In sfarsit, a venit si ziua X, este ziua in care plec spre Kaprun sa invat sa schiez. Nu stiu cat de bine antrenat sunt, am tot fost la sala, am mers mai mult pe jos si am incercat sa urmez cat mai multe dintre sfaturile voastre pentru care va multumesc… Oricum, e o experienta si o provocare peste care sper sa trec.
In ultimele saptamani, de cand am anuntat proiectul cu Eximtur, am tot primit mesaje de la oameni cu care nu ma mai auzisem de ani de zile… “Ce, pleci sa inveti sa schiezi???”… de la unii mai incurajatoare, de la altii mai alarmiste – “bei, vezi ce faci sa nu-ti rupi picioarele prin Austria”. Am asistat saptamana trecuta la o discutie pe tema de ce e bine sa incerci sa-ti depasesti limitele, asa ca sunt chiar destul de increzator… Ca voi aluneca cum-necum pe schiuri si ca nu-mi voi rupe picioarele :)… Mai ales ca la sfarsitul lunii, mai precis din 25 februarie, voi pleca la Lisabona, la invitatia liniilor aeriene portugheze TAP si a biroului de promovare a turismului in Portugalia, iar Portugalia este o tara super faina pe care nu se poate sa o ratez :).
Sa revin insa la ce voi face. Voi zbura spre München, cel mai apropiat aeroport de Kaprun (unde exista o cursa directa) si de acolo voi ajunge in Austria. Kaprun este o statiune foarte populara printre turistii romani, asa ca ma astept sa aud romaneste pe strazi si pe partii. Din cate imi aduc aminte, autoritatile locale organizeaza si un eveniment anual numit “Romanian Ski Days”, in jur de 1 decembrie, cu trupe romanesti si alte actiuni (nu stiu daca or avea si mici sau sarmale :)). Aici, cei de la biroul de turism al Kaprunului imi vor pune la dispozitie un instructor (nu, nu o sa invat singur, nu va faceti grija), ski pass si cazare. Voi sta 5 zile in Kaprun si ma voi intoarce marti seara la Bucuresti… sper ca plin de entuziasm :).
In alta ordine de idei, ieri-seara s-a incheiat concursul organizat impreuna cu Eximtur. Cum am promis, la intoarcere voi anunta castigatorul premiului care va fi ales de echipa Eximtur :). Au fost multe sfaturi foarte bune si unele chiar haioase pentru care va multumesc!
Cat timp o sa fiu in Austria, o sa va tin la curent pe pagina de Facebook, dar si aici pe blog… Sper ca n-o sa fiu prea ologit, dar tinand cont ca gazdele mele imi vor oferi intrare si la Tauern Spa, cred ca o sa supravietuiesc :). Sper sa aiba wifi in spa!
In plus, cei de la Sony mi-au dat si o camera Sony HDR – AS15, din aceea mica, camera video sport care o pot purta pe cap si filma in timp ce schiez 🙂 Ieri, m-am jucat toata ziua cu ea si mi se pare super-tare 🙂 De abea astept sa vad ce filmez pe partie !
Păi și noi așteptăm cu nerăbdare clipurile video în care schiezi , cazi ……etc ! Distracție plăcută și vezi să te întorci teafăr !!!
Vacanta placuta si cat mai putine cazaturi 😉
Asteptam poze, si postari si mai ales filmulete.
Si distractie placuta1
S-ar putea face un episod cu tine gen „the fabulous life of… Imperator”. Sony mi-a dat o camera, TAP, Eximtur, Qatar Airways, British si o gramada altii te poarta pe tot prin lume, tu saracul numai trebuie sa zici da si sa ne spui si noua cum a fost. Aferim!
Daca reusesti cu schiatul poate imi fac si eu curaj peste un an cand fac 40:)
Anul acesta mi-am pus si eu pt prima data skiurile in picioare, tot in Austria si am aproape aceeasi varsta, dar mi-am luat scoala de ski, ceea ce recomand oricui vrea sa invete sa schieze.
In primele ore pe partie mai aveam putin si ma apuca plansul, ma intrebam ce caut eu acolo, pt ca nu puteam sta pe skiuri nici macar pe teren drept, dar dupa mai multe exercitii am inceput sa fiu stabila/sa pot opri; in grupul nostru erau niste tipi din Africa de Sud care vedeau pt prima data zapada in viata – ambitia lor a fost un imbold si pt mine.
Ai parte de multa adrenalina pe partie, mai ales ca incepator; mie nu mi-a fost frica de cazaturi, pt ca stiu sa cad foarte bine, dar in momentul in care trebuia sa cobor o panta si trebuia sa ma aplec in fata…imi tremurau picioarele.
Am fost si la noi pe partie, dar in Austria este mult mai placut si mai usor sa inveti; partiile sunt mai libere, mai lungi (dar si mai grele), majoritatea celor care coboara o partie stiu sa stea pe skiuri si nu esti acrosat la fiecare metru; aproape toate hotelurile/pensiunile au si sauna…si nimic nu se compara cu placerea de a sta la sauna dupa o zi de ski ( eu am fost in ianuarie si aproape in fiecare zi erau -15grade).
Instructorii sunt foarte dedicati, cu ei este imposibil sa nu inveti daca iti doresti cu adevarat; noi dupa 3 zile de scoala deja coboram partii rosii, iar dupa ce am coborat singura o partie, am reusit sa scap de tracul pe care il aveam cand ma urcam pe skiuri.
Am avut si momente cand am vrut sa fac cale intoarsa, mai ales cand ceea ce ne cerea instructorul mi se parea destul de greu/riscant ( de ex. cand am coborat o partie rosie ne-a pus sa tinem betele pe maini si ridicate in fata, pe o alta partie sa le tinem sub genunchi, in pozitia „stand pe scaun” si era un viscol de nu vedeai la 1 metru in fata, etc), dar am avut incredere in el ca este destul de constient de ceea ce face si responsabil; acum realizez cat de mult m-au ajutat acele exercitii.
Si pe langa increderea in instructor, trebuie sa ai incredere in tine. In momentul in care incepi sa capeti incredere in tine, sa-ti intre microbul in sange, nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai cand cobori o partie si ca ti-ai mai depasit o limita!
Toate cele bune si asteptam sa ne povestesti experienta ta!