Nu este cel mai mare oras din Java, dar are un loc special in inima tuturor javanezilor. Se numeste Yogyakarta (sau Yogya, cum il numesc localnicii, pe scurt) si a fost capitala unuia dintre cele mai influente regate din perioada pre si coloniala. Intre 1945 si 1949, in perioada in care partizanii independentei condusi de Sukarno s-au luptat cu olandezii reveniti in arhipelag cu ganduri de stapanire dupa ce fusesera alungati de japonezi in 1941, Yogyakarta a fost capitala insurgentei, iar sultanul din Yogyakarta a fost unul dintre cei mai importanti lideri ai luptei pentru independenta Indoneziei.

Sultanatul Yogyakartei provine din vechiul Sultanat Mataram (care a succedat vechiului Imperiu Mataram, imperiu de religie hindusa). La mijlocul secolului al XVIII-lea, a izbucnit un conflict intre cei doi fii ai sultanului – unul decisese sa se incline olandezilor din Compania Olandeza a Indiilor de Vest, care venisera agresiv si ocupasera o parte din arhipelag, in timp ce al doilea sustinea ca daca se vor inclina in fata olandezilor, toti javanezii vor deveni sclavii europenilor (lucru perfect adevarat). Printul revolutionar a reusit sa invinga si chiar si-a ucis inamicul, protejatul olandezilor, si a invins si exterminat o armata olandeza. Dar superioritatea covarsitoare tehnologica a mustaciosilor blonzi l-a convins sa faca pace. Vechiul sultanat Mataram s-a impartit in doua – in Yogyakarta si Surakarta (sau Solo), in fruntea primului fiind un sultan (printul invingator si rebel) si urmasii sai, iar in fruntea celui de-al doilea fiind un sunan (fiul printului ucis in lupta). Primul sultan din Yogyakarta a condus sultanatul intre 1755 si 1792 si a preluat numele de Hamengkubuwono I. Urmasii sai au condus Yogyakarta pana in ziua de azi.

Am zis ziua de azi? Da, normal, pentru ca sultanatul din Yogyakarta continua sa existe si in ziua de azi si nu este doar nominal, cum este sunanatul din Surakarta sau alte cateva regate inca existente ici si colo in Indonezia. Hamengkubuwono IX, ati ghicit, cel de-al noualea sultan din Yogyakarta, a fost una dintre figurile importante ale luptei anticoloniale si unul dintre eroii independentei. Dupa ce Indonezia si-a proclamat independenta, atat Yogyakarta, cat si Surakarta si-au pastrat autonomia si au fost plasate sub conducerea ereditara a sultanului, respectiv a sunanului, dar Surakarta si-a pierdut autonomia in urma unei revolte socialiste. Asa ca Yogyakarta a ramas o regiune administrativa speciala, unde guvernatorul nu este ales ca in cazul celorlalte zeci de provincii ale Indoneziei, ci este ereditar, fiind, de fapt, sultanul.

Hamengkubuwono IX nu numai ca a fost cel caruia olandezii i-au cedat suveranitatea intregului arhipelag, dar a fost si unul dintre cei care s-au opus si japonezilor, si olandezilor, si lui Sukarno, si chiar lui Suharto, desi cativa ani a fost ales vicepresedinte al intregii Indonezii. A murit in 1988 la Washington si a fost succedat de unul dintre fiii sai, Hamengkubuwono X. Nu a fost casatorit oficial, adica nu a avut o regina, in schimb a avut un harem format din 4 femei care i-au daruit 21 de copii. Unul dintre copii este actualul sultan, care a decis sa desfiinteze traditia sultanilor javanezi de a avea un harem si, prin urmare, are o singura nevasta… care i-a daruit nu mai putin de cinci fete si niciun baiat. Omul este vazut ca un reformist si un liberal, dovada ca a renuntat la harem si, in plus, a decis ca urmatorul sultan (si guvernator) al Yogyakartei sa fie o femeie – fiica sa cea mare, printesa Mankubumi, evident, spre supararea rudelor de sex masculin care se si vedeau pe tronul de la Yogyakarta. Si, in mod surprinzator pentru multi, decizia ca o femeie va deveni sultan de Yogyakarta, odata, a fost salutata de foarte multi. In plus, in 1998, dupa caderea dictaturii lui Suharto, noul regim de la Jakarta nu a prea vazut cu ochi buni sistemul acesta in care Yogyakarta sa aiba un guvernator ereditar, asa ca a organizat alegeri de guvernator si in Yogyakarta. Sultanul le-a castigat la mare distanta. In plus, legea din 2012 a confirmat ca Yogyakarta (care reprezinta pentru Indonezia ceva similar cu ce reprezinta Kyoto pentru Japonia sau Oxford pentru Anglia) va ramane condusa de sultan, care va avea si rolul de guvernator.

Inima Yogyakartei il reprezinta kratonul, palatul sultanului. Aici locuiesc sultanul si familia sa (intr-o parte care evident este departe de ochii indiscreti ai turistilor), dar o parte din complex este deschisa publicului, care poate vizita imensele pavilioane unde au loc marile evenimente, dar si alte cladiri unde se afla un muzeu al dinastiei. Am intrat, iar o imensa orchestra canta la gamelan. Este orchestra regala, sultanul pastreaza orchestra, dar si paznici regali, imbracati in haine traditionale si desculti. Dar toti, zambitori si indatoritori.

Ce este foarte interesant la cultura Javei si o poti vedea si in simbolurile arhitectonice din kraton este faptul ca islamul, aici, s-a combinat cu vechile credinte budisto-hinduse, dar si animiste. De altfel, prin palat am descoperit imagini ale lui Naga, imensul sarpe care apare cu gura deschisa la intrarea in multe temple budiste din Thailanda, Laos sau din alte parti. De asemenea, mai multe simboluri hinduse se afla alaturi de desene musulmane prin kraton si nu numai. Celebrul teatru cu umbrele unor papusi numit wayang provine, de fapt, din Mahabharata hindusa. Musulmanii din Java continua sa se fereasca de spirite, vrajitoare si tabuuri. In plus, hotelurile de pe coasta sudica a Javei se pare ca pastreaza in permanenta o camera libera pentru Zeita Marilor de Sud…

Dupa vizitarea kratonului, am purces spre Taman Sari, palatul de apa al sultanilor de Yogyakarta. Daca kratonul a fost intotdeauna resedinta oficiala a Sultanului, Taman Sari a fost palatul de relaxare, hai sa-i zicem, un spa al sultanilor. Arhitectul care a construit palatul s-a dus de vreo doua ori la Batavia (actuala Jakarta) pentru a studia arhitectura europeana, asa ca palatul este un mix de arhitectura javaneza si europeana. Un mix reusit, as zice.

Imediat dupa intrarea pe care strajuieste un naga, sarpele budist, dupa o mica curte, apare luciul marelui bazin, in jurul caruia se afla cladirile palatului. Aici se balacea sultanul, aici avea parte de masaje. Mi-aduc aminte ca atunci cand am vizitat palatul de vara al emirului de Buhara, exista si acolo un mare bazin unde, in fiecare seara, fetele haremului se aruncau in apa complet dezbracate si sultanul alegea cate una pentru o noapte. Ca si langa Buhara, se afla un turn cu o panorama foarte buna. Desi ne aflam la mii si mii de kilometri distanta, ideea pare similara. Intreb. Da, asa se pare, si aici, haremul se arunca in apa, iar sultanul isi alegea fata din fiecare seara. Inutil sa spun ca sultanul era unicul mascul care avea voie sa intre in zona.

Palatul nu a fost folosit prea mult. Mentenanta era extrem de grea si de costisitoare, iar atacul britanicilor si cateva cutremure i-au facut pe urmasii constructorului sa il abandoneze. Refacerea lui a reinceput in anii ’70 in scopuri turistice, dar tot complexul este departe de a fi  reconstruit in totalitate. Este refacuta zona bazinelor (hai sa-i zicem spa-ul) si fascinanta moschee… O cladire octogonala, sapata in pamant (e sub nivelul solului), cu un mic bazin in centru, deasupra caruia se intalnesc doua scari. Asta e moschee? Ei bine, da… nu am gasit mihrabul, in schimb am aflat ca toate aceste culoare in semi-obscuritate, foarte lungi, au un ecou puternic, asa ca rugaciunile puteau sa fie auzite de numerosi credinciosi… Si, zic eu, si semiobscuritatea asta ii ajuta sa se conecteze cu Creatorul.

Cartierul din jurul Taman Sari este astazi plin de magazine in care se comercializeaza suvenire, dar si diverse obiecte de arta traditionala – de la hainele batik la picturi traditionale javaneze (care arata teribil de asemanator cu cele balineze, cel putin pentru un ochi nu prea de specialist). Pana acum cativa ani, aici se afla cea mai mare piata de pasari din regiune, dar, din cauza galagiei si a mirosului, a fost relocata, aici ramanand doar artizanii si vanzatorii de produse traditionale.

Dar cea mai colorata si distractiva experienta am avut-o in noaptea in Alun-Alun, pe imensul teren viran din fata Palatului Regal unde, pe vremuri, sultanul isi inspecta trupele sau unde aveau loc executiile criminalilor (aflu ca cei mai viciosi dintre ei, in general tradatorii, erau trasi in teapa, adica fix cum era moda si in zona Tarilor Romane in secolele XIV – XVI… desi ne aflam la o asa distanta, oamenii savurau aceleasi tipuri de torturi ale semenilor). In mijlocul Alun-Alunului din Yogyakarta exista doi arbori banyan (din nou, influenta budista) despre care se zice ca cine merge legat la ochi (sau cu ochii inchisi) de la unul la altul fara sa-I rateze va avea noroc… am vazut destui tineri care cautau norocul intre banyani.

In schimb, ceea ce a fost extrem de haios si megadistractiv a fost ca noapte de noapte, pe soseaua care inconjoara imensul tapsan, curge un fel de automobile luminate ca niste brazi de Craciun, cu muzica pusa la un soi de laptopuri date la maximum, care, de fapt, sunt niste biciclete… pe dinafara arata ca niste masini sofisticate, pe dinauntru trebuie sa dai din greu la pedale… evident, am luat si eu astfel de velo-masina si am dat la pedale prin jurul Alun-Alunului intr-una dintre cele mai haioase plimbari cu bicicleta de care am avut parte vreodata J.

Imagini Yogyakarta

Malioboro street, bulevardul central al orasului

Moscheea regala din Yogyakarta

Stradutele din centru – linsitite si interesante

Ricsa de Yogyakarta

Intrarea principala la Palatul Sultanului

Aceleasi pavilioane ample, aerisite

Orchestra de gamelan a sultanului

Intotdeauna veseli

Naga, sarpele budist prezent si in palatul unui sultan musulman. In Asia de Sud Est, religiile se intrepatrund

Nice

Sultanul de Yogyakarta in tinuta traditionala

Pofititi la inghetata

Taman Sari, spa-ul sultanilor

De aici, sultanul isi facea alegerea de seara din membrele haremului

Coloratele alei ale Yogyakartei

Intrarea in subteran

Moscheea subterana Taman Sari

Locul perfect pentru poze

Yola Yogyakarta

Bine ati venit la pranz

O supa indoneziana

Distractia de seara din Alun-Alun … masinutele luminate

Care sunt de fapt biciclete 🙂

Helloooooo

O nebunie de lumini 🙂