Minuni in Romania (ep. 3). In croaziera pe Dunare

Manastirea Mraconia pe Dunare

Un mega hit de acum ani de zile spunea sa “save the best for last” … sa pastrezi ce e mai bun pentru final. Dupa ziua de ieri, cred ca era putin cam greu sa sustii ca va urma “the best”, dar speram ca da. Mai fusesem intr-o mini-croaziera pe Dunare si cu ocazia info tripului din aprilie 2012, dar, atunci fiind o armata numeroasa, ne-am imbarcat pe un vapor marisor care a plecat din portul Orsova si a facut o tura de Cazane. Mi-aduc aminte ca a fost vreme vantoasa, dar am rezistat o buna perioada afara, in timp ce restul se infrupta din mancarurile din interior :). De data asta urma o altfel de experienta. Cum nu eram decat 7 oameni, urma sa ne plimbam pe Dunare cu o salupa mica ce putea sa ajunga si pe alte cotloane care nu puteau fi rascolite de vaporul mare  cu care fusesem.

Dimineata era extrem de vantoasa. Micul dejun nu s-a mai desfasurat sub cerul liber, pe malul Dunarii, care ne-ar fi zburat feliile de paine si bucatile de salam si branza cat colo, ci sub un mega cort, aflat in curtea pensiunii. Hmmm… si noi urma sa mergem cu barcuta pe Dunare. Am intrebat pe acolo pe la hotel daca e safe, mi s-a spus ca au vazut si furtuni mai mari, asa ca am zis sa urmez sfatul localnicilor… Si ne-am urcat toti la bord.

Si apoi a inceput tangajul… si nu numai tangajul, ci si apa destul de artagoasa care sarea la bord… Acum sa nu credeti ca luam valuri imense si ca pluteam in apa, dar, la fiecare metru, primeam un spray de apa… incet-incet, te murezi si e cam dificil cu pozele… Am luat vitejeste Dunarea in contra curentului si cand am ajuns in dreptul defileului, dincolo de pensiunea Septembrie, vantul a incetat brusc, ca prin minune… In mod ciudat, defileul ne apara, iar apa a devenit plata si linistita ca a unui iaz de campie… Si eram pe cel mai mare fluviu din Europa, in zona care trebuia sa fie cea mai framantata.

Am vazut in zare manastirea Mraconia si, imediat de dupa un colt de munte, a aparut si statuia lui Decebal. Inainte de a ajunge aici pentru prima oara, aveam senzatia ca statuia lui Decebal strajuieste fluviul, fiind sculptat pe vreunul dintre versantii taiati de Dunare. Imi inchipuiam un soi de statuie cum apare intr-unul din filmele din ciclul “Stapanul inelelor”… dar, surprinzator, Decebal este retras in interiorul Daciei, pe malul unui parau tributar al Dunarii care poarta numele Mraconia. Da, este mare, da, este impresionant, da, nu e cine stie ce capodopera artistica, dar este, fara doar si poate, un obiectiv turistic care poate atrage turisti in zona. Daca se dorea ceva cu adevarat spectaculos, trebuiau modelati doi munti care strajuiesc Dunarea, pe un versant fiind cioplit in piatra regele dac Decebal si pe cel de vizavi imparatul roman Traian. Ma rog, in cazul asta ar fi trebuit sa fie de acord si sarbii, dar probabil nu ar fi avut nimic de comentat… un astfel de complex ar fi cu adevarat memorabil. Dar si asa, statuia lui Decebal e OK… desi pe ea scrie in latina (sic!), aparand si mentionarea sponsorului – “Dragan facit”, fostul milionar Iosif Constantin Dragan, mare iubitor de dacologie (stiintifica si mai putin stiintifica)… In ultima instanta, controversele genereaza interes, asa ca statuia este un lucru bun.

Am patruns pe micul rau spre statuie. Da, este impresionanta, am facut poze si apoi am revenit pe Dunare pentru a intra in defileu pe langa manastirea atat de fotogenica de pe malurile fluviului… Aici, inainte de construirea lacului de acumulare de la Portile de Fier care au ridicat nivelul fluviului cu circa 35 metri, era o zona criminala pentru corabii… cand apa era scazuta, stancile rasareau din apele fluviului si trebuia sa fii un corabier extrem de priceput pentru a putea naviga prin defileu. De altfel, vara, in perioada moderna a navelor cu aburi, vapoarele se opreau inainte de defileu pentru ca riscau accidente. Astazi, odata cu ridicarea nivelului fluviului, astfel de accidente sunt aproape imposibile (doar in cazul unor secete devastatoare), asa ca fluviul este deschis traficului… din pacate, nu e un trafic prea serios, am vazut in general barje ucrainene, dar si vreo doua –trei vase de croaziera nemtesti urcand pe fluviu in sus… Bravo, e de bine. Sper ca turistii au vizitat si tarmul romanesc… macar Bucurestiul.

Dupa defileu urmeaza un Cazan larg, aproape un lac, dar la fel de pitoresc ca si defileul… Aici, pe malurile Cazanelor Mici, au rasarit cateva pensiuni care nu duc lipsa de musterii mai ales in sezonul de vara. Trecem pe sub culmile Ciucarului Mare pe care ne-am catarat cu doua zile in urma si apoi a urmat o mare surpriza… vom vizita pestera Veterani. Cum am vazut ingramadeala de vase turistice la pestera, mi-am adus brusc aminte de o pestera din Laos, la care puteai avea acces doar venind pe fluviul Mekong. La pestera Veterani poti avea acces doar de pe Dunare, nu si de pe uscat, asa ca s-a construit un mic chei unde sa traga barcile cu turisti.

Pestera este chiar bine organizata. Desi micuta ca dimensiuni, este interesanta, iar povestea ei este chiar atractiva. Initial m-am gandit ca numele de “Veterani” vine de la cine stie ce veterani de razboi. Ei bine, nu, numele vine de la generalul Veterani, un general austriac de origine italiana care a condus o mica garnizoana in aceasta pestera pentru a-i tine sub observatie pe otomanii care controlau celalalt mal al Dunarii (actualul mal sarbesc). Au mai ramas urme ale amenajarilor militare ale catanelor habsburgice, au fost instalate si cateva manechine imbracate in soldati, in fine, este un loc care merita vizitat. Am inteles de la Adriana ca mai vizitase pestera Veterani cu ceva timp in urma si nu era aici nimic amenajat, doar o pestera si atat… Acum, s-a tras curent electric, s-a amenajat frumos, iar ghidul prezinta o poveste interesanta. Foarte fain! Apoi, am intrat si in pestera Polnicova, o pestera inundata, dar care merita vazuta… chiar si mai in adanc decat am mers noi 🙂

Si cu asta am terminat turul de Dunare de 2 ore… o croaziera inceputa mai zbuciumat, dar si asta ajuta la caracterul memorabil al experientei… Si sunt sigur ca toti cei de pe barca am fost la fel de entuziasmati. Tururile pe Dunare nu sunt greu de organizat… gasesti barcagii langa statuia lui Decebal sau poti vorbi la orice pensiune din zona, te pot ajuta cu vreo barca… si merita cu varf si indesat.

Ceasurile erau inaintate si drumul spre Bucuresti era lung, asa ca, imediat dupa ce am debarcat, ne-am luat bagajele si am plecat spre Bucuresti. Si pentru ca am cochetat asa de mult cu Serbia, nu se putea sa nu mancam si ceva specialitati sarbesti, asa ca am oprit la Taverna sarbului de la intrarea in Drobeta- Turnu-Severin, la doi pasi de hidrocentrala… asa ca m-am putut bucura de un snitel Karadzordzevica, unul dintre favoritele mele din bucataria sarbeasca… si la Taverna se face unul mare si adevarat, ca la mama lui, la Belgrad.

Si, pentru ca dupa sarbi nu puteam sa-i neglijam nici pe albanezi, am oprit (se putea altfel?) la Slatina, la Atletul albanez, pentru cumparaturi serioase de data asta… daca la dus ne-am multumit cu un pahar de limonada si cu unul de braga, acum am cumparat bunatatile lui Hashim Memish mai en-gros, adica la sticle de 2 litri… din pacate, nu mai avea halvita, se vanduse toata, asa ca m-am multumit cu o la fel de delicioasa inghetata de ciocolata… A urmat apoi drumul spre Bucuresti unde am ajuns plini de entuziasm dupa un weekend absolut superb.

Am descoperit niste locuri minunate, am vazut cascade si defileuri, ne-am catarat pe un pinten de munte pentru o priveliste superba, ne-am plimbat cu barca, am mancat halva si am baut braga… poti sa ai un weekend plin cu experiente diverse si in Romania… Iar zona Cazane – Caras-Severin nu este singura, Slava Domnului…

 

Despre acest weekend au scris (ceva mai repede, fiind mai harnicute) si Elena si Adriana, asa ca va invit, pentru o imagine completa, sa aruncati o privire si pe articolele lor:

Adriana zice ca poti sa mergi cu bebe in Cheile Nerei.

Tot Adriana povesteste de Pestera Veterani pe Viajoa.

Elena a scris despre cascadele din Cheile Nerei, cascada Bigar si evident despre deliciile de la Atletul Albanez  🙂

 

Proiectul “Minuni in Romania” a fost sprijinit de agentia de turism Accent Travel, una dintre putinele agentii de turism specializate in turismul prin tara noastra.

 

 Imagini de pe Dunare

Croaziera pe Dunare

Furtuna pe Dunare

 Imbarcare pe Dunare

Cu un sentiment de dubiu, lumea coboara in barca

 Pe Dunare

Rad, dar parca nu e rasul lor 🙂

Pe Dunare

Dar cum ne apropiem de defileul Dunarii

Dunare s-a linistit

Vantul, dar si fluviul se linistesc brusc

Croaziera pe Dunare: Manastirea Mraconia

Exact cand apare dupa colt manasirea Mraconia

Croaziera pe Dunare: Statuia lui Decebal

Dar si imensa statuie al lui Decebal

Croaziera pe Dunare:. Statuia lui Decebal

facuta de Dragan 🙂

Statuia lui Decebal de pe Dunare

Aha, uite, a avut parte de niste interventii la nas 🙂

Croaziera pe Dunare: Manastirea Mraconia

Trecem pe sub zidul Mraconiei

Somn mort pe Dunare

Un somn uitat de vreun pescar

Croaziera pe Dunare: Intrarea in Cazane

Pentru a intra in cel de-al doilea defileu

Croaziera pe Dunare: cu Elena Ciric si Adriana Cocic

Toti cei trei bloggeri de travel 🙂

Croaziera pe Dunare: Debarcader Pestera Veterani

Trebuie sa debarcam si la pestera Veterani

Croaziera pe Dunare: Pestera Veterani

Desi e cam full de turisti

Croaziera pe Dunare: intrarea in Veterani

Croaziera pe Dunare: Pestera Veterani

Inauntru, surpriza… luminat, amenajat frumos 🙂

Sursa de apa

Putul care aducea apa in pestera-fortareata

Croaziera pe Dunare: Pestera Veterani

Drumul atent marcat

Croaziera pe Dunare: sub Ciucarul Mare

Plecam incantati de la Veterani

Croaziera pe Dunare: Pestera Ponicova

pentru a patrunde in pestera inecata Ponicova

Croaziera pe Dunare: Pestera Ponicova

Ce frumos se vede Dunarea din pestera 🙂

Dunarea la Cazane

Inapoi, spre pensiune

Manastirea Mraconia pe Dunare

Din nou, la revedere, Mraconia

 Pe Dunare

Si o poza pe Dunare a unei parti din grup

Elena Ciric levitand

Elena incearca o pozitie zen, dar o strica rasul 🙂

Decebal la Dunare

Croaziera pe Dunare:. Pensiunea Danubia

Si finalul, debarcam la pensiunea Danubia

Taverna Sarbului Turnu Severin

Pranzul la Taverna Sarbului de langa hidrocentrala Portile de Fier

Snitel Karadzordzeivca

unde nu pot rata un Karadzordzevica

Podul peste Olt de la Slatina

iar podul peste Olt de la Slatina

Atletul albanez

Ne face pofta de braga si limnada 🙂

Comentarii

  • Sa stii ca ideea lui Dragan chiar asa era, pe malul sarbesc sa il sculpteze pe Traian. Realizarea lui Decebal a durat insa mult mai mult decat se estima (mai ales ca i-au spart nasul si mustata si au fost nevoiti sa adauge ciment).
    Alte legende spun ca in golful Mraconica era ascunsa o comoara si ca, de fapt, a folosit pretextul realizarii lui Decebal pentru a cauta comoara.

    Marius Matache 18 septembrie 2013 9:42 Răspunde
  • Cu tot respectul dar parca cel mai mare fluviu in Europa era Volga!In rest chiar ca e o zona care merita vizitata!

    oswald 20 septembrie 2013 5:51 Răspunde
    • Salutare,

      Chiar este Volga cel mai mare – dar aici nu este cazul sa comentam. cazanele sunt foarte frumoase.

      Felicitari domnul Imperiu pentru prezentare.

      O zi placuta,
      Madalin

      Madalin 14 octombrie 2013 17:11 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii