Japonia clasica intre Nara si Kyoto – episod 1: Nara

Cand auzi cuvantul „Japonia” ce iti trece prin minte ? Orase ale viitorului, trenurile-glont shinkansen, tehnologie, roboti (sau oameni care se comporta ca robotii), Toyota si Kawasaki, Panasonic si Sony, orase cu reclame imense, stralucitoare strabatute de mii de pietoni care traverseaza cuminti strada, culmea, taman cand semaforul arata culoarea verde !


Ei bine, da, asa e, asa arata o buna parte din Japonia. Dar nu ma voi opri acum la aceste orase ale viitorului, la masele de japonezi care iau cu asalt metrourile stand linistiti la coada in dreptul locului unde va opri peste fix 2 minute si 13 secunde cea de-a 14 usa a metroului sau la salile gigantice de Pachinko, centre de amuzament unde oamenii storsi de la serviciu vin sa se refuleze jucand un soi de flipper, impuscand inamici electronici sau zdranganind muti la o chitara pe care nu o aud decat in casti, nici la japonezii simpatici care desi nu vorbesc o boaba engleza sunt capabili sa mearga cu tine pe jos si 5 kilometri pentru a te duce la hotel desi tu vrei sa ajungi doar la o banala statie de metro care sa te duca la hotel,
Nu, astazi voi scrie despre Japonia clasica, linistita, Japonia traditionala, Japonia templelor stravechi si a templelor budiste, despre vechile capitale ale Japoniei, Nara si Kyoto care au precedat Tokyo ca centre ale puterii imperiale. Mutarea capitalei la Tokyo in 1868 a salvat Kyoto de bombardamentele americane si de modernizarea fortatata de dupa razboi. Nu zic, Kyoto nu inseamna doar temple si parcuri, exista si o zona moderna, dar te poti pierde printr-un décor de basm japonez.
Kyoto si Nara se afla in provincia Kansai, foarte aproape de Osaka, al doilea oras ca marime din Japonia. Kyoto este la o ora cu trenul de Osaka, iar Nara cam la 40 de minute. Iar trenurile japoneze ating perfectiunea in ceea ce priveste curatenia, ordinea si punctualitatea. Singurul discomfort poate fi cauzat de cei care adorm in tren – aparent este un mare deficit de somn in aceasta natiune obsedata de munca… toti dorm in trenuri, metro, cand gasesc un moment liber, chiar si la masa de pranz intre felul unu si felul doi !

Odata ajunsi la Nara, iesind din gara obligatoriu subterana (pamantul e cam putin in Japonia pentru 125 milioane de suflete, deci ce se poate baga sub pamant, se baga), strambi din nas si zici… hmmm.. iar blocuri, iar sosele ?

Nu trebuie decat sa faci cativa pasi si deodata vezi o caprioara intr-o gradina. Fugi, faci poze, incerci sa o atingi… Wow, o caprioara, ce fain… dar nu trebuie decat sa traversezi strada si sa te trezesti inconjurat de cerbi si caprioara… Wow ! Si pui mana pe ghid. Si afli misterul… zona turistica – istorica a Narei este locuita de 1200 cerbi si caprioare, animale sfinte din perioada pre-budista cand aceste creaturi erau considerate mesageri ai zeilor (hmm… am vazut statui de caprioare stilizate pe templele budiste din Nepal, acum fac legatura !), astazi colonia de cornuted bucurandu-se de statutul de tezaur national. Daca japonezii sunt niste oameni pasnici, civilizati si cuminti care nu te-ar atinge nici cu o floare, ei bine, tezaurele lor nationale sunt extrem de agresive. Nici nu ai dat bine suta de yeni sa cumperi “biscuitii de cerbi” – un soi de saratele de-ale noastre ca te si trezesti inconjurat de caprioare si impuns in fund de cerbi… De parca n-ar primi mii de biscuiti pe zi de la multimile de turisti, parca ar fi complet nemancati… Noroc ca cerbii din Nara sunt scunzi (ca si japonezii de altfel), nu la fel de falnici ca cerbii nostrii carpatini.

Odata scapat din marcajul cerb la om, usurati de “biscuitii de cerbi”, o pornesti pe o strada pline de suveniruri spre parcul care adaposteste templele orasului. De departe, cel mai important complex este Todai-ji Nandai-mon, principalul templu din Nara in mijlocul caruia se afla incredibila sala Daibutsu-den, cea mai mare cladire de lemn din lume, rezistand din 1709, dupa ce inlocuise o alta versiune mult mai mare. Atractia principala din aceasta sala gigantica trebuie sa fie pe masura – statuia marelui Buddha Cosmic – Daibutsu, una dintre cele mai mari statui ale lui Buddha din lume.

Dupa ce ramai cu gura cascata in fata marelui Buddha, nu poti sa nu zambesti cand in spatele statuii printr-o gaura dintr-o coloana de lemn zeci de japonezi incearca sa se strecoare, deoarece astfel ating iluminarea. Si nu de putine ori, trebuie sa intervina serviciul de descarcerare deoarece niste doritori de iluminare mai putini supli raman blocati in stalp… Personal am ratat posibilitatea de a ma ilumina, dar Andreea Raducan a mai facut un pas spre Nirvana trecand prin stalp, evident trasa de maini…

Si cum nu poti sa nu-ti completezi experienta mistica, intr-un chiosc instalat chiar in imensa sala, poti sa-ti cumperi talismane care sa te protejeze in timp ce conduci masina, iti protejeaza sanatatea (la acelasi pret, poti sa iei un talisman 2 in 1 – pentru sanatate si viata indelungata), iti aduce victoria, sau pur si simplu iti realizeaza diversele dorinte… Totul la doar 400 yeni (2,44 euro) ! Asta da, chilipir…

eu si cerbii din Nara

Andreea masurand cerbii

Intrarea in Todai-ji

Marele Buddha

talismane

Andreea iluminandu-se

Prin templu Todai-ji

Adaptor electric Universal 150+ țări Adaptor electric Universal 150+ țări
69,00 RON

la Imperator Travel Shop

Adaptor electric SUA / Canada / Mexic / Japonia și altele Adaptor electric SUA / Canada / Mexic / Japonia și altele
29,00 RON

la Imperator Travel Shop

Adaptor electric Universal 150+ țări compact Adaptor electric Universal 150+ țări compact
89,00 RON

la Imperator Travel Shop

Comentarii

  • Foarte misto Japonia, desi nu e chiar asa turistica, cel putin asa o percep eu. Nu stiu daca o sa ajung vreodata…as vrea. Sa mai pui, daca mai ai….

    metalactual 11 ianuarie 2010 20:34 Răspunde
  • Pai o sa bag episodul 2… si mai scriu cate ceva la un moment dat 🙂

    Imperator 11 ianuarie 2010 22:45 Răspunde
  • Si mie mi-a placut Nara la nebunie! Desi era foarte cald cand am fost noi, un grup de studenti din toata lumea, am avut niste prieteni japonezi care ne-au dus peste tot. Am aprins betigase langa toata lumea in fata acelui Buddha imens, n-a incercat nimeni sa atinga iluminarea :)), ne-am jucat nitel si cu shika, cerbii si caprioarele impungatoare. La un moment dat ne-am plimbat alene pe o straduta laturalnica, cu un magazin imens de kimonouri. Cel mai mult mi-a placut ceremonia de mochitsuki, nu stiu daca ai vazut-o, iti las un link ca sa stii la ce ma refer:

    http://www.youtube.com/watch?v=2HKnHnUk0S8

    Am mancat cu pofta mochi dupa asta :))

    Misaki 27 ianuarie 2010 16:07 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii