Vang Vieng, ultima reduta a backpackerilor in Asia de Sud-Est? Partea 3: cu bicicleta roz si prin pestera

Imagini Vang Vieng: eu si bicicleta roz

A treia zi in Vang Vieng, capitala backpackerilor din Asia de Sud-Est. Din pacate, astazi este si ultima. In toate ghidurile si pe net am citit ca relatia turistilor cu Vang Vieng e de tip “love-hate”. Iti place sau o urasti. Aparent, cei de 20 de ani si ceva ar iubi-o, cei mai in varsta ar fi in tabara opusa. Se pare ca inca mai am 20 de ani, ca, sincer, mi-a placut foarte mult. Poate si pentru ca am gasit niste activitati extraordinare – intr-o singura zi am zburat cu balonul, am facut cave-tubing si caiac intr-un peisaj de basm. Am fost si prin zona de baruri si, cat am stat, a fost chiar haios… poate n-as mai fi fost la fel de incantat daca as fi stat toata ziua… dar exista atatia carora le place.

In ultima zi ma decisesem sa ma plimb prin jurul orasului prin zona rurala… Sa inchiriez o bicicleta si s-o iau direct spre muntii atat de spectaculosi care, practic, au condamnat Vang Viengul la destinatia sa turistica. Vang Viengul nu e faimos numai pentru party-uri, lao-lao, prajiturile happy sau tubing, ci si pentru pesterile care abunda in relieful carstic din jurul orasului. De altfel, exista o anumita categorie de turisti – e drept, destul de restransa, care vine doar pentru pesteri… am vazut o pestera chiar faina in prima zi, dar hai sa mai vad una – se pare ca cea mai faimoasa, numita comercial “Blue Lagoon”… de fapt, citind Lonely Planet usor neatent, banuiam ca laguna cea albastra este in pestera… imi si inchipuiam un mic cenote Laotian de tipul celor vazute in peninsula Yucatan, o alta zona cu relief carstic.

Dupa ce imi las bagajele la receptie, ma duc sa iau micul dejun intr-unul dintre numeroasele restaurantele care repeta obsesiv al nu stiu catalea episod din “Friends”… pare chiar antrenant ca multi uita sa isi bage pana si banana pancake in gura de dragul filmului… In schimb, ma lovesc de o surpriza neplacuta – nu gasesc biciclete de inchiriat, ci doar scutere. Nu am condus in viata mea un scuter (corect, trebuie sa existe o “prima data”), dar parca nu as experimenta condusul de scutere pe drumul de costisa ce duce la Blue Lagoon…

Intreb “Bike?”… si de fiecare data mi se prezinta o motoreta… “No, without engine”… “A, a bicycle”… Cum spui tu, mestere… Pana la urma gasesc o baterie de biciclete roz-bonbon aliniate in soare la un colt de ulita. Ma mai intalnisem si cu nemtoaica ce cauta un hotel mai ieftin… statea si departe, si la 10 euro… i-am recomandat ca la mine e 8 euro, dar poate gasi si pe la 4 sau 6 pe strada secundara.

In fine, ma sui pe bicicleta roz si o iau spre podul care traverseaza raul Nam Song… Sa nu credeti ca Laosul este asa de inapoiat, chiar si in Laos s-a auzit de taxa de autostrada sau de taxa de pod… asa ca trebuie sa ma scarpin de 5.000 de kip (0,50 euro) pentru a plati taxa de pod… dar in fata mea apar niste munti cu adevarat superbi.

Drumul, dupa cum ma asteptam, lasa mult de dorit, dar ce conta, in jurul meu colti de stanca rasareau de te miri unde, satenii radeau cu gura pana la urechi (fericirea nu se exprima intotdeauna in iPhone-uri, iPaduri si Dolce & Gabbana), iar cand mi-era prea cald, aveam de unde cumpara niste apa… M-am oprit din cand in cand pentru poze, m-am si salutat cu doua americance cunoscute ieri pe platforma de baruri, dar care astazi stateau in portbagajul unui pick-up, in drum probabil spre vreo pestera. Ce mi s-a parut distractiv este ca, dupa ce am descoperit ca in Vietnam se falsificau hoteluri si agentii de turism, ei bine, in Laos, se “falsifica” pesteri… in drum, era plin de indicatoare spre “adevarata” Laguna Blue… care evident ca se afla intr-un alt sat care isi dorea si el o firimitura cat de mica din tortul cu kipi al turismului din Vang Vieng. Noroc cu harta din Lonely Planet…

Intr-un tarziu ajung si la pestera. Platesc intrarea intr-o imensa parcare si descopar un lac azur in care se arunca niste chinezi, spanzurandu-se de niste franghii… versiunea zonei barurilor, dar fara muzica si fara atata lume… in Laos, te poti imbaia oriunde. Inchiriez o lampa de cap si incep sa urc pe drumul destul de accidentat spre gura pesterii.

Pestera Tham Phu Kham este considerata sfanta de locuitorii zonei. De aceea, in interior se afla o statuia a lui Buddha asezat (pozitia de dinainte de a muri si a atinge Nirvana) intr-un cadru magnific, in semiobscuritatea data de vegetatia care impiedica soarele sa intre mai adanc in pestera, desi gura acesteia este cat toate zilele… Desi chinezii s-au marginit s-o faca pe tarzanii prin lacul de la picioarele muntelui, albii, ca de obicei, sunt cei care exploateaza… dupa mine, apare o gasca de vreo 10 americani si americance veniti in expeditie dupa, probabil, numeroase zile de dansat pe platforme si aruncat in apa. Din pacate pentru ei, au venit in exact acelasi echipament – flip-flopi in picioare, pantaloni scurti, tricouri transparente… iar pestera nu este deloc amenajata si e destul de accidentata… antrenamentul de Tarzan insa prinde bine pentru ca trebuie sa sari de pe un bolovan pe altul… Dupa ce o fata aluneca de era sa cada vreo 2-3 metri (a reusit sa se redreseze in ultima clipa), toata trupa imi recomanda sfatul de a se descalta si a merge desculti… te cam dor talpile de la bolovanii ascutiti, dar asta e, explorarea necunoscutului necesita si sacrificii. In plus, doar cativa au lanterna :).

Intram inca si mai in adanc in cautarea ipoteticului lac din interiorul pesterii si, dupa ce ajungem adanc, intr-un loc unde nu mai patrunde nicio urma de lumina de afara, ci doar cea de la lampile de frunte, hotarasc sa ma intorc… Am un microbuz de prins spre Luang Prabang, un drum de 6-8 ore, cum o da Buddha. Imi iau la revedere de la gasca desculta care continua sa mearga mai in adancuri si ma intorc la baza… o mica baie in laguna si fuga, trebuie sa bag viteza 6 km pana inapoi la Vang Vieng!

Pe drumul spre Laguna Blue, am fost depasit de cateva masini tip pick-up, pline cu oameni, dar si biciclete sau chiar si motorete… Ma gandesc chiar sa fac un mic autostop, dar, ghinion, nici  masina nu ma depaseste in drum spre Vang Vieng… Pana la urma, apas pedala mai hotarat si ajung la timp pentru a lua si pranzul… evident in compania lui “Friends” si a americanilor care sunt in pericol sa-si fractureze gatul de la atata privit…

Ma mai intalnesc si cu prietenii rusi care tocmai s-au trezit (noaptea se pare ca a fost lunga) si ne uram sa ne vedem undeva in lume… Ce e culmea este ca chiar ne vom intalni absolut intamplator aproape o saptamana mai tarziu in Bazarul de Noapte din Chiang Rai! Un microbuz plin cu polonezi si cehi ma salta de la hotel pentru a ma depune ulterior la autogara din Vang Vieng, de unde vom pleca mai departe spre Luang Prabang… niste olandezi sunt suparati ca li s-a promis un autobuz VIP si, de fapt, va fi doar un microbuz. In fine, dupa mai multe telefoane, vor sta in fata, calare pe geamantane si rucsacuri… Va fi un drum minunat, printr-un peisaj tulburator… din pacate, tulburatoare vor fi si serpentinele… pe vremuri Laosul se autodenumea drept “Regatul celor un milion de elefanti”… astazi este “Republica Populara a celor un milion de serpentine”… Niciodata nu mi-a fost rau de masina… o singura data… pe drumul spre Luang Prabang. Dar a meritat… pentru ca Luang Prabang este un oras magic! Dar despre Luang Prabang, orasul meu magic din Laos, in mod cert, cu alta ocazie!

 

Cum ajungi la Vang Vieng

Vang Vieng se afla pe asa-numita “Banana Pancake Trail”, ruta backpackerilor prin Indochina. Marea majoritate a turistilor sosesc din Thailanda… Practic, din Bangkok, Banana Pancake Trail trece prin Chiang Mai (se poate ajunge cu autobuzul, trenul sau cu o cursa low-cost Air Asia sau Nok Air), mai departe spre granita thailandezo-laotiana de pe fluviul Mekong si apoi doua zile pe marele fluviu pana la Luang Prabang (nu se merge noaptea, se doarme pe drum, la Pakbeng). De la Luang Prabang, vreo 6-8 ore cu autobuzul sau microbuzul pana la Vang Vieng.

Ce va recomand este “Reverse Banana Pancake Trail”, deoarece vei intalni un flux mai mic de turisti. Se pleaca seara din Bangkok, cu trenul, pana aproape de Vientiane, capitala Laosului (se schimba trenul la ultima gara thailandeza si apoi luati un tren laotian care opereaza pe unicii 3,5 km care compun reteaua Cailor Ferate Laotiene). Nu exista zboruri low-cost Bangkok – Vientiane, dar daca chiar vreti sa zburati, desi trenul este perfect confortabil, Lao Airlines si Thai Airways sunt singurele companii aeriene care opereaza intre cele doua Capitale. Lao Airlines este, de obicei, mai ieftina. Si totusi conceptul de zbor low-cost a ajuns si in Laos – Air Asia opereaza curse intre Vientiane si Kuala Lumpur. Asa ca, daca sunteti in Kuala Lumpur, aveti sansa sa gasiti zboruri mai ieftine decat din mult mai apropiatul Bangkok!

Unde sa stai in Vang Vieng

Vang Vieng are zeci de locuri de cazare, preturile incepand de la 20.000 de kip (2 euro) pentru o camera impartita cu mai multi. Daca vrei o camera single sau dubla cu baie proprie, o sa gasesti la 7-10.000 de kip (7-10 euro). Eu am stat la Sisavang Guest House, dar am facut rezervarea prin Agoda si am platit 8 euro pentru o camera single.

Cand sa mergi in Laos

Sezonul uscat si racoros este noiembrie-februarie. Asteapta-te la mult soare, cer senin, ziua cald, seara putin fresh – o vreme perfecta! De prin martie pana in mai, vremea va fi foarte calduroasa, caniculara pe alocuri, dar in continuare uscata. Perioada musonica incepe prin mai si se termina in noiembrie cu un varf de ploi si potentiale inundatii prin septembrie-octombrie.

Imagini Vang Vieng

 

Fun in Vang Vieng: serial american

Prin toate restaurantele, seriale americane

Imagini Vang Vieng: bicicleta roz pe puntea cu toll

Bicicleta mea roz gata de drum (asta e podul cu taxa :))

Imagini Laos rural: spre Laguna Blue

Spre Laguna Blue

Prin satele din Laos

Pe drumul de costise ce duce la pestera

Imagini Laos: cu umbrela pe bicicleta

Pe drum, biciclisti cu umbrela de soare

Autostopiste care platesc cu sex

si backpackerite autostopiste

Imagini Vang Vieng: parcare la laguna

Parcare la laguna

Imagini Vang Vieng: tarzani la laguna

In fine si laguna, cu tarzanii de rigoare

Expeditie speologica Laos: intrare in pestera Tham Phu Kham

La intrarea in pestera

Expeditie Vang Vieng: statuie Buda in pestera Tham Phu Kham

Inauntru, o statuie al lui Buda

Imagini Laos: statuie Buda

Desculta pe pietre in pestera

Mai bine descult decat in papuci !

Prin pestera langa Vang Vieng

Prin pestera

Imagini Vang Vieng: eu si bicicleta roz

Eu si bicicleta roz

Cazare Laos: cel mai ieftin loc de cazare din Vang Vieng

Cel mai ieftin loc de dormit din Vang Vieng

Transport Laos: autogara din Vang Vieng

La autogara… spre Luang Prabang 🙂

Comentarii

  • O,da! Drumurile din Laos sunt de vis!!! Eu am facut un tur al cascadelor din Bolaven Plateau cu motocicleta – unele drumuri erau neasfaltate, unele erau mai mult gropi decat asfalt (la un moment dat ma durea fundul asa de rau ca nu mai puteam sa stau jos pe motocicleta). Am zis ca daca voi da examenul pentru carnet categoria A in tara il voi lua cu brio – cel putin proba de jaloane – devenisem experta in ocolit gropi. Oricum, Laos e o tara minunata, atat de linistita, parca pierduta in sine…

    TropaTrop 19 aprilie 2012 9:28 Răspunde
  • Frumoase imagini, este foarte costisitore*o astfel de vacanta?
    Observ ca ai postari foarte lungi, insa sunt de parere ca daca ai afisa o partea multa mai mica din articol, urmata de un buton ,’citeste mai mult din acest articol’ eu zic ca ar da mult mai bine.

    Iubitor 19 aprilie 2012 14:57 Răspunde
    • Pai cam asa e pe prima pagina… incepe articolul, primul paragraf si apoi apare butonul

      Imperator 19 aprilie 2012 16:53 Răspunde
    • Costa relativ mult sa ajungi acolo. Odata ajuns in Laos, e foarte ieftin

      Imperator 19 aprilie 2012 16:57 Răspunde
  • Este necesara viza pentru Laos?

    Raul Popescu 19 aprilie 2012 15:45 Răspunde
    • Da, dar se ia la intrarea in tara. 20 dolari si o poza

      Imperator 19 aprilie 2012 16:49 Răspunde
      • Si bacsisul pentru ofiterii de la vama 🙂 ca sa-ti dea pasaportul inapoi

        TropaTrop 19 aprilie 2012 17:04 Răspunde
        • Pe aeroportul din Vientiane nu am avut nici o problema… Chiar au fost simpatici.

          Imperator 19 aprilie 2012 22:44 Răspunde
          • Da, pai eu am trecut frontiera pe jos dinspre Cambodgia 🙂

            TropaTrop 20 aprilie 2012 6:45
        • Nu dati spaga la trecerea din Laos in Vietnam sau invers.S-a urcat o vietnameza sa stringa 3$ de caciula, dar numai loclalnicii au dat, eu m-am tinut tare.Nu au ce sa-ti faca.

          Li 20 aprilie 2012 9:58 Răspunde
          • Mie n-au mai vrut sa-mi dea pasaportul inapoi pt ca nici eu n-am vrut sa dau spaga. Oricum, nimeni dintre cei care au trecut granita in acelasi timp cu mine nu s-a impotrivit – plateau toti spaga fara discutie 😉

            TropaTrop 20 aprilie 2012 10:39
          • Asa se intimpla cind esti in minoritate, eu am trecut granita in Vietnam intr-un autobuz cu 20 vietnamezi, toti au dat.Dar eu eram hotarita sa fac scandal, cred ca m-a ghicit, a scapat de un mare stres ofiterul acela.

            Li 20 aprilie 2012 12:41
  • Salutare!
    La un moment dat ne spuneai Imparate despre doua prietene din Indonezia cred,care au si un blog si care au calatorit din Vietnam la Luang Prabang cu autobusul,daca bine imi aduc aminte!Poti sa ne dai un link la blogul lor daca iti amintesti de acesta?!
    Mersi mult!

    ovidiu 19 aprilie 2012 18:28 Răspunde
  • imperator in articolele tale ai vorbit depre multe locuri superbe mai putin unul Marea bariera de corali, sper ca n-am gresit.

    luci 20 aprilie 2012 0:12 Răspunde
    • Nu ai gresit, dar motivul este ca nu am ajuns inca in Australia.

      Imperator 20 aprilie 2012 5:07 Răspunde
  • Pentru cineva care prefera sa traieasca o zi modesta in aceea zona,cat poate costa?

    Dr. Slabescu 30 aprilie 2012 14:39 Răspunde
  • Domne`, poza aia cu desculţi în peşteră… este grozavă. E mai bine desculţ decât în papuci? Sigur că da, e mai bine desculţ decât în orice fel de încălţăminte. Eu am făcut toată ţara asta în „ghetele” lui Adam. Şi în peşteri, desigur.
    Bravo, nota 10 (zece) pentru fetele desculţe ! 🙂

    Dinu 27 octombrie 2012 9:31 Răspunde
  • Salut,
    pe 15 decembrie plecam pentru 25 de zile in vacanta iar itinerariul va fi: Kuala Lumpur- Siem Riap- Luang Prabang- Nong Kiaw-Luang Namtha- Vientienne- Kuala Lumpur . Din cele 25 de zile o sa petrecem destul de mult timp in Laos facand hiking in Nong Kiaw si Luang Namtha, kayaking, sau prin jungla langa Luang Prabang la un mahaut training. Si tot citesc despre pericolul de malarie si nu reusesc sa ma decid daca sa iau pastilele preventiv sau nu (Malerone). Evident ca voi pleca blindata cu permethrin si deet dar nu stiu daca imi asum riscuri inutile neluand pastilele. Ma gandeam doar sa le cumpar si sa le am la mine preventiv in cazul in care apar simtomele sa le iau pana ajung la un spital. Credeti ca este suficent sau mai bine sa nu risc si sa iau pastilele?

    Adela 16 noiembrie 2012 12:31 Răspunde
  • @Adela, sunt tantari in Laos.Un spray va fi suficient sa te protejeze.Eu cel putin asa am facut.Nu conta prea mult pe existenta spitalelor.Ia si alte medicamente, in caz ca apar probleme.

    Li 16 noiembrie 2012 18:14 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii