Hotel Elexus – Predeal
Stii ce mi se pare distractiv. Toata lumea se plange ca in Bucuresti (sau in orice alt oras romanesc de campie) nu e de trait vara, ca se ajunge la 40 grade si pentru racorire e musai sa mergi la mare. Sincer, nu stiu ce racorire e la mare unde temperaturile sunt relativ similare, da, eventual te poti baga in mare ca temperatura acolo sigur nu e de 40 grade, dar cat poti sa stai in mare ? Vrei sa te racoresti cu adevarat ? Pai e simplu, te duci la munte.
In copilarie, era unul din sfaturile acelea populare ca in vacanta de vara e musai sa mergi si la mare si la munte. Adevarul este ca nu puteai iesi din tara, Romania era o mare puscarie si sa faci city break-uri, sa vizitezi alte orase din nou nu era o optiune pentru ca marea majoritate erau praf si pulbere. Chiar si orasele care azi se invart dupa soare gen Oradea, Brasov sau Sibiu. Asa ca am crescut cu ideea asta – e musai si la mare si la munte, sa ai doua vacante de vara. La un moment dat, cand puteam sa imi impun si eu punctul de vedere, am renuntat la mare – Litoralul mi se parea teribil de plicticos (nu ca acum ar fi evoluat prea mult din punctul asta de vedere), asa ca am ramas cu vacantele montane.
Iar la munte pentru un bucurestean get-beget, asta insemna Valea Prahovei. Se ajungea cu trenul. Ca benzina pentru masina nu era. Undeva acolo la corazon mi-a ramas Sinaia unde mi-am petrecut primele mele vacante montane, dar dupa 1984, am inceput sa merg in exclusivitate la Predeal. Motivul era simplu – pe vremea respectiva, romanii nu aveau bani sa stea la hotel (nici nu erau prea multe, iar alea care erau cat de cat de calitate erau rezervate turistilor straini si interzise celor romani), asa ca ori stateau in gazda, ori la prieteni. Iar mama avea niste prieteni care aveau o casuta la Predeal pe Strada Mihai Eminescu. Sa stai acolo, nu plateai nimic, doar utilitatile si evident, mancarea care o aduceai de acasa pentru ca rafturile Alimentarelor din Predeal erau in general pustii. Mi-aduc aminte, veneam cu nu stiu cate bagaje (trollerele nu se inventasera, deci aveai de carat serios la genti de voiaj) pline nu cu haine, ci cu alimente. Banuiesc ca era un chin, dar nu era atributia mea – era responsabilitatea mamei. Responsabilitatea mea era sa respir aer curat (o alta marota a vremii) si sa planific ce facem a doua zi. Si Slava Domnului, aveai o gramada de lucruri de facut si de vizitat pe langa Predeal – Clabucet, Susai, Garbova, Polistoaca, Trei Brazi, Poiana Secuilor ca sa mentionez doar cele din proximitate. Dar mai erau si Sinaia, Busteni, Brasov, etc, etc. Cum ziceam, daca Litoralul ma plictisea de moarte, la munte aveai o gramada de lucruri de facut.
Fast forward, vine Revolutia, gratiile puscariei numite Romania se prabusesc si visele cele mai imposibile – de a vizita locuri precum Budapesta, Atena, Marea Adriatica sau Parisul devin realitate. Asa ca vacantele de 1 luna de la Predeal vor disparea de pe agenda. Nu zic ca nu am mai fost la munte, dar am inceput sa merg in zone in care nu putusem ajunge datorita lipsei unei masini sau a benzinei – doar dupa Revolutie am reusit sa ajung la castelul Bran bunaoara, in zona adiacenta sau Covasna. Da, am calatorit mult prin tara si dupa Revolutie, dar nu s-a mai intamplat sa ajung pe la Predeal. De fapt, doar treceam pe la Predeal, opream un pic la gara pentru o mica pauza si cam atat. Cred ca am ajuns si intr-o iarna la ceva eveniment in Predeal, dar ca la orice eveniment, nu prea ai timp de explorat – ai de indeplinit un program fix si concentrat.
Acum vreo 2-3 ani, plecam spre Covasna parca, am oprit din nou la gara din Predeal. Am parcat masina si m-am dus sa vad daca mai exista Restaurantul Varful cu Dor, unul din restaurantele in mare voga in anii 1980. Da, exista, dar pare cumva incremenit in timp. Nu e cine stie ce. Iar centrul orasului, pare din nou neatins de pe vremea lui Ceausescu. Adica praf.
La final de iunie, fix cand Capitala noastra a fost lovita de un prim val de 40 grade (sau ma rog, undeva aproape), am zis gata, hai la munte. Unde ? Hai la Predeal unde nu am mai fost de atat de mult timp. Am fost invitat de cei de la hotelul Elexus din Predeal, unul din vechile hoteluri din localitate (pe vremuri se numea simplu, Hotel Predeal), dar care a fost complet renovat in 2020. Si jur ca nu as fi stiut ca aceasta este vechiul hotel Predeal, totul pare ca a fost reconstruit de la zero. Poate chiar a fost pentru cladirea este moderna, aerisita cu camere faine si extrem de mari. Unul din marile probleme ale hotelurilor mostenite din perioada comunista sunt camerele mici. Asa erau standardele atunci. Si marimea camerelor se schimba greu. Nu as fi surprins ca la Predeal, Elexus nu a pastrat prea mult din zidurilede demult
Dar inainte de a scrie despre hotel, trebuie sa spun ca Predealul m-a socat. Obisnuit doar cu prafuita zona de langa gara unde cum ziceam am mai oprit, am ajuns in zona de dincolo de calea ferata dinspre Cioplea. Am luat stradutele cunoscute din copilarie la pas (inclusiv Mihai Eminescu sau Eroilor pe care am trecut de sute si sute de ori in copilarie) si nu am mai recunoscut nimic. Dar nimic ! Zona arata superb. Peste tot am vazut hoteluri care cel putin din afara, arata excelent – fie ca sunt in proximitatea partiilor de la Clabucet, fie in zona Cioplea, m-am uitat in stanga si in dreapta si am ramas socat. Doamne, dar locul asta chiar arata bine.
Un alt soc a fost ca desi vremea era minunata (soare, maxim 28 – 29 grade in timp ce Bucurestiul se cocea pe la 37 grade), nu era aproape nici un turist. Absolut nimeni. Am urcat pe Clabucet cu telefericul (era prima zi din care telefericul functioneaza in fiecare zi pana in septembrie) si apoi am luat-o pe jos spre cabana Garbova. Pustiu. Nimeni ! Am fost doar trei clienti ai telefericului (l-au inchis fix cand am coborat eu) si as fi putut sa ma plimb complet nud pana la Garbova pentru ca nu m-ar fi vazut nimeni – cei doi au ramas in zona telefericului si au coborat probabil imediat. Nici macar ursii (care inteleg ca mai apar seara). Absolut pustiu. Vremea era minunata, peisajele de vis, totul verde si inconjurat de miliarde de flori. Cand mai faceam o pauza si mai aruncam un ochi pe Facebook, wall-ul mi se umplea cu plangeri ca ce cald e la Bucuresti. Veniti, fratilor la Predeal !
La fel a fost peste tot. Pustiu. Dar cum ziceam, pe partea cu Cioplea foarte bine aranjat. De ce nu mai merg romanii la munte vara ? E probabil o cauza mai profunda, dar totul incepe de la promovarea turismului – asta inseamna nu doar publicitate, ci si crearea de evenimente-magnet, de educare a turistului si multe altele. Evident, pentru asta iti trebuie structuri, fonduri, interes, oameni care se pricep. Si nu sunt prea multi. Stiu, si Austria are problema asta ca “vara nu-i ca iarna”, dar stiu ca exista planuri, strategii, programe, actiuni, evenimente care sa atraga cat se poate de multi turisti si vara, nu doar iarna la schi.
Relativ la Elexus, cum, am spus, sincer nu cred ca este vechiul Hotel Predel refacut. Pare nou nout ca scos din cutie, camerele mari, am avut parte si de o terasa care dadea spre niste brazi, totul stralucind de curatenie. Plus o liniste absoluta. Da, e drept, ajutat si de faptul ca statiunea era goala. Hotelul Elexus nu era pustiu, erau destui clienti, dar cred ca gradul de incarcare nu era peste 50%. Sunt convins ca in weekend, vine mai multa lume, dar eu am fost in timpul saptamanii.
Hotelul Elexus are de fapt doua cladiri, una vis-à-vis de alta. Cealalta cladire este pe locul vechiului restaurant Robinson, un alt clasic al Predealului care din cate stiu provine chiar din perioada interbelica, dar acum, aici se afla o alta aripa a hotelului Elexus.
Punctul de forta – piscinele – atat in aripa fostului Predeal, cat si un soi de infinity pool la Robinson. Langa piscine, sunt si jacuzzi, totul in aer liber si deschise pana hat la orele 23 parca. Cum zicem, era cald, apa calda si mai ales dupa mini-drumetia la Garbova (am coborat pe jos de la Clabucet in Predeal, nu am mai luat telefericul), relaxarea in jacuzzi a fost pur si simplu dumnezeiasca.
Nu am mancat in restaurant decat micul dejun. Din nou, atentie, sunt doua restaurante, eu am mancat in restaurantul din cladirea principala. Micul dejun insa este unul dintre cele mai bune si complete pe care le-am mancat in ultimul timp in tara sau in strainatate. Cred ca mi-ar fi trebuit vreo 3-4 dimineti sa pot sa gust, nu sa mananc din tot ce mi-am dorit, asa ca am ramas doar cu degustarea partiala. Un mic dejun memorabil !
Din cate am inteles, se poate lua si pranzul si cina a la carte la Elexus, dar eu am mancat in alte parti, asa ca nu ma pot pronunta. Tinand cont de calitatea micului dejun, presupun ca nivelul la restul meselor o fi la fel de ridicat.
Apropos, poti combina micul dejun cu piscina – adica poti sa comanzi sa ti se aduca un mic dejun plutitor fix la piscina. Chiar am vazut pe cineva care tocmai termina cand am ajuns eu si baiatul de la piscina lua “masa” plutitoare.
Nu pot spune ca am interactionat prea mult cu angajatii. Doar la check-in si check-out. Micul dejun este bufet cu autoservire, iar la piscina m-am abandonat apei calde si bulelor ei si mai putin bulelor de la sampanie sau prosecco. Pentru ca trebuie sa spun ca poti comanda bauturi si cocktailuri cat timp esti la piscina.
Exista si spa cu sauna sau masaj, dar nu am folosit asa ca nu pot comenta. Nici macar nu stiu unde era, am vazut-o doar in lista de servicii pe care am gasit-o in camera. Probabil, exista. Exista si un loc de joaca pentru copii, dar nu l-am vazut. Am senzatia ca era in plina refacere avand in minte sezonul de iarna, sezonul de varf la Predeal. Nu stiu daca exista servicii legate de schi (gen inchirieri, etc), dar nici nu am vazut pe undeva ceva scris.
La ora la care scriu, afara sunt 41 grade. Iar Facebookul geme de vaicareli. Pai daca va e asa de cald, de ce nu va duceti la munte ? Serios. Si daca doriti sa stati intr-un loc cu staif si de o calitate indiscutabila, aruncati o privire pe site-ul hotelului Elexus din Predeal. Poate veti gasi o oferta care sa va convina. Uitati-va aici –-> https://predeal.elexus.ro/
Si ca veni vorba de Elexus, vedeti ca mai exista un Elexus la Poiana Brasov. Nu stiu cum e acolo, n-am fost niciodata, dar nu cred ca este foarte diferit in ceea ce priveste nivelul serviciilor si a comfortului.
Imagini Hotel Elexus Predeal
Hotel Elexus Predeal
Arata foarte bine si din exterior
Cealalta aripa, peste drum la restaurantul Robinson
La receptie, am fost intampinat cu sampanie si prajituri. Inclusiv sampanie pentru copii 🙂
Camera mea – chiar ampla
Cu iesire pe terasa
Baia, de asemenea, foarte mare
Terasa cu privire la brazi
Si in camera am fost intampinat cu bunatati
Absolut de apreciat – piscina este deschisa pana la ora 23:00 !!!
Cam asa arata !
Cine vrea sa leneveasca la piscina, poate
Eu am preferat jacuzzi
E si unul mai mare
In cladirea de vis-a-vis, la Robinson, e si un infinity pool
Restaurantul de la parter
Sa trecem in revista micul dejun. Nu, nu am pozat chiar totul !
Somonul meu preferat !
Branza traditionala
Pizza la micul dejun ? Ei bine, de ce nu ?
Nu am dus lipsa nici de prajituri
Dar in ce am dat cu adevarat iama au fost afinele. Le-am luat absolut pe toate. Cateva minute mai tarziu, farfuria era din nou plina
Hello, Bucuresti, cum e la 35 grade ?
Un teleferic doar pentru mine
Dupa atata amar de ani, iata-ma la Clabucet !
Servus, Predeal !
Iar panorama spre Bucegi este pur si simplu minunata
Mai e zapada pe vai ! Ma rog, mai era la final de iunie
Mirific !
Turnul de televiziune de la Costila. Nu mai stiu daca mai e folosit, dar e un landmark
Am plecat spre Garbova. In imagine, ruinele fostului hotel Clabucet Plecare care a ars in 1999 de la o instalatie de gaz care trebuia schimbata inca din 1988.
Minunata flora a Bucegiului…
Cabana Garbova este deschisa si functionala
Unde am mancat o ciorba de vacuta excelenta – „ca la cabana”
Pe jos, spre Predeal pe un covor floral ! Absolut singur !
