Calator prin ruinele Balcanilor (Feb 1998) Episod 4. Sarajevo

Imagini Sarajevo: cimitirul de razboi de langa patinoarul olimpic

Evident ca Holiday Inn Sarajevo avea si restaurant si inca unul national, dar am preferat s-o taiem din lugubrul stabiliment. Oricum soferul Adis batea din pinteni sa ne duca in Bascarsja lui preferata… Nu a fost numai preferata lui, a fost instantaneu si preferata mea… bazarul din Sarajevo nu seamana cu bazarul din Istanbul ! Sunt casute de lemn inchis, alei placute, magazine cu suveniruri orientale sau mancatorii traditionale… De fapt, aici ne-a tras si Adis… Voia sa mancam “the best cevapcici from the Balkans !”… Desi un miros puternic plutea peste tot bazarul si era plin de cevabzinice, Adis ne-a tarat direct catre locul lui favorit – la Zeljo, numit dupa echipa de fotbal Zeleznicar Sarajevo… Cevapcici sunt niste mititei facuti din oaie si vaca (oricat de laici sunt, porcul este totusi interzis la musulmani) care se mananca cu ceapa si un soi de iaurt numit kajmak… Sincer, sunt absolut inebunitori… Ani in sir mai tarziu, am incercat sa descopar cevapcici mai buni si am incercat si in Belgrad, Nis, Banja Luka sau in alte locuri din Sarajevo… cel putin in acest caz, Adis a avut dreptate… “the best cevapcici in the Balkans” sunt la Zeljo ! Si de fiecare data cand am ajuns la Sarajevo, primul loc in care m-am oprit a fost Zeljo !


Prin orasul vechi Sarajevo – Bascjarsja

Plimbarea prin orasul vechi este o placere… Chiar daca multe magazine erau goale, dimineata, este o atmosfera atat de calma cand vanzatorii ies pe bancutele din fata magazinele si isi beau cafeaua la ibric… Aici, este de asemenea unele din putinele locuri unde te simti cu adevarat intr-o tara musulmana – vezi barbati, e drept mai in varsta cu fes in cap ducandu-se la moschei si femei infasurate in hejab-ul musulman… Se pare ca mii de mujahedini arabi si afghani au luptat in Bosnia in timpul razboiului si majoritatea au ramas aici, primind cetatenie. Inclusiv Osama din Laden care a finantat rezistenta bosniaca are pasaport bosniac sustin niste localnici…

Orasul intreg era plin de dovezi ale razboiului… nu era cladire care sa nu aibe urme de gloante… Cladirile din linia 1, aflate de-a lungul raului si care inainte de razboi erau fala orasului erau evident cele mai desfigurate… Cea mai lovita a fost Biblioteca Nationala, aflata in locul unde soseaua face o curba si dupa ce se desira de-a lungul raului, revine in mijlocul orasului. Biblioteca a fost construita de austrieci in timpul ocupatiei intr-un curios stil maur care se potriveste mai bine Marocului decat Bosniei ! Probabil ca austriecii care au venit aici, au vazut musulmani cu fes si cum Marocul era la moda, au trantit o cladire in stil marocan, pentru a se potrivi cu clima si ambientul… Nu zic, cladirea e faina, dar pe langa ca nu prea are de-a face cu arhitectura traditionala a locului, in plus, este si facuta praf si pulbere in interior…De fapt, sarbii au luat-o ca tinta cu bombe incendiare taman pentru a transforma acest depozitar al culturii bosniace in cenusa… Si au reusit !

Nu o sa trec in revista fiecare cladire facuta praf sau afectata… O sa mai trec doar prin locul probabil cel mai miscator din tot orasul – nu este in centru, nu este in prim plan… trebuie sa-l cauti putin… este cimitirul olimpic !

Cimitirul olimpic din Sarajevo – un moment de reculegere

Nu asa se numeste, asa l-am denumit eu… In timpul asediului, bosniacii care aveau cimitirele pe dealurile aflate in bataia mitralierelor nu au mai avut unde sa-si ingroape mortii… Singurul loc mai mare disponibil erau terenurile sportive de langa fostul complex olimpic – stadionul Kosevo unde au avut loc ceremoniile de inchidere si deschidere ale Olimpiadei si patinoarul unde au dansat pe gheata legendarii Jayne Torvil si Christopher Dean (care ma incantasera, uitandu-ma la “bulgari” in anii 80)… acolo erau terenuri de antrenament pentru sportivii din Sarajevo… Peste noapte, la doi pasi de stadionul olimpic, terenurile de fotbal si baschet au fost sapate si gropile au inceput sa primeasca cadavrele celor morti… sunt mii de morminte in cimitirul olimpic, musulmani si crestini, laolalta… iar la doi pasi, se afla trist si bombardat cu plafonul prabusit, patinoarul unde cu doar 7 ani inainte se acordasera medalii celor mai mari sportivi ai lumii… Sincer, din toata Bosnia, acesta este locul care m-a marcat cel mai mult… un spatiu al bucuriei si sportului, transformat intr-o vale a durerii si plangerii…

La revedere, Sarajevo… dar voi mai reveni

Dupa aproape o saptamana, Adis ne purta din nou printre labirinticele strazi minate din Grbavica unde niste eroi anonimi, riscandu-si viata continuau sa demineze… Ne-am strans mainile, am spus un Hvala frumos, am luat cartile de imbarcare si am decolat spre Viena cea fara griji, primind chiflele acelea cald-fierbinti din business class-ul lui Austrian Airlines… De la fereastra avionului, nu mai vedeam cicatricile si ranile Bosniei, ci doar verdele crud al inceputului de martie si zapada de pe munti… Era inceputul unui love story intre mine si acest tinut superb… si m-am intors de multe ori in Bosnia…. De inca 23 de ori… sa mananc cevapcici, sa ascult muzica care l-a creat pe Goran Bregovic (si el fiu al Sarajevo-ului), sa fiu martor la renasterea orasului, sa ascult povestile oamenilor… care sunt aceleasi, indiferent daca erau sarbi, croati sau musulmani…

Poate este o poveste trista, dar am vrut sa v-o impartasesc… Travel-ul nu inseamna doar plaje albe si locuri frumoase… Poti sa intalnesti si locuri frumoase, dar tragic de frumoase… si povesti care trebuie stiute si spuse pentru ca sa nu se mai repete… Mai ales in tara care sustinea sus si tare ca “Bratstvo i jedinstvo je naso bogastvo” – “Fratia si unitatea este bogatia noastra”…

Obiective turistice Sarajevo: Bascjarsja

Bascarsja

Obiective turistice Bosnia: moscheea din Sarajevo

Ierusalimul Europei … moscheea,

Obiective turistice Bosnia: catedrala catolica Sarajevo

Catedrala catolica si…

Imagini Bosnia: catedrala ortodoxa Sarajevo

catedrala ortodoxa

Imagini Sarajevo: cimitirul de langa patinoarul olimpic

Cimitirul olimpic

Imagini Sarajevo: cimitirul si patinoarul olimpic

Cimitirul si patinoarul olimpic…

Comentarii

  • Foarte emotionanta povestirea ta! Eu nu stiu daca as fi avut curaj sa merg.
    PS: Ai fost cumva in Norvegia? Am vazut ca ai insemnat-o pe harta, dar nu gasesc nici un articol in arhiva. Plec in februarie (1-2 zile in Oslo si vreo 10 in Trondheim) si mi-ar fi de folos cateva recomandari.
    Multumesc anticipat!:)

    VertAnge 4 noiembrie 2010 7:16 Răspunde
  • Nu vreau să devin foarte nostalgic, dar Sarajevo este singurul loc din cele vizitate de mine pe care l-am părăsit cu lacrimi în ochi…a fost prima dată când am priceput ce înseamnă "a te îndrăgosti de un oraş". Nu m-am mai întors în Sarajevo din aprilie 2009, dar cu siguranţă dacă voi fi sănătos o voi face. Sarajevo, ljubavi moja! Mă bucur că ai postat "serialul" ăsta, poate aşa lumea va înţelege că Bosnia este o ţară ce merită cu prisosinţă vizitată, şi, mai ales, este o ţară foarte sigură.

    Dudian 4 noiembrie 2010 10:55 Răspunde
  • Maestre, povestirile dvs. sunt extreeem de interesante, cu referinţe istorice-culturale de excepţie. Nu vă bate gândul de o carte de călătorii?! Sau aţi scos deja şi eu nu ştiu?! Oricum mă abonez dacă acceptaţi sugestia mea. E păcat ca aceste minunăţii, delicatese turistico-culinare-culturale-istorice-sociologice să rămână doar în spaţiul virtual. Numai dacă puneţi cap la cap tot ce e pe blog şi, iaca, cartea-i gat!:)

    nickro 4 noiembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Frumoasa poveste! Yugoslavia a fost mereu si in sufletul meu!

    Nicky 5 noiembrie 2010 10:52 Răspunde
  • @ Vertange – da, am fost in Norvegia, dar demult, in 1997… Cand voi posta va fi mai mult un jurnal de excursie pentru ca multe informatii ar fi depasite… In Oslo, am fost, in Trodheim, nu… Singurul lucru obligatoriu este sa vezi fjordurile.
    @ Dudian – si mie mi-a ramas Sarajevo in inima… E greu de explicat pana te duci acolo…
    @ Nickro – tot m_am gandit sa scriu, am tot soiul de idei in cap, dar timpul…

    Imperator 5 noiembrie 2010 12:38 Răspunde
  • Multumesc!

    VertAnge 5 noiembrie 2010 16:51 Răspunde
  • Cred ca e chiar o atmosfera superba! Foarte frumos postul! Chiar reuseste sa reproduca o atmosfera!

    Ana 7 noiembrie 2010 10:28 Răspunde
  • Salut Cezar,

    Cand ai timp poate arunci un ochi si aici: http://nacajitul.blogspot.com/ . Parerea ta ar fi foarte importanta pt mine sa stiu daca merita sa mai scriu sau nu. Eu am plecat de la ideea sa incerc sa ofer informatii pentru cei care ajung in aceleasi locuri ca si mine ca tot ma plimb printr-o gramada de locuri. Cu talentul la scris stau eu mai rau. Commentul asta nu este ca sa-l publici, doar ca n-am gasit contact pe nicaieri pe site. 🙂

    Mersi

    nacajitul 21 mai 2011 14:22 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii