Cambogia mea. Episod 7 – Pe drumul de costise ce duce la Bangkok

 Autobuzul Siem Reap - Bangkok

De cand oamenii au inceput sa calatoreasca, au aparut drumurile. Iar de cand au aparut drumurile, unele au intrat in constiinta comunitatii de calatori impatimiti ca drumuri „clasice” pe care trebuie sa le faci o data in viata – fie datorita dificultatii, fie datorita pitorescului lor, fie doar ca sunt „colorate”, strabatand zone exotice ale lumii. Cu trenul spre India este unul dintre ele, de asemenea Drumul Matasii, Autostrada Prieteniei din Tibet sau Cairo – Cape Town cu camionul… Pe unele am fost, pe altele partial… Dar unul din drumurile „must do” pe care le-am facut este cel cu autobuzul, Siem Reap – Bangkok, din Cambogia in capitala Thailandei

Dupa cum scriam intr-unul din episoadele anterioare, autobuzul Bangkok – Siem Reap are secretele lui… din Khao San Road, autobuzul costa cativa dolari… Cheia pretului sta in faptul ca soferul si insotitorul sunt niste adevarati Masteri Joda ai gasirii motivelor pentru intarzieri – de la pene inventate la administrarea savanta a haosului organizat din vama thailandezo-cambodgiana, totul cu scopul de a ajunge victoriosi in Siem Reap dupa caderea noptii si oprirea exact in fata unui guest house de unde sa sara comisionul… Si cum Siem Reap nu e prea luminat noaptea, iar calatorii sunt obositi dupa o cursa infernala pe soselele in ruine ale Cambodgiei, multi opteaza pentru oaza binemeritata a unui dus, a unei banana pancake si a unei cola reci. Pentru cei care au de gand sa ajunga pe acolo in viitorul imediat – o sa descoperiti ca asfaltarea soselei nu a dus la scurtarea timpului de voiaj, tot 10-16 ore faci, iar dintr-un ecologism recent descoperit, autobuzele nu mai ajung in oras, ci la 8 km de centru, de unde vei fi jupuit de tuk-tukisti, valutisti si altele… De ani de zile, cineva face o treaba excelenta cu site-ul Tales of Asia care iti explica pas cu pas ce trebuie sa faci pentru a dribla inselatoriile thailandezo-cambodgiene. In 2003, am urmat sfaturile Tales of Asia ca pe Sfintele Scripturi si am mers la fix!

Ei bine, la retur, situatia nu mai este aceeasi. Nu exista niciun interes ca autobuzul sa intarzie – odata ajuns in Khao San, backpackerul este inconjurat de sute de guesthouse-uri, orasul e luminat a giorno, e practic imposibil sa fie atras la vreun guest house platitor de comision… Asa ca se conduce la cat de sportiv poate conduce un sofer de autobuz sud-est asiatic. Iar preturile sunt altele – daca, de la Bangkok la Siem Reap, poti gasi si locuri la 2 dolari (pretul in general e de 5-10 dolari), de la Siem Reap la Bangkok, poti fi fericit daca ai platit doar 20-25 de dolari.

Pe de alta parte, costul transportului aerian este exorbitant. Ruta Bangkok – Siem Reap este o exclusivitate a Bangkok Airways (habar n-am de ce in epoca lui Open Skies ai parte de o exclusivitate pe una dintre cele mai populare rute din Asia, este una din marile enigme ale lumii contemporane, rezolvabila doar prin conturile elvetiene ale baietilor isteti din Cambogia, dar un lucru e cert –  exclusivitatea dateaza din 1997!) care evident ca suge bani in consecinta. Am zburat dus cu Bangkok Airways, dar returul nu puteam sa-l fac decat cu autobuzul de Bangkok…

Dis-de-dimineata, un tuk-tuk a venit sa ne ridice de la guest house si sa ne transporte cu tot cu rucsacuri spre locul de unde pleca celebrul autobuz. Autobuzul era OK, trecuseră multe peste el (si, probabil, si mai multe pe sub el), dar era in conditii rezonabile. Culoarea insa era cam rozalie, potrivindu-se mai repede cu un „Gay Pride Parade” decat cu un drum spre granita thailandeza, dar acum ce mai conta…

Si asa demara in forta „autobuzul cu farangi” in drum spre capitala backpackerismului asiatic. Primii kilometri – linistiti, drum relativ neted, fara prea mult trafic… Incepusem sa ma intreb cum se face ca vom merge ore in sir cand nu sunt decat vreo 200 km pana la granita si 400 km pana la Bangkok? Dar visul frumos s-a terminat destul de abrupt dupa vreo 50 km si aveam sa experimentam adevaratele drumuri ale Cambodgiei. Drumuri? Cam mult spus – probabil nu cunoscusera vreodata asfaltul, e vorba de o carare ceva mai lata plina de hopuri, gropi si pe alocuri adevarate crevase… Ce a urmat? Kilometri in sir in care toti calatorii s-au transformat in rockeri ad-hoc, dand din cap ca la marile concerte de profil (evident, in tonurile suave ale muzicii pop thailandeze).

Intamplari de pe drum? Numeroase… De doua ori am picat in crevasele din transcambodgiana, o data fiind necesara interventia unui sat intreg sa putem impinge autobuzul, am luat masa pe undeva la Battambang unde gura unora a luat foc sau „pee stop”-urile in locurile unde plantatiile de orez erau „sigure” – adica fusesera deminate… de-a dreapta si de-a stanga soselei cea mai familiara priveliste era asigurata de panourile scrise bilingv in khmera si engleza – „Atentie, mine de pamant” si un cap de mort – imagine surprinsa si pe cel mai bine vandute tricouri din Cambogia!

Autobuzul roz a reusit sa-si duca misiunea la final si cu succes… dupa vreo sase ore si ceva, am reusit sa atingem din nou pamantul in punctul de frontiera Poipet (de partea cealalta, la thailandezi, se numeste Aranya Prathet) … eram complet ametiti… dar, odata rucsacurile bine ancorate in spate, am patruns vitejeste in haosul din vama… camioane cu marfuri de doua ori mai inalte decat bietul camion, tuk-tukuri, valutisti, backpackeri, contrabandisti, gura-casca se strecoara dintr-o parte intr-alta a punctului de frontiera. La intrarea in Cambodgia, troneaza un panou imens cu imaginea Angkor Watului, dar si sloganul copiat pana in cele mai mici amanunte de la vecinii thailandezi – „Incredible Cambodia”!

Sa nu credeti ca khmerii sunt cine stie ce prieteni cu thailandezii, se iubesc de nu mai pot. Siem Reap inseamna in traducerea „Infrangerea Thailandei”, iar majoritatea ii invinuiesc de distrugerea stralucitorului stat khmer de la Angkor. Motivul mandriei nationale cambodgiene – Angkor Wat se regaseste peste tot – pe steagul tarii, pe bancnotele pe care nu le foloseste nimeni, pe toate afisele, iar orice atingere la adresa celebrului monument este o blasfemie nationala. La un moment dat, o cunoscuta actrita thailandeza ar fi sustinut ca Angkor Wat este monument thailandez (aparent un fals sustinut de un ziar din Phnom Penh), urmarea fiind ca zeci de mii de cambodgieni au iesit in strada strigand „Angkorul e al nostru”, devastand Ambasada Thailandei si zeci de businessuri thailandeze din Capitala… de altfel, in ciuda, vecinatatii cruciale cu Thailanda (de acolo vin majoritatea marfurilor, dar si a turistilor si fluxurilor economice), periodic granita se inchide din cauza incaierarilor periodice ale granicerilor cambodgieni cu cei thailandezi din zona unui templu stravechi, revendicat de ambele tari.

In ciuda haosului si a timpului pierdut prin vama, formalitatile au fost destul de simple, atat la iesirea din Cambogia, cat si la intrarea in Thailanda. Imediat dupa ce am iesit din punctul de frontiera thai, am fost recuperati de urgenta de vigilentii reprezentanti ai transportatorului care imediat ne-au depus intr-un microbuz nou, cu aer conditionat, care ne va duce pana in Bangkok… Schimbarea de atmosfera a fost abrupta – de la un autobuz vechi si fara aer conditionat, la un microbuz modern, de la soselele fara asfalt ale Cambodgiei, la autostrazile moderne ale Thailandei, de la magazinele saracacioase din sate uitate de lume, la minisupermarketurile 7-11.

De altfel, imediat dupa ce am plecat, am oprit la un restaurant unde ne-am umplut burtile cu mancare de farang si am facut poze cu gandacii crocanti vanduti in parcare pentru turistii in cautare de inedit… Restul drumului a fost rapid, eficient si nememorabil…. Bangkokul ne astepta stralucitor, frenetic, zgomotos, nebun, haotic, cu lumini halucinante, dar familiar si primitor… Khao Sanul la fel… simteam ca am revenit cumva la o civilizatie mai familiara.

Ne-am dus la noul hotel recomandat de romanii intalniti in Bangkok – Wild Orchid… Rezervarea facuta ne astepta, asa ca imediat am urcat in camera… unde ne asteptau asternuturi moi din matase, dar si plasarea inedita a WC-ului si dusului in … balcon… Da, in balcon, semi-mascate de o cortina dintr-o epoca demult apusa… dar distractiva prin ineditul situatiei…

Si, desi am ajuns destul de obosit, trebuia sa dau o fuga pana la Pierre Boutique (nu, nu sunt francezi, ci croitorii indieni din hotelul Viengtai!) pentru inca un retus la costume.. Noblesse oblige.

Imagini Cambogia – Thailanda

 

Transport Cambogia: autobuz Siem Reap - Bangkok.jpg

Autobuzul roz pe trans-cambogiana

pe soselele Cambogiei

Transportul in comun in Cambogia

cu porcul pe motocicleta

Dar sa nu-i plangem pe oameni cand vedem cum calatoresc … porcii !

77. cu autobuzul in sant.jpg

Uneori, mai cadem cu autobuzul roz si intr-o mare gropana

sosele Cambogia fara asfalt

Si incet, incet, hodoronc, tronc pe autostrada trans-cambogiana

Punct frontiera cambogian la Poipet

Pana la granita cu Thailanda

Poipet: camion Cambogia

Unde trecem printre camioane care provoaca legile fizicii

Mancare thailandeza: gandaci de mancare.jpg

Dupa un drum lung, ce poate fi mai bun decat niste gandaci savurosi

Cazare Thailanda: Wc in balcon la Hotel Wild Orchid

Si un hotel comfortabil cu baia in balcon

Pierre Boutique: la croitor in Bangkok

Momentul auspicios, deci, sa-mi fac un costum 🙂

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii