Nici nu imi inchipuiam ca viata pe un vas de croaziera este asa de grea! Vasul ajungea in port la ora 7:00, iar debarcarea incepea la 7:30 dimineata, asa ca pe la 7 eram deja la micul dejun. Vremea insa ma motiva puternic… era un cer albastru superb, o zi care promitea sa fie memorabila. Vasul Royal Carribean trasese deja in rada portului Livorno, principalul port al Toscanei, iar de acolo pana la Pisa mai erau doar cativa kilometri.
Am coborat de pe vas asteptandu-ma la haosul din Civitavecchia. Dar nu era la fel. Se vedea ca ajunsesem in “regiunea civilizata a Italiei”, cum ar spune prietenul meu Enrico, italian din Trento, din regiunea care a fost austriaca pana in 1918. Era foarte clar unde erau autocarele care ii asteptau pe cei care optasera pentru tururi organizate, intr-un loc se aflau taximetristii care ofereau trei ore la Florenta si o ora la Pisa pentru 40 de euro de persoana (in conditiile in care li se umple masina) si autobuzul shuttle (care costa si el 5 euro dus-intors), era clar marcat, asteptandu-si clientii… In plus, erau mai multe autobuze, cum unul se incarca, cum pleca. Asa ca, in nici 5 minute dupa ce am pus piciorul pe pamant, paraseam rada portului.
In schimb, daca, la Civitavecchia, autobuzul-shuttle te lasa la vreo 10 minute de mers pe jos de gara, shuttle-ul livornez te lasa exact in mijlocul Livornoului, dar destul de departe de gara. Mai trebuia sa dau un euro si ceva pe un autobuz care sa ma duca la gara… Complex – doua autobuze si un tren pentru a ajunge la Pisa. Noroc ca de la Livorno la Pisa nu faci mai mult de jumatate de ora cu trenul, iar centrul orasului incepe, practic, de langa gara.
Pentru multi, Pisa inseamna turnul inclinat si gata. Intr-adevar, este un monument unic, definitoriu pentru oras. De altfel, marea majoritate a vizitatorilor sunt atrasi de faptul ca este inclinat, dar as zice ca turnul merita sa fie vizitat si daca nu era inclinat – are o arhitectura cu totul si cu totul deosebita, iar complexul din care face parte (alaturi de Catedrala si Baptisterium) este unul dintre cele mai frumoase din Italia… un loc cu totul si cu totul special.
Pisa a fost o mare putere marina, asa ca si-a putut permite extravagante arhitectonice. Situata in nord-vestul peninsulei in forma de cizma, Pisa a fost un nod comercial prin care treceau marfuri din Corsica, Sardinia, Italia si actuala Franta. In jurul anului 1000, Pisa detinea intreaga coasta estica pana aproape de Roma, Sardinia, dar si Reggio Calabria in sud… Avea insa inamici din toate partile – fie ca erau sarazinii (arabii) din Sicilia si Sardinia, sau vecinii din Lucca si Genova. In 1063, amiralul Orlando a cucerit Palermo si a pus mana pe bogatul tezaur sarazin. Orasul a folosit banii sa construiasca turnul si restul monumentelor, investind astfel in ceva care scoate foarte multi bani chiar si 1000 de ani mai tarziu – de data asta din turism!
Pisa a participat activ si la prima cruciada, cele 120 de corabii participante venind incarcate cu bogatiile Orientului. Alte mici armate jefuiau Tunisul sau Valencia, se duelau cu bizantinii, dar si cu venetienii. Vor urma inca vreo doua secole in care pisanii dominau Mediterana, iar bogatiile se stangeau in orasul de pe malul raului Arno… asta, pana la un moment dat.
Acest moment a fost ziua de 6 august 1284, cand flota genoveza, net inferioara ca numar, dar condusa impecabil de amiralul Zaccaria, a zdrobit puternica flota pisana in batalia de la Meloria. Pisanii nu au mai reusit sa stranga o armata de dimensiuni similare, in plus nici natura nu a mai tinut cu ei – raul Arno a inceput sa-si schimbe traseul, o zona adiacenta orasului a devenit mlastina, iar Pisa a trebuit sa reziste atacurilor… tantarilor care au provocat numeroase cazuri de malarie. Mandrul oras toscan era la pamant! In 1406, istoria independenta a Pisei lua sfarsit … era cucerita de Florenta, noul centru de putere din Toscana.
Pisa nu a dus-o rau insa sub ocupatia florentina. Firenze a investit in oras desi isi pierduse statutul de port si chiar nu a dus-o rau. Universitatea fondata in 1343 a continuat sa functioneze, iar Galileo Galilei a fost unul din fii cu care orasul se poate mandri (stiti povestea cu turnul si cu marul… in urma careia Galilei a formulat eretica teorie a gravitatiei).
In fine, sa nu zabovim prea mult, cum ziceam, Pisa e un oras care se ia la pas. Urma sa ma intalnesc cu o prietena care a petrecut cateva zile prin Toscana si taman in dimineata aceea pleca inapoi la Bucuresti cu Wizz, care mi-a spus sa vin cu autobuzul pana la Turn ca ea avea hotelul prin zona turnului. Autobuz? Glumesti! Acum ajungem pe jos! Pana la urma, i-am dat dreptate… am nimerit in plin cartier comercial al Pisei, iar Ana nu putea fi desprinsa nici cu clestele din magazine… Pana la urma am reusit sa trecem Arno, sa dam cu nasul prin intunecatul cartier medieval al orasului, sa fac vreo doua poze in Piazza Cavalerilor si… dupa un colt, ridicandu-se maiestuos deasupra unui magazin de suvenire, am avut revelatia Turnului… e cu adevarat magnific!
Am patruns in piata numita Piazza dei Miracoli… nici nu se poate un nume mai nimerit, ales, logic, de unul dintre cei mai celebri poeti ai Italiei – Gabriele d’Annunzio (tipul care, la sfarsitul Primului Razboi Mondial cand Italia se certa cu nou formatul Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor pe coasta Adriaticii, a luat taurul de coarne si a ocupat orasul Fiume (actual Rijeka, in Croatia) locuita intr-o proportie majoritara de italieni. A declarat Republica Fiume, s-a proclamat “Duce” al orasului, a dat o constitutie (muzica era considerata ca unul din fundamentele statului), a tiparit timbre… In cele din urma, dupa ce Fiume a fost acordat Italiei, a decis sa isi pastreze independenta si a declarat razboi Italiei. In urma scurtului razboi italiano-fiumez, Fiume a fost incorporat Italiei pana la sfarsitul celui de al II-lea Razboi Mondial, cand populatia italiana a fost purificata de croati, iar Fiume a devenit Rijeka (in ambele limbi, numele orasului inseamna “rau”).
Am inceput prin a admira ansamblul Miracolelor de departe… Acum 16 ani puteai pasi peste tot pe iarba verde care inconjoara ansamblul Turn – Catedrala – Baptisterium… Acum te poti tranti doar pe iarba de langa Baptisterium. In schimb, sute de insi se pozeaza fie impingand, fie dand un sut turnului… evident, cand esti in Roma faci ce ce fac romanii… sau vorba o fi despre Pisa?
Ma rog… acum 16 ani turnul era inchis, fiind in mijlocul unui proces destul de critic de consolidare. In 1990, intr-o singura noapte, turnul s-a inclinat cu inca 2 cm. Cu cateva luni inainte, Turnul Civic din Pavia se prabusise, asa ca, in fine, autoritatile italiene au sacrificat turismul si au inchis turnul, trecand la consolidarea lui. A fost redeschis in 2001.
Chiar si acum, cand turnul poate fi vizitat, nu este acceptata o hoarda de turisti. In primul rand, a fost stabilit un pret destul de usturator – 18 euro (e drept, in banii astia, poti intra si in Catedrala, care, altfel, ar fi costat 5 euro), iar numarul vizitatorilor este limitat. Nefiind in sezon de varf, am avut noroc… am intrat in casa de bilete si mai exista un singur bilet disponibil pentru intrare imediata (adica in vreo 5 minute)… asa ca mi-am bagat mana adanc in portofel si am platit fara sa clipesc… in banii astia, imi lasam orice sacosa sau geanta cat de mica la garderoba si, cu aparatul foto si cel video in mana, am intrat in subredul turn.
Constructia turnului a inceput in 1173, in perioada apogeului puterii pisane. Dupa doar cinci ani, cand constructorii ajunsesera la etajul 2 (acum are 8 niveluri), constructia s-a oprit pentru ca arhitectul sa se lamureasca ce si cum… motivul era clar – terenul instabil. Dar, pana sa se apuce de corectat sau sa-l construiasca in alta parte, Pisa a intrat intr-un veac de razboaie cu Florenta, Genova si Lucca, asa ca lucrarile au stationat vreo 100 de ani. Asta a salvat practic turnul care s-a stabilizat in inclinarea lui. In 1272, s-au reapucat sa-l construiasca, dar noul arhitect a decis sa-l redreseze din mers, incercand sa-l construiasca cu anumite parti din etaj mai inalte… Constructia a fost finalizata in 1372.
Odata ajuns la parterul turnului (interior este gol, doar niste fieratanii introduse cu ocazia stabilizarii), aflu de la ghida ca nu se stie cine este exact arhitectul. Moda vremii facea ca arhitectii sa se semneze pe ce construiau. Probabil ca arhitectul turnului a decis sa nu recunoasca ca el e cel care a gresit la calcule si a facut turnul inclinat, asa ca nu s-a semnat… se stie doar cine a continuat lucrarile dupa 100 de ani! Dupa ce a fost la doi pasi de prabusire, in 1990, turnul a fost putin “indreptat”, iar astazi se afla la nivelul de inclinare din 1838! Iar specialistii promit ca nu mai e nevoie de nicio alta interventie pentru alti 200 de ani!
Am urcat in turn… Urcarea mi s-a parut stranie… treptele nu sunt drepte, ai cumva senzatia ca umbli inclinat ca pe niste valuri… sa fi fost tangajul vasului de croaziera de acum cateva zile? Oricum, m-am urcat in turn si am admirat superba priveliste a Miracolelor pana cand paznicul m-a dat afara. Urma sa mai intre o grupa de turisti.
Nu am ratat sa revad interiorul Catedralei (de data asta am renuntat sa mai dau 5 euro si sa testez extraordinara acustica a Baptisteriumului, am verificat-o data trecuta) si dupa ce am mai petrecut cateva minute bune admirand superbul ansamblu, dar si distrandu-ma de turistii care faceau tot soiul de exhibitii pentru a se poza, am luat-o, lipa-lipa, spre gara.
Cum ziceam, Pisa nu inseamna numai turn…. Asa ca am luat-o la pas prin cartierul medieval cu stradute putin alambicate si inguste, am mai savurat o inghetata de la mama ei – era ultima mea zi in Italia si am cautat pe malul raului Arno mica biserica Santa Maria della Spina (adica a… spinului!). Traditia spune ca in biserica este pastrat unul dintre spinii din coroana de spini a lui Isus, asa ca biserica a fost construita cu multe cu turnuri si turnulete aratand ca niste spini… desi nu este de dimensiuni impresionante, cred ca Santa Maria della Spina este una dintre cele mai frumoase biserici gotice din toata Europa. Din pacate, era inchisa si nu am reusit sa o vizitez… dar exteriorul este cu adevarat incredibil!
M-am trezit inapoi la Livorno mai repede decat imi propusesem. Mai aveam timp sa il petrec la tarm… De fapt, acum mi-am dat seama care e problema unei vacante in croaziera. Pentru un tip ca mine caruia ii place sa bantuie, sa descopere, sa viziteze, timpul de la tarm nu e destul. Cu o zi in urma, a trebuit sa parasesc Roma pe la 3 si ceva dupa-amiaza… Frustrant, nu-i asa? Dar in cazul Pisei sau al Monacoului, orase mai mici, timpul de stat la tarm a fost tocmai cat trebuia!
Livorno nu e cine stie ce oras. Este al doilea oras ca marime al Toscanei pentru ca este portul acestei regiuni cu adevarat mirifice… si cand la doi pasi se afla tezaure cum ar fi Pisa, Lucca, Florenta, San Gimignano si multe alte sate, la ce naiba sa mai pierzi vremea prin Livorno… Doar sa iei vasul de croaziera. E drept, livornezii s-au chinuit sa demonstreze ca si la ei in oras e o mica Venetie… o zona cu canale, inconjurand o citadela veche, pe care se mai invarte cate o mica barca de agrement cu cativa turisti… Puternic lovita in Al Doilea Razboi Mondial, datorita statutului de port major la Marea Tireniana, Livorno nu si-a revenit nici pana in ziua de azi, fiind cel mai sarac oras al Italiei de Nord… si asta se vede cu ochiul liber de la ce gasesti prin magazinele care nu fac parte din nicio retea…
De altfel, colegii mei de croaziera care au avut un seminar la bord au inchiriat un taxi de langa vas ca sa ajunga mai repede la Pisa, neavand prea mult timp la dispozitie… Soferul de taxi era disperat pentru ca vasele de croaziera renuntasera sa traga in Livorno, si chiar si Royal Carribean mai avea doar doua opriri anul acesta in Livorno… toti s-au mutat in portul La Spezia, aflat mai la nord… nu stiu de ce, probabil niscai certuri cu privire la taxele portuare… Pentru taximetristii din Livorno, aceasta era o tragedie… “trebuie sa emigram, in Livorno n-o sa mai poti sa faci o paine dupa ce ultimul crociere va trage in port…”.
Am revenit la bord taman la timp cand o furtuna se profila amenintator dinspre nord. Nu ma pot plange, la Pisa am avut o zi superba! Asa ca am inceput sa ma interesez care sunt activitatile pe vas… Dupa masa de rigoare (la care au venit toti bucatarii sa ne dea onorul), am fost la un concert numit “Kings of Pop and Queens of Soul”, sustinut de vreo patru spanioli…. Citind despre “Kings of Pop”, m-am gandit automat la Michael Jackson, dar nu a fost nicio urma din acesta… Spaniolii au cantat fain, dar nu a fost nici pe departe experienta de la “Up in The Air” sau spectacolul de patinaj… Party-ul de pe Royal Promenade era dedicat, curios, lui Michael Jackson… Ma asteptam sa fie o super animatie ca si cu o zi inainte, dansatoare, DJ, lume dansand… Da’ de unde, DJ-ul singuratic cocotat pe o punte care domina Royal Promenade, nicio animatoare, puntea cam goala… Doar in clubul Pharaon, un italian haios il imita pe Michael si insufletea un concurs in care trebuia sa ghicesti cantecele lui Michael… Lumea parea obosita dupa trei zile la tarm, spectacole, reduceri la magazine si dans pe promenada.
A doua zi urma sa petrecem o zi pe mare, in drum spre Barcelona, nu mai opream nicaieri… Ma voi plictisi, oare, maine? Nu, puteam sa ma arunc pe puntea de sus si sa scriu articole pentru blog…
Imagini Pisa si Livorno
Dis-de-dimineata, in portul Livorno… Vremea e supeeeeerba 🙂
Este evident ce autobuz trebuie sa iau !
Centrul orasului Livorno – nu cine stie ce
Noroc ca Pisa e la jumatate de ora cu trenul
Ulitele Pisei medievale
Si prima revedere cu turnul 🙂
Cu Ana si Andreea la Baptiserium 🙂
Toata lumea vrea sa sprijine turnul… acum mi-e clar de ce nu s-a prabusit 🙂
Mda, e cam inclinat, as putea spune
Hai sa pun si eu mana !
Surpriza … turnul este gol golut pe interior !
Dar odata ajuns in varf ai o priveliste de milioane… sau, mai precis de 18 euro !
Ca bine i-a zis d’Annunzio – Piazza dei Miracoli !
Pisa – orasul vechi
Celelalte vedete ale pietei – Baptiseriumul !
Si Catedrala
Iata cele 3 monumente din Piazza dei Miracoli intr-o singura poza: Baptiseriumul, Catedrala si Turnul inclinat
Piazza dei Cavalieri – Scoala Normala din Pisa
Sa plec eu in Italia fara un gelato de arrivederci ?
Biserica Santa Maria della Spina
Inapoi, la Livorno !
Petrec o ora prin Mica Venetie din Livorno
Pentru ca mai apoi sa ma imbarc din nou pe vas
Pe vas, tot soiul de distractii – patinaj
Concertul „Kings of Pop, Queens of Soul”
Un Michael Jackson italian
Si cum altfel… mari reduceri de preturi la ceasuri 🙂
Asta am apreciat si eu in Pisa, ca faci putin de la gara, dar si de la aeroport pana in centrul orasului. In afara de asta ai legaturi foarte bune catre Livorno si catre Florenta. Pisa e un oras linistit. Tocmai de aceea e bine de stiut ca nu prea gasesti restaurante deschise seara sau magazine, chiar si in centru. Am umblat o ora dupa un restaurant si ne-am ales doar cu o pizza si aia pe fuga ca inchidea restaurantul si era undeva ora 6.00 dupa amiaza!
Este o zona realmente superba. Am avut si noi placerea sa ne bucuram de numeroasele locatii de acolo in urma cu ~3 ani si avem o galerie de imagini destul de frumoasa.