Alex Dumitru – "Legacies of war…"

Despre Alex imi este greu sa vorbesc… ca pentru mine, el este cu adevarat un calator, un descoperitor si un role model. L-am cunoscut acum ani buni pe forumul lui Lonely Planet unde dadea o gramada de informatii celor doritori sa viziteze Romania. Ulterior, am avut privilegiul sa-l cunosc si in persoana… la inceput pare neasteptat de tacut, dar apoi, incet, incet, incepe sa-si „verse” desaga de amintiri si mai ales de sfaturi de calatorie. Iar desaga sa contine mai putin monumente, ci mai degraba experiente de viata din Afghanistan, Irak, Siria, Iran, Turkmenistan, Etiopia, Kosovo sau Bangladesh ca sa numesc doar cateva tari pe care le-a vizitat.
Are si un site (in limba engleza) pe care vi-l recomand din inima sa-l vizitati si sa-l cititi: Site Alex Dumitru. Aveti ce citi, invata si vedea. Fotografiile din acest post si urmatorul sunt preluate de pe site-ul lui Alex, la fel si titlul interviului – este un titlu care m-a fascinat din primul moment pe care l-am citit acum ceva ani si este titlul povestii din Kosovo si Albania. Dar hai sa trecem la interviu:

Alex, de ce calatoresti ?
Calatoresc pentru a intalni oameni diferiti de mine. La un moment dat scopul – cel putin cel declarat – era de a vizita diferite locuri, insa treptat mi-am dat seama ca, de fapt, acesta nu era decat un pretext si ceea ce cautam in realitate erau intamplarile, oamenii, acele crampeie de viata peste care dadeam in drumul spre monumente, orase sau vreo minunatie a naturii.

Dar de ce calatoresti in locuri atat de neobisnuite ? Ce te atrage la ele ?
Obisnuitul altcuiva poate fi neobisnuit pentru mine si invers. De pilda, mie mi s-ar parea neobisnuit sa merg in vacanta pe o insula, in Dubai sau intr-un ultra all inclusive. Insa daca prin “locuri neobisnuite” faci referire la tari precum Afganistanul, Pakistanul sau Irakul, incerc sa evit pe cat pot experientele care imi inspira ideea de “global village”. Si tot calatorind am observat ca in zone izolate, sarace, afectate de razboi sau tensiuni sociale de lunga durata, oamenii sunt mult mai firesti, se ajuta mai mult intre ei, nu se ascund, prefera fondul formei. Iar calatorul profan are o sansa mult mai buna de a ajunge aproape de acesti oameni chiar si intr-un periplu de multe ori meschin ca durata.

Ai fost in Afganistan, Irak, provincia sarba Kosovo ? Ce te atrage acolo, in tari si regiuni afectate de razboi ?
Am fost in aceste tari, respectiv in Kosovo (era provincie sarba cand am fost eu, acum insa nu sunt de acord cu pozitia Romaniei in acest caz). Cum am mentionat si mai sus, acolo am gasit oameni de un firesc pe care noi l-am pierdut, oameni care nu se cramponeaza dupa reguli sociale atat de mult cum o facem noi si unde viata este pretuita pentru ceea ce este ea aici si acum din motive lesne de inteles. Fara sa fiu un partizan al visului american, am apreciat foarte mult modul in care vad acesti oameni viata.

Unde ai fost exact in Afganistan si Irak ? Care a fost traseul ? A fost dificil sa calatoresti dintr-un loc in altul ?
In Afganistan am mers pe cont propriu, asa cum prefer sa calatoresc. Am intrat in tara dinspre Peshawar, din Pakistan, prin Pasul Khyber, apoi am fost la Kabul, pe Valea Panjshirului, Herat, Jam, Mazar-e Sharif, Balkh, in cele din urma trecand in Uzbekistan. Initial planuisem sa incercam sa parcurgem drumul ce traverseaza tara de la Kabul la Herat trecand prin Bamiyan, Chaghcharan si Obey, insa am renuntat pentru ca nu aveam timp suficient si drumul este foarte greu din punct de vedere al transportului. Asa ca a trebuit sa ajungem la Jam venind din partea cealalta, din Herat.
In Irak, dincolo de Kurdistan, singura modalitate de a ajunge era fie cu un contract de munca, fie cu singura companie care organiza tururi acolo. Sunt puncte de control la tot pasul si daca nu ai acte care sa arate unde mergi si te depisteaza ca strain, te intorc din drum. In aceste conditii, vrand sa vad zone cat mai diferite din tara pentru ca ma interesau oamenii de acolo, am ales varianta de a merge cu tur organizat. Traseul aici a fost Bagdad – Khadimain – Samarra – Abu Duluf – Kirkuk – Erbil – Der Mar Matti – Mar Behnam – Nimrud – Mosul – Tikrit – Babilon – Borsippa – Kerbala. Nu a fost neaparat dificil de mers, insa drumul nu a fost lipsit de incidente, asa cum era de asteptat dealtfel.

Afganistanul a fost un loc magic de pe hippie trail pana au aparut sovieticii. Ce e asa magic in Afganistan ?
Afganistanul este tara unde am dat de oamenii cei mai solidari si calzi de peste tot pe unde am umblat. O mare parte din tara traieste inca in conditii pe care le-am putea califica drept medievale, de unde si pitorescul sau, dat fiind si cadrul natural deosebit arid si in egala masura contrastant pe alocuri. Era pe drumul hipiotilor pentru ca pe acolo se putea merge in anii ’60 si o parte din ‘70, fara a trece prin Uniunea Sovietica sau a ocoli prin sud, in drumul de Kathmandu. Ce este magic… nu pot vorbi pentru altii, insa pentru mine aceasta tara a insemnat o intalnire cu Oameni asa cum nu am avut parte in alt loc.

In general, cand calatoresti in aceste parti din Asia, capeti multe lectii de viata… Poti sa ne impartasesti ce ai invatat din interactiunea cu afganii, iranienii si irakienii ?
Mai ales in Iran, insa si in Irak este imposibil sa nu observi ospitalitatea oamenilor, ospitalitate care merge atat de departe incat sunt dispusi sa isi puna in pericol viata, sa renunte la lucruri sau la timpul lor liber, pentru a il ajuta pe strain. In egala masura, din motive evidente insa diferite, in ambele tari mentionate exista doua lumi: cea aparenta, oficiala, respectiv una subterana, pe care multi o cunosc, insa despre care nu se vorbeste decat in particular. Contrastul dintre cele doua este de-a dreptul fascinant. In ceea ce priveste Afganistanul, nu voi uita prea curand ziua in care am cautat pret de vreo 8 ore o masina care sa ne duca la Jam, unde nu se ajunge decat cu masina antamata (neexistand decat un mic catun in afara de minaret, iar drumul fiind foarte prost chiar si in comparatie cu multe forestiere). Obositi, ne-am intors la hotelul modest din bazarul de covoare unde stateam. Usor-usor ceilalti clienti ai hotelului, in principal negustori, se intorceau din bazar si s-a format un aevarat sfat al batranilor care dadeau telefoane, se consultau, cautau o solutie pentru cei doi straini. Solutie pe care, intr-adevar, au gasit-o dupa lungi straduinte si a doua zi am pornit spre Jam.

Cum se poate ajunge in Afganistan sau Irak ? De unde iei vize ? Cum ajungi acolo ? Cam cat te costa o astfel de calatorie ?
La Kabul poti zbura cu Ariana de la Frankfurt, Moscova, Istanbul, Ankara sau Delhi. Kam Air, Pamir Airways si Safi Airways dubleaza o parte din aceste rute si sunt variante recomandabile fata de Ariana. In Irak zboara Gulf Air si Bahrain Air (de la Manama), Royal Jordanian (Amman), Cham Wings (Damasc), Turkish (Istanbul), Mahan (Teheran), MEA (Beirut), cat si Iraqi Airways din mai multe orase europene si din Orientul Mijlociu. Viza de Afganistan am luat-o de la ambasada din Paris, pentru uramtorul drum am luat legatura cu cea din Sofia. Viza de Irak am luat-o pe aeroport, in urma autorizarii ei prealabile de catre autoritatile de la Bagdad. O calatorie in aceste tari depinde foarte mult de ce te intereseaza acolo. Daca vrei doar sa stai doua zile la Kabul nu vei cheltui prea mult in afara de zbor, iar daca mergi exclusiv in Kurdistanul irakian nici nu ai nevoie de viza. In cazul meu, drumul de o luna de la Delhi la Tashkent prin Pakistan, Afganistan si Uzbekistan a costat cam 1500 EUR cu tot cu avion si vize, pe cand calatoria in Irak a fost 1600 GBP fara biletul de avion. Irakul a fost scump si nu imi place sa merg cu grupul sau pe tur organizat insa aceasta a fost singura posibilitate de a imi implini un vis vechi de a ajunge in aceasta tara.

Te-ai simtit vreodata in pericol ? Poti sa ne povestesti ?
Perceptia pericolului este ceva relativ, care tine de fiecare dintre noi. Pot sa spun ca ma simt in pericol cand merg cu bicicleta prin Romania. In tari precum Irakul sau Afganistanul exista, desigur, riscul sa mori sau sa fii ranit oricand. Si nu mai departe de acum cateva zile cele trei bombe de la Bagdad au explodat cand eram acolo, suflul uneia dintre ele spargand geamurile hotelului nostru. Nu este motiv de impresionare, nici de bravada. Sunt lucruri care se intampla acolo si intotdeauna plec de la premisa ca viata este un risc asumat, indiferent ce facem cat suntem vii. Aceasta nu inseamna insa ca pleci la drum fara sa iti faci temele sau fara sa te uiti in oglinda.

Afghanistan sau Irak ? Unde te-ai reintoarce mai degraba ? De ce ?
Afganistan, de fapt ma gandesc deja la un drum in Coridorul Wakhan si ceva drumetie pe munte. Este o combinatie extraordinara care pune laolalta doua dintre pasiunile mele: oamenii si muntele.

Kabul

Palatul lui Amanullah. Kabul

Herat, pe granita cu Iranul

Autostrazile trans-afghane

Mausoleul Imam-ului Ali din Mazar e-Sharif (nordul Afghanistanului)

Porumbeii pacii in Afghanistan

Proprietarul hotelului din Herat si fiul sau

Copiii Irakului

Iraqian Museum – tezaurele ce au fost salvate

Mancare irakiana

O familie irakiana

Centrul orasului Erbil, Irak

Doar cuvantul lui Allah te mai poate incuraja…

Poarta Ishtar – Babilon

Palatul lui Saddam din Babilon

Mausoleul profetului Abraham

Imam al-Abbas shrine – Kerbala

Categorii:
Afghanistan · Interviu · Irak

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii