Trei luni pentru mine – Noua Zeelanda de Andreea Calugaru. Episod 1. La capatul lumii, la final de aventura

 Aeroport Auckland - Noua Zeelanda

In sfarsit, a venit momentul ca sa completez lista de destinatii despre care am publicat articole pe blog cu una dintre cele mai indepartate, o adevarata „final frontier” – Noua Zeelanda ! Nu, nu am fost pe insulele de la capatul pamantului, in schimb Andreea ale carei insemnari le-ati citit acum doua saptamani despre Australia a calcat prin tara „Stapanului inelelor” si a muncit din greu la un nou mini-serial despre Noua Zeelanda… si ii multumesc din suflet… Deci, in premiera pe Imperator Travel blog, povesti din Noua Zeelanda !

Noua Zeelanda a fost ultima noastra escapada in calatoria din jurul lumii inceputa in toamna lui 2012, in timpul unei vacante de tip “Sabbatical”. Atunci cand am pasit pentru prima data in “tara norului alb si lung” – asa cum este numita de bastinasii maori – aveam la activ 12 zboruri cu avionul si cam 35 de zile departe de casa prin patru tari diferite. Vazusem si experimentasem deja atat de multe locuri speciale,  insa in conditii de buget/ back-packers, asa ca starea de spririt printre cei trei calatori ramasi “la datorie” (o parte s-au reintors acasa in diferite etape) era una de apatie.

Stiu ca multi nu vor crede ceea ce spun acum, sau nu vor intelege cum e posibil sa fii satul de vacanta si de calatorit. Spun sincer ca si eu – o mare amatoare de calatorii – n-as fi crezut asta inainte de aceasta experienta din perioada de Sabbatical, insa este adevarat – chiar exista acel “prea mult” cand vine vorba de orice… chiar si de vacante.

Nu spun ca nu ma bucuram de experienta de a vizita un nou loc – mai ales unul atat de indepartat, in care cu greu vei mai ajunge alta data – insa, dupa atatea zile de locuit in hosteluri ingesuite, de mancat sandviciuri la pachet si fase-food, de calatorit cu bagaje mereu inghesuite care se inchideau doar dupa ce te asezai pe ele, ajungi sa visezi la patul tau comod de acasa, la hainele gata calcate din sifonier, la frigiderul tau plin de bunatati si la ciorba calda acrita cu smantana :).

Cu o astfel de atitdine m-am intrebat sincer cum o sa mai poata Noua Zeelanda sa ma surprinda – mai ales ca punctul forte al PR-ului neozeelandez – trilogia/ nebunia Stapanul inelelor – nu m-a pasionat niciodata :).  La finalul celor sapte zile petrecute in insula de nord a tarii aveam sa plec cu niste amintiri frumoase, dar si cu o noua filosofie de viata, pentru ca Noua Zeelanda va ramane pentru mine locul in care am luat o decizie care mi-a schimbat prioritatile pentru urmatorii multi ani (voi povesti la momentul potrivit :)).

In calatoria noastra in Noua Zeelanda – Aoteaora (numele tarii in limba bastinasilor maori) – am strabatut doar insula de nord,  desi cu greu am decis care va fi itinerarul – sunt atat de multe locuri interesante de vazut si in insula de sud! Considerand insa distantele si costurile, am lasat pentru “alta data” sudul mai salbatic si mai putin populat.

 

Prima aventura – Aeroportul din Auckland

Am aterizat in Auckland dupa un zbor memorabil cu Air New Zeeland. Am zburat destul de mult in ultimii ani, asa ca nu mai sunt foarte fascinata de ceea ce se intampla la bord, insa au reusit sa ne binedispuna inca de la inceput cu cel mai original mod de a prezenta instructiunile de siguranta. Folosind personaje din trilogia Stapanul Inelelor (da, profita de toata obsesia asta cu filmul cat de mult posibil :)), prezentarea aia clasica de tipul “iata cum se pune vesta, iata iesirile de siguranta etc.” s-a transformat intr-un deliciu cinematografic de 3 minute, la finalul caruia toti pasagerii din avion au ras si au aplaudat. Iata si filmuletul !

Am coborat din avion bine dispusi si gata sa ne incepem aventura. Aeroportul te intampina cu sculpturi traditionale maori, dar si cu statuete ultradimensionate ale personajelor din “The Hobbit” – un film oarecum conex cu Stapanul inelelor care urma sa aiba premiera in NZ in doar cateva zile. Inainte sa ajungem la control si vama, primim un formular destul de complex pentru a intra in tara. Abia veniti din Australia nu ne mai surprinde nimic – cred ca acolo am dat de maximul de obsesie, control si ultra-control de bagaje si persoane, iar pasaportul de Romania nu prea ajuta :).

Pe formularul din Noua Zeelanda ne intreaba in ce tari am mai fost in ultimele doua luni. Pai… stai ca nu incap toate in spatiul alocat: Cuba, Elvetia, Romania, Turcia, Australia. Ne mai intreaba alte cateva chestiuni de tip „da sau nu”… pe care… asta este, trebuie sa le mentionam afirmativ. Da, am fost prin jungla. Da, am vizitat ferme de animale. Da, avem bocanci de munte la noi. Da, avem obiecte din lemn si material vegetal. Era reteta perfecta pentru un control vamal mai amanuntit intr-o tara atat de obsedata de protectia mediului natural unic, dar tot nu am anticipat ce urma sa experimentam mai departe.

In zona de control intermediar domnul de la ghiseu priveste cele trei formulare pe care i le-am inmanat cu o spranceana si ne indreapta catre doua etape de control… trecem cu bine de primul hop, dar apoi observ ca toata lumea o ia spre iesire… in timp ce noi suntem ghidati catre ‘zona 3’. Cool, oricum n-aveam ce face in Auckland, nu-i asa?!

In “zona 3” situatia nu mai e atat de amuzanta… in spatiul ascuns de privirile trecatorilor sunt cateva mese din metal unde salasluiesc aruncate, scormonite si ultra verificate haine si obiecte personale apartinand unor turisti cu fata cam palida. In acel moment m-am gandit la doua lucruri: primul a fost din regnul umoristic… Wow, sa ii vad pe astia cum se descurca cu valiza mea ultra incarcata… Al doilea a fost unul mai putin amuzant… Am privit in jur si am constientizat ca imaginea semana izbitor cu genul ala de cadru pe care il vezi in documentare Discovery tip “Inchis printre straini”, in care suspectii de trafic de droguri sunt interogati si verificati.

Oricat te-ai sti de “curat si fara de pacat”, tot te trece un fior cand te gandesti de ce te-au adus astia acolo! Daca esti ceva mai panicos de FIRE, poti si sa incepi sa iti imaginezi cum ti-a strecurat cineva niste “veselie” in bagaje :). Suntem luati in primire de un tanar interogator care ne spune ca vrea sa “ne cunoasca mai bine”… Hm… OK.

Incepe cu ceva intrebari de incalzire… de unde, catre unde, cat si de ce.  Ar fi fost chiar o discutie interesanta, doar ca eu m-am uitat la serialul “Lie to me” si recunosc cateva tactici de detectare de minciuni pe care tinerica asta le aplica asupra mea. Zambesc si raspund cu caldura la intrebarile rastalmacite, la cronologiile inverse si momentele de aparenta confuzie de care se foloseste pentru a scrie un adevarat roman pe PC-ul lui.  Booon, hai ca pana acum ne-am descurcat admirabil…

Urmeza sirul de intrebari despre Turcia. Pai de ce doar atat de putine zile in Turcia? Si pe cine stim in Turcia? Si cu cine ne-am intanlit acolo? Si ne-a dat cineva de acolo un pachet de transportat in NZ? Si daca ne-ar fi dat ceva de adus aici, ce as fi spus? Sigur nu as fi luat nimic? Tinere… stai sa iti explic… am plecat in jurul lumii cu un bagaj mediu plin cu echipament astronomic si foto. Am numarat la sange fiecare sosetuta si tricou, chiar nu as fi avut loc nici de o agrafa in plus :)…

Hai ca s-a mai linistit si el… pare aproape convins ca suntem pur si simplu niste tineri romani cu spirit de aventura, desi este socat ca exista oameni din tara mea care calatoresc in jurul lumii. Ii place ca sunt in Sabbatical, ma intreaba cate luni mi-am luat, mai arunca ceva intrebari despre una, alta si apoi ajunge la itinerar… Omul continua sa fie “confuz” in legatura cu traseul parcurs pana acum., dar si cel planificat. Stai asa, dragul meu, ca am eu ceva pentru tine… Zambesc si scot din rucsac “biblia excel” printata cu toate documentele, rezervarile, planificarile obsesive tip “project manager”, ca doar sunt eu in Sabbatical, dar defectul profesional a ramas cu mine.  Ii pun in fata planul detaliat pe zile, cu insemnari despre zboruri, itinerar, obiective si cazari… Knok-out!!

Iesim din ”zona 3” cu bagajele inca intacte si o foame monumentala – astia de la “interviu” nu ne-au dat si noua o maslina, o atentie, ceva J. Suntem gata sa zburam catre primul McDonald’s, dar mai avem un hop de trecut … o zona unde un catel simpatic isi face treaba mirosind prin bagaje… si, culmea culmilor, decide ca bagajul colegei noastre de calatorie este suspect. Aaaaa… in-cre-di-bil!

Facem o oprire de control, se verifica rucsacul cu pricina unde in urma cu cateva ore fusese o banana… acum banana nu mai era acolo. Slava cerului, pentru ca amenda ar fi fost de 300$ (nu ai voie sa aduci obiecte vegetale in NZ).

OK… Am trecut de toate controalele, am scapat, dar am si invatat ceva din treaba asta si ar fi bine sa stiti si voi daca vreti sa ajungeti acolo. In linii mari, evitati o vizita in Turcia inainte de a ajunge in Noua Zeelanda (se pare ca au probleme mari cu traficul de droguri venit de acolo si orice oprire este suspecta). Fiti pregatiti cu documente foarte amanuntite despre sederea voastra in tara si, orice ar fi, nu luati cu voi fructe, sandviciuri sau alimente din alte tari.  Nu trebuie viza pentru Noua Zeelanda, dar asta nu inseamna ca scapi foarte usor 🙂

Imagini de la sosirea in Noua Zeelanda

Bagaj pentru Noua Zeelanda

Bagajele noastre – din ce in ce mai grele si mai greu de inchis

Avioane spre Noua Zeelanda

Ne-am cam saturat de avioane 🙂

Personaj din Stapanul Inelelor

My precious 🙂

Imagini Noua Zeelanda: La drum catre Rotorua

La drum, catre Rotorua !

[mwi-product sku=”TA016,TA003,A6″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]

Comentarii

  • Dana spune:

    Buna ziua. Care este perioada ideala pentru a vizita Noua Zeelanda? Multumesc

  • laura spune:

    Buna seara ! Anul viitor intentionez sa-mi vizitez o prietena stabilita de multi ani in Australia ,cu ocazia asta vreau sa vizitez si Noua Zeelanda . Ce ma sfatuiti sa vin direct din Romania , sau din Australia ? Va multumesc !

  • laura spune:

    buna seara! Cum este mai bine , direct din Romania in Noua Zeelanda , sau din Australia in Noua Zeelanda ? Multumesc !

  • alina spune:

    genial! cautam niste informatii despre Noua Zeelanda si am dat peste articolul asta. am ras cu lacrimi. fain mod de a povesti. mai sunt si altele?
    cum a fost anu ala sabatic? am gasit cam tarziu articolul, suntem deja in 2016 dar cred ca a fost un an memorabil.

  • daiana spune:

    EU nu am citit Stăpânul Inelelor , am citit trilogia Tara Norului Alba, Cântecul Maorilor și Strigatul Păsării Kiwi și pur și simplu sunt fermecata de descrierile cu referire la relief,pășuni, munți, lacuri cu referire în special la Insula de Sud . Mi-as dori sa ajung pe acolo .

  • Perla spune:

    Buna Andreea!
    Cel mai mare vis al meu este sa vizitez aceasta tara minunata.Abia Astept acest moment cu nerabdare de 14 ani.Articolul tau este fantastic. Multumesc si te felicit !

  • […] de a obține viza la aeroport sunt niște proceduri, explicate mai in detaliu aici. ( formular de completat, e interzisă intrarea cu tot ce înseamnă mancare  […]

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest