Cum ziceam și în articolul de ieri, 37% din teritoriul Botswanei este parc național sau zonă ocrotită. E drept, nici populația nu e prea mare, sunt doar două milioane de botswanezi la o suprafață de 2,5 ori mai mare decât cea a României, dar și așa … sunt niște cifre care relevă atenția Botswanei pentru ocrotirea faunei – evident, cu scopul de a promova turismul.
Botswana are trei mari parcuri naționale – Kalahari (care este unul dintre cele mai aride deșerturi ale lumii), Delta Okavango și Chobe National Park, practic o diagonală de parcuri naționale care taie țara din colțul sud-vestic spre cel nord-estic. În Kalahari nu am ajuns, în schimb am ajuns în Okavango și în Chobe.
Delta Okavango este unică în lume (din câte știu eu). În general, deltele sunt o zonă brăzdată de canale prin care un fluviu sau râu de dimensiuni mari se varsă în mare sau în ocean într-o zonă cu maree scăzută – așa Dunărea se varsă în Marea Neagră, Rhone-ul în Marea Mediterană, iar Amazonul, în Oceanul Atlantic. Ei bine, râul Okavango, care vine, hăt, din Angola, nu ajunge să se verse în nicio mare sau ocean, pentru că în calea lui se interpune imensul Kalahari… așa că se împotmolește în deșert, creând o deltă imensă interioară, din câte știu, unică în lume. Cum ziceam, Okavango National Park este imens, așa că îți trebuie zile și zile pentru a-l parcurge tot, iar, în general, turiștii se limitează la a descoperi Moremi Game Reserve – zona cu cea mai mare concentrație de faună sălbatică din Okavango.
Okavango trăiește după un orar ancestral – vara (pe dos față de Europa), se inundă, renasc iazurile, lacurile, canalele, totul înverzește, noi pui sunt născuți de toate animalele din zonă, e perioadă de voioșie. Apoi, urmează reversul – încet, încet, apa se retrage, se evaporă, iar ochiurile de apă vitale devin tot mai puține… este, de altfel, momentul ideal pentru safari, pentru că animalele tind să fie mai grupate în apropierea din ce în ce mai puținelor ochiuri de apă. La începutul lui 2019, atât în Namibia, cât și în Botswana, oamenii erau amărâți – a fost perioadă de secetă. Ianuarie – martie trebuia să fie perioada cu apă la maximum, dar apa nu a sosit, nu a plouat în Angola… Și, într-adevăr, am găsit un Okavango destul de galben, cu puțină apă…
De la Maun până la intrarea în Okavango sunt cam 100 km. Pentru că nu am plecat prea devreme, am reușit să ne intersectăm cu momentul în care satele forfotesc – copiii se duc la școală, oamenii, la lucru. Ieșim de pe șoseaua națională care face un ocol pentru a evita parcul național și intrăm în Moremi. Planul era ca toată ziua să ne învârtim prin Okavango după animale, urmând să ieșim seara din parc, pentru a dormi într-un camping strategic plasat – între Okavango și Chobe. Dar ca de obicei în Africa, socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg… să nu anticipăm!
În general, turul Moremi se face cumva circular. În mod normal, anumite zone sunt accesibile doar cu barca, dar, din nou, fiind un an foarte secetos, nu am avut probleme să intrăm cu 4×4. Însă, indiscutabil, nu poți ajunge decât cu 4×4, pentru că drumurile sunt, în general, nisipoase… iar nisipul poate deveni destul de înalt. Dacă vrei să închiriezi mașină și să conduci pe cont propriu, fii pregătit să știi cum să conduci pe nisip – nu este un skill pe care îl deprinzi în București :).
Spre deosebire de parcul național Etosha din Namibia, care este foarte bine marcat, Moremi are destul de puține indicatoare, așa că am navigat folosind GPS-ul de pe aplicația maps.me. Chiar dacă ai bani de spart pe roaming sau îți iei cartelă locală, nu ai ce să faci cu ea – nici în Okavango, nici în Chobe, nu este acoperire de telefonie mobilă, așa că te poți descurca doar cu maps.me (sau aplicații similare) care funcționează off-line, după ce ai descărcat harta. Dar și așa, nu va așteptați să navigați doar cu nasul în GPS, trebuie să vă orientați după soare sau să rețineți pe unde ați umblat.
Ce am văzut? O groază de erbivore – am urmărit o elefănțică mărșăluind spre un ochi de apă… cât timp o pozăm, de cealaltă parte a lacului, a apărut o turmă de elefanți care au început să se zbenguie în apă. Am văzut tot soiul de antilope (mai puține zebre), dar frustrarea de a nu găsi o „pisică” exista. Spre deosebire de parcurile naționale din Africa de Est, unde te vei intersecta cu zeci de vehicule de safari (chiar și în amplele Serengeti sau Masai Mara), aici, dădeai de câte o mașină doar din când în când. Până la urmă, am dat de o leoaică, urmând vechea strategie de safari – am zărit undeva departe o mașină de safari, hăt, pe un deal cam izolat, iar atunci am zis că acolo e musai să fie ceva – când ne-am apropiat, un băiețel blond, simpatic, a început să strige la noi „lion! lion! și să ne arate un tufiș. După ocolirea a două tufișuri, am dat de o leoaică solo care se odihnea la umbra unui tufiș. Probabil, n-am fi găsit-o în o mie și o sută de ani, dacă nu-i luam urma văzând mașina de safari…
Principalele puncte de orientare sunt niște poduri – din când în când, apar indicatoare cu „first bridge”, „second bridge”, „third bridge”. Unele dintre ele sunt nereparate, așa că a trebuit să le evităm – chiar și ocolind kilometri –, dar Fourth Bridge ne-a fost „fatal”: nu am văzut semnul căzut care ne spunea că e stricat și ni se indica un drum de evitare, așa că am luat-o drept. Da, am văzut că Podul 4 nu era utilizabil, dar am văzut o potecă care trecea prin niște apă fix lângă… nu părea prea mare. Și șoferul a accelerat. Ei bine, acolo am rămas. Au urmat câteva ore de luptă prin nămol de scos mașina de două tone din mocirlă. Am descărcat tot și, până la urmă, am reușit s-o scoatem cu ajutorul unui localnic care trecea pe acolo (mă rog, omul conducea tot o mașină de safari) și cu ajutorul logistic a două sud-africance ajunse și ele în zonă pentru că nu văzuseră semnul. Cu un efort susținut, am reușit să ieșim din nămol. A fost o victorie mult sărbătorită! Dar se lăsa noaptea și nu mai aveam timp să ieșim din parc înainte de apusul soarelui, iar noaptea e interzis să conduci prin parc – este un risc crescut să lovești și să omori vreun animal. Așa că, deși campingul fusese plătit deja în Maun, am decis să rămânem în Moremi și să ne ducem într-un camping din parcul național. Am ajuns urmând maps.me (de data asta, chiar a funcționat impecabil), le-am salvat pe sud-africancele rătăcite (așa e în Africa, ajuți obligatoriu) și am ajuns la apus de soare pe malul unui canal într-un camping. Acolo, pustiu – nu era nimeni să ia bani, așa că am ridicat tabăra și ne-am pus la somn.
A doua zi dimineață, ieșeam din parcul național Moremi neplătind nici pentru o noapte – e drept, erau cam 24 – 25 de ore de când intraserăm în parc și noi plătiserăm pentru o zi. A urmat Chobe, pe drumuri pustii…
Chobe a fost o surpriză… la intrare, am dat peste probabil cea mai densă populație de animale din toată excursia. Genial a fost un iaz pe lângă care se aflau tot soiul de lighioane. Ne-am întâlnit pe drum cu turme de girafe, zebre, antilope de tot felul. Evident, nu au lipsit elefanții… Botswana asta are o groază de elefanți!
Am reușit să ieșim din parcul național la căderea nopții, la ora care trebuia, și să ne îndreptăm spre campingul pe care îl aveam rezervat, nu departe de granița dintre Botswana și Zambia. Aceasta este una dintre cele mai „înguste” granițe din lume – doar 700 de metri! Practic, înghesuite între Namibia și Zimbabwe, cele două țări sunt despărțite de fluviul Zambezi (cel care formează cascada Victoria) pe o distanță de doar 700 de metri.
Campingul a fost la doi pași de râul Chobe (cel care desparte Namibia de Botswana), iar locul a fost genial pentru a vedea, noaptea, animale…
Dar ca să revin la filmul zilei, trebuie să spun că unul dintre cele mai mari regrete din această excursie a fost că nu am fost pe canale cu un makoro – e, practic, o canoe tradițională scobită în general dintr-un copac impozant. Cu ea, poți să plutești, încet, încet, pe canale, în căutare de animale… Nu știu câte animale aș fi văzut, dar, în mod cert, ar fi fost o plimbare plăcută, pe canale… însă cu toate întârzierile inerente Africii, asta a fost să fie. Dar dacă ajungeți în Okavango, puneți-vă timp deoparte pentru o tură cu makoro.
De asemenea, în nord, lângă granița cu Namibia și Zambia, din zona Kasane, se fac niște safariuri pe râul Chobe… e una dintre excursiile de o zi promovate cu insistență în zona Livingstone – Victoria falls și, din câte știu, poate fi o amintire faină. Din păcate, nu se desfășoară într-un makoro liniștit, ci pe vase destul de mari, dar, din ce am citit, sunt destule animale care „dau onorul” de pe mal. În plus, într-o excursie standard de o zi, o parte din timp este river safari pe apă și o altă parte, un safari clasic cu mașinile speciale prin parcul național Chobe. Dacă o fi să mă mai duc vreodată, e obligatoriu pe listă. 🙂
Imagini Botswana
Dimineata, prin satele botswaneze
Am parasit soseaua nationala si am revenit pe drumul de „safari”
Antilope chiar si inainte de a intra in parc
Welcome to Moremi Game Reserve !
Un soi de tucan ne intampina inca de la intrarea in parc 🙂
Am patruns in Parcul Moremi
Sa trecem in revista fauna locului – de la zebre
la „angry birds”
Barbatul isi supravegheaza turma
Pe drumuri nestiute 🙂
O elefantita in drum spre apa
Lacul e plin si cu hipopotami
E pur si simplu nemiscata
Pentru ca peste lac, apare o turma de elefanti cu care se saluta
Un hipopotam ia pranzul 🙂
Iata si „vanatul zilei” – o leoaica
Ce somn ii e 🙂
Dar sa revenim si la celelalte fapturi
cum ar fi extrem de elegantele girafe 🙂
Pace si liniste
Un soi de barza
Si boacana zilei – cu masina in namol 🙂
Dar apusul de soare ne-a prins in camping 🙂
Cam asa arata un dormitor la inaltime
Mult prea putinele indicatoare din Moremi Game Reserve
Am iesit din Moremi, Urmeaza Chobe.
Pica, nu pica … n-a picat 🙂
Pauza de zebre 🙂
Atentie la elefanti !
Intrarea in parcul Chobe
Unde suntem priviti de sus 🙂
Cum am intrat, am dat de un lac popular cu diverse specii
Avem si struti 🙂
Autostrada prin Chobe
Inca o pasare multi-color
E timpul pentru adapare 🙂
De paza cuibului
Ahh, ce sete imi era !
Dar apa inseamna si un pic de baita 🙂
Acele apusuri de soare africane….
O inghesuiala de tari in coltul asta de Botswana de nici nu crezi 🙂
Cate ceva din oferta de tururi si experiente din Botswana. Nu, nu e o tara ieftina 🙂