La o bere cu comandantul Arkan

Arkan

La un moment dat, am povestit ca am calatorit mult prin fosta Iugoslavie in a doua jumatate a anilor ’90 ai secolului trecut si la inceputul anilor 2000. Era o perioada ciudata, frenetica, o perioada a haiducilor si eroilor cu maini patate de sange, dar a tipilor macho intr-o regiune unde puterea bratului si precizia glontului au fost intotdeauna apreciate la justa lor valoare. Era o perioada in care unii faceau legea, iar dreapta soselei tinea de o tara, pe cand stanga de cealalta, evident vrajmase. Dar era o vreme care a intrat in istorie, prin sange, prin lacrimi si prin schimbarile radicale impuse de diversi papusari mai mult sau mai putin cunoscuti.

De cate ori mergeam in delegatie la Belgrad, trageam la hotelul Hyatt Regency Belgrade, de departe cel mai frumos hotel din Balcani la ora respectiva (probabil si acum). Daca pe dinafara nu arata cine stie ce, niste forme geometrice din sticla, odata intrat in interior, pe langa luxul de bun gust (ciudat, intr-o regiune unde avutia se masoara in grosimea lantului de aur de la gat), gaseai si o adevarata jungla, cu palmieri, cu mici cascade reconfortante si cu buticuri elegante cu preturi astronomice…

Aceasta era flora incantatoare a hotelului… dar, pe langa flora, poate mai savuroasa era fauna care misuna printre palmieri, baruri si restaurante – contrabandisti, criminali de razboi, cantarete de turbo folk cu fusta scurta, foarte scurta, bodyguarzi cu privirea de sticla si pieptul otelit, imbogatiti de razboi, politicieni hatri si multe alte specii…  Specii similare gaseai si la Sarajevo sau Zagreb, dar parca acolo erau mai imprastiati – Belgradul, ravasit de sanctiuni economice, nu avea decat doua hoteluri de lux care sa se preteze, iar Hyatt-ul era, evident, numarul 1… cel de-al doilea hotel, Intercontinental, era totusi intr-un declin pronuntat si nu prinsese niciun val de modernizare (in camere, se gaseau inca noptierele magice cu butoane de unde schimbai canalele TV – o revolutie tehnologica in industria hoteliera a anilor ’60 – ’70). Dar Hyatt-ul era la cele mai inalte standarde.

Odata ajuns in Serbia acelor ani, era aproape imposibil sa nu auzi de celebrul comandant Arkan, numele de razboi al lui Zeljko Raznatovic… E putin cam greu sa va povestesc viata personajului… Viata lui e un roman cu foarte multe volume. Dar trebuie sa va dau cateva lamuriri. Arkan a devenit bine-cunoscut la nivel international ca lider al trupelor paramilitare sarbe care au operat in Bosnia si Krajna in timpul razboiului din fosta Iugoslavie (1991-1995), trupe care au purtat numele de “Tigrii”. Tigrii lui Arkan s-au evidentiat printr-o eficienta iesita din comun si o cruzime fara margini. Au participat la asediul Dubrovnikului, la atacurile care au dus la constituirea diverselor enclave musulmane din estul Bosniei si in multe alte lupte…. Erau recrutati din galeriile infratite ale echipelor de fotbal Steaua Rosie si Partizan Belgrad, dar si cu alti voluntari.

Dar, la momentul razboiului, Arkan era deja faimos in ex-Iugoslavia. Fiu al unui militar muntenegrean care a luptat in Al Doilea Razboi Mondial ca partizan in preajma lui Tito si al unei partizane sarboaice care s-au intalnit in luptele de eliberare a Kosovo de sub ocupatia mixta italiano-albaneza la finalul razboiului mondial.

Arkan a fugit prima oara de acasa la 9 ani, iar la 15 ani a ajuns in puscariile franceze. In spatele lui s-a aflat permanent un prieten al tatalui sau, ministrul federal de interne Stane Dolanc, care l-a folosit pe adolescentul cel bezmetic in slujba serviciilor speciale iugoslave. In anii ’70-’80, Arkan va crea panica printre politistii occidentali – arestat de cateva ori in urma a numeroase jafuri la banci, de fiecare data Arkan a evadat spectaculos din puscarii olandeze, germane sau suedeze… si probabil, de fiecare data, cu sprijinul serviciilor iugoslave. Arkan avea onoarea sa figureze pe lista celor mai doriti 10 urmariti ai Interpolului la nivel planetar :).

Odata revenit acasa, Arkan va incepe sa-si construiasca imperiul – militar si financiar. Devine lider al galeriei echipei Steaua Rosie Belgrad, o forta a fotbalului mondial, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni in acei ani, si participa la incidentele violente din 1990 de la meciul Dinamo Zagreb – Steaua Rosie Belgrad, pe care multi istorici il considera ca fiind momentul de inceput al razboiului din fosta Iugoslavie. Revine, isi organizeaza tigrii, este arestat de croati, scapa si apoi isi incepe stralucita cariera militara.

Dupa terminarea razboiului, numele lui Arkan este scris la loc de frunte pe o noua lista de “onoare” – a criminalilor de razboi. Si evident ca il doare la basca, Arkan avea cu totul alte treburi – isi formeaza o echipa de fotbal, Obilici Belgrad, care castiga la pas campionatul (adversarii erau convinsi de valoarea echipei Obilici cu ajutorul pistoalelor si al telefoanelor explicite), dar risca sa nu joace in cupele europene din cauza numelui patronului… Brusc, Obilici este trecut pe numele lui Ceca, sotia lui Arkan. Am zis de Ceca? Un barbat cu un asemenea renume trebuia sa aibe si o sotie pe masura – dupa patru neveste din diverse parti ale Europei (o suedeza, o belgianca si doua sarboaice), Arkan o cere in casatorie pe mega-starul muzicii turbo-folk sarbesti Svetlana “Ceca”. Nunta mileniului in Serbia va fi sarbatorita in 1995 si va fi transmisa in direct de TV Pink (ce nume gay… dar era televiziunea cea mai tare din Serbia!).

Ei bine, acesta era pe scurt THE MAN, Zeljko Raznatovic, zis si Arkan.

Intr-o frumoasa zi a anului 1998 eram in barul de langa intrare in Hyatt. Asteptam pe cineva si tocmai mancam un snack rapid inainte de a pleca. Si dintr-odata, navaleste ca o furtuna, urmat de cativa baieti de baieti, insusi Arkan… Era prima oara cand il vedeam… Nu eram prea multi clienti in bar, nu cred ca mai mult de cateva suflete… Arkan striga ceva, inteleg ca vrea sa sarbatoreasca nu stiu ce (probabil, batuse Obilici sau ceva similar) si da bere la toata lumea. Prompt, ma trezesc cu o sticla de bere in fata. Si asta nu e totul. Dupa ce ne-a dat bere, Arkan simte nevoia sa si ciocneasca cu cei carora le-a facut cinste… Asa ca m-am trezit fata in fata cu personajul cel mai colorat, mai cunoscut si mai temut din intreaga Iugoslavie – Zeljko Raznatovic – Arkan!

“Ziveli”, il intampin pe Arkan si ciocnim paharele uitandu-ne fix in ochi. In fosta Iugoslavie, cand dai noroc trebuie sa te uiti fix in ochii omului cu care iti urezi sa traiesti, nu trebuie sa te uiti la pahare, la masa ori la ospatar. Si ai lui Arkan sunt patrunzatori. Au vazut multe. “Stii cine sunt”, ma intreaba in engleza. “Da, commander Arkan, heroj srpski narod”, raspund intr-o sarba aproximativa (“Da, comandantul Arkan, eroul poporului sarb”). Zambeste larg. Se da pe spate. “De unde esti?” “Iz Rumunji”, continui dialogul – eu in sarba, el in engleza :). “Aha, si romanii ma cunosc?”. “Normal, you were the top fighter in the war”. Brusc, Arkan se simte bine. Radiaza. “Are you Orthodox?” “Da, Ortodox – pravoslavna bratja”. Lasa berea pe masa si ne strangem in brate. “Ziveli, brate!”… îi raspund – “Bratstvo j jedinstvo je naso bogastvo” (“Fratia si unitatea sunt bogatia noastra” – sloganul favorit de pe vremea lui Tito pe care il foloseam deseori cand voiam sa glumesc cu prietenii sarbi. Chiar si podul de peste Sava de langa hotelul Hyatt inca purta numele “Most Bratstvo j jedinstvo”)… Arkan rade zgomotos.

Cineva intra brusc in bar si il cheama… Comandantul ne-a dat de baut, acum trebuie sa plece, il asteapta businessuri importante. Ne salutam “Dovidzenja, priatno” si iese la fel de vijelios cum a intrat…

Doi ani mai tarziu, in anul 2000, Arkan cadea secerat, in hotelul Intercontinental, sub gloantele unui politist intr-o reglare de conturi neclarificata nici pana astazi. In 2001, s-a intamplat sa mananc in restaurantul Da Vinci la doi pasi de Trg Republike, alaturi de prim- ministrul iugoslav, reformatorul Zoran Djindjic. Doi ani mai tarziu, in 2003, Zoran era si el asasinat… Si dupa cum mi-au reprosat prietenii mei sarbi – “de ce naiba n-ai iesit la niste cevabcic cu Milosevic mai devreme? Scapam si noi mai repede!”.

Arkan

Arkan in razboi

Arkan si tigrii

Arkan si tigrii

Nunta Arkan - Ceca

La nunta cu Ceca

Hotel Hyatt Belgrad

Locul faptei – Hotel Hyatt Belgrad

Hotel Hyatt Regency Belgrad

„Jungla” din receptia lui Hyatt 🙂

Categorii:
Serbia

Comentarii

  • mama ce senzatii tari ai trait……wauuu

    ibra 26 martie 2012 11:41 Răspunde
  • interesant ca nu ai facut vre-o foto impreuna cu el…pe pol pot nu l-ai intalnit?

    hrvat 27 martie 2012 5:50 Răspunde
    • Nici n-aveam aparatul foto cu mine, dar nici nu as fi facut. Am insa poze cu Bashar el-Assad 🙂 Pe Pol Pot nu l-am intalnit

      Imperator 27 martie 2012 9:54 Răspunde
    • Hrvat, mie imi place foarte mult intrebarea ta despre Pol Pot.

      Li 27 martie 2012 20:23 Răspunde
  • Formidabil acest Arkan; si ce pacat ca unii ca el au aruncat in aer Iugoslavia; sau, cel putin, au avut grija sa se aleaga praful de ea. Iar totul se intampla la doar doi pasi de noi…

    Lucian 27 martie 2012 10:38 Răspunde
  • Imperatoare, cum dreacu fix de asta ai dat?!
    Dar oricum, desi nutresc cele mai negre sentimente pentru idiotul asta, nu cred ca i-as fi transmis in direct de la fatza locului:)
    Nici nu l-as fi flatat ca si tine, dar berea tot o beam.
    Nu ma mira deloc dialogul – te-a luat in brate ptr ca erai ortodox (ia sa vezi ce prieteni mai „iereati” daca erai catolic:P) si stiai cine e. Un fel de nea Gigi, numai ca si criminal pe deasupra, si nascut in mijlocul unui popor care isi apreciaza „valorile” chiar mai mult decat cel mioritic.
    Oricum, super interesant, mi-ar placea sa-mi povestesti odata de cele 24 de vizite ale tale in Sarajevo. Mai e timp…
    Numai bine, Alex.

    Dudian 27 martie 2012 18:03 Răspunde
  • Puteam paria ca apare Dudian aici 🙂 El e mare fan al spatiului ex-iugoslav.
    Imperatore sa stii ca si eu sunt un fel de piaza rea ca si tine. Si vizitele mele prevestesc rele 🙂
    In alta ordine de idei nu stiu cat de infratite sunt/au fost galeriile celor doua mari rivale belgradene. Oricum interesanta experienta.

    Ludo 27 martie 2012 18:52 Răspunde
  • Geniala povestirea!

    Robert 28 decembrie 2012 13:07 Răspunde
  • ARKAN a fost, este si va fi un erou. Vrei sa intelegi care a fost de fapt interesul in Kosovo? Tito a dat autonomie albanezilor. Au venit albanezii din imputita lor Albanie unde nu aveau nimic si Tito i-a instalat in casele confiscate de la chiaburi. Erau familii de albanezi care nu aveau ce manca si sarbii din Kosovo le-au dat mancare, haine etc. Cand albanezii au inceput sa omoare sarbii, sa-i bata si sa le distruga tot ce aveau au uitat cine le-a facut bine. America nu era descoperita cand in Kosovo se ridicau biserici ortodoxe si javrele albaneze le-au distrus. Distrug orice urma sarbeasca in Kosovo pentru a putea face Albania Mare. Nu vorbi de un erou daca nu-l cunosti Lucian
    Urmareste acest film interzis si vei vedea cum SUA da mana cu teroristii albanezi. si multe alte erori.
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=PnUPECYNHqI

    senka 28 februarie 2013 4:58 Răspunde
    • Perfect adevarat ! In cateva propozitii ai sintetizat toata istoria conflictului ! „Sunt un dusman al nato? Ma bucur, inseamna ca sunt un sarb pe cinste !” Arkan. Asta e diferenta dintre nii si sarbi. Noi ne cacam pe nii de frica si suntem si lasi !

      Stefan 29 noiembrie 2016 15:48 Răspunde
  • srpski hero!rest in peace.

    Do 30 martie 2013 7:45 Răspunde
  • Pingback: Calatori legendari din blogosfera romaneasca - un concurs al Heineken

  • Pingback: Arkan „Tigrul” Raznatovic – Simbolul revolutionarului ortodox! Bunul Dumnezeu, dupa mare mila Lui, sa-i odihneasca sufletul in ceata dreptilor acestui EROU! – Veghe Patriei

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii