Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie. Episodul 9 – Shiraz

As mai scrie eu mult si bine despre Esfahan, dar cred ca multora dintre voi v-ar place sa merg mai departe. Si asa voi si face… Nu pot totusi sa nu adaug ca prin Esfahan merita sa te duci la mica moschee cu minaretele care se misca, sa-ti pierzi vremea prin bazar, inclusiv la o shisha (narghilea) cu localnicii sau sa descoperi palate mici si cochete, multe provenite din perioada qajara. Dar haideti sa sarim spre destinatia urmatoare, Shiraz.


Shiraz este un alt oras faimos al Iranului. Se afla mai la sud de Esfahan si e cunoscut in Iran pentru mausoleele poetilor de aici, pentru calatorii straini pentru ca se afla in proximitatea capitalei persane Persepolis, iar pentru connaiseurii din toata lumea pentru vinul Shiraz, unul din soiurile apreciate la nivel mondial… Cum va asteptati, Iranul nu este un producator de vin (se zvoneste ca satenii de pe langa Shiraz mai produc ceva in secret), dar este locul de bastina al acestui soi de vin care a fost facut faimos de producatorii… australieni !

De la Esfahan la Shiraz se fac cam 8 ore cu autobuzul, tren nu exista, cealalta optiune fiind cu avionul, Am optat totusi sa mergem si cu avionul, asa ca am luat o cursa Iran Air pe care am platit 25 dolari. Companiile aeriene iraniene au niste mari probleme – au mostenit avioane americane cumparate de pe vremea sahului si datorita embargo-ului american le este foarte greu sa isi procure piese de schimb… de aceea mentenanta lasa de dorit, inventivii mecanici iranieni trebuind sa improvizeze reparatii de cele mai multe ori si cum am mai spus, exista multe avioane cumparate inainte de 1978. Atunci, megalomania sahului a dus ca Iran Air sa cumpere pana si Boeing-uri 747 Jumbo Jet, care pana la aparitia pana acum cativa ani a Airbus-ului 380 erau cele mai mari din lume. Chiar am vazut vreo 5 – 6 Boeing-uri 747 pe pista aeroportului din Teheran, unele operand chiar in noaptea aceea spre destinatii ca India si Asia de Sud Est. Nu sunt toate ale lui Iran Air, am vazut chiar unul al companiei private Mahan Air.

In fine, ne-am urcat de la sol si cu voia lui Allah cel Preamilostiv, batranul nostru avion nu s-a stricat. Desi zborul a durat cam o ora, serviciile au fost impecabile, iar mancarea buna. Si am ajuns pe aeroportul din Shiraz unde dupa o negociere rapida si fructuoasa am gasit un taxi sa ne duca in oras.

Hotelul nostru fiind in centru si desi era cam tarzior, nu am ratat ocazia sa dau o fuga prin oras. Shiraz are proasta reputatie sa fie insa capitala fast-food-ului din tot Iranul. Pe bulevardul principal – bulevardul Zand, gasesti fast food dupa fast food (kebab, hamburgeri, hot dogi, pizza, pui la rotisor – remarcati fusionul americano– italiano – iranian :)), cinematografe anuntand filme de actiune iraniene si micile supermarketuri de unde am cumparat sampanie iraniana (adica suc de struguri cu apa minerala, importat tocmai din Spania !)

A doua zi dimineata, am luat la picior Shiraz-ul… Cel mai apropiat obiectiv cetatea Arg e-Kharim. Doua cuvinte despre Karim Khan. Daca Esfahanul este ceea ce este datorita lui Shah Abbas, Shiraz-ul ii datoreaza numeroase cladiri lui Karim Khan, sah din foarte scurta dinastie Zand.care si-a mutat capitala la Shiraz. Cetatea nu este foarte mare, dar e interesanta pentru ca unul din turnurile de la extremitati este inclinat… un turn al Pisei iranian…

In interior, o placuta gradina (suntem totusi in tara gradinilor), iar in palat, o interesanta expozitie de fotografii de pe la 1900. Cea mai tare poza pe care toatal lumea o poza era un tip care tinea pe mainile sale larg intinse alti doi indivizi ! In rest, lume simpatica si dornica sa faca poze cu straini, pisici prin gradina si o fantana datatoare de racoare… Shirazul este cel mai sudic punct in care ajungem si se simte asta – daca in Teheran e racoare de primavara, in Shiraz suntem in plina vara !

Vizitam si moscheea construita de nimeni altul decat de Karim Khan si intram in bazar. Suntem in Iran si nu putem sa plecam fara sa cumparam un covor persan. Nu sunt mare fan covoare, dar totusi nu se poate… suntem in Persia. In general, bazarele iraniene sunt extrem de relaxate, iar vanzatorii nu te alearga ca disperatii cum e de exemplu in Egipt sau Tunisia. Aici poti sa circuli linistit si doar cand chiar vrei ceva, tu esti primul care initiezi discutia. Asa ca putem bea linistiti o citronada sau sa observ ca peste tot sunt statuete de vanzare cu simboluri zoroastriene si ale vechiului imperiu al lui Darius si Xerxes, cel distrus de Alexandru Macedon… Persepolis e la doi pasi !

Nu o sa trec prin telenovela cumpararii covorului… a durat cam 2 zile, ne-am dus, ne-am intors, mai mai studiat piata, pana la urma l-am cumparat pe cel pe care l-am vrut. In schimb, am o poveste mai interesanta de la prietenii cu care am fost. Unul din ei voia sa-si cumpere un covor scump de vreo 2000 euro (desi Iran este o tara ieftina, sa nu credeti ca covoarele sunt ieftine ! Sunt mult mai ieftine in Siria daca va intereseaza). Datortia embargoului, cartile de credit straine nu functioneaza, iar omul nu avea atata cash la el… Negutatorii de covoare s-au prins de aceasta problema asa ca sigurele locuri din Iran unde poti sa-ti folosesti cartea de credit de acasa este in magazinele de covoare (inclusiv in Iran). Vanzarea are loc prin Dubai prin telefon, iar iranianul isi ia banii de la omul lui din Dubai. Din pacate, nu prea mergea cartea de credit, Dubaiul nu confirma ca e ok, asa ca pana la urma negustorul a zis – “Eu stiu ca romanii sunt cinstiti, luati covorul, va duceti in Romania si apoi imi trimiteti banii prin cineva”… Business-ul in Orient se bazeaza foarte mult pe incredere !

Un alt loc care m-a lasat cu gura cascata a fost Moscheea Nosir ol-Molk… Este o moschee relativ noua (de vreo 100 si ceva de ani), dar spectaculoasa. Daca exteriorul este frumos, interesant, meritand cu varf si indesat sutele de poze facute aici zilnic, ei bine, interiorul este cel care te face praf… tot interiorul este tapetat cu sticla care reflecta culorile verzi din interior – este de o stralucire cum rar am putut vedea si pe care nici un aparat cu milioane de megapixeli sau camera super ultra HD o pot imortaliza…! Pentru ca este un shrine (adica aici estei ingropat un martir al credintei), femeile nu pot intra decat invelite in chador. Daca nu ai chador nici o problema, la intrare primesti unul fara nici o problema !.

Ulterior am vizitat inca o casa nobila, dar tocmai venit din Nosir ol-Molk nu am putut aprecia la maximum camerele tapetate in sticla… In schimb am apreciat gradina, placuta si racoroasa !

Pe seara, am fost si am batut palma cu cei de la Pars Agency. Pars este una dintre cele mai cunoscute agentii din Iran, laudata pe toate forumurile turistice gen Lonely Planet sau Tripadvisor si urma sa mergem cu ei a doua zi sa vizitam superbele orase si morminte ale sahilor de acum peste 2000 de ani… Adriana chiar a primit o oferta de angajare – au nevoie de tipe vorbitoare de engleza ca ghid… cat despre Persepolis… inveti repede, nu asta e o problema !

Turnul din Pisa ? Nu, cel din Shiraz !

In citadela

Asta da, forta !

Audacity of hope… versiunea iraniana

Un soi de McDonald’s

Cinema iranian

 

In moscheea lui Khan Karim

spre bazar

suveniruri

Nu incercati asta acasa 🙂

Moscheea Nosir – ol Molk

Adriana in chador

Incredibil ! Interiorul moscheii !

Bagh-e Naranjestan

Pe vremuri, femeile erau in capul gol

Plafonul

Pis, pis, pis

in bazar

Un covor pentru fiecare

Cine vrea sampanie iraniana ?

Etichete:
· · · · ·

Comentarii

  • Absolut superb Iranul! Nu ma asteptam la asa ceva 🙂

    alicee 26 iulie 2010 13:07 Răspunde
  • eu am ramas gura casca la oglinzile alea…impresionant! La Qom acelasi lucru,la o scara si mai mare, ardoarea cu care se rugau n-am mai vazut-o nicaieri.

    mitinita 3 mai 2011 21:41 Răspunde
  • De ce dureaza atat de multe ore de la Isfahan la Shiraz? Pe harta parca n-ar iesi asa multi km.

    Liliana 25 iulie 2011 21:51 Răspunde
  • Serpentine si munti.

    Imperator 25 iulie 2011 23:01 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii