Un Palawan cu adevarat magic (ep. 1). Puerto Princesa, poarta de intrare

Surfing Puerto Princesa

Am fost de doua ori in Filipine – o data, de Anul Nou 2008, si a doua oara, anul trecut, tot de revelion. Am sarbatorit trecerea in 2017 in Filipine, mai precis, in Puerto Princesa, in insula Palawan. Prima oara cand am fost in Filipine, am cochetat cu ideea de a ajunge in Palawan, mai precis, in zona El Nido. Din poze, parea o zona absolut superba si cam izolata. Nu se putea ajunge decat cu un avion in capitala, in Puerto Princesa, si apoi pe un drum ingrozitor – ghidurile recomandau sa mergem mai bine pe apa, de-a lungul coastei. In zona El Nido era un aeroport care nu avea pista betonata, se ateriza pe iarba si deci nu puteau opera decat avioane mici. In plus, pasagerii nu puteau avea mai mult de 100 kg, fiecare, si mai mult de 15 kg de bagaje. Nu se admitea sa platesti in plus, pentru ca daca aveai mai multe kile, avionul pur si simplu nu decola 😊.

Ma rog, asta era prin 2007 – 2008. In aproape un deceniu, lucrurile s-au schimbat. Soseaua dintre Puerto Princesa si El Nido a fost asfaltata si arata bine, El Nido a explodat – desi accesul continua sa nu fie usor. Aeroportul din zona a capatat o pista betonata, nu aterizeaza decat cursele (scumpe) ale companiei Air Swift, deoarece aceasta companie detine aeroportul si nu da voie nimanui altcuiva sa aterizeze pe aeroportul din Paradis. Dar zborurile spre Puerto Princesa s-au indesit, a capatat chiar si statut de aeroport international (erau ceva zboruri din Taiwan, asta-iarna) si soseaua este buna – cam plina de serpentine, dar buna. Asa ca am decis sa merg de Anul Nou in Palawan. Mai precis, in El Nido.

El Nido este una dintre acele zone magice pe care le gasesti in Asia cu zeci si sute de insulite abrupte care rasar din apa verde si calda a marii, un adevarat paradis. Seamana intr-un fel cu Halong Bay din Vietnam sau zona Krabi din Thailanda, dar, evident, are caracteristici specifice. El Nido se afla undeva spre capatul nordic al insulei Palawan, o insula lunga, lunga, aflata in vestul Filipinelor. Capitala si principalul aeroport se afla in orasul Puerto Princesa, aflat in mijlocul insulei.

Planul de asta-iarna a fost sa merg in Taiwan, de acolo sa dau o fuga in micul stat insular Palau, apoi inapoi in Taiwan si din Taipei sa zbor spre Manila si mai departe spre Puerto Princesa. Zborul din Taiwan era undeva spre dupa-masa, ajungeam undeva seara in Manila, ma culcam undeva pe langa aeroport (gasisem o pensiune OK pe langa aeroport sa nu mai infrunt ingrozitorul trafic din capitala Filipinelor) si a doua zi dimineata decolam spre Puerto Princesa. Dar planul de acasa nu se prea potriveste cu situatia de la fata locului. Am avut trei zboruri ale Cebu Pacific (Taiwan – Manila si Manila – Puerto Princesa cu retur) si toate au fost intarziate si megaintarziate. Absolut toate au avut ora decalata (da, am primit mail cu cateva zile inainte), dar nici orele acelea n-au fost respectate. Recordul a fost batut de zborul de la Taipei la Manila, la care decolarea oficiala si intarzierea au dus la o intarziere totala de vreo opt ore. Cei de la Cebu continua sa fie simpatici, au avioane noi, atmosfera placuta, dar nu mizati sa ajunga la timp – lasati-va mult timp la dispozitie daca aveti conexiuni mai departe (in doar 50 – 60% din zboruri, avioanele Cebu Pacific ajung la timp). Norocul meu este ca, in planul initial, urma sa ajungem pe la 8 seara si sa decolam pe la 10 dimineata. Am aterizat pe la 6 dimineata si am avut timp sa scot bani, sa iau un mic dejun la aeroport si sa luam avionul.

In general, in perioada de la sfarsit de decembrie pana in martie este vreme buna in Filipine. Tarisoara asta extrem de saraca, dar si extrem de vesela si de frumoasa, in acelasi timp, este rascolita anual de circa 10 – 15 taifunuri majore, multe distructive, dar nu in decembrie – martie. Ei bine, de Craciun, tocmai trecuse un taifun neobisnuit, care crease haos – este perioada din an in care toti filipinezii incearca sa revina acasa la parinti, oriunde s-ar afla. Zeci de mii de oameni si-au petrecut noaptea de Craciun prin aeroporturi, gari si autogari, sub o ploaie violenta. Dar eu, cum am ajuns pe 27 decembrie, am prins vremea superba. De obicei, dupa ce trece un taifun, vremea devine foarte faina.

Am decolat cu doar o jumatate de ora intarziere, iar drumul pana la Puerto Princesa a fost o placere. Am revazut de la inaltime vulcanul Taal, unul dintre cei mai mici vulcani din lume, dar si unul extrem de artagos – a erupt de 33 de ori de cand au ajuns spaniolii pe insula, ca sa documenteze eruptiile. Apoi, am inceput sa zburam peste mare, dar nu pentru mult timp, pentru ca au inceput sa curga cateva insule. Vremea extraordinar de clara, oraselele si plajele se vedeau foarte clar, era o nebunie. Am ajuns, in fine, si deasupra Palawanului, dar, din pacate, El Nido se afla pe partea dreapta si eu stateam pe partea stanga, dar si asa m-am bucurat de azuriul-verzisor al marii, de insulite, ostroave, de jungle si munti. Am nimerit si pe langa niste nori nervosi care isi revarsau apa peste insula, pe care i-am ocolit cu grija si apoi, dupa ce am survolat Puerto Princesa, am aterizat pe pista destul de dura a aeroportului. Uraaa, eram, in sfarsit, in Palawan!

 

Puerto Princesa este un oras complet anonim, fara mare lucru de vazut sau facut. Este capitala insulei si este locul de unde trebuie sa te aprovizionezi cu cash daca mergi cu card la tine – in El Nido nu exista niciun bancomat sau, cel putin, nu exista la inceputul lui 2017. Tocmai se introdusese curentul electric permanent, conditie obligatorie pentru existenta bancomatelor, si erau zvonuri prin oras ca ar putea sa apara in curand. Dar pana atunci, ne-am facut plinul cu peso filipinezi din bancomatele din Puerto Princesa. Foarte multi calatori aterizeaza pe Puerto Princesa si sar in primul microbuz spre El Nido. Exista cateva companii care ofera shuttle-uri directe pe aeroport – cum am iesit cu bagajele, am fost luati in primire de filipineze tinere si dragute care ofereau transfer imediat spre El Nido, dar planuisem sa mai stau cateva zile in Puerto Princesa. Motivul nu era orasul, ci faptul ca in proximitate se afla Sabang – Underground River, care fusese votat acum cativa ani ca facand parte din cele 7 minuni naturale ale lumii, si mai exista o zona de island hopping, numit Honda Bay. Daca tot ajungeam pe aici, era pacat sa nu le vad. Asa ca am dormit cateva nopti in Puerto Princesa la Julieta’s Pension House, un hotelas dragut cu gazde simpatice, dar relativ departe de mers pe jos de bulevardul principal. De altfel, Puerto Princesa are o populatie de vreo 250.000 de locuitori, dar este extrem de labartat – nu prea exista cladiri inalte, numeroasele case avand gradini destul de ample, asa ca orasul este destul de mare, ca suprafata. Definitorii sunt doua bulevarde care se intersecteaza pe undeva pe langa aeroport (bulevardele Rizal si Puerto Princesa North), din ele radiind numeroase alei si stradute. Pensiunea noastra nu avea exact vreo gradina, lucrau de zor la ridicarea unui nou corp de cladire, dar camerele erau OK si gazdele, haioase. Ma rog, greu sa gasesti filipinezi ciufuti.

In prima zi, dupa ce am luat camerele in primire si ne-am lasat bagajele, am hotarat ca e cazul sa mergem de urgenta la o plaja. In Taiwan, nu fusese vreme de plaja, iar Puerto Princesa ne rasfata cu vreo 30 de grade Celsius. Am intrebat la pensiune si ne-a fost recomandata o plaja in oras numita Pristine Beach, unde ne-am dus ingramaditi intr-un tuk tuk (soferul a fost mai mult decat incantat sa vina sa ne ia dupa apusul soarelui). Plaja nu este cine stie ce, intr-o tara cu plaje absolut superbe! Trebuie sa platesti o intrare modica – 40 peso (0,70 euro), iar daca vrei sa iei o cabanuta, teoretic ar mai trebui sa dai 300 peso (5 euro), dar fiind sfarsitul dupa-amiezii si pustiu pe acolo, nimeni nu a mai cerut vreun ban. In schimb, era plin de filipinezi veniti cu tot ce trebuie pentru un picnic, in special cu o statie de karaoke (unde sunt doi filipinezi, e musai sa existe si o statie karaoke, d-apai cand erau vreo 20, era deja spectacol).

Apa se cam retrasese la reflux, dar era calda si buna… mai ales pentru niste oameni veniti din tinuturi ceva mai reci, a picat excelent. Dar, din nou, nu pot spune ca era o plaja cine stie ce… tara asta are mii si mii de kilometri de plaja de sa ramai cu gura cascata, dar cam asta aveai in orasul propriu-zis.

Tot in Puerto Princesa, am intampinat Anul Nou. De abia in a treia zi (e drept, fusesem la Sabang si in Honda Bay), am descoperit, sa zicem, centrul orasului, unde se afla un brad imens (nu era real, ci unul din plastic), dar mai ales noaptea chiar ca arata ca in desene animate. Prin zona, un Luna Park cu niste scrancioabe care nu mi s-au parut cele mai solide posibil si, in fine, o zona de standuri care vindeau tot soiul de nimicuri, dar si cateva restaurante unde sfaraiau tot soiul de pesti proaspat pescuiti din apele din jur 😊. Aici, am mancat niste peste excelent drept cina de An Nou si am sarbatorit venirea Anului Nou cu sase ore inaintea celor de acasa. In piateta, se instalase o scena unde o trupa de baieti si fete au cantat si au dansat cu foc, pe ecran se facea numaratoarea inversa pana la ora 0:00, iar cand sampania adusa tocmai din Romania a fost deschisa, cerul bubuia cu artificii – in Filipine am vazut cel mai spectaculos show de artificii din viata, dar la Boracay, capitala turistica a arhipelagului. Puerto Princesa era un oras modest, dar si aici s-a tras cu ravna.

Apoi, totul s-a inchis brusc. Parca s-ar fi dat stingerea. Pana la miezul noptii, a fost party Filipine-style in toata regula, apoi toti se grabeau spre casa. Cu mare noroc, am prins un tuk tuk gol, ne-am inghestuit toti patru si, dupa o oprire pe la vreo doua karaoke bar goale, unde doar hostessele asteptau nerabdatoare vreun client sa le duca in pat, am hotarat sa sarbatorim Anul Nou in stil filipinez. Sa ne ducem la pensiune, la culcare. A doua zi, aveam de luat un shuttle spre El Nido, spre paradis.

Dar inainte sa va povestesc despre El Nido, o sa va povestesc despre cele doua megaatractii din zona – Underground River – Sabang si Honda Bay. Pentru ca chiar au fost tare faine!

Imagini Puerto Princesa

Cebu Pacific

Cebu Pacific, o companie aeriana simpatica care rar ajunge la timp

Cebu Pacific Cabin Crew

Concurs trivia in avion.

Insula Filipineza

In timp ce afara, se deruleaza privelisti de vis

Atol Filipinez

 

Palawan

Ne apropiem de Puerto Princesa, capitala insulei Palawan

Puerto Princesa

Cam asa arata

. Cebu Pacific Puerto Princesa

Debarcarea pe aeroportul Puerto Princesa, recent cu statut international

Aeroport Puerto Princesa

Nu e lipsa de transport terestru in fata aeroportului

. Julieta Pension House

Camera mea din Julieta’s Pension

Tuk Tuk Puerto Princesa

Taxi de Puerto Princesa

Tuk Tuk Filipine

La drum !

Fructe

Spectaculoasele piete ale Filipinelor

Casa De Bilete

Sa platim intrarea pe Pristine Beach

Pristine Beach

Cam asa arata 🙂

Ambarcatiune Filipineza

Ambarcatiune tipica filipineza – bangka

Surfing Puerto Princesa

Surf in Phillipines 🙂

Transport Public Filipine

A venit si autobuzul de plaa

Apus De Soare Puerto Princesa

Dupa apus de soare, se intorc apele

Brad Craciun

Pomul de Craciun din Puerto Princesa

Pesti Filipine

Suntem pe o insula … trebuie sa mancam peste !

Dansatoare Filipineze

Show filipinez

Show Filipine

Avem si numaratoare inversa pana la Anul Nou 🙂

Artificii

Happy New Year !!!

Artificii Puerto Princesa

 

Comentarii

  • Super!! Așteptam de ceva vreme serialul asta, am in plan sa ajung si eu la anul.
    Mulțumesc!

    Carmen 23 noiembrie 2017 20:00 Răspunde
  • Buna!Ma tenteaza o excursie in Palawan, El Nido, Puerto Princessa, Port Barton in ian-februarie, dar am tot citit despre alertele de febra dengue. Am inteles ca la capitolul malarie nu ar fi asa mari probleme. Sa ma ingrijorez si sa ma orientez catre alte destinatie?

    Ruxandra 24 septembrie 2018 15:10 Răspunde
    • Sincer, nu am auzit, dar tot ce e posibil. Nu cred ca sunt insa riscuri prea mari – Palawan este permanent plin cu turisti si nu am auzit de probleme majore. Dar, da, e bine sa verifici.

      Imperator 24 septembrie 2018 15:44 Răspunde
  • buna ziua ati fost atat in filipine cat si in indonesia? care din cele doua tari sunt mai puse la punct(desi eeexagerat zis)
    Cum e Filipine la tara? sunt inca case de bambus?
    eu vreau sa ajung in AKLAN VISAYA? dar vreau sa vizitez si Indonezia!

    CHRISTIAN 5 februarie 2019 17:38 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii