Croaziera la fiorduri (ep. 1). Plecarea din Copenhaga

32-msc-opera-copenhaga

Copenhaga

Acum cativa ani, experimentam prima croaziera din viata. La Mediterana. Era pentru prima oara cand paseam pe unul dintre acele vase imense cat Casa Poporului (ei, mai mici, dar uneori asa ai senzatia ca sunt) care navigheaza dintr-un port intr-altul cu mii de pasageri la bord, un soi de megahotel plutitor cu magazine, cazinouri, restaurante, baruri, sali de spectacole, biblioteci (da, exista si asa ceva, nu sunt cele mai populare sali, dar va asigur ca existau pe ambele vase cu care am navigat). Pana atunci, pentru mine croazierele erau doar pentru oameni care au implinit vreo 70, hai, 65 de ani. Nu e chiar asa, dar daca te urci la bordul unui vas “mainstream”, vei gasi destui pasageri de varsta a doua sau a treia. Cu ocazia celei mai recente ture, am aflat mai multe despre industria croazierelor.

In primul rand, sa va spun povestea infotripului. A fost o invitatie a celor de la croaziere.net, o agentie de turism specializata in vanzarea de croaziere. Da, exista si asa ceva, intrucat pentru a vinde o croaziera trebuie sa stii foarte bine industria, iar cei de la croaziere.net chiar o stiu pe dinafara. Vand croaziere pentru nu mai putin de 28 de linii de croaziere care detin 220 de vase ce bantuie pe toate marile si oceanele. Si cu ocazia asta am aflat ca piata asta de croaziere este foarte complexa si ca nu toate vasele si companiile sunt la fel. Am aflat ca poti lua croaziere tematice. Esti pasionat de jazz? Exista croaziere in care se canta doar jazz. Esti sportiv? Sunt croaziere sportive. Vrei o viata mai spicy? Exista croaziere si pentru swingeri. Exista croaziere si pentru gay. Exista foarte multe croaziere de nisa… nu toate croazierele sunt acele vapoare imense cu 4.000 de pasageri la bord. Evident, trebuie sa stie cineva toata industria asta si sa va recomande croaziera care vi se potriveste. De altfel, in toate discutiile cu cei invitati (din mass-media, am fost invitati doar eu si un cuplu reporterita-cameraman de la Mix TV, restul, agenti de turism), Ioan de la croaziere.net a repetat la nesfarsit: “Nu incercati sa vindeti o croaziera. Oferiti-le fix croaziera care li se potriveste. Atunci, aproape sigur, vor reveni”. Dar, din pacate, nu sunt prea multe agentii de turism care sa stie tot spectrul de croaziere si ce se potriveste fiecaruia. Asa ca, daca va intereseaza sa incercati o croaziera, intrebati-i pe cei de la croaziere.net pentru ca, in mod cert, stiu mai bine decat oricine.

Care a fost itinerariul. Exact unul dintre acele trasee pe care mi-am dorit dintotdeauna sa le fac – e vorba de o croaziera in fiorduri, in Norvegia. Am mai fost in Norvegia in 1997, atunci am fost intr-o tura cu trenul, dar una dintre liniile de cale ferata ajunge pana la Flam, un satuc aflat intr-un fiord. De acolo am luat un feribot prin fiord, cu care am ajuns pana intr-un alt orasel, de unde am luat autobuzul pana la Bergen, capitala Norvegiei occidentale. Iar calatoria aceea de vreo ora-doua prin fiorduri m-a incantat. In mod evident, fiordurile sunt unele dintre cele mai spectaculoase peisaje naturale ale Europei. Si cand am aflat ca infotrip-ul celor de la croaziere.net este fix pe la fiorduri, nu puteam sa nu zic nu.

Cu ce am mers. Cu vasul MSC Opera, cea mai mare companie de croaziere care nu este detinuta de o firma americana. Sunt italieni, sunt napoletani si asta se cam vede. Nu, nu este haos la bord, dimpotriva, bonus un pic de feeling de la dolce vita farniente a peninsulei. Si, probabil, asta nu pica rau in contextul in care te duci totusi sa te relaxezi intr-o vacanta. Dar promit sa revin intr-un episod special in care sa va povestesc fix cum arata vasul, ce se intampla pe el si putin despre istoria MSC, poate cea mai noua companie mare de croaziere (e fondata pe la inceputul anilor 2000, dar pe fundamentul celei de-a doua companii de transport marfuri din lume – Mediterranean Shipping Company – si pe experienta unor operatori de vase de pasageri inca de cand transportul de pasageri transcontinental se facea pe mare, nu prin aer, ca astazi). Ma rog, e o poveste interesanta, asa ca o s-o scriu.

 

Cam astea au fost premisele. Asa ca, intr-o seara frumoasa de sfarsit de august, ma imbarcam in directia Copenhaga, locul de imbarcare pe vas. Cum am spus, nu mai fusesem in Norvegia din 1997, dar nici in restul Scandinaviei, recent. Copenhaga o vazusem tot in 1997 si mi-aduceam aminte ca de un oras foarte-foarte dragut, similar ca atmosfera, arhitectura si canale dragului meu Amsterdam (in Copenhaga, nu sunt insa fete in vitrine si coffeeshop-uri), asa ca de abia asteptam sa-l revad. Dar in noaptea cand am ajuns, desi metroul era plin de englezoaice puse pe distractie, am hotarat ca e cazul sa trag un pui de somn).

A doua zi de dimineata, soarele stralucea, iar tot orasul zumzaia de fericire. Soarele se arata la fata cam rar in zonele nordice ale continentului, inclusiv la Copenhaga, asa ca atunci cand danezii prind o zi cu soare, nu isi permit sa stea in casa… iau cu asalt trotuarele, podurile, parcurile, canalele si incearca sa se bucure de orice minut de soare. Si, sincer, fericirea zumzaie prin aer. Am dormit in hotel Jorgensen, un hotel foarte bine plasat, la doi pasi de una dintre cele mai mari statii de metrou din Copenhaga – Norreport, de unde pleaca si principala strada pietonala comerciala din Copenhaga.

La primele ore ale diminetii, nu era insa atata popor pe strazi, asa ca ne-am putut plimba alene pe strazi, uitandu-ne la magazinele care se deschideau, incet-incet. Era una dintre sambetele acelea cand te freci la ochi un pic mahmur dupa o noapte de party, realizezi ca e soare, tragi un dus rapid si iesi la aer… Adevarul e ca dupa o scurta pauza de cafea (pentru cine bea), orasul a inceput sa se anime. Dar cum eu nu beau cafea, am mai facut cativa pasi si am descoperit ce facea toata populatia Copenhagai. Inota! Da, inota intr-un canal al orasului, era un concurs de inot la care participau sute de inotatori. Evident, apa din canal nu era chiar calda (in ciuda soarelui, nici in aer nu erau mai mult de 25 de grade Celsius), asa ca imensa majoritate purta costum de izopren. Dar si asa, era impresionant sa vezi multimea aceea de inotatori, evident, amatori, care curgeau si nu se mai opreau pe canalul din fata palatului Christiansborg. Spre deosebire de Bucuresti, sportul e important in Copenhaga.

Dar eram cu ochii pe ceas. La ora 12:00, zi de zi in fata palatului Amalienborg are loc parada de schimbare a garzii regale. Asistasem la ea si in 1997 si mi se paruse foarte distractiva – soldati incruntati, in uniforme precum cele ale garzilor britanice, cantau un soi de muzica de estrada in timpul paradei. De fapt, ceremonia schimbarii garzii incepe cu plecarea garzilor de la palatul Rosenborg (ati ghicit, inca un palat al regilor danezi). La 11:30 trecute fix, garzile vin pana la Amalienborg, unde are loc ceremonialul atat de fotografiat.

Traversam in viteza Nyhavn, principalul loc turistic al Copenhagai, portul vechi istoric al orasului (in mod distractiv, se numeste “Nyhavn”, adica “Portul Nou”. Denumirea provine din secolul al XVII-lea, mai precis din 1670–1673, cand regele Danemarcei a sapat actualul port cu ajutorul unor prizonieri de razboi suedezi. In acel moment, era “portul nou al Copenhagai” si asa i-a ramas numele. Ani intregi, era considerat locul cel mai promiscuu din tara, unde marinari beti crita alergau prostituate ieftine, dar lucrurile s-au schimbat radical in ultimul secol. In port, nu mai intra decat vase de croaziera (nu d-alea mari) care te plimba pe canalele Copenhagai, iar casele colorate ale portului adapostesc baruri si restaurante. Probabil, in memoria celei mai vechi meserii din lume, intr-una dintre cladiri se afla un stripbar numit… Hong Kong (probabil, cu chinezoaice). Dar am lasat Nyhavn pentru mai tarziu, urma sa prindem parada.

Am trecut pe langa Catedrala de Marmura, cea mai impunatoare biserica din Copenhaga, temporar inchisa pentru o nunta, si am mers in piata aflata la doi pasi. Trupele au venit cuminti la ora la care trebuia, inghesuiala era insa majora. Numarul turistilor a crescut enorm in ultimele doua decenii, asa ca festivitatea are parte de sute si sute de spectatori. Din pacate, partea cea mai haioasa – interpretarea de slagare – a lipsit, presupun ca armata canta doar cand e Regina in palat, se pare ca era plecata, asa ca nu am putut decat sa admir si sa fotografiez trupele cam imobile, de altfel.

Inainte de a reveni in port, am descoperit cu surprindere o ditamai biserica ortodoxa rusa la doi pasi de Catedrala de Marmura, care era deschisa si se putea vizita, lucru pe care l-am si facut, de altfel – biserica la etaj, preotul asteptand drept-credinciosii, destul de multi turisti rusi, iconostasul nu la fel de spectaculos ca in Maica Rusie, dar, oricum o prezenta insolita.

Am revenit in Nyhavn pentru a ne pune la coada sa luam barca pentru o tura prin port si pe canale. Stiu ca tura asta o face toata lumea, avand un motiv foarte bun – chiar e o excursie faina. Dureaza o ora, ai parte de un ghid trilingv care ne povesteste in engleza, daneza si germana despre ceea ce se vede, iar daca ai parte si de o vreme calduroasa si insorita (si, Slava Domnului, am avut), este o plimbare draguta. Dupa ce am iesit din vechiul “port nou”, am descoperit vechi constructii din port transformate in blocuri de locuinte. Si ca vorbeam de instalatii convertite, am trecut si pe langa Christiania, un cartier special al Copenhagai, fosta zona militara. Dupa ce a fost evacuta de armata, zona a fost ocupata de hippioti care au proclamat Orasul Liber Christiania, unde drogurile au fost oficializate – in special cannabis, care se vindea liber in diverse standuri. Diversi anarhisti, hippioti, artisti s-au mutat in Christiania, care a devenit un soi de Disneyland alternativ, o dovada a tolerantei daneze, si care e vizitat ca atare. Din pacate (sau din fericire), nu am ajuns zilele acestea in Christiania, cand, am aflat ulterior, a avut loc un incident intre politia daneza si un danez originar din Bosnia care vindea cannabis, scena care s-a lasat cu impuscaturi si cu morti.

Dar sa lasam Christiania la o parte si sa ma bucur de traseu… Iesim in port, trecem pe langa vasul regal, ancorat in larg, admiram panorama orasului cu turnuri si turnulete ridicandu-se deasupra orasului, care este destul de scund, intram pe canale, unde este plin de mici barci private si, mai ales, de caiacisti care se bucura si ei de soarele generos, atat de scump la fata mai ales spre sfarsit de vara. De altfel, cam toata populatia Copenhagai a iesit pentru a se bucura de ultimele zile de vara.

Dupa fix o ora, revenim la Nyhavn. Ma uit la ceas, din pacate nu prea avem timp de stat in Copenhaga. Revenim la hotel, de unde luam taxiul spre portul de vase de croaziera, aflat ceva mai la nord de oras. De altfel, de pe vasul cu care ne-am plimbat prin Copenhaga am vazut in departare vreo trei vase imense de croaziera… evident, unul era MSC Opera, vasul nostru pentru urmatoarele cateva zile.

Am ajuns, intr-un final, la vas… ultimul parcat, intr-adevar mai erau doua mari – o Costa si o Aida (aceasta este o linie de croaziera dedicata germanilor – nu stii germana, nu prea ai ce cauta la bord). In primele clipe, mi-am adus aminte de experienta precedenta – check in, ne separam de bagaje care trebuie trecute prin filtrul de securitate. Mi-aduc aminte, pe Royal Carribean era securitatea aia dusa la maximum care interzicea pe vas orice picatura de apa din afara, aici, la italieni, mult mai relaxat, dar si la fel de eficient… uneori poti sa ai siguranta si cu zambetul pe buze: poza de rigoare, primim cardul care va juca rolul de buletin de identitate, carte de credit si cheie pentru usa cabinei si, dupa ce ne lamurim un pic, urc la etajul unde se afla cabina… culoarul ala lung, cu sute de cabine si in stanga, si in dreapta. Surpriza majora… geamantanul este deja in usa. Supereficienta la italienii astia :). La americani, la Royal Carribean, am asteptat mult si bine pana sa ajunga.

Cabina, destul de marisoara (evident, nu va asteptati sa aiba dimensiunile generoase ale vreunei camere de hotel), dar, spre deosebire de croaziera anterioara, am avut parte de o cabina exterioara – adica, cu hublou la mare. Si, credeti-ma, face o diferenta extraordinara. Data trecuta, pe Royal Carribean, unde am avut prima experienta pe croaziera, am avut o cabina interioara si, pentru prima oara in viata, am experimentat pentru cateva minute un atac de claustrofobie – si am ramas si in lift, am coborat si in spatii de comanda a rachetelor nucleare sovietice, dar singura data cand am avut un atac de claustrofobie a fost la bordul lui Royal Carribean. Aici, nici poveste… in fata mea, deasupra patului, se vedea marea, o insula insorita si verde… cu totul altceva.

Seara, voi lua contactul cu ce se intampla pe vas… o masa rapida la restaurantul “impinge tava” de sus, o gura de pizza (cei de pe MSC, ca niste italieni adevarati, fac o pizza chiar foarte buna), am participat si la spectacolul de seara. Nu, nu este spectacol hollywoodian ca pe Royal Carribean, dar a fost foarte fain si acesta… cu un gust european. Si, nu in ultimul rand, masa festiva din restaurantul a la carte. Sigur, puteai sa mananci si la “impinge tava”, dar am preferat restaurantul “formal”. Intre timp, ne-am pus in miscare si m-am retras si eu la somn… a doua zi, urma sa oprim in portul Warnemunde, o localitate de care n-am auzit in viata mea inainte de a primi invitatia la croaziera si despre care am aflat cu aceasta ocazie ca este portul orasului est-german Rostock. Dar nu Rostockul urma sa-l vizitez, ci un oras mult mai cunoscut si mai pitoresc – vechiul oras hanseatic Lubeck. Dar despre turul de a doua zi, in episodul de maine J.

Imagini Copenhaga si MSC Opera

01-hotel-jorgensen

Hotel Jorgensen – Copenhaga

02-strada-comerciala-copenhaga

Strada comerciala – nu foarte activa sambata de dimineata

03-copenhaga

Dar, rapid se anima

04-inot-copenhaga

Inot prin canalele Copenhagai

05-inot-canale

06-nyhavn

Nyhavn, vechiul „port nou”

07-tur-de-port

si foarte popularele tururi

08-biserica-de-marmura

Biserica de marmura, din pacate inchisa pentru o ceremonie de nunta privata

09-transport-copenhaga

Bicicletele sunt foarte orginale prin Copenhaga

10-parada-soldati

Trec soldatii 🙂

11-garda-daneza

Si au stat asa fata in fata minute in sir… pana am plecat 🙂

12-soldati-danezi

13-coada-tur

V-am zis eu ca tururile astea sunt foarte populare

14-tur-nyhavn

Nici nu costa mult … 40 coroane (5,40 euro)

15-vas-copenhaga

Asta a fost vasul meu

16-pe-vas

Gata, hai la drum !

17-nyhavn-copenhaga

Nyhavn

18-cladiri-moderne-copenhaga

Copenhaga este plina de cladiri noi moderniste

19-cladiri-convertite

Niste instalatii portuare au fost convertite in blocuri de locuinte

20-christiania

Christiania

21-copenhagen-skyline

din larg

22-ambarcatiune-haioasa

Cea mai haioasa ambarcatiune intalnita in cale 🙂

23-vasul-regal-danez

Vasul regal al Danemarcei

24-micuta-sirena-copenhaga

Asalt asupra bietei micute sirene 🙂

25-bungee-jumping-nude

De aici se face bungee jumping. Legenda urbana spune ca fetele care sar goale nu platesc

26-canale-copenhaga

Pe canalele orasului

27-turla-copenhaga

O biserica neobisnuita … acesul in clopotnita se face pe scara exterioara. In plus, de sus, poti vedea pana in Suedia in zilele clare

28-caiac-copenhaga

Unul din sporturile favorite ale celor din Copenhaga – caiacul

29-naked-danish-girls

si celalalt extrem de popular – statul la soare

30-portul-nyhavn

Ora se termina, revenim in port

31-descult-in-copenhaga

Prin Copenhaga e la moda sa umbli desculta pe strada

32-msc-opera-copenhaga

In fine, la vas, gata de imbarcare

33-welcome-to-msc-opera

Welcome to MSC Opera

35-receptie-msc-opera

La receptie

36-cabina-msc-opera

Cam asa arata cabina

37-presa-msc-opera

In fiecare zi, primeam ziarul cu programul pe a doua zi 🙂

38-view-prin-hublou

Podul dintre Malmo si Copenhaga

39-piscina-msc-opera

Piscina exterioara de pe vas

40-msc-opera-upper-deck

41-skyline-copenhaga

Copenhaga la apus

42-pod-copenhaga

Iata celebrul port

43-pod-copenhaga-malmo

44-sala-spectacol-msc-opera

Sala de spectacole – capacitate 600 oameni

45-msc-opera-show

Si primul spectacol

46-show-in-msc-opera

47-apus-de-soare

Apus de soare in Baltica

48-canneloni

Suntem pe un vas italian, e musai sa avem si cannoli 🙂

49-excursii-msc-opera-warnemunde

Sa fim gata pentru a doua zi 🙂

Comentarii

  • ce fain… mai vrem!

    paul 26 septembrie 2016 11:13 Răspunde
  • Mai aducem 🙂

    Imperator 26 septembrie 2016 11:32 Răspunde
  • Salve – vezi ca desertul se cheama „cannoli” – canneloni sint pastele cu sos rosu 🙂

    Alexik 26 septembrie 2016 17:53 Răspunde
    • Yap, asa e, multumesc de atentionare, am schimbat.

      Imperator 26 septembrie 2016 18:57 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii