Brazilia – traiesti un vis. Episod 1

O stiu pe Cristina deja de 10 ani… Sper ca sunt unul dintre cei care am motivat-o sa calatoreasca si deja a calcat prin locuri diverse de lume – de la Sarajevo la Bali, de la Tokyo la Rio de Janeiro… uneori am fost impreuna – in Grecia, in Siria si ultima oara anul trecut in Iran. Ma bucura foarte mult ca a acceptat sa isi scrie impresiile ei de calatorie pe blog si iata prima poveste – din Brazilia ! Anul acesta, de Anul Nou, deci … informatii de ultima ora 🙂

Pentru mine sa scriu impresii despre Brazilia este ca si cand as trai din nou vacanta de vis pe care am avut-o anul acesta. Visez la ea de 2 ani de zile si iata ca s-a intamplat in sfarsit….a meritat si asteptarea si banii si tot!

A fost cea mai tare vacanta de pana acum, dar si cea mai scumpa!

In Brazilia daca te duci trebuie sa traiesti totul la maxim, sa mergi peste tot, sa vezi tot, sa simti bucuria oamenilor de a trai si sa stai suficient de mult incat sa realizezi ca nu mai vrei sa pleci (cel putin din unele locuri).

Vacanta a inceput cu cateva zile inainte de anul nou (pe 27 decembrie) si aproape firesc am ales ca prima oprire sa fie la Rio de Janeiro.

Etapa 1: Rio = socul realitatii
Pot spune doar atat…ori il iubesti ori il urasti; acest oras nu te lasa sa umbli cu jumatati de masura. Incepi sa te indragostesti de el din avion – incepand cu oamenii care se imbarca spre Rio (majoritatea femeilor si barbatilor parca sunt rupti din revistele de moda) si terminand cu vestita panorama a orasului care se vede inainte de a ateriza. Apoi incepe nebunia orasului…si vei fi fermecat cu siguranta de: renumitele plaje braziliene: Copacabana, Ipanema si de frumusetile in costum de baie (aici trebuie sa recunosc ca nu este nimic exagerat in ce se spune-))), de relaxarea care se simte peste tot in oras (oamenii chiar stiu sa se bucure de viata si sa nu se streseze), de ritmurile de samba care se aud de peste tot, de gustul caipirinhei cu care esti servit peste tot.
Este un vis sa vezi orasul noaptea de pe Pao de Acucar (Sugarloaf Mountain) si totul pare atat de ireal, incat te crezi intr-un oras spatial, urmeaza drumul catre statuia lui Isus (Corcovado Mountain) si neaparat oprirea la stadionul Maracana (m-am simtit mandra sa vad numele Romaniei mentionat acolo la CM 1970). Totul a culminat cu noaptea de revelion unde spectacolul de artificii de pe Copa iti taie respiratia (a fost cel mai lung si cel mai spectaculos din viata mea – a durat 20 minute si s-a intins pe 3 km de plaja!)
Din toata aceasta feerie, esti trezit la realitate brusc si fara menajamente pentru ca acest oras este inger si demon in acelasi timp (recomand vizionarea filmului City of God pentru cei cu inima tare inainte de a merge in Rio). Te socheaza la fiecare pas cum se amesteca bogatia si saracia (faimoasele “favele” se vad pe dealurile din jur), esti atentionat la fiecare pas sa nu ai lucruri de valoare asupra ta pentru ca iti risti efectiv viata, nu esti lasat sa te plimbi noaptea pe malul marii, nici macar pe trotuarul alaturat (aceasta recomandare a venit din partea personalului de la hotel si intr-adevar nu era tipenie de om pe plaja noaptea-(. In anumite cartiere nu este recomandat sa ramai dupa lasarea intunericului (ora 5pm) pentru ca se afla in apropierea favelelor, de asemenea sa mergi cu autobuzul sau sa te sui in taxi dubioase.
Socul realitatii la Rio inseamna ca esti constient tot timpul ca viata e doar acum in prezent, se intampla chiar sub ochii tai si trebuie traita la maxim si trebuie sa iti alegi cu grija cum anume o traiesti, pentru ca ziua de maine nu se stie daca vine, cand vine si ce va fi cu tine. Oamenii de aici sunt atat de constienti de acest lucru, dar si atat de fericiti!

Etapa 2: Amazon = intoarcerea spre natura
Dupa nebunia de la Rio, am vrut sa redescopar ce inseamna natura si am ales jungla amazoniana. Am zburat 4 ore pana la Manaus si apoi inca 2 ore cu masina pana la hotelul situat in mijlocul naturii. Timp de 4 zile am avut parte de cele mai neobisnuite experiente: de la un prim contact cu jungla noaptea, la o zi intreaga petrecuta explorand Amazonul, de la pescuit piranha la vanatoare de caimani noaptea, de la schimbari de vreme la interval de cateva minute (cand ploaie torentiala, cand soare arzator cu temperaturi de 40 grade), de la facut baie in cascade la gratare pe niste plaje mirifice si pustii.
Programul a fost intens cu sculat dimineata la 8 si intors la 9 seara la hotel dar a meritat efortul mai ales ca am avut parte de cel mai tare ghid – Enrique (de 9 ani explora jungla si stia tot ce misca in copaci, pe jos, sub frunze….era in stare sa descopere caimanii noaptea de la 20-30 m pe o bezna totala; a fost impresionant de asemenea si povestile spuse despre jungle). Pentru cei care au vazut “Avatar” – ei bine am trait pe propria piele ce inseamna “freamatul” noaptea cu o gramada de zgomote, fosnete de nu stiai ce ti se intampla; in timpul zilei peisajul este atat de luxuriant si intr-adevar te duce cu gandul ca natura a gasit un echilibru si noi, oamenii, avem datoria de a-l proteja. Din nefericire am vazut si zone intinse de padure arsa, pentru ca oamenii nu au stare…vor mereu mai mult, mai repede, mai bine.

Restul de impresii din Brazilia, maine !

La un moment dat l-am intrebat pe un brazilian care e cel mai popular sport in Brazilia. Mi-a zis ca voleiul. Am ramas surprins, asa ca am replicat „What about football ?”. „A, fotbalul nu e sport, e o religie !”… Cristina in Patriarhia Maracana din Rio 🙂

Plajele din Rio…

Favelas

Si statuia simbol…

Cu view-ul de rigoare

Revelion la Rio

Survoland Rio…

… dar si padurea amazoniana

Prin Amazon

Comentarii

  • Imperatore, nici nu realizez ca au trecut 10 ani si prima excursie impreuna a fost Grecia!

    Parca si acum traiesc acea oprire in livada de portocali…in care am simtit iz de vara in plin decembrie-)) cred ca de acolo mi se trage sa merg in tarile calde de revelion!

    Siria am ratat-o sa o facem toti, dar astept alte destinatii-)

    cpc 16 martie 2010 1:06 Răspunde
  • Ah ca tot ziceai de fotbal ca religie in Rio…un citat care exista scris pe Maracana:

    "It's harder to stop loving a team than to stop loving a woman"

    …cine a zis ca barbatii sunt complicati?!

    cpc 16 martie 2010 1:17 Răspunde
  • He, he… au trecut 10 ani de cand ne-am cunoscut (la interviu 🙂 si 8 ani de la excursia din Grecia. Sigur ca imi aduc aminte de livada de portocali de langa Korintos, dar mai ales de dificultatile care le aveai in a deschide usile 🙂

    Imperator 16 martie 2010 13:55 Răspunde
  • Te cred.
    Am fost si eu in Brazilia acum 3 ani si am avut o vacanta de vis.
    Cel mai mult mi-au placut brazilienii care pur si simplu "au un suflet mare".

    Pescar Hoinar 22 martie 2010 13:50 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii