Prin culisele Taromului

6. eu cu un avion ATR 42 al Tarom.JPG

Acum o saptamana, fix la o zi dupa ce ma intorceam din periplul sud-est asiatic, am avut parte de un eveniment fain – o excursie prin culisele Taromului. Practic, un tur de familiarizare cu ce se intampla in spatele zborurilor Tarom. Compania nationala nu era la primul eveniment de acest fel, a mai fost unul in octombrie, organizat pentru presa si bloggeri, dar atunci ma aflam in Nepal si, din pacate, nu am putut sa particip. Dar, in urma unor reactii pozitive, Taromul a avut o idee excelenta, si anume sa-si deschida portile si marelui public… si cum nu pot sa intre toti cei care si-au dorit, a avut loc un concurs pe Facebook, iar numarul participantilor a fost limitat. Si, cu aceasta ocazie, am fost invitat si eu :).

Ce pot sa va spun despre vizita… Inainte de a detalia exact ce am vazut, pot sa spun ca am fost izbit cel mai mult de pasiunea celor care lucreaza aici. Am fost prin diverse companii si institutii, fie in vizita, fie cu treburi, in unele colective era o atmosfera faina, in altele, mai putin, dar la Tarom am simtit ca oamenii sunt realmente pasionati de ceea ce fac, ca iubesc ceea ce fac si, mai ales, sunt mandri. Le place foarte mult sa lucreze in industria de transport aerian, de altfel, o industrie extrem de dinamica si de interesanta. Am avut ocazia sa intru putin si in interiorul British Airways, cu ocazia unui info-trip in Caraibe si la Londra, si am simtit acelasi “vibe”, aceeasi pasiune, aceeaşi placere. Si, unde e pasiune si placere, nu pot decat sa iasa lucruri bune.

Dar haideti sa o luam prin culisele Taromului… Primele culise deschise, exact deasupra locului de ridicat bagaje din terminalul vechi – de sosiri. Aici, doi comandanti si doua doamne-sefe de echipaj ne-au spus cam cum se desfasoara o sedinta inainte de fiecare zbor (de fapt, la un moment dat, chiar a venit o alta echipa pentru un zbor care urma sa aiba loc in curand). In general, echipajele se schimba dupa un algoritm destul de complicat – fiecare membru al echipajului nu poate zbura decat un anumit numar de ore, cu perioada fixa de odihna… evident, exista cineva care tine toate evidentele, asa ca echipajele se schimba de la zbor la zbor. Se trece in revista ruta, problemele raportate de aeroporturi (mai ales in zilele acestea pline de zapada din belsug), daca exista sau nu VIP-uri la bord etc. De asemenea, exista si echipaje de rezerva in stand by, in caz ca vreun membru al echipajelor titular devine indisponibil din diverse cauze. Echipajul nostru a trecut in revista o prezumtiva cursa Bucuresti – Iasi, unde, desi se anunta gheata pe pista, grosimea ei era inca destul de mica pentru a opera. Orice zbor are alocate si niste aeroporturi de rezerva in caz ca nu se poate ateriza la destinatie. Pentru Iasi, probabil, e vorba de Bacau si Suceava sau exista alternativa reintoarcerii la Bucuresti.

Dupa sedinta sa-i zicem tehnica, am pornit spre pista. Aici, am avut de asteptat mai mult sa trecem prin controlul de securitate, care, credeti-ma, a fost de „n” ori mai lung si mai atent decat in cazul ca as fi venit cu un boarding card gata de imbarcare… Dar, pana la urma, suntem intr-un aeroport si orice se poate intampla, asa ca e mai bine asa, desi, uneori, pare ridicol, dar nu e. Ne-am imbarcat intr-un autobuz si am ajuns in zona de parcare a avioanelor mici ale Taromului, ATR-urile 42, care sunt folosite pe distante scurte, zboruri interne sau prin vecini… Spre deosebire de datile in care urcam grabiti in avion, cu ajutorul unuia din cei doi comandanti, am trecut in revista avionul, uitandu-ne la toate partile lui dupa vreo problema… Ei bine, nu am gasit niciuna – ma rog, eu n-as fi gasit-o, dar comandantul ar fi gasit-o sigur.

Apoi am urcat la bord si fiecare a avut parte de cate o vizita in cabina pilotilor, in care de obicei nu intra nimeni. Eu am mai fost in cabina unui Boeing 777, evident, mult mai mare decat al unui ATR, dar marea majoritate a comenzilor sunt pe acolo… Si cum afara era un ger de crapau pietrele, comandantul a si dat drumul la un motor sa faca ceva caldura… si ca experienta zborului sa fie completa, am si fost serviti cu meniul Tarom (e drept, cel de pe zboruri medii)… Iar ca pasager, pot spune ca asta este unul dintre punctele forte ale Tarom in comparatie cu orice alta companie europeana care opereaza la noi – pe cursele europene, Taromul da mancare calda si buna – spre deosebire de o ciocolatica sau vreun sandvici obosit… dintotdeauna Tarom a dat de mancare si sper ca, si in viitor, pasagerii Tarom vor primi mancare calda (sper ca FMI nu va veni sa comenteze si in acest caz cum recent si-au bagat coada mai mult sau mai putin neavizata in flotilla Tarom).

Urmatorul stop – mai lung si sincer, pentru mine care sunt complet atehnic – hangarul de reparatii. In acest moment, se aflau la revizie un Boeing 737 si un ATR 42 al Tarom, precum si un avion al unei companii elvetiene (Taromul este acreditat sa execute reparatii si mentenanta la mai multe tipuri de avion)… sincer, nu prea pot sa va povestesc prea multe din ce am vazut, dar totul pare sa se faca, asa cum se spune, ca la carte, iar cand un avion iese pe poarta imensa a hangarului, este in cele mai bune conditii pentru zbor… am vazut anumite aparate despre care gazdele noastre (foarte pasionate, de altfel, ce sa-i faci, pasiune de ingineri) ne-au spus ca nu ar fi foarte multe in Europa si, pentru anumite tipuri de verificari, noi si parca belgienii am avea asa ceva – evident la un aparat de zbor sunt foarte multe componente care trebuie verificate si sunt extrem de multe tipuri de teste pentru aceste componente.

Iar la plecare, mi-am completat colectia de machete de avioane (mai am unul mic de la Air China si inca unul de la Qatar Airways). Dar n-am plecat doar cu o macheta, ci cu o experienta frumoasa, o incursiune in lumea fascinanta a unei companii aeriene. Am plecat convins ca siguranta zborului este asigurata de Tarom (si ca zborul este in general sigur?)… Nu! Oricum, eram convins de asta inca dinainte, de aceea nu am nicio emotie la decolari sau aterizari, mai ales cand acestea sunt executate de un pilot Tarom :).

Echipaj Tarom

Echipajul se prezinta

Sedinta premergatoare zborului

Sedinta de dinaintea oricarui zbor

Marketing Tarom

Gazdele noastre de la Tarom – multumiri de invitatie 🙂

Autobuzul care sa ne duca la avion

Autobuzul care sa ne duca la avion

ATR 42 Dambovita

Avionul vizitat – aeronava ATR 42 „Dambovita”

Avionul, la control !

Hai sa incepem inspectia

Spatele avionului

Domnul comandant in toiul explicatiilor

Flapsuri ATR 42

Flapsurile, flapsurile !

Elice ATR 42

Elicea

Unde se pune cherosenul

Sa verificam si nivelul de kerosen, daca nu e destul, mai trecem pe la un PECO

Aterizare avion Tarom

Intre timp, in jurul nostru, aterizau avioane

Avion Tarom ATR 42 la Otopeni

Un alt ATR al Tarom

Sa ne suim in avion

Sa urcam in avion, dara…

Interior Tarom ATR 42

In interiorul avionului

Panou de bod ATR 42

In cabina pilotilor

Catering Tarom

Catering Tarom

Mancare calda la Tarom

Cald si bun

Hangarul de reparatii

In hangar, la mentenanta, Boeing 737 „Deva”

Sub un avion

Ne urcam pe schele

Sa ne urcam pe schele

Boeing 737 Deva vazut de sus

Pentru a admira Boeing-ul de sus

Coada avionului

Daca-l trag de coada, miorlaie ?

Laborator incercari Tarom

Prin laboratoarele de testare a componentelor (soft-ul e dezvoltat in Romania)

Categorii:
Evenimente

Comentarii

  • Nu stiu ce mancare calda e aia. Eu am primit numai sandvisuri triste si reci care mi-au facut stomacul ca piatra. Chiar si la un zbor de 3 ore. Poate aia calda e masa de pranz. Eu am zburat cu ei doar dimineata si seara, asa ca nu stiu. Dar chiar si asa, sunt mai multe zboruri dimineata si seara decat la pranz. Iar ATR-ul ala are confortul unui autobuz indian. In fine… un eveniment de PR reusit.

    alex 17 februarie 2012 10:46 Răspunde
    • Am avut fix cateringul asta pe Larnaca (vreo 2 ore si ceva). Despre ATR, evident, ca cu cat e un avion mai mare, cu atat comfortul e mai bun, dar daca asta e numarul de pasageri pe unele destinatii… Dintre short-hauls, personal, ATR-ul mi se pare mai ok decat Embraerul care e o cutie de chibrituri.

      Imperator 17 februarie 2012 11:01 Răspunde
      • Eu am zburat cu ATR 42 pana la Munchen. Trebuia sa fie un Boeing normal, dar s-a schimbat cu 2 zile inainte ca nu erau destui pasageri. Asa face Tarom economie. Iar omul plateste pentru un anumit confort si primeste altceva. E evident ca daca stiam de la inceput cu ce se zboara in ziua aia as fi ales alta varianta. In asta abia aveai loc sa te ridici si sa mergi la toaleta, deci nici nu se putea pune problema de putina miscare pentru dezmortirea picioarelor. Si asa am mers 3 ore pana la Munchen. Da, 3 ore pana la Munchen. Macar am vazut muntii frumos ca zbura la 7.000 de metri.

        In ceea ce priveste confortul, si asta depinde de compania aeriana. E normal sa fie redus intr-un avion atat de mic, dar am vazut imagini de la alte companii care il folosesc pe rute interne si doar Tarom pare sa aiba scaune de autobuz in el.

        alex 17 februarie 2012 11:45 Răspunde
    • Dacă sandwich-ul ala ”rece și tare” nu și se pare bun, încearcă Alitalia, unde vei primi un pachetel mic de tot cu 3 sticksuri, un paharel de cafea și unul de apă, suc SAU vin pentru București – Roma. La fel la întoarcere :))
      A doua chestie … am zburat cu ATR-ul (e adevărat că era un ATR-72) și am mers cu ”autobuzul indian”. Crede-mă ATR-ul e … făcut pluta pe apă liniștită, în comparație cu navigatul pe furtună :))

      Eu 17 februarie 2012 12:44 Răspunde
  • super-interesant. Mi-as dori mult sa fac si eu un astfel de tur si cel mai mult mi-as dori sa fiu o data in cockpitul unui avion mare. In zbor, evident 🙂
    Industria aviatica este dura asa ca oricit de mult mi-ar place treaba cu mincarea calda, as prefera sa stiu ca Taromul trece pe plus si nu va avea soarta Malev-ului.

    coolnewz/Ratatouille 17 februarie 2012 11:22 Răspunde
  • Am in jur de 50 de zboruri cu Tarom in ultimii 10 ani si cred ca pot sa spun ca din punct de vedere al calitatii serviciile oferite de aceasta companie sunt in picaj.Singurul punct forte pentru ei este rata scazuta la pierderea bagajelor .De altfel si Taromul ar avea aceeasi soarta ca Malevul daca nu ar mai fi sustinuta de catre stat.Din pacate am inteles ca si Boeingul mai nou pe care il aveau in flota o sa-l returneze firmei de leasing.Greu de crezut ca va rezista pe piata in anii urmatori fara investitii masive si fara un management privat.

    Julini 17 februarie 2012 16:04 Răspunde
  • Scuze de interventie … unde se pot face cursuri de pilotaj de avioane ?

    Chivu Adrian 19 februarie 2012 2:50 Răspunde
  • Normal ca Tarom-ul trebuia sa arate ce e mai frumos pentru un open day…eu am avut experienta nefericita de a mi se anula zborul de pe DXB (categoric nu s-au anuntat paxii, dar se pare ca nu erau f multi, motivul pentru care zborul a fost anulat) si trebuia sa astept inca 2 zile ptr urmatorul zbor. Am decis sa iau Qatar Airways DXB/OTP via DOH unde m-am gasit cu toti romanii care veneau din DXB si bineinteles nu aveau de gand sa astepte 2 zile ptr urmatorul zbor. La intoarcere in DXB am zburat cu Tarom-ul, iar serviciul este inferior, comparativ cu pretul biletului…poza de sus cu meniul este doar ptr distante mai lungi ca in rest ai niste sandwich-uri si probabil este facuta la business class ptr ca la economy nu ai farfurii sau tacamuri metalice. Nu exista paturi/perne ptr toti paxii…ceea ce nu ar trebui sa se intample pe distante lungi….In concluzie, serviciu de low cost si pretul biletului este de companie nationala…si inca ceva, Traiasca nepotismul!

    Marie Ann 25 februarie 2012 5:50 Răspunde
  • Tarom sunt singurii care mi-au ratacit bagajul. Din fericire a fost la intoarcere si nu m-a deranjat foarte mult. In mod sigur mai putin decat faptul ca atunci cand a sosit nu am fost anuntat iar la ridicare minteau ca a venit in ziua respectiva (toate etichetele de pe el demonstrau altceva).
    As vrea sa vad cine considera delicios sandvich-ul lor pe ruta Bucuresti – Istanbul. Este paine, cascaval si ceva unt sa fie suficient de gretos 😀

    Cristi Z. 27 februarie 2012 10:11 Răspunde
  • Am zburat de nenumarate ori cu Tarom si national si international si de fiecare data am fost extrem de multumita. Mancarea de la bordul Tarom este delicioasa si nu stiu cum se face ca altii au avut experiente triste. Eu nu am primit niciodata sandwich, doar mancare calda si buna, indiferent de durata zborului.

    Am zburat si cu alte companii si vreau sa spun ca au si strainii uscaturile lor. Pe o ruta interna in Germania m-au tratat ca pe un suspect fiindca aveam motanul cu mine, desi platisem in plus pentru el si mi-am luat toate precautiile sa fim in regula. Iar cand a venit vorba de „tratatie”, am primit un minuscul baton si un pahar de suc de portocale insotit de o privire ostila, nu cumva sa mai cer si altceva.

    Iar in imagine farfuriile si tacamurile sunt o fotografie imprimata, nu va mai agitati. E reclama, dupa 9/11 nu mai da nimeni tacamuri de metal 🙂 Desi intre noi fie vorba, daca poti deturna un avion cu o furculita, inseamna ca poti foarte bine si fara.

    Flavia 4 septembrie 2012 12:28 Răspunde
    • Zau, draga mea?Ai fost multumita de pretul Bucuresti -Oradea 168 euro? Si cu ce mincaruri fine te-ai delectat pe aceste rute ?Ca una care se pricepe la alimentatie mai mult ca altii, iti spun ca nu e sanatos sa maninci mult in timpul zborului, nu poti face miscare dupa.Bea apa si misca gambele, sa nu faci tromboflebita.

      Li 4 septembrie 2012 21:28 Răspunde
      • Cand ai platit tu 169 pentru o ruta interna?! La Business, posibil! In rest, TSR-OTP e la ±80 euro iar OTP-Satu Mare pe care mai merg ocazional e 60-70.
        Si am zburat cu ATR-ul mic, acum au fost conditii excelente de zbor – nu s-a zgaltait mai deloc, desi aveam emotii mari, dupa ce dimineata anterioara mi-am luat trezirea in zgaltaituri serioase intr-un a318.

        Claudiu 26 ianuarie 2013 1:34 Răspunde
        • @Catalin, ai dreptate, un zbor dus-intors pe ruta mentionata e numai 160 euro, nu 168.Am gresit cu 8 euro.Poti verifica singur simulind un zbor pe februarie.

          Li 26 ianuarie 2013 16:34 Răspunde
    • Turkish Airlines folosesc tacamuri de metal

      D 5 septembrie 2012 5:56 Răspunde
  • Bai eu la Munich am zburat tur – retur de vreo 5 ori cu „Hunedoara” si a fost super ok si zbor si mancare :).Prin asta nu zic ca nu trebuie facute investitii dar a fost chiar ok

    Good Day

    Lieben 5 septembrie 2012 2:13 Răspunde
    • De acord. Intotdeauna am avut experiente super ok cu Taromul.

      Imperator 5 septembrie 2012 8:52 Răspunde
  • Pingback: Ziua portilor deschise la Tarom

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii