc.

Anul acesta a fost un an în care numărul turiștilor români în China a crescut simțitor. Motivul este că începând cu anul trecut, mai precis din iarnă, China a ridicat obligativitatea vizelor pentru turiștii români până la sfârșitul anului 2025. Dacă decizia va fi valabilă și în 2026, nu știu, încă nu s-a anunțat nimic, nici laie, nici bălaie, așa că vă recomand, dacă aveți de gând să mergeți în China și să vă tăiați de pe listă bătaia de cap cu viza, să o faceți în toamna aceasta.

Cum am ajuns în China? Am plecat la invitația agenției Europa Travel cu care colaborez de foarte mulți ani. Mă sună Gabi și mă întreabă dacă vreau să merg cu un grup în China. În mai, a avut nu mai puțin de 3 grupuri, unul China clasică, unul cu China și Hong Kong și Macao și, în fine, un circuit cu croaziera pe fluviul Yangtze. Am optat să merg pe cel cu croaziera inclusă pentru simplul motiv că nu am fost niciodată. Și, sincer, croaziera pe Yangtze era unul dintre acele lucruri care erau pe lista personală de vizitat. Cum ziceam, nu țin neapărat să văd toate țările lumii, dar am locuri de văzut și revăzut în țări în care am mai fost. Iar croaziera pe Yangtze era acolo, pe lista de făcut în China. Și, evident, doream să revăd China după 12 ani.

 

Pentru a merge în China, o țară care a devenit super-tehnologizată și super-digitalizată, mergi sau nu cu agenție de turism, trebuie să îți pregătești niște lucruri din timp. Nu mă repet ce aplicații, SIM-uri și VPN îți trebuie, poți citi în articolul acesta. Dar atât eu, cât și agenția am insistat la cei cu care am plecat să fie pregătiți. Mă rog, poate unii nu aveau nevoie de net sau să vorbească acasă, dar am discutat aproape cu fiecare, explicând ce și cum.

De ce lucrez cu Europa Travel ? Cum ziceam, cred că am fost cu ei prin mai bine de 10 circuite prin lume. Despre circuitul din Maroc, am scris deja aici, dar am mai fost cu ei în Peru, Portugalia, Paris, Thailanda – Malaysia – Singapore, Africa de Sud — și nu o singură dată. Absolut de fiecare dată, am avut parte de parteneri locali foarte serioși și săritori, cazări bune, mijloace de transport de calitate și programe bine puse la punct. Și, foarte important într-un circuit de grup, oameni de calitate, interesați să descopere, să umble, să afle, oameni cu care ai ce discuta și ce le povesti. Și asta este extrem de important când mergi cu un grup pe un circuit. Mai ales când uneori poate fi obositor (gen zboruri de noapte, drumuri mai lungi cu trenul sau autocarul). Inițial, când am plecat prima oară pe un circuit Europa Travel în 2021, aveam anumite îndoieli, dar de atunci mi s-au spulberat. De fiecare dată, de abia aștept să merg și sunt convins că lucrurile vor merge foarte bine.

 

Ziua 1 – o surprinzătoare vizită la Catedrala Notre-Dame din Paris

Urma să zbor la Beijing via Paris cu Air France. Unii din grup au fost un pic supărați că e un zbor mult mai lung via Paris decât prin Istanbul, dar cum aveam mult timp la dispoziție în tranzit, le-am propus participanților să mergem în oraș să vedem Catedrala Notre-Dame, recent redeschisă. Wow, da. Dintr-odată poți să schimbi o situație eventual vag neplăcută într-o oportunitate de a vizita ceva nou. „Cât costă, cât costă?”, a venit întrebarea. Nu știu. Ajungem la aeroport, luăm RER-ul, trenul rapid urban, care ne lasă fix lângă Notre-Dame. Intrăm în ea, vizitarea este gratuită (trebuie să plătești dacă vrei să intri la muzeu sau poate și pe acoperiș, nu știu dacă s-a deschis) și apoi ne întoarcem la aeroport pentru lungul zbor transcontinental peste Asia spre China.

Totul a mers ca pe roate la Paris. Am prins o vreme bună, cu soare, am cumpărat bilete la aeroport până în centru, trenul rapid, am avut vreo două ore și ceva de mișunat pe acolo, timp în care am avut timp să vizităm catedrala (da, era o coadă impunătoare, dar se mișcă repede), să mănânc o clătită (un ritual obligatoriu pentru mine când ajung la Paris) și, în fine, să mă plimb un pic pe malul Senei până la Luvru.

 

Ziua 2 – Hello China, am ajuns la Beijing

A urmat lungul zbor transcontinental spre Beijing. Avionul a avut ceva întârziere, dar nimic deosebit. Am aterizat în aeroportul vechi și acesta e imens, așa că a durat ceva timp până să-l terminăm – pașapoarte, ridicat bagaje, cumpărat SIM, dar ghidul ne aștepta la datorie. De obicei, eu discut în prealabil cu ghizii locali, înainte de a ajunge în destinație, pentru a fi sigur că vor fi acolo și totul e OK. În cazul ghizilor chinezi, nu am putut vorbi cu niciunul în prealabil, pentru că niciunul nu avea WhatsApp, care este interzis în China. Doar WeChat, pe care eu nu am putut să-l activez… dar indiferent pe unde am mers, pot să vă zic că absolut toți au fost impecabili, prezenți la datorie la secundă și toți vorbeau engleza foarte bine. Cum ziceam, unul dintre plusurile Europa Travel este că are parteneri locali extrem de buni și care furnizează servicii de calitate – de la ghizi la autocare, de la programe la hoteluri.

Prima zi a fost destul de scurtă pentru că am ajuns un pic cam târziu și distanțele în Beijing sunt imense. Este un oraș cu vreo 21 – 22 de milioane de locuitori (deci, cu o populație mai mare decât a României), iar ca să-l străbați uneori îți trebuie ore și ore. Mai ales dacă prinzi și o oră de vârf. Am oprit să luăm cina (circuitul include și un mare număr de prânzuri și cine) la un restaurant tradițional chiar bun, de lângă celebrul (pentru români) Pearl Market, și apoi am mers la hotel la Laurel Hotel. Un hotel foarte bun, cu servicii super OK și camere perfecte pentru relaxarea după zile de călătorie. Deși nu este chiar in buricul târgului, se afla foarte aproape de o zonă plină cu restaurante, un mall și stație de metrou, dacă voiai să ieși seara în oraș. În plus, cireașa de pe tort, la parter era și un 7-11, perfect plasat, de unde îmi puteam lua lucruri de care aveam nevoie.

 

Ziua 3 – vizita Beijing

Evident, cu ce să începem ? Cu Piața Tienanmen, inima Beijingului și fostul Palat Imperial cunoscut și sub numele de Orașul Interzis (de fapt, doar o parte era Orașul Interzis, era zona privată a împăratului, soțiilor și concubinelor lui). Accesul în Piața Tienanmen nu mai e așa de simplu cum îl știam – am prins și vremea în care coborai din taxi și pășeai pe trotuar și asta era totul. La orice oră din zi sau din noapte. Ei bine, asta nu se mai întâmplă, trebuie să treci prin niște culoare subterane, să iei coada care trebuie, există cozi speciale pentru turiști străini, turiști chinezi, grupuri, individuali, iar dacă prinzi și o zi liberă (gen weekend sau weekend lung), chiar îți trebuie ceva timp să poți intra în piață. Dar cum aveam un ghid care a prins Piața Tienanmen din vremea când era inundată de biciclete și din când în când o mașină a vreunui ștab de partid și de stat, a știut el cum să ne ghideze în viteză prin toate cozile și sistemele de siguranță.

Un lucru trebuie spus clar – în China, tu și pașaportul tău trebuie să fiți frați siamezi. Nu vă despărțiți nici în pat. Peste tot se verifică pașaportul, iar în anumite cazuri (cum este atunci când intri în Palatul Imperial sau iei trenul), nici nu mai există bilete, ai acces doar pe baza numărului de pașaport.

Am vizitat imensele curți interioare ale palatului și am aruncat o privire de departe prin pavilioane. Trebuie spus că tezaurul imperial care a fost acumulat timp de secole în acest palat nu mai este la Beijing, ci la Taipei, în Taiwan! A fost evacuat de trupele naționaliste odată cu invazia japoneză din 1937 și, după ce a hălăduit prin toată China, a ajuns în Taipei în 1949 după înfrângerea lor. În spatele Palatului Imperial se află Parcul Jingshan, construit în jurul unui mic deal, de unde te poți bucura de panorama imensului Oraș Interzis. Indiscutabil, este cea mai spectaculoasă panoramă a mărețului palat.

Am bântuit mai apoi printr-un hutong, dintre vechile cartiere ale Beijingului. Până la începutul anilor 2000, Beijingul era un oraș în care majoritatea locuitorilor trăiau în aceste hutonguri – căsuțe mici, alei alambicate, comunități unite. Dar Olimpiada din 2008 găzduită de Beijing i-a făcut pe comuniști să se gândească că aceste hutonguri sunt o rușine pentru un oraș pe care ei voiau să-l prezinte lumii ca un oraș al viitorului. Așa că, de atunci, au început să demoleze în masă și să-i mute pe locuitori la bloc (știți ideea genială). Doar că dacă Ceaușescu era un bou care nu asculta pe nimeni, autoritățile comuniste chineze erau mult mai destupate la minte și deschise la idei. Legenda spune că niște străini (se zice că chiar liderul fundamental din Singapore, Lee Kwan Yew, ar fi spus-o verde în față) le-ar fi zis liderilor de la Beijing – băi, fraierilor, în toată Europa, lumea ia cu asalt cartierele vechi, alea sunt apreciate de turiștii din toată lumea, nu niște blocuri mai mult sau mai puțin înalte. Așa că niște hutonguri au fost păstrate. Unele încă sunt locuite, dar în mare parte s-au transformat în ceea ce centrele vechi ale orașelor europene sunt – locuri de plimbare, restaurante, baruri și shopping. Și hutongurile din Beijing sunt teribil de populare.

Seara am terminat-o la un spectacol cum numai la chinezi îl poți vedea – o nebunie totală de echilibristică, contorsionism, dansuri și costume superbe. Știi, când te duci la chinezi e musai să te duci la spectacolele lor, sunt de neuitat.

 

Ziua 4 – Marele Zid Chinezesc

Cum să te duci în China și să nu vezi Marele Zid Chinezesc, posibil cel mai cunoscut monument din China la nivel mondial. Evident, doar o mică parte din cei zice-se 5.000 km ai lui sunt restaurați și deschiși vizitatorilor. Și ce am apreciat la programul făcut de Europa Travel a fost că Marele Zid s-a vizitat nu la Badaling, acolo unde se duce marea majoritate a tururilor cu chinezi și străini, ci la Juyongguan – o secțiune a zidului la fel de spectaculoasă, dar mai puțin aglomerată, pentru că aici trebuie să urci pe picioarele tale, nu ai opțiunea telecabinei, ca la Badaling!

Așa că tot grupul a luat la picior să urce pe zid. Unii au urcat mai mult, alții mai puțin, în funcție de dorință și putință. Dar a existat un zid pentru oricine și, indiferent dacă ai urcat 10 sau 1.000 de trepte, am avut parte de o panoramă de neuitat. Din păcate, am avut parte de o vreme cu nor, cețoasă, dar astfel de vreme este tipică în regiunea Beijing.

Evident, nu au lipsit din program nici Drumul Sacru al Împăraților chinezi și cel mai spectaculos mormânt imperial dintre cele 13 morminte imperiale ale dinastiei Ming, penultima dinastie chineză.

 

Ziua 5 – Palatul de Vară

Ca orice capete încoronate care se respectă, împărații Chinei aveau și o reședință de vară unde să se simtă mai în vacanță. Regii francezi aveau Versailles, regii prusaci, complexul de la Potsdam, țarii ruși Petrodvoretul și Tsarskoye Selo, iar Constantin Brâncoveanu, Mogoșoaia. Nici chinezii nu au fost mai prejos, construind Palatul de Vară. Distrus destul de mult de trupele franco-engleze în secolul al XIX-lea, acesta a fost superb reconstruit (ca idee, era așa de mare, că 4.000 de oameni au lucrat nonstop timp de 3 zile să-l distrugă, iar bogățiile din palat se găsesc acum în nu mai puțin de 47 de muzee ale lumii).

Astăzi, Palatul de Vară este un complex de clădiri cu arhitectură tradițională chineză construite în jurul unui lac unde te poți plimba și cu barca, dacă ai chef. Cel mai important pavilion este cocoțat pe un deal artificial și arderea Palatului de Vară continuă să fie o amintire dureroasă pentru orice chinez. Singura statuie a unui european în zonă este a lui Victor Hugo. Acesta a scris: „Doi hoți au dat spargere într-un muzeu. Unul a furat cât a putut, altul a ars… În fața istoriei, unul dintre bandiți se numește Franța, celălalt, Anglia”. O parte din complex a fost reconstruită cu începere din 1980, din ordinul lui Deng Xiaoping, și reconstrucția continuă.

După vizitarea într-un ritm destul de relaxat a imensului complex, am mai vizitat Templul Cerului, din păcate sub o ploaie neiertătoare, și apoi ne-am dus la gară. Urma să mergem spre Xi’An, capitala istorică a țării și locul unde a fost descoperită Armata de Teracotă.

 

Am avut bilete împreună destul de grupați, dar cele mai de lux bilete îți oferă vagon de dormit câte 4 într-o cușetă. Condițiile sunt excelente – curățenie, cearșafuri apretate, pleduri, aer condiționat cum vrei tu, iar șinele sunt destul de silențioase. Nu este un tren de mare viteză, dar ajunge a doua zi dimineața la Xi’An.

 

Ziua 6 – Xi’An

Xi’An este cunoscut ca fiind prima capitală a Chinei unificate (când cu trei veacuri înainte de Hristos) și capătul estic al Drumului Mătăsii, care lega pe numeroase drumuri comerciale Xi’an-ul de Constantinopole și India. Un lucru excelent a fost că am avut 2 zile full în Xi’An (multe programe ale agențiilor românești și nu numai înghesuie orașul într-o singură zi), dar să ai 2 zile aici este pur și simplu perfect.

În primul rând, am făcut o schimbare de plan. Inițial, urma să vedem soldații de teracotă în prima zi, dar i-am amânat pentru a doua zi pentru că în ziua în care am ajuns era un festival și întreaga Chină avusese 4 sau 5 zile libere. În consecință, milioane de oameni plecaseră în vacanță să viziteze locuri istorice ale țării și nici nu vreau să-mi închipui cum era la soldații de teracotă.

Așa că, în prima zi, ne-am dus la un templu budist numit Pagoda Gâştei Gigantice, unde am și avut noroc să prindem o mică ceremonie budistă, iar apoi am avut parte de un curs de caligrafie. Cum am ajuns la ora de check-in, ne-am dus să ne luăm camerele în primire la unul dintre hotelurile Ibis din oraș – un hotel unde sigur nu poți să ratezi, fiindcă are fix aceleași standarde în întreaga lume. În plus, era situat la vreo 500 de metri de stația de metrou aflată pe linia care străbătea centrul istoric.

După masă (care a fost inclusă), ne-am dus să vizităm nou-nouțul Shaanxi History Museum (Shaanxi este provincia în care se află Xi’An), un muzeu care se remarcă prin faptul că este construit după cele mai moderne tehnici ale muzeelor din lume.

Seara am petrecut-o la un alt spectacol, de data asta istoric – Tang Dinasty Show, un show care combină muzica, dansul, luminile și costumele de epocă și care încearcă să prezinte dinastia reprezentativă a orașului. Din nou, un spectacol absolut fabulos care nu trebuie ratat.

 

Ziua 7 – Xi’An

A fost ziua Soldaților de Teracotă. Și nu numai. Am fost mai întâi la un atelier unde am văzut cum se coc soldații de teracotă și apoi am vizitat cele trei hale unde se află soldații. Foarte puțini au fost găsiți întregi, așa că din 1974, de când au fost găsiți, este o muncă imensă și continuă de recuperare. Există încă numeroși Soldați care se află sub pământ, dar se încearcă noi tehnologii care să le prezerve culoarea. Soldații găsiți până acum erau colorați, dar cea mai mare parte din culoare s-a dus odată cu expunerea la oxigen. Așa că acum oamenii de știință chinezi lucrează la tehnologii care nu numai să-i reconstruiască, dar să le și păstreze culorile și desenele inițiale.

Iar ca mega-surpriză în bazarul turistic de lângă Muzeul Soldaților de Teracotă, l-am cunoscut și m-am fotografiat cu cel care a descoperit soldații de teracotă în 1974 în timp ce săpa un puț. Wow, asta da surpriză.

Xi’an este un oraș istoric, care și astăzi este înconjurat de ziduri de cetate. Evident, zidurile și turnurile de apărare sunt perfect restaurate, iar noaptea sunt luminate superb. Ne-am urcat pe zidurile orașului pentru o scurtă vizită unde am admirat… chinezoaicele care veneau să se pozeze în costume tradiționale. În Xi’An și nu numai, există servicii în care ești aranjată (cam 90% din clienți sunt femei) într-o ținută tradițională și apoi un fotograf vine cu tine pentru a prinde cele mai bune cadre. Trebuie să te duci noaptea să vezi podiumurile de lângă Drum Tower din centrul vechi, pentru a vedea zeci și zeci de ședințe foto făcute una lângă alta!

Apoi, am avut program liber. Lucru pe care îl apreciez la orice program de circuit – uneori ai nevoie de timp pentru tine. Așa că am luat-o ușor la pas prin bazarul musulman, la marea moschee și apoi să admir orașul noaptea. E mai puțin cunoscut, dar există și o comunitate mică de chinezi musulmani care se numesc „hui”. Sunt chinezi-chinezi, nu mă refer la uigorii sau tajicii din țară care s-au convertit datorită influențelor de pe Drumul Mătăsii. Și sunt cunoscuți pentru mâncarea lor delicioasă.

 

Ziua 8 – tren de mare viteză Xi’An – Chongqing și apoi urcarea pe vasul de croazieră

China a dezvoltat în ultimii 15 – 20 de ani o rețea de trenuri de mare viteză fără egal în lume. Practic, cam toate orașele cât de cât importante din China sunt legate prin trenuri de mare viteză. Mai fusesem în China, dar niciodată nu am prins tren de mare viteză. Acum, am avut prima experiență, un tren din Xi’an până la Chongqing. Vreo 1.000 km și mai bine în aproape 6 ore (trenul nu a mers direct, a ocolit și prin Chengdu, capitala urșilor panda). Așa că pe la prânz am coborât în cel mai mare oraș al Chinei – are circa 32 de milioane de locuitori! Cel mai mare, dar și foarte puțin cunoscut.

Un lucru pe care îl apreciez la Europa Travel este că există flexibilitate. Dacă vrem să facem un alt program în locul celui stabilit de acasă, îl putem schimba. Așa am schimbat programul de Pretoria din Africa de Sud (care ulterior fix acela a rămas pentru excursiile pe care le-au făcut ulterior), iar aici, propunerea a venit din partea unei turiste. Am discutat între noi, s-a votat în unanimitate și am făcut ce am vrut. I-am spus ghidei locale, ea și-a luat OK-ul de la agenția ei și am făcut ce am vrut. Adică am luat orașul vechi la pas printr-un bazar de ziceai că-i festival și în plus am mers să vizităm și locul unde mai multe blocuri se unesc prin niște poduri suspendate undeva la etajul 20 și ceva. Cu ocazia asta, am putut realiza că ai ce face 1-2 zile întregi în Chongqing, dar flexibilitatea programului nu a fost chiar așa de mare. Seara urma să ne urcăm pe vasul de croazieră pe Fluviul Yangtze. Și cum un chinez spunea că nu poți spune că ai călătorit dacă nu mergi pe Fluviul Yangtze, iaca am ajuns și aici.

Croaziera pe Yangtze este foarte populară, așa că sunt numeroase vase de croazieră care se învârt în josul și susul fluviului. Indiscutabil, 90% și ceva din turiști sunt chinezi, așa că există numeroase vase pentru turiștii chinezi, dar există și o flotă de vase de croazieră care este deținută de o companie americană și care are un aer mult mai cosmopolit. Se numește Victoria Cruises și cred că sunt singurele vase folosite de turiștii străini. Să nu credeți că nu erau și chinezi la bord. Erau unii doritori de o atmosferă exotică și cosmopolită. Iar o bună parte din echipaj rupea un pic de engleză. Iar una dintre managerițe, de fel din Africa de Sud, vorbea românește.

Vasul este extrem de bine pus la punct, cu cabine curate și drăguțe, cu restaurant, bar, spa, magazine, o punte amplă unde au loc seara tot soiul de miniconcerte, au loc și spectacole, dar nu cu actori profesioniști, ci cu membrii echipajului, care își arată diverse aptitudini artistice – inclusiv de… magie! Practic, nu te poți plictisi…

Am plecat pe întuneric din Chongqing, așa că am avut bucuria să văd culorile senzaționale ale orașului… incredibil. Ziceai că aduce cu Shanghaiul noaptea…

 

Ziua 9. Prima zi de croazieră pe Yangtze

Yangtze este cel mai mare fluviu din China, izvorăște din Tibet și se varsă în Marea Galbenă. Fluviul a fost afectat de construirea Marelui Baraj a celor 3 Chei (Three Gorges Dam), care a dus la creșterea nivelului fluviului și la distrugerea a 13 metropole, 140 orașe și 1.350 de sate. La fel ca în cazul Nilului, unele obiective istorice au fost mutate, dar din poveștile tuturor ghizilor (am avut ghizi la fiecare obiectiv) am simțit o durere și o melancolie cu privire la vetrele pierdute. Da, guvernul a construit orașe noi cu blocuri în stil chinezesc, dar, evident, nu e același lucru.

Un alt lucru fain la Victoria Cruises este că ei includ în pachet câte o excursie în fiecare zi. Evident, există niște excursii opționale, dar ai zilnic câte o excursie.

În prima zi, am mers în excursia inclusă pe Muntele Shanggui, o excursie scurtă, dar drăguță pe un deal unde sunt construite câteva clădiri în stil chinezesc. Excursia este printr-o pădurice, am avut chiar și soare, totul a fost o plimbare perfectă. Seara, a fost oferită o excursie opțională la un spectacol cu drone și călăreți, eu am optat să mă plimb un pic prin orășelul unde am acostat – Zhongzian, un orășel cu doar 700.000 de locuitori, pentru că îmi doream să văd un oraș mai mic, deloc turistic (nu am mai văzut turist pe stradă).

 

Ziua 10. A doua zi de croazieră pe Yangtze

Dimineața, am avut de ales din 2 opționale – fie la White Emperor Island, fie pe vârful celor 3 cheiuri. Evident, am ales a doua opțiune, dar din ceilalți turiști au optat pentru White Emperor Island. În ciuda numelui (3 Gorges Top), de sus nu se văd toate cele trei cheiuri, ci doar două, dar și așa, panorama este absolut superbă. Poți să faci și un pic de trekking prin zonă, a fost clar una dintre cele mai faine excursii de pe vas.

După masă, am intrat cu vaporul prin două cheiuri, aducându-mi aminte de Porțile de Fier de la noi (dar, evident, fiind vorba de China, sunt mai mari), pentru ca seara să avem parte de o excursie (inclusă) pe un râu într-o zonă locuită de o etnie minoritară din regiune. Am avut parte de o ghidă foarte simpatică, dar care a vorbit îngrozitor de mult, pe când mulți dintre noi voiam să admirăm peisajul magnific al zonei.

 

Ziua 11. Debarcarea la 3 Gorges Dam, apoi transfer la Yichang și seara în Shanghai

3 Gorges Dam este cea mai mare hidrocentrală din lume și poate fi vizitată, evident din exterior. Excursia a fost inclusă, așa că am părăsit vasul dimineața și am avut parte de o excursie la două puncte panoramă asupra imensului baraj. Vremea a fost ba ploaie, ba nu, mulțime de turiști ca la chinezi, dar totul organizat militar și impecabil. La secundă. Am urcat apoi într-un autocar care ne-a mai transportat mai bine de o oră până la Centrul turistic din orașul Yichang, un alt orășel de doar 4 milioane de locuitori unde ne așteptau frumos aliniate bagajele. În Yichang nu am stat prea mult. Ghida ne-a dus la un salon de nunți unde am luat prânzul și, apoi, fuga la gară să prindem un alt tren de mare viteză spre Shanghai. 1.200 km în vreo 7 ore. Din nou, China ne uimește la fiecare pas. Am ajuns destul de târziu seara și ne-am dus direct la hotelul SSAW Shanghai Boutique Hongkou, un hotel super fain cu arhitectură interioară… thailandeză. O schimbare binevenită după atâta China, China, China.

 

Ziua 12 Shanghai

Ghidul nostru care e neobișnuit de vesel pentru un chinez ne spune că în general peste 2 săptămâni urma să vină musonul, dar că de data asta a venit mai repede, așa că ne va cam ploua toată ziua. Și așa a fost. Dar China este o țară cu multe precipitații, așa că să nu te surprindă ploile, oricând te-ai duce.

Prima oprire la clădirea-simbol a Shanghaiului nou, turnul Oriental Pearl. Când a fost terminat în 1994, a fost cea mai înaltă clădire din China pentru mai bine de un deceniu, dar acum poți spune că este un pitic din sarabanda de blocuri-turn de pe malul râului Huangpu. De-a lungul vremii, Shanghai s-a aflat doar în dreapta fluviului, iar pe stânga era un CAP specializat în lăptoase mari. Acum, în locul lăptoaselor mari se află o grămadă de zgârie-nori și malluri, este Shanghaiul hyper-modern, cartierul Pudong.

Am urcat în turn, dar, din păcate, vizibilitatea a fost redusă pentru că bulele turnului erau în nori. Uneori, ai și ghinion. Am vizitat apoi grădinile Yu, un mic fragment din China tradițională, lângă care se află un mare complex comercial construit în stil chinezesc – loc de mâncat ceva, de cumpărat ceva, de relaxat. Nu am ratat nici principalul templu budist al orașului și nici promenada de-a lungul Bunduului, vechea promenadă a orașului. De obicei, cel mai fain se vede noaptea, dar și vremea proastă, și oboseala acumulată ne-au făcut să ne retragem la hotel după o scurtă plimbare pe strada pietonală comercială Nanjing Rd și cina.

 

Ziua 13 Shanghai – Amsterdam – București

Dacă la dus am venit via Paris cu Air France, la retur am zburat cu frățiorii de la KLM prin Amsterdam. Zbor de zi, zbor liniștit, zbor în care am văzut nu mai puțin de 4 filme. Din păcate, tranzitul prin Amsterdam a fost destul de scurt, așa că nu am putut da o fugă prin oraș. Dar am ajuns acasă încântați după o tură plină cu numeroase experiențe și mai ales diversitate. Și, cum am spus, totul făcut ca la carte! Ca un ceas elvețian… chiar și făcut în China. 😊

 

Europa Travel organizează acest circuit de două ori pe an – la final de mai (când am fost eu) și început de septembrie. Ambele perioade sunt propice din punct de vedere climatic. Vezi aici toate amănuntele ––> https://europatravel.ro/circuite/avion/marele-tur-al-chinei-croaziera-pe-yangtze-5

Imagini China

Primul pas in China … la Notre Dame de Paris 🙂

Proaspat restaurat dupa teribilul incendiu din 2019

Arata ca nou. Si e nou !

Am dat o fuga pe la Louvre

Aeroportul Paris – Charles de Gaulle. Cursa Air France de Beijing

Ocolita, dar prin spatii aeriene sigure

Hello, Beijing !

Camera mea din Hotel Laurel

Coada serioasa sa intri in Piata Tienanmen. Dar avand ghid, ne-a „navigat” el sa nu stam la coada

Astea da camere video….

Poarta Tienanmen era in reconstructie, dar portretul lui Mao era la locul lui

Orasul interzis – incredibilul complex imperial al Chinei

In China, e la mare moda sa-ti inchiriezi haine traditionale si sa te pozezi prin locuri istorice

Nie hao !

Sa urcam dealul din Jingshan Park !

De unde poti admira panorama Orasului Interzis

Hutong, traditionlele cartiere ale orasului. Pana si WC-ul public a fost construit in stil traditional

Unele hutonguri s-au transformat in replica Centrului Vechi din Bucuresti

 

 

Acrobat Show – absolut fascinant

 

Juyongguan Pass – unul din locurile de langa Beijing unde se poate vizita Marele Zid Chinezesc

Si unde nu este asa de mare aglomeratie

 

Din pacate, am prins ceata si un pic de ploaie

 

Drumul Sacru al imparatilor Chinei

Si unul din mormintele dinastiei Ming

 

Harta metroului din Beijing. Sper ca va e clar !

Palatul de Vara al imparatilor Chinei

Am prins un weekend lung cu lunea libera….

Dar, ma rog mai gaseai locuri ceva mai linistite

Cam despre asta vorbeam

Templul Cerului – cel de pe alifiile chinezesti

Gara Beijing Vest – de aici am luat trenul de noapte spre Xi’An

 

Dimineata, la Xi’An. Nu sunt ziduri istorice, au facut ceva sa sugereze ca suntem in capitala Chinei de acum 2000 ani 🙂

Pagoda Gastei Salbatice

Am prins si o ceremonie budista 🙂

 

 

La Xian, am stat intr-un Ibis

Cam asa arata camera

Futuristul Muzeu de …. Istorie al Xianului

Mostenirea culturala chineza nu se limiteaza doar la armata de teracota

 

 

Zona noua este ca in orice oras din China

O buna parte din mese au fost incluse in pretul pachetului. Evident, la restaurante chinezesti 🙂

Tang Dinasty Show

 

 

 

Evident, ca am mers la Armata de Teracota

Intrarea la faimosii soldatei

Aici au fost gasiti !

Fiecare figura este diferita. De aceea, se cred ca chiar ii reprezinta pe soldatii din garda imperiala

Refacerea lor va continua decenii bune

 

Dar unele detalii sunt uimitoare

 

El este fermierul ce a descoperit soldatii

Zona comerciala de langa Muzeul Soldatilor de Teracota a fost construita tot in stil traditional

Fructe de vanzare

Turnul de la intrarea pe zidurile orasului istoric

Evident ca nu am ratat ocazia unei poze cu o astfel de audienta…

Champs Elysees de Xi’An

Pe zid. Nu Marele Zid Chinezesc, ci micul zid al Xian-ului (care e si el mare, are 14 km lungime)

Si aici, se fac sedinte foto in costume istorice. De remarcat adidasii doamnei 😉

In Xi’An exista o comunitate de chinezi musulmani, asa-numitii „hui”. Sunt chinezi, chinezi, nu sunt uiguri sau tajici, s-au convertit la Islam datorita influentelor venite de Drumul Matasii si sunt faimosi pentru mancarea lor.

Interesante frigarui, nu ?

 

Drum Tower

Si am ajuns si la Moscheea din Xi’An. Cu o arhitectura foarte chinezeasca 🙂

 

Ce or avea dragonii cu Islamul ? Doar in China, desigur 🙂

Intrarea in moscheea propriu-zisa

O straduta cu aer european

Bell Tower – favoritul pozelor artistice de noapte

Fotografi si fotografiati in linie pentru poze instagramabile. Pfff. stai ca Instagramul este interzis in China de cenzura. Or avea si ei un „original replica” de Instagram

Show de lumini pe zidurile orasului

Noaptea pe ziduri

 

Am vazut Champs Elysees-ul de Xi’An si noaptea 🙂

 

Gara noua din Xi’An. Zici ca e aeroport

Cu un lung sir de fotolii de masaj

Trenul de mare viteza de Chongqing a tras in statie 🙂

Evident, ca a fost si serviciu la bord

Viteza maxima atinsa. Nu e rau deloc

Exista un cartier si in Chongqing. Evident, nou construit, dar asta conteaza prea putin, este un loc super fain

Welcome to China !

 

Cine vrea frigarui de scorpion ?

Foarte populara strada veche

Si in China, se poarta cobilitele

 

Blocuri de Chongqing

Dar cel mai faimos loc din Chongqing este acolo unde s-au construit spatii publice – magazine si o piata peste blocuri

 

 

Evident, nu pot sa nu fie poduri si in Chongqing

Dintre cele mai vechi blocuri din Chongqing. Construite pe vremea lui Deng

Dar si aici, exista cladiri avantgardiste – cum ar fi acest Centru de Arta

Acesta a fost restaurantul unde am luat pranzul

Centrul de croaziere pe Yangtze nu e inca gata. Asa ca bagajele sunt transportate cobilita-style

De aici pleaca croazierele pe Yangtze

Echipajul frumos aliniat

Zona centrala a vasului de croaziera

Chiar m-am simtit bine venit la bord !

Chongqing by night – o splendoare

Cladirea aceea rosie futurista este noul teatru

Dansul de bun venit la bord – Macarena 🙂

 

Sincer, trebuie sa revin la Chongqing si sa il vizitez mai pe indelete

 

La revedere, Chongqing

In excursiile de pe mal, totul se face organizat

Debarcarea de pe vas

Inca mai sunt elemente comuniste

Prima oprire – muntele Shanggui

Faimos pentru un poet despre care toata lumea invata in scoala si care a trecut pe aici. Si daca respectivul nu imi spune nimic, in schimb, zona e chiar foarte frumos construita

 

Exista si un templu budist China-style

 

Inapoi pe vapor

Harta zonei

Ce bine ar fi mers o piscina aici 🙂

China, tara podurilor

Conducerea vasului. Doamna este sud-africana, dar vorbeste ceva romaneste 🙂

Spre deosebire de vasele de croaziera pe mare, echipa artistica de la bord este formata din echipajul „obisnuit” – cameriste, ospatarite, receptioniste. Si chiar sunt talentate, chiar au dat niste spectacole faine

Aici prezentau costumele diverselor popoare din China

Am vrut sa vizitez si un oras „normal”, neturistic. Cred ca se numeste Zhongzian (sau ceva similar)

Si aici e curat si bine aranjat

Dar nici un semn in litere latine

Vasele de croaziera pe timp de noapte…

Programul pe a doua zi. Anna era numele vasului, Victoria Cruises era compania care opereaza mai multe vase pe Yangtze

A doua zi, un alt oras. Aici, au instalat scari rulante 🙂

3 Gorges Panorama

 

 

Desi se numeste 3 Gorges Summit, nu se vad 3 chei, ci doar 2. Doar ca e cel mai inalt varf de-a lungul fluviului

Nelipsita podea de sticla

 

Inapoi, la vas…

Si o pornim prin defileu. Cazanele de Yangtze 🙂

 

Vasul nostru, vasul Anna

Dar pentru a intra pe un rau ingust, trebuie sa luam niste vase din lemn

Cred ca a fost cea mai vesela ghida din China 🙂

Superb. Pacat ca a fost nor 🙁

 

Secundul vasului a fost MC la fiecare spectacol

 

Debarcarea de pe vas la 3 Gorges Dam

Grupul Europa Travel, acesta va este autocarul

Barajul celor 3 Defilee

Cele cateva ecluze in „trepte”

 

Imensul baraj

Ghida din Yichang

Am luat masa intr-un salon de nunti 🙂

Trenul de inalta viteza spre Shanghai

7 ore mai tarziu, am fost intampinati de veselul ghid din Shanghai

Si hotelul din Shanghai a fost fain

Ce ghinion sa ai ca bula de observare sa fie in nor

Cam asa se vedea de sus 🙁

Si nelipsita podea de sticla 🙂

Un templu budist din Shanghai, una din putinele oaze traditionale dintr-un oras modern

 

Varianta lui Reclining Buddha din Bangkok

Gradinile Yu – un alt obiectiv turistic mult prea faimos din Shanghai

Langa gradini, un mare centru comercial – evident in arhitectura traditionala chineza

Ce poate fi mai ciudat decat statuia marelui carmaci Mao pe cel mai capitalist bulevard din Shanghai 🙂

 

In spatele meu, este Pudong, Shanghaiul nou

S-a mai ridicat un pic norul de pe Oriental Pearl Tower

 

Nanjing Lu, strada comerciala pietonala a orasului

E inca departe de Japonia… Dar incearca

Oriental Pearl din ciocolata

Ne-a plouat zdravan la Shanghai… inclusiv in drumul spre aeroport

Un avion familiar la Shanghai – KLM 🙂

Si pentru ca am zburat peste zi, nu am dormit. M-am tot uitat la filme 🙂

Acasa, in Europa. Mai precis pe aeroportul Amsterdam – Schiphol

Du-ma acasa, mai avion !