Dar in afara de Damasc, Siria mai are extrem de multe locuri de oferit. Ruine antice de orase fabuloase, orase medievale de 1001 de nopti, urme pre-crestine, urme crestine, urme islamice… Si peste tot, oameni extrem de primitori si simpatici… Si nu in ultimul rand sosele impecabile, relativ necirculate si benzina ieftinaaaa….!
Daca te avanti in desert spre Irak, vei ajunge la Palmyra, un superb oras construit de urmasii lui Alexandru cel Mare intr-o oaza de pe drumul matasii. La 200 de ani dupa Hristos, Palmyra a ajuns o mare putere comerciala si militara in zona, si desi stat-vasal, clientelar al Imperiului Roman, isi permitea o politica independenta. Cand ambitioasa regina Zenobia a ajuns la conducerea Palmyrei dupa ce se pare ca a orchestrat uciderea sotului ei pentru a deveni regina-conducator a Palmyrei, ambitia ei de hegemonie s-a ciocnit de interesele Imperiului. Si desi pare ciudat, un moment de rascruce in istoria noastra, a romanilor a fost determinat de indepartata si necunoscuta Palmyra din desertul sirian – imparatul Aurelian a fost obligat sa-si retraga legiunile si administratia de la nord de Dunare (celebra “retragere aureliana”) pentru a-si concentra fortele in Est si a ocupa Palmyra. Dupa o lupta crancena, Palmyra avea sa cada in mainile romane, iar regina Zenobia sa fie legata de carul triumfal al lui Aurelian in parada victorioasa de la Roma.
Nu trebuie insa sa uitam nici Alepul, poate orasul cel mai vechi din lume, locuit neintrerupt unde spectacolul bazarului este de neuitat. La Alep, nu este nici bazarul turistic de la Istanbul, nici bazarul obositor de la Cairo sau cel cam steril de la Dubai. Bazarul din Alep este un bazar adevarat, al locuitorilor din Alep care vin aici in mod natural sa-si faca shopping-urile, iar faptul ca esti strain nu atrage o atentie deosebita… nici nu sunt prea multi straini… te poti plimba in voie, observa viata cotidiana sau descoperi cine stie ce comoara prin zona rezervata covoarelor, aurului si bijuteriilor de orice feluri… La capatul bazarului, se afla Citadela, superba citadela a Alepului, luata cu asalt de cruciati acum aproape un mileniu, astazi luata cu asalt de sute de copii adusi aici de invatatorii lor. Iar daca sunt turisti straini prin preajma, nu poti sa scapi fara cateva sute de poze… Ca si la Damasc, Alepul are o zona crestina, impanata de biserici si de restaurante exceptionale.
Si pentru ca turul sa fie complet, soferul nostru a tinut sa ne duca si peste munti, spre mare. Cu aceasta ocazie, am putut remarca inca odata varietatea extraordinara a Siriei – dupa relieful stancos din jurul Damascului, sau desertul din drumul Palmyrei, zona montana – litorala este un tinut verde, extrem de fertil si cu o vegetatie luxurianta. Aici se produce mancarea celor 20 de milioane de sirieni. Si tot prin munti, am putut sa ne pozam cu celebrii cedri, coniferele Orientului Apropiat, simbolul invecinatului Liban.
Si tot am bantuit prin munti, nu am putut rata si cele cateva cetati construite de cruciati, dintre care, de departe, cea mai remarcabila fiind Crac des Chevaliers. Desi cruciatii au plecat demult, redutabila fortareata a rezistat, astazi fiind un obiectiv turistic remarcabil. Cruciatii au plecat, crestinii au ramas, formand inca majoritatea la poalele cetatii. Si diferenta se vede – peste tot, sunt centre de infrumusetare, chiar si cluburi cu dj, case mari si chiar si un dentist pe a carui firma scrie ca a studiat la Timisoara, probabil un titlu de mandrie in zona.
Si daca tot am mentionat, sa nu va mirati daca pe langa Dacii, o sa gasiti si numerosi sirieni, mai ales trecuti de 40 de ani care sa vorbeasca limba romana. Numerosi sirieni au invatat in Romania in anii 80 si multi dintre ei s-au intors acasa, neuitand insa limba romana si Romania.
Anticele orase ale Damascului si Alepului listate pe lista monumentelor UNESCO, incredibilele ruine de la Palmyra – perla desertului, mandre castele cruciate, bazaruri labirintice medievale, somptuoase palate din Damasc, moschei Umeiade, o vegetatie variata, o bucatarie incredibila si peste tot un popor extrem de primitor. Si daca mai adaug ca preturile sunt extrem de scazute, oare de ce sa nu vizitati Siria ? Asta inainte de a aparea si pe aici maree de turisti din Egipt sau Iordania.
Incotro ? Bagdad sau Palmyra ?
Care sunt riscurile unei excursii pe cont propriu in Siria?
Din ce punct de vedere ? Din punct de vedere al sigurantei, tara e safe (ca in marea majoritate a tarilor cu regimuri de mana forte).
Foarte frumoasa poveste…tare mult as vrea sa ajung acolo…minunat !!
Foarte utile link-urile catre alte bloguri…thx "Imperator"
"metalactual"
Cu placere… le folosesc si eu 🙂
Imperator, am si eu o intrebare…care poate ti se va parea stupida. Vreau sa merg si eu in Siria, anul acesta, dar nu am mai fost pana acum in Orientul Mijlociu. Am luat Lonely Planet pentru Siria, l-am citit din scoarta-n scoarta, avand insa o nelamurire: este rau daca aleg Siria drept prima destinatie din Orientul Mijlociu, sau ar trebui sa iau o alta tara in calcul (gen Iordania)? Eu as prefera totusi Siria…
Si inca o intrebare: avand in vedere ca este foarte posibil a merge singur, cat de sigure sunt in Siria mijloacele de transport obisnuite (microbuze, autocare, tren)?
Multumesc anticipat.
Saluti. Cred ca e ok sa vizitezi Siria ca o prima tara in Orient. Din unele puncte de vedere, poate fi chiar mai bine – in Siria, nu ai parte de hustle-ul datorat vanzatorilor de suveniruri. Doar in Siria si Iran, am putut umbla linistit prin bazare fara sa vina nimeni sa-mi vanda ceva.
Infrastructura rutiera este buna, as zice sa nu te gandesti prea mult la tren 🙂 Autobuzele nu sunt ultimul racnet, dar sunt ok si merg la timp.
Siguranta este de top – tara este totusi o dictatura si in dictaturi, nu sunt probleme cu securitatea personala, peste tot sunt politisti si soldati. Singurul risc poate fi un atac surpriza al Israelului, dar si el e putin probabil.
Nu-ti fa probleme, o sa gasesti o tara foarte prietenoasa si oamenii sunt de foarte mare ajutor – ar fi bine sa stii putina franceza, multi, mai ales crestinii stiu mai degraba franceza decat engleza (ei au fost protectorat francez intre cele 2 razboaie mondiale)
Multumesc mult pentru raspuns si sfaturi! Ma gandeam la tren pentru Alep-Damasc. Tocmai au introdus un tren de mare viteza (au depasit pana si ei CFR-ul nostru), face cei 360 de km in vreo 4 ore, net superior fata de interciturile noastre, iar un bilet la clasa I e monstruos de scump…4 dolari 🙂
Inca o data, multumesc!
PS. Pe cand si post-ul cu Coreea de Nord? 🙂
Habar n-aveam de trenul de viteza.. cand am fost eu (aprilie 2008) erau extrem de lente si aveau mari intarzieri, toata lumea mi-a recomandat sa iau autobuzul. Pai daca e asa, du-te si cu trenul. In general, mie imi place trenul, e mult mai comfortabil decat orice autobuz.